ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2695/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 14 mai 2002,

reclamanții B.E. și B.V. au chemat în judecată pe pârâții A.P. Pitești și SC N.A.W.S.

SRL Pitești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

nulitatea relativă a contractului de închiriere din 18 mai 2001, încheiat între

A.P. și societatea comercială pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3341

din 17 decembrie 2003, Tribunalul Argeș a admis acțiunea reclamanților, a

constatat nulitatea relativă a contractului de închiriere nr. 185 din 18 mai

2001 și a obligat pe pârâte la plata sumei de 2.501.000 lei cheltuieli de

judecată.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia civilă nr. 134 din 19 aprilie 2004, a admis apelurile pârâtelor, a

schimbat în tot sentința civilă, în sensul că, a respins acțiunea

reclamanților, ca nefondată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 2.056.500 lei.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești reclamanții au declarat recurs, solicitând, în esență,

admiterea acțiunii lor așa cum a fost formulată, întrucât sunt și ei membrii ai

A.P. și au calitate procesuală activă, fiind și ei proprietari.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor

administrate în cauză, precum și a concluziilor raportului de expertiză

efectuat, în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de

față, se constată că acestea nu întrunesc condițiile art. 304 C. proc. civ.,

pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.

În speță, se constată că

reclamanții nu sunt părți în contractul de închiriere a cărei anulare se cere,

situație în care, corect instanța de apel a constatat că aceștia nu au calitate

procesuală activă, nefiind întrunite nici condițiile art. 11 din O.G. nr. 85/2001.

Astfel că, în ce privește

condiția acordului proprietarilor direct afectați pentru încheierea

contractelor de închiriere a spațiilor proprietate comună, nu poate conduce la

concluzia că aceștia devin părți ale contractului, întrucât cerința de valabilitate

legală a contractului privește existența împuternicirii A.P., între care și a

reclamanților, de a încheia un astfel de contract, ceea ce nu s-a contestat.

De altfel, din expertiză a

rezultat că, sub aspectul vecinătății dintre spațiul comercial și cel de

locuit, nu s-a dovedit că reclamanții ar fi proprietarii direct afectați.

În consecință, recursul

reclamanților se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Având în vedere această

soluție, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenții reclamanți vor fi obligați

la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 4.000.000 lei către

pârâta A.P. Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții B.E. și B.V., împotriva deciziei nr. 134/ A-C din 19 aprilie

2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Obligă recurenții reclamanți

la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă A.P.

Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 mai 2005.