ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2498/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 13 august 2003, reclamanta O.M., a chemat în judecată pe pârâții SC E.J. SRL

Pitești și D.C., pentru a se dispune dizolvarea societății ca urmare a

retragerii sale și numirea unui lichidator care să aducă la îndeplinire această

măsură.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că, împreună cu pârâtul D.C. a înființat SC E.J. SRL

Pitești, cu o cotă egală de participare, ambii asociați fiind administratori ai

societății, dar în ultima perioadă pârâtul i-a interzis accesul în sediu precum

și la documentele financiar-contabile, totul fiind utilizat în folosul exclusiv

al acestuia.

La data de 3 octombrie 2000

pârâtul D.C. a formulat cerere reconvențională solicitând excluderea

reclamantei din societatea comercială, cu motivarea că aceasta a comis fraudă

în dauna societății, a folosit exclusiv autoturismul proprietatea societății

comerciale, precum și un spațiu de 30 mp pentru care nu a achitat vreo chirie.

Prin sentința comercială nr.

339/ C din 12 martie 2004, Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantei precum și cererea reconvențională

formulată de pârât cu motivarea că părțile nu au făcut dovezi din care să

rezulte existența condițiilor prevăzute de art. 221 și respectiv 217 lit. d)

din Legea nr. 31/1990 republicată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel atât reclamanta O.M. cât și pârâtul D.C., iar prin decizia nr.

172/A/C din 2 iunie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis apelul pârâtului D.C., a schimbat în parte

sentința tribunalului în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată de

pârât și excluderii reclamantei O.M. din societatea comercială, încuviințând

continuarea societății cu asociat unic în persoana pârâtului-apelant care

dobândește astfel o cotă de 100% din capitalul social.

Totodată, au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței și s-a luat act de renunțarea reclamantei la

judecata apelului.

Cu actul înregistrat la 24

iunie 2004, reclamanta O.M. a formulat recurs împotriva acestei decizii

susținând nelegalitatea acesteia, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susținut

că textul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, se referă la

excluderea asociatului care comite o fraudă urmată de înregistrarea unei pagube

în patrimoniul societății, ceea ce nu a fost cazul în speță;

- sub aspectul pretinsei

pagube reclamanta a arătat că societatea comercială nu are datorii față de

buget sau alți creditori și nu s-au administrat probe care să verifice

activitatea sa financiar-contabilă;

- cu privire la autoturismul

proprietatea societății comerciale, recurenta a arătat că, deși se află în

posesia sa, acesta a fost utilizat în folosul societății și oricum, aceasta nu

a condus la prejudicierea societății pârâte și nu i s-a solicitat restituirea

bunului respectiv;

- cu privire la sumele de

bani retrase din contul societății, recurenta a arătat că acest lucru l-a făcut

în virtutea calității sale de administrator al societății, fiind vorba de sume

care i se cuveneau.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Din actele dosarului rezultă

că atât reclamanta cât și pârâtul au urmărit să pună capăt asocierii lor,

recurenta prin retragerea sa și dizolvarea SC E.J. SRL Pitești, iar intimatul

prin cererea de excludere din societate a reclamantei.

Cu privire la cererea

reclamantei, aceasta a fost respinsă de tribunal, iar O.M. a renunțat la

judecata apelului, situație în care, curtea de apel a fost chemată să se pronunțe

numai asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 217 lit. d) din Legea nr.

31/1990, astfel cum a fost modificată și republicată.

Prima critică formulată de

recurentă se referă la împrejurarea că în cauză nu s-au făcut dovezi că

reclamanta ar fi comis o fraudă urmată de înregistrarea unei pagube în

patrimoniul societății pentru a se justifica excluderea sa din societate.

În realitate, în dosarul de

față s-au administrat probe cu interogatorii, acte și martori din care a

rezultat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și a abuzat

de drepturile conferite de calitatea de asociat.

Astfel, cu ocazia judecării

în fond a litigiului s-a luat reclamantei un interogatoriu prin care aceasta a

confirmat încasarea sumei de 200 milioane lei din contul societății, sumă pe

care a depus-o într-un cont personal deși cunoștea că acestea reprezintă

dividende cuvenite ambilor asociați.

Pe de altă parte, reclamanta

a recunoscut, iar martorii audiați au relatat că de mai multă vreme reclamanta

a folosit în scop personal, și folosește în continuare, autoturismul aparținând

societății intimate, ceea ce denotă că în mod justificat curtea de apel a

reținut săvârșirea de către O.M. a unor fapte păgubitoare pentru societate, în

sensul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Din acest punct de vedere,

este lipsită de relevanță susținerea recurentei potrivit căreia societatea nu

are datorii la buget sau față de alți creditori, esențial în cauză fiind modul

în care asociatul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit statutului

și contractului de societate.

Recurenta a mai susținut că

a folosit autoturismul în interesul societății dar nici această susținere nu

poate fi reținută atâta timp cât martorii audiați (ex. C.E.D., dosarul de fond)

au arătat că din luna iunie 2003, reclamanta a plecat din societate cu

autoturismul și de atunci n-a mai desfășurat vreo activitate.

În fine, ultima critică se

referă la modul în care curtea de apel a interpretat probele administrate,

recurenta susținând că retragerea sumelor de bani din contul societății s-a

făcut în virtutea calității sale de administratori, fiind vorba de sume ce i se

cuveneau.

Și sub acest aspect curtea

de apel a pronunțat o hotărâre temeinică întrucât reclamanta a încasat atât

suma ce i se cuvenea cât și cea aparținând pârâtului, fiind depusă într-un cont

personal, împrejurări recunoscute de recurenta-reclamantă la interogatoriul

luat la fond.

Pentru toate aceste

considerente, recursul reclamantei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta O.M., împotriva deciziei nr. 172/A/C din 2

iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2005.