ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2498/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 august 2003, reclamanta O.M., a chemat în judecată pe pârâții SC E.J. SRL Pitești și D.C., pentru a se dispune dizolvarea societății ca urmare a retragerii sale și numirea unui lichidator care să aducă la îndeplinire această măsură. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că, împreună cu pârâtul D.C. a înființat SC E.J. SRL Pitești, cu o cotă egală de participare, ambii asociați fiind administratori ai societății, dar în ultima perioadă pârâtul i-a interzis accesul în sediu precum și la documentele financiar-contabile, totul fiind utilizat în folosul exclusiv al acestuia.

La data de 3 octombrie 2000 pârâtul D.C. a formulat cerere reconvențională solicitând excluderea reclamantei din societatea comercială, cu motivarea că aceasta a comis fraudă în dauna societății, a folosit exclusiv autoturismul proprietatea societății comerciale, precum și un spațiu de 30 mp pentru care nu a achitat vreo chirie. Prin sentința comercială nr. 339/ C din 12 martie 2004, Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei precum și cererea reconvențională formulată de pârât cu motivarea că părțile nu au făcut dovezi din care să rezulte existența condițiilor prevăzute de art. 221 și respectiv 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta O.M. cât și pârâtul D.C., iar prin decizia nr. 172/A/C din 2 iunie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul pârâtului D.C., a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată de pârât și excluderii reclamantei O.M. din societatea comercială, încuviințând continuarea societății cu asociat unic în persoana pârâtului-apelant care dobândește astfel o cotă de 100% din capitalul social. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata apelului. Cu actul înregistrat la 24 iunie 2004, reclamanta O.M.

a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând nelegalitatea acesteia, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susținut că textul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, se referă la excluderea asociatului care comite o fraudă urmată de înregistrarea unei pagube în patrimoniul societății, ceea ce nu a fost cazul în speță; - sub aspectul pretinsei pagube reclamanta a arătat că societatea comercială nu are datorii față de buget sau alți creditori și nu s-au administrat probe care să verifice activitatea sa financiar-contabilă; - cu privire la autoturismul proprietatea societății comerciale, recurenta a arătat că, deși se află în posesia sa, acesta a fost utilizat în folosul societății și oricum, aceasta nu a condus la prejudicierea societății pârâte și nu i s-a solicitat restituirea bunului respectiv; - cu privire la sumele de bani retrase din contul societății, recurenta a arătat că acest lucru l-a făcut în virtutea calității sale de administrator al societății, fiind vorba de sume care i se cuveneau.

Recursul reclamantei este nefondat. Din actele dosarului rezultă că atât reclamanta cât și pârâtul au urmărit să pună capăt asocierii lor, recurenta prin retragerea sa și dizolvarea SC E.J. SRL Pitești, iar intimatul prin cererea de excludere din societate a reclamantei. Cu privire la cererea reclamantei, aceasta a fost respinsă de tribunal, iar O.M. a renunțat la judecata apelului, situație în care, curtea de apel a fost chemată să se pronunțe numai asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată și republicată. Prima critică formulată de recurentă se referă la împrejurarea că în cauză nu s-au făcut dovezi că reclamanta ar fi comis o fraudă urmată de înregistrarea unei pagube în patrimoniul societății pentru a se justifica excluderea sa din societate.

În realitate, în dosarul de față s-au administrat probe cu interogatorii, acte și martori din care a rezultat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și a abuzat de drepturile conferite de calitatea de asociat. Astfel, cu ocazia judecării în fond a litigiului s-a luat reclamantei un interogatoriu prin care aceasta a confirmat încasarea sumei de 200 milioane lei din contul societății, sumă pe care a depus-o într-un cont personal deși cunoștea că acestea reprezintă dividende cuvenite ambilor asociați. Pe de altă parte, reclamanta a recunoscut, iar martorii audiați au relatat că de mai multă vreme reclamanta a folosit în scop personal, și folosește în continuare, autoturismul aparținând societății intimate, ceea ce denotă că în mod justificat curtea de apel a reținut săvârșirea de către O.M.

a unor fapte păgubitoare pentru societate, în sensul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea recurentei potrivit căreia societatea nu are datorii la buget sau față de alți creditori, esențial în cauză fiind modul în care asociatul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit statutului și contractului de societate. Recurenta a mai susținut că a folosit autoturismul în interesul societății dar nici această susținere nu poate fi reținută atâta timp cât martorii audiați (ex. C.E.D., dosarul de fond) au arătat că din luna iunie 2003, reclamanta a plecat din societate cu autoturismul și de atunci n-a mai desfășurat vreo activitate.

În fine, ultima critică se referă la modul în care curtea de apel a interpretat probele administrate, recurenta susținând că retragerea sumelor de bani din contul societății s-a făcut în virtutea calității sale de administratori, fiind vorba de sume ce i se cuveneau. Și sub acest aspect curtea de apel a pronunțat o hotărâre temeinică întrucât reclamanta a încasat atât suma ce i se cuvenea cât și cea aparținând pârâtului, fiind depusă într-un cont personal, împrejurări recunoscute de recurenta-reclamantă la interogatoriul luat la fond. Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta O.M., împotriva deciziei nr. 172/A/C din 2 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.