ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3595/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3595/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC C.I.T. SRL Ploiești l-a

chemat în judecată pe C.A.Șt. și a solicitat instanței ca prin sentința pe care

o va pronunța, în temeiul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, să

dispună excluderea acestuia din societate motivând că în calitate de administrator

acesta a dus prejudicii societății întrucât a transferat fraudulos din contul societății

suma de 140.000 lei (RON) prin O.P. nr. 1 din 23 mai 2005.

În cauză, pârâtul C.A.Șt. a formulat

cerere reconvențională prin care, la rândul său, a solicitat excluderea pârâtului

M.I. din aceeași societate pentru motivul că nu i-a permis accesul în societate,

a eliberat din funcție contabila societății și a continuat să conducă activitatea

în mod discreționar.

Sentința nr. 376 din 15 martie 2007

pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială.

Examinând actele dosarului și probele administrate,

tribunalul a reținut că la interogatoriu pârâtul M.I. a recunoscut că deși i-au

fost predate actele societății de către contabilă, nu a întocmit evidența

contabilă conform legii. În această situație s-a apreciat, în alți termeni că, societatea

trebuie protejată de faptele asociaților care desfășoară o activitate în dauna

persoanei juridice demonstrând lipsa de loialitate și ca urmare, a stabilit că

sunt aplicabile prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990.

Instanța de fond a mai stabilit că

societatea urmează să funcționeze cu asociat unic în persoana lui C.A.Șt., care

în condițiile date va avea o participare de 100 % din capitalul social.

În consecință, instanța de fond a

respins acțiunea principală, a admis cererea reconvențională și a dispus excluderea

pârâtului M.I. din societate. Capătul de cerere pentru revocarea pârâtului

administrator din funcția de administrator a fost respins cu motivarea că

asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot decide asupra

revocării administratorilor.

Apelul. Decizia pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială

Împotriva sentinței fondului a

declarat apel, SC C.I.T. SRL Ploiești, pe care a criticat-o pentru netemeinicie

și nelegalitate. În esență, s-a susținut că excluderea pârâtului M.I. a fost

făcută contrat probelor administrate în cauză fără nicio logică juridică în

stabilirea situației de fapt. Față de aceste susțineri și de caracterul devolutiv

al apelului, în cauză s-a dispus completarea probatoriilor cu o expertiză

contabilă care a răspuns obiectelor stabilite de instanță. De asemenea, au fost

audiați doi martori propuși de apelantă.

Reanalizând fondului litigiului în raport

de probele completate, Curtea de Apel a reținut că sentința atacată nu a

prezentat faptele și temeiurile pentru care s-a luat măsura excluderii

pârâtului M.I. din societate. Afirmația potrivit căreia trebuie protejată

societatea nu se bazează pe fapte reale, iar răspunsul la interogatoriu al

pârâtului nu are relevanță întrucât privește o perioadă ulterioară formulării acțiunilor

de excludere reciprocă de către cei doi asociați. Instanța de apel a mai

reținut pe baza expertizei și a declarațiilor martorilor audiați că pârâtul C.A.Șt.

a emis o factură pentru plata sumei de 140.000 lei care nu s-a regăsit în

evidențele contabile ale societății și că suma respectivă nu avea acoperire în pretinsele

bunuri sau servicii care se pretinde că au fost făcute pentru suma plătită. În

aceste condiții, instanța de apel a stabilit că sunt îndeplinite cerințele art.

222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 și întrucât societatea a fost fraudată prin faptul

că s-a făcut o plată de o valoare considerabilă fără justificare legală

contabilă, potrivit art. 296 C. proc. civ., prin decizia nr. 2/2008 a fost schimbată

în parte sentința și s-a dispus excluderea lui C.A.Șt. din societate. Prin

aceeași decizie au fost respinse capetele de cerere din reconvențională privind

excluderea lui M.I. și cererea în legătură cu participația la capitalul social,

restul dispozițiilor sentinței fiind menținute.

Recursul declarat de pârâtul C.A.Șt.

Împotriva deciziei nr. 2/2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs, pârâtul C.A.Șt., în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Recurentul a invocat motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în dezvoltarea

căruia a susținut că:

- documentele contabile potrivit

declarației martorei M.E. au fost preluate de asociatul M.I. care trebuia să

țină evidența contabilă;

- factura pentru suma de 140.000 lei

există în contabilitate astfel că nu se poate susține faptul că suma a fost

deturnată;

- contractul în baza căruia s-a făcut plata

există în actele preluate de M.I., iar instanța de apel nu i-a pus în vedere

să-l prezinte:

- necunoașterea legii de către instanța

de apel a dus la concluzia că plata s-a făcut fără temei deși temeiul plății îl

constituie factura, decontarea fiind făcută prin virament bancar;

- plata s-a făcut ca avans pentru

marfă care trebuia livrată dar din pricina  asociatului M.I. nu s-a făcut livrarea;

- instanța nu a justificat în baza cărui

text de lege avea obligația de a înregistra în contabilitatea societății

contractul;

- expertiza efectuată în cauză este în

afară de lege întrucât expertul nu a explicat în baza cărui text de lege îi

revenea obligația să procedeze la înregistrări contabile;

- instanța nu a reținut atitudinea

antisocietară a intimatului M.I. constând în reținerea actelor societății fără să

procedeze la înregistrarea lor;

- M.I. nu a întocmit rapoartele

contabile lunare și anuale, deși deținea actele contabile;

- intimatul desfășoară activitate

concurențială printr-o societate care îi aparține.

