ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5369/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23

februarie 2000, reclamanții D.L., S.E. și D.A. au chemat în judecată pe pârâții

D.C., S.F., S.M., T.V., M.M.G., M.N.S. și SC R. SA solicitând instanței să

constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și a

proceselor-verbale de predare-primire nr. 160 din 9 martie 1998, nr. 161 din 12

martie 1998 și nr. 163 din 30 martie 1998 și nr. 164 din 30 martie 1998 prin

care pârâta SC R. SA a înstrăinat celorlalți pârâți apartamentele din imobilul

situat în Pitești.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că sunt proprietarii imobilului și contractele de vânzare-cumpărare s-au

încheiat prin fraudarea drepturilor lor.

Pârâții au formulat cereri

reconvenționale prin care au solicitat obligarea reclamanților la plata

contravalorii îmbunătățirilor aduse apartamentelor, stabilirea unui drept de

retenție până la plata sumelor datorate și au chemat în garanție pârâta SC R.

SA pentru a fi obligată la restituirea prețului actualizat, la asigurarea unei

alte locuințe din fondul de stat și prelungirea contractelor de închiriere

avute anterior cumpărării apartamentelor.

Judecătoria Pitești, prin sentința

civilă nr. 4911 din 8 iunie 2001, a respins acțiunea introdusă de reclamanți,

precum și cererile reconvenționale și de chemare în garanție, reținând, în

esență, că nu s-a dovedit reaua-credință a pârâților în încheierea contractelor

de cumpărare a apartamentelor, întrucât ele au fost dobândite la o dată

anterioară pronunțării deciziei civile nr. 3128/R din 14 octombrie 1999 a

Curții de Apel Pitești, prin care pârâții au fost obligați să respecte dreptul

de proprietate și posesie al reclamanților asupra apartamentelor în litigiu.

Prin decizia nr. 94 din 28 ianuarie

2002, Tribunalul Argeș a admis apelul reclamanților, a schimbat sentința, în

sensul admiterii acțiunii, a constatat nulitatea absolută a actelor atacate

(contractele de vânzare-cumpărare și procesele verbale de predare-primire), a

admis acțiunile reconvenționale și cererile de chemare în garanție formulate de

pârâți, obligând pe reclamanți la plata către pârâții S.F. și M. și D.C. a

sumelor de 15.198.402 lei și respectiv 36.683.577 lei ce reprezintă valoarea

îmbunătățirilor aduse apartamentelor, iar pe pârâta SC R. SA la plata

despăgubirilor menționate în dispozitivul hotărârii, conform expertizei

efectuate.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, în esență, că imobilul în care sunt situate apartamentele aflate în

litigiu a trecut la stat fără titlu și drept urmare nu sunt incidente

prevederile Legii nr. 112/1995, așadar contractele de cumpărare încheiate în

temeiul acestui act normativ sunt lovite de nulitate absolută.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 1352/R din 27 iunie 2002, a admis recursurile declarate de pârâți, a

modificat decizia tribunalului, în sensul că a respins ca nefondat apelul

reclamanților, menținând soluția primei instanțe.

În considerentele deciziei, instanța

de recurs a învederat faptul că pârâții, dobânditori ai apartamentelor, au fost

de bună credință și nici o dovadă nu combate această prezumție, fiind

respectate prevederile Legii nr. 112/1995.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând motive de netemeinicie și

nelegalitate, anume încălcarea dispozițiilor art. 1 și art. 9 din Legea nr.

112/1995 și respectiv art. 1 alin. (4) și art. 12 din H.G. nr. 20/1996.

În prezenta cauză, se arată în

motivarea recursului în anulare, prin decizia civilă nr. 3128 din 4 octombrie

1999 a Curții de Apel Pitești, s-a admis recursul reclamanților, s-a casat

decizia dată în apel și s-a admis acțiunea reclamanților, instanța obligând

pârâții să respecte dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului

în litigiu, respectiv apartamentele ocupate de aceștia.

