ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4032/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 134/ C din

8 noiembrie 2004 a Tribunalului Comercial Argeș, a fost admisă acțiunea C.C.C.,

în contradictoriu cu SC S.K. SRL Costești, constatându-se nulitatea parțială a

actului de vânzare – cumpărare autentificat la 4 martie 2003 de notarul public

D.I., în ceea ce privește suprafața de 233 m.p. spațiu comercial, păstrându-se

actul pentru 417 m.p. spațiu comercial.

În speță, s-a reținut că sunt

întrunite cerințele art. 953 C. civ. și art. 961 C. civ., consimțământul dat de

vânzător fiind afectat de eroarea asupra suprafeței vândute.

Apelul declarat de pârât împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 10 din 2 februarie 2005 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, sentința

fiind schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu obligarea

acesteia la 4.056.500 lei cheltuieli de judecată pentru fond și apel.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a reținut, în raport de probele existente în dosar, analizate defectuos la

fond, că instanța ar fi trebuit să analizeze admisibilitatea cererii în raport

de conținutul înscrisului autentic în care s-a menționat expres că imobilul ce

formează obiectul înstrăinării este cel identificat cadastral, dimensionat și

poziționat conform schiței întocmite în conformitate cu Legea 7/1996 și descris

în expertiza cadastrală avizată din 14 februarie 2004 și nicidecum prin

„Raportul la expertiză tehnică de evaluare” întocmit în 22 noiembrie 2001, cum

susține recurenta reclamantă în acțiunea sa. Că părțile au avut reprezentarea

suprafeței ce se înstrăinează, suprafață ce însumează cinci încăperi, conform

schiței ce face parte integrantă din act, și nu trei, cum era evaluarea din

2001, o reprezintă și faptul că nici una dintre părți nu s-a înscris în fals

împotriva celor inserate în act și a încheierii notarului, expertiza cadastrală

din 2004 fiind cea avută în vedere la înstrăinare. De altfel, reclamanta nici

nu a dovedit că pentru suprafața de 417 m.p ar fi avut altă expertiză

cadastrală pe care ar fi avut-o în vedere la înstrăinare, așa încât să probeze

că ar fi fost în eroare asupra suprafeței înstrăinate, suprafață cu 233 m.p.

mai mare decât cea pe care ar fi avut s-o vândă.

S-a apreciat că în mod greșit

instanța a apreciat viciat consimțământul vânzătoarei prin eroare, deoarece

eroarea, în astfel de contracte, cum este cel în speță, înglobează

reprezentarea inexactă pe care și-o face una din părți, în momentul exprimării

consimțământului asupra calităților substanțiale ale obiectului ori asupra

calităților esențiale ale cocontractantului și nicidecum asupra obiectului în

sine.

Nefiind întrunite cerințele art. 961

C. civ., acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Nemulțumită de această sentință,

reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate,

invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor recursului

reclamanta recurentă arată că la baza încheierii vânzării – cumpărării a stat raportul

de evaluare din 22 noiembrie 2001 și factura de achitare a prețului din 21

ianuarie 2003, data achitării prețului fiind data vânzării – cumpărării,

raportul de expertiză cadastrală menționat în actul autentic fiind încheiat

ulterior, menționând în plus 233 m.p.

Eroarea invocată poartă asupra

substanței obiectului contractului și nu cum greșit interpretează instanța de

apel, eroarea privind suprafața mai mare a imobilului decât cea în realitate.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului, apreciind că cele invocate de recurentă nu

vizează greșita aplicare a legii.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Prin acțiunea formulată, reclamanta

a invocat nulitatea parțială a vânzării – cumpărării autentificate la 4 martie

2003 întrucât suprafața înstrăinată era 417 m.p și nu 650 m.p., cum s-a trecut

în actul autentic invocându-se raportul de evaluare din 22 noiembrie 2001, care

ar fi stat la baza vânzării.

Prin motivele de recurs formulate,

recurenta, invocă noi motive de acțiune ce vizează data încheierii

contractului, susținând că înstrăinarea nu ar fi avut loc la data

autentificării, ci la data de 21 ianuarie 2003, când pârâta a achitat prețul,

critici ce nu pot fi analizate în recurs, ele excedând celor cu care instanțele

au fost investite, fiind inadmisibilă modificarea acțiunii într-o asemenea

etapă procesuală.

Din înscrisul autentificat aflat în

dosar rezultă fără dubiu că reclamanta a înțeles că înstrăineze 5 încăperi, ce

sunt descrise și dimensionate în schița ce face parte integrantă din contract

(dosar fond) întocmită în baza raportului cadastral avizat din 14 februarie

2003 (conform celor inserate în actul autentic și împotriva cărora nu s-a

înscris în fals) și care însumează 650 m.p. și nicidecum 3 încăperi, în

suprafață de 417 m.p., descrise în raportul de evaluare din 20 noiembrie 2001

(întocmit cu doi ani anterior înstrăinării), cum susține reclamanta.

Cum reclamanta a invocat numai

eroarea asupra suprafeței înstrăinate, curtea apreciază că instanța de apel a

făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 953 C. civ. și art.

954 C. civ., coroborate cu art. 961 C. civ., eroarea invocată nevizând

substanța obiectului înstrăinat, cum greșit susține recurenta.

Este adevărat că în considerentele deciziei

din apel, dintr-o eroare materială, instanța a făcut referire la expertiza

cadastrală avizată din 14 februarie 2004, ea fiind întocmită în 2003 și nu

2004, dar fiind menționate filele la care se găsește actul invocat, rezultă

fără dubiu că această expertiză este anterioară autentificării și nu

ulterioară, cum susține recurenta.

În consecință, recursul este

apreciat ca nefondat, urmând a fi respins, decizia din apel fiind temeinică și

legală.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată efectuate în

recurs de intimată, dovedite cu actele din dosar, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta C.C.C., împotriva deciziei nr. 10/Com/AC din 2 februarie

2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta la 10.000.000 lei

cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2005.