Pentru aceste motive, recurentul a

apreciat că decizia Curții de apel este nelegală, astfel că s-a considerat

îndreptățit să solicite respingerea apelului declarat de pârâtul M.I. și să

solicite ca în fond să fie menținută sentința primei instanțe. La cererea de

recurs au fost anexate înscrisuri respectiv ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală a recurentului, contractul nr. 12 din 22 mai 2006.

Recursul este nefondat.

Recurentul a indicat drept motiv de recurs

art. 304 alin. (9) C. proc. civ., care poate constitui temei pentru modificarea

sau casarea unei hotărâri atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Acest

motiv de recurs trebuie analizat în contextul celorlalte prevederi procedurale

care califică recursul drept o cale extraordinară de atac nedevolutivă, ceea ce

înseamnă pe de o parte că regulile instituite pentru promovarea și susținerea

criticilor trebuie să fie respectate întocmai, iar pe de altă parte, că prin

recurs se examinează legalitatea soluțiilor anterior pronunțate fără să fie

provocată o rejudecare a fondului în orice situație. Din acest punct de vedere

trebuie observate nu doar dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ci și

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., care obligă la „dezvoltarea

motivelor de nelegalitate” a hotărârii recurate. În speță, din redarea criticilor

pe care recurenta și-a sprijinit motivul prevăzut de pct. 9, se poate constata

că au fost aduse spre o nouă examinare chestiuni de fond legate de

administrarea și interpretarea probelor care nu se încadrează în motivul de nelegalitate

invocat. În realitate recurentul prin trimitere la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se limitează la o simplă indicare „de formă” a textului din moment ce din

„dezvoltarea motivului” nu s-a adus o minimă argumentare în drept a acestui motiv.

În concret, trebuie observat că art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează două

ipoteze și anume lipsa temeiului legal și încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Ipotezele acestui motiv care au în

vedere încălcarea legii de drept material, nu se regăsesc în dezvoltarea

criticii întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ. Altfel

spus, recurentul nu a arătat care sunt dispozițiile legale greșit aplicate sau

interpretate, ci s-a limitat la a reconsidera din punctul său de vedere probele

care au stat la baza soluției, expertiza, declarațiile de martori, evidențierea

în contabilitate a sumei în discuție, precum și alte chestiuni de fapt care țin

de judecata în fond și nu de nelegalitatea soluției  rezultat al aplicării

greșite a legii.

În fine, problema fraudării, pusă în

discuție, în alți termeni prin motivele de recurs este o chestiune de fapt, de

netemeinicie, care poate fi examinată atât sub aspectul faptelor comisive, cât

și a faptelor omisive care pot să țină și de sfera gestiunii interne a societății,

ca în speță. Fiind o chestiune de fapt care se probează în fața instanțelor

investite să judece fondul probele care țin de aceste susțineri și apărări se

prezintă instanțelor respective, pentru că numai astfel pot fi puse în situația

de a verifica dacă s-a respectat interesul grupului societar. În acest sens art.

129 alin. (1) C. proc. civ., stabilește îndatorirea părților ca, în condițiile

legii, să-și exercite drepturile în ordinea și la termenele stabilite de lege

sau judecător, „precum și să-și probeze pretențiile și apărările”. În

condițiile speței în care s-a administrat proba cu expertiză tocmai pentru a se

verifica dacă există corespondent din punct de vedere contabil între documentele

fiscale și evidențierea în patrimoniu a valorii unor bunuri, iar înscrisurile

nu au fost prezentate pentru verificare, nu numai că se creează dubii cu

privire la existența lor, dar pun sub semnul îndoielii modul de exercitare a

drepturilor procedurale de către recurent, or, art. 723 alin. (1) C. proc. civ.,

stabilește că drepturile se exercită cu bună-credință.

Independent de aceste considerații, se

va reține că recursul nu-și propune în actuala reglementare o rejudecare a fondului

ci doar o verificare a legalității soluției, așa încât în lipsa motivelor de

nelegalitate dezvoltate și argumentate în drept, nu există nici un fundament

pentru a se analiza soluția pronunțată în apel din perspectiva propusă de

recurent.

În consecință, față de cele ce preced

potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul C.A.Șt. împotriva deciziei nr. 2 din 9 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

noiembrie 2008.