ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3499/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor de la dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 mai 2005, SC B. SRL Pitești a chemat în judecată pe pârâta S.C.M.S.S. Pitești solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate încheierea între părți la data de 14 iulie 2002 a contractului de vânzare-cumpărare a corpului de clădire în suprafață de 11,92 mp situat în Pitești, pentru care a achitat avansul de 100.000.000 lei cu chitanța nr. 2833551 din aceiași dată. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să încheie contractul autentic de vânzare-cumpărare pentru spațiul mai sus arătat pentru prețul de 250.000.000 lei cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta în motivarea cererii a arătat că, la data de 15 iulie 2002, a convenit cu pârâta vânzarea-cumpărarea spațiului comercial în litigiu pentru prețul de 250.000.000 lei din care cu titlu de avans suma de 100.000.000 lei urmând ca diferența să fie achitată la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Mai susține că deși a solicitat întocmirea actului amintit, pârâta a refuzat și refuză în continuare să predea imobilul în litigiu și să accepte diferența de plată. Tribunalul Argeș, prin sentința nr. 645 din 14 octombrie 2005, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

În motivare, instanța de fond a reținut faptul că părțile au convenit vânzarea-cumpărarea spațiului în litigiu în condițiile arătate, dar contractul nu s-a încheiat în formă autentică, deoarece nu era finalizată documentația cadastrală, lucrare ce a fost ulterior plătită de reclamantă conform facturii fiscale nr. 712068 din 31 mai 2004. S-a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia suma de 100.000.000 lei ar reprezenta chirie achitată în avans, întrucât reclamanta a achitat chiria lunar pentru perioada 2002 – 2005. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta S.S.C.M.

criticile vizând următoarele aspecte: împrejurarea că lucrarea cadastrală executată a fost achitată de reclamantă nu face dovada că ar fi fost mandatată în acest sens; chitanța nr. 2833551 din 15 iulie 2002 privind plata sumei de 100.000.000 lei plătită de intimată nu reprezintă dovada unei plăți în avans pentru cumpărarea spațiului comercial în litigiu, întrucât nu se specifică pentru ce plăți a fost efectuată plata; nu s-a făcut dovada înțelegerii părților cu privire la vânzarea-cumpărarea spațiului comercial și a prețului convenit; întrucât este societate cooperatistă nu poate transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, către terți decât cu aprobarea Adunării Generale, aprobare ce nu există în cauză și numai în urma unei licitații.

Prin decizia nr. 2 din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul ca nefondat. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că prin contractul nr. 8 încheiat la data de 11 ianuarie 2002, reclamanta a închiriat de la pârâtă un spațiu comercial în suprafață de 11,92 mp pentru desfășurarea de activități comerciale.

Ulterior, părțile au convenit vânzarea-cumpărarea spațiului în litigiu pentru suma de 250.000.000 lei, în acest sens achitând și un avans de 100.000.000 lei cu chitanța nr. 2833551 din 15 iulie 2002. S-a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat faptul că suma de 100.000.000 lei reprezintă avans pentru achiziționarea spațiului comercial și nicidecum chirie plătită în avans, întrucât, pe de o parte intimata-reclamantă a făcut dovada achitării lunare a contravalorii chiriei, în perioada 2002 – 2005, iar pe de altă parte, suma foarte mare ar acoperi chiria pe o perioadă mult prea lungă. Nici critica referitoare la prețul spațiului în litigiu care nu ar fi conformă cu cele de pe piața liberă, nu a fost primită, instanța de apel reținând că la data de 9 august 2001 urmare a unei licitații organizată de apelantă, un spațiu în suprafață de 22,39 mp a fost adjudecat pentru suma de 118.126.949 lei.

Nici faptul că pentru înstrăinarea spațiului era necesară aprobarea Adunării Generale nu reprezintă relevanță, întrucât cădea în sarcina vânzătoarei-pârâte obținerea acestei aprobări, aceasta din urmă invocându-și propria culpă. Cu petiția înregistrată la data de 28 martie 2006 pârâta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel reiterând criticile făcute în fața acesteia respectiv împrejurarea că lucrarea cadastrală executată a fost plătită de reclamantă, nu face dovada faptului că ar fi fost mandatată de S.S.C.M. în acest sens suma inserată în chitanța nr. 2833551 din 15 iulie 2002 nu reprezintă dovada unei plăti în avans pentru cumpărarea spațiului în litigiu; nu s-a făcut dovada înțelegerii părților cu privire la vânzarea-cumpărarea spațiului și a prețului convenit; nu a existat aprobarea Adunării Generale de transmitere a dreptului de proprietate a spațiului în litigiu.

De asemenea, printr-o completare ulterioară pârâta invocă și dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arătând că deși prin petitul acțiunii s-a solicitat să se constate că între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare instanțele au admis cererea dar pe un nou capăt de cerere respectiv obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra spațiului menționat. Se mai invocă de către recurentă excepția prematurătiții cererii întrucât ambele instanțe de judecată au tratat prezenta cauză ca fiind de natură comercială, și nu s-a procedat la concilierea prealabilă în condițiile art. 720 1 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Din economia textului precitat în noua formulare prin abrogarea pct. 10 și 11 s-a accentuat caracterul de cale extraordinară de atac, caracterul său nedevolutiv precum și scopul esențialmente de control al legalității prin exercitarea recursului, erorile de fapt urmând a fi remediate pe calea apelului. În speță, criticile formulate sunt identice cu cele din apel și fac referire la aspecte de netemeinicie respectiv la modul de interpretare a probatoriilor administrate care scapă controlului de legalitate fiind atributul esențial al instanței de apel așa cum s-a arătat. S-a făcut o apreciere corectă a dispozițiilor art. 1073 și 1075 C. civ., în calificarea acțiunii. În ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ., criticile nu pot fi reținute întrucât potrivit acestui text concilierea prealabilă este obligatorie în procesele și cererile în materie comercială evaluabilă în bani. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile invocate de recurent. Respinge recursul declarat de pârâta SC S.S.C.M. Pitești, împotriva deciziei nr. 2 din 25 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.