ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3595/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.I.T. SRL Ploiești l-a chemat în judecată pe C.A.Șt. și a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța, în temeiul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, să dispună excluderea acestuia din societate motivând că în calitate de administrator acesta a dus prejudicii societății întrucât a transferat fraudulos din contul societății suma de 140.000 lei (RON) prin O.P. nr. 1 din 23 mai 2005. În cauză, pârâtul C.A.Șt. a formulat cerere reconvențională prin care, la rândul său, a solicitat excluderea pârâtului M.I. din aceeași societate pentru motivul că nu i-a permis accesul în societate, a eliberat din funcție contabila societății și a continuat să conducă activitatea în mod discreționar.

Sentința nr. 376 din 15 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială. Examinând actele dosarului și probele administrate, tribunalul a reținut că la interogatoriu pârâtul M.I. a recunoscut că deși i-au fost predate actele societății de către contabilă, nu a întocmit evidența contabilă conform legii. În această situație s-a apreciat, în alți termeni că, societatea trebuie protejată de faptele asociaților care desfășoară o activitate în dauna persoanei juridice demonstrând lipsa de loialitate și ca urmare, a stabilit că sunt aplicabile prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990. Instanța de fond a mai stabilit că societatea urmează să funcționeze cu asociat unic în persoana lui C.A.Șt., care în condițiile date va avea o participare de 100 % din capitalul social.

În consecință, instanța de fond a respins acțiunea principală, a admis cererea reconvențională și a dispus excluderea pârâtului M.I. din societate. Capătul de cerere pentru revocarea pârâtului administrator din funcția de administrator a fost respins cu motivarea că asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot decide asupra revocării administratorilor. Apelul. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială Împotriva sentinței fondului a declarat apel, SC C.I.T. SRL Ploiești, pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În esență, s-a susținut că excluderea pârâtului M.I. a fost făcută contrat probelor administrate în cauză fără nicio logică juridică în stabilirea situației de fapt.

Față de aceste susțineri și de caracterul devolutiv al apelului, în cauză s-a dispus completarea probatoriilor cu o expertiză contabilă care a răspuns obiectelor stabilite de instanță. De asemenea, au fost audiați doi martori propuși de apelantă. Reanalizând fondului litigiului în raport de probele completate, Curtea de Apel a reținut că sentința atacată nu a prezentat faptele și temeiurile pentru care s-a luat măsura excluderii pârâtului M.I. din societate. Afirmația potrivit căreia trebuie protejată societatea nu se bazează pe fapte reale, iar răspunsul la interogatoriu al pârâtului nu are relevanță întrucât privește o perioadă ulterioară formulării acțiunilor de excludere reciprocă de către cei doi asociați.

Instanța de apel a mai reținut pe baza expertizei și a declarațiilor martorilor audiați că pârâtul C.A.Șt. a emis o factură pentru plata sumei de 140.000 lei care nu s-a regăsit în evidențele contabile ale societății și că suma respectivă nu avea acoperire în pretinsele bunuri sau servicii care se pretinde că au fost făcute pentru suma plătită. În aceste condiții, instanța de apel a stabilit că sunt îndeplinite cerințele art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 și întrucât societatea a fost fraudată prin faptul că s-a făcut o plată de o valoare considerabilă fără justificare legală contabilă, potrivit art. 296 C. proc. civ., prin decizia nr. 2/2008 a fost schimbată în parte sentința și s-a dispus excluderea lui C.A.Șt.

din societate. Prin aceeași decizie au fost respinse capetele de cerere din reconvențională privind excluderea lui M.I. și cererea în legătură cu participația la capitalul social, restul dispozițiilor sentinței fiind menținute. Recursul declarat de pârâtul C.A.Șt. Împotriva deciziei nr. 2/2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs, pârâtul C.A.Șt., în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut că: - documentele contabile potrivit declarației martorei M.E. au fost preluate de asociatul M.I.

care trebuia să țină evidența contabilă; - factura pentru suma de 140.000 lei există în contabilitate astfel că nu se poate susține faptul că suma a fost deturnată; - contractul în baza căruia s-a făcut plata există în actele preluate de M.I., iar instanța de apel nu i-a pus în vedere să-l prezinte: - necunoașterea legii de către instanța de apel a dus la concluzia că plata s-a făcut fără temei deși temeiul plății îl constituie factura, decontarea fiind făcută prin virament bancar; - plata s-a făcut ca avans pentru marfă care trebuia livrată dar din pricina asociatului M.I. nu s-a făcut livrarea; - instanța nu a justificat în baza cărui text de lege avea obligația de a înregistra în contabilitatea societății contractul; - expertiza efectuată în cauză este în afară de lege întrucât expertul nu a explicat în baza cărui text de lege îi revenea obligația să procedeze la înregistrări contabile; - instanța nu a reținut atitudinea antisocietară a intimatului M.I.