În acest proces, finalizat prin

decizia nr. 3128/1999, pârâții au avut calitate de intervenienți, cunoșteau

litigiul purtat de reclamanți pentru recunoașterea dreptului de proprietate și

nu se poate susține că erau cumpărători de bună-credință câtă vreme se afla în

litigiu titlul statului de la care ei au cumpărat, ignorând cu rea-credință

calitatea de proprietar a reclamanților.

Se solicită casarea hotărârii

judecătorești criticate și în fond respingerea recursului pârâților, cu

menținerea deciziei pronunțate în apel.

Recursul în anulare este întemeiat

și urmează a se admite pentru motivele ce se vor expune.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 112/1995 chiriașii titulari de contracte ai apartamentelor ce nu se

restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta,

după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor

apartamente.

Locuințele care au fost preluate de

stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sunt

considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia statului și, precizează art.

1 alin. (4) din H.G. nr. 20/1996, nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995.

În cazul în care pe rolul

instanțelor judecătorești se află cereri de restituire a unor asemenea imobile,

procedurile administrative reglementate de Legea nr. 112/1995 de vânzare către

chiriași se suspendă de drept, arată art. 1 alin. (6) din H.G. nr. 20/1996, iar

art. 12 din același act normativ înscrie prevederea potrivit căreia sunt lovite

de nulitate actele juridice care au ca obiect imobilele menționate la art. 1

alin. (4) din prezentele norme metodologice, aprobate prin H.G. nr. 20/1996.

În temeiul acestor dispoziții

legale, vânzarea apartamentelor către pârâți nu satisface cerințele legii și

decizia instanței de recurs care a validat contractele de vânzare-cumpărare

este în dezacord cu prevederile legale enunțate.

În fapt, la 17 februarie 1995,

reclamanții au introdus acțiune împotriva Consiliului Municipal Pitești și a SC

R. SA, cerând ca instanța să îi oblige să le respecte dreptul de proprietate

asupra imobilului în care se aflau apartamentele ocupate de pârâții persoane

fizice, dovedind greșita naționalizare a imobilului, cu încălcarea prevederilor

art. II din Decretul nr. 92/1950, proprietara imobilului, autoarea

reclamanților, fiind pensionară.

În acest litigiu, cu nr. de dosar

2288/1995 pe rolul Judecătoriei Pitești, au intervenit în interes propriu la 27

martie 1996 pârâții, cerând „reglementarea juridică a apartamentelor lor”.

Pe timpul derulării procesului,

anume în luna martie 1998, cu toate că procedura administrativă a vânzării

trebuia suspendată potrivit art. 1 alin. (6) din H.G. nr. 20/1996, pârâții au

cumpărat apartamentele, litigiul fiind finalizat la 14 octombrie 1999.

În aceste condiții, pretinsa bună

credință a pârâților, în sensul că ei aveau convingerea, fără nici un echivoc,

că imobilul aparținea statului și că acesta l-ar fi preluat cu respectarea

tuturor prevederilor legale, nu poate fi acceptată și a fost greșit reținută în

considerentele deciziei atacate prin prezentul recurs în anulare.

Pârâții, cunoscând situația juridică

a apartamentelor, au acceptat cumpărarea preluând asupra lor riscul evicțiunii,

de care era conștient și vânzătorul SC R. SA, pârât în proces, când a inserat

în contract mențiunea „vânzătorul nu își asumă răspunderea către cumpărător

conform art. 1338 C. civ.”, pe care cumpărătorii pârâți au semnat-o.

Așadar recursul în anulare este

întemeiat se va admite, urmând a casa decizia nr. 1352/R din 27 iunie 2002 a

Curții de Apel Pitești, a respinge recursurile declarate și a menține decizia

civilă nr. 94 din 28 ianuarie 2001 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1352/R din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, pe care o casează și, în fond, respinge recursurile declarate de

pârâții D.C., T.V., M.M.G., M.N.S., S.F., S.M. și Administrația Domeniului

Public Pitești, precum și de reclamanții D.L., D.A. și S.E. împotriva deciziei

nr. 94 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o

menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie

2004.