constând în reținerea actelor societății fără să procedeze la înregistrarea lor; - M.I. nu a întocmit rapoartele contabile lunare și anuale, deși deținea actele contabile; - intimatul desfășoară activitate concurențială printr-o societate care îi aparține. Pentru aceste motive, recurentul a apreciat că decizia Curții de apel este nelegală, astfel că s-a considerat îndreptățit să solicite respingerea apelului declarat de pârâtul M.I. și să solicite ca în fond să fie menținută sentința primei instanțe. La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri respectiv ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a recurentului, contractul nr. 12 din 22 mai 2006. Recursul este nefondat. Recurentul a indicat drept motiv de recurs art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., care poate constitui temei pentru modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Acest motiv de recurs trebuie analizat în contextul celorlalte prevederi procedurale care califică recursul drept o cale extraordinară de atac nedevolutivă, ceea ce înseamnă pe de o parte că regulile instituite pentru promovarea și susținerea criticilor trebuie să fie respectate întocmai, iar pe de altă parte, că prin recurs se examinează legalitatea soluțiilor anterior pronunțate fără să fie provocată o rejudecare a fondului în orice situație. Din acest punct de vedere trebuie observate nu doar dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. ci și dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., care obligă la „dezvoltarea motivelor de nelegalitate” a hotărârii recurate. În speță, din redarea criticilor pe care recurenta și-a sprijinit motivul prevăzut de pct. 9, se poate constata că au fost aduse spre o nouă examinare chestiuni de fond legate de administrarea și interpretarea probelor care nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat. În realitate recurentul prin trimitere la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se limitează la o simplă indicare „de formă” a textului din moment ce din „dezvoltarea motivului” nu s-a adus o minimă argumentare în drept a acestui motiv. În concret, trebuie observat că art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează două ipoteze și anume lipsa temeiului legal și încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Ipotezele acestui motiv care au în vedere încălcarea legii de drept material, nu se regăsesc în dezvoltarea criticii întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ. Altfel spus, recurentul nu a arătat care sunt dispozițiile legale greșit aplicate sau interpretate, ci s-a limitat la a reconsidera din punctul său de vedere probele care au stat la baza soluției, expertiza, declarațiile de martori, evidențierea în contabilitate a sumei în discuție, precum și alte chestiuni de fapt care țin de judecata în fond și nu de nelegalitatea soluției rezultat al aplicării greșite a legii. În fine, problema fraudării, pusă în discuție, în alți termeni prin motivele de recurs este o chestiune de fapt, de netemeinicie, care poate fi examinată atât sub aspectul faptelor comisive, cât și a faptelor omisive care pot să țină și de sfera gestiunii interne a societății, ca în speță.

Fiind o chestiune de fapt care se probează în fața instanțelor investite să judece fondul probele care țin de aceste susțineri și apărări se prezintă instanțelor respective, pentru că numai astfel pot fi puse în situația de a verifica dacă s-a respectat interesul grupului societar. În acest sens art. 129 alin. (1) C. proc. civ., stabilește îndatorirea părților ca, în condițiile legii, să-și exercite drepturile în ordinea și la termenele stabilite de lege sau judecător, „precum și să-și probeze pretențiile și apărările”.

În condițiile speței în care s-a administrat proba cu expertiză tocmai pentru a se verifica dacă există corespondent din punct de vedere contabil între documentele fiscale și evidențierea în patrimoniu a valorii unor bunuri, iar înscrisurile nu au fost prezentate pentru verificare, nu numai că se creează dubii cu privire la existența lor, dar pun sub semnul îndoielii modul de exercitare a drepturilor procedurale de către recurent, or, art. 723 alin. (1) C. proc. civ., stabilește că drepturile se exercită cu bună-credință. Independent de aceste considerații, se va reține că recursul nu-și propune în actuala reglementare o rejudecare a fondului ci doar o verificare a legalității soluției, așa încât în lipsa motivelor de nelegalitate dezvoltate și argumentate în drept, nu există nici un fundament pentru a se analiza soluția pronunțată în apel din perspectiva propusă de recurent.

În consecință, față de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.A.Șt. împotriva deciziei nr. 2 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2008.