ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6343/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6343/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
La data de 14 februarie 2008, reclamantul
H.P.R.D. a chemat în judecată pe pârâții SC M.C.L. SRL Pitești și Oficiul de Cadastru
și Publicitate Imobiliară Argeș pentru a fi obligată prima pârâtă să-i lase în deplină
proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1.119 m.p., situat în Pitești,
să ridice de pe teren construcțiile pe care le-a cumpărat prin procesul verbal de
licitație publică din 14 iulie 2004, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul
să demoleze construcțiile pe cheltuiala pârâtului, să se constate nulitatea absolută
parțială a documentației cadastrale întocmite de SC R.I.M. SRL pentru terenul menționat,
înregistrată la cea de-a doua pârâtă sub din 31 august 2008 și obligarea acestui
din urmă pârât să atribuie număr cadastral distinct imobilului proprietatea reclamantului,
cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea
reclamantul a arătat că este proprietarul terenului revendicat ce i-a fost reconstituit
în procedura legilor fondului funciar urmare a emiterii titlului de proprietate
la 3 decembrie 2007 în baza Legii nr. 247/2005.
A mai arătat că,
prin procesul-verbal de adjudecare pârâta a cumpărat numai construcțiile C1-C4 situate
pe un teren în suprafață de 1.035,5 m.p., proprietatea statului, însă prin hotărâre
judecătorească s-a constatat că pârâta este proprietara unui teren de 3.037 m.p.,
care include și porțiunea revendicată de reclamantă.
Pârâta și-a asumat
riscul cumpărării numai a construcțiilor, fiind de rea-credință, astfel că în temeiul
art. 494 din C. civ., se impune să ridice construcțiile.
De asemenea, documentația
cadastrală întocmită pe numele pârâtei este lovită de nulitate absolută, întrucât
aceasta nu este proprietara terenului pentru care s-a intabulat în cartea funciară.
Judecătoria Pitești,
prin sentința civilă nr. 4697 din 2 septembrie 2008 și-a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, potrivit dispozițiilor
art. 2 pct. 1 lit. b), reținând că valoarea de circulație a terenului este de peste
500.000 ROL.
Tribunalul Argeș,
prin sentința civilă nr. 21 din 12 februarie 2009 a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî
astfel tribunalul a reținut că, reclamantul a revendicat de la pârâtă suprafața
de 1.119 m.p., cu motivarea că acest teren s-a reconstituit drept de proprietate
pe vechiul amplasament în baza Legii nr. 247/2005 conform sentinței civile nr. 4047
din 21 iulie 2007 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1442
din 4 octombrie 2007 a Tribunalului Argeș.
Pârâta, a invocat
propriul drept de proprietate asupra terenului pe care l-a dobândit prin cumpărare
la licitație publică, prin procesele-verbale de adjudecare din 12 iulie 2004 și
din 14 iulie 2004.
Din proba cu expertiză
tehnică a rezultat că terenurile din titlurile părților se suprapun, astfel că s-a
procedat la compararea titlurilor.
S-a reținut că
reclamantul a dobândit terenul în baza Legii nr. 247/2005, la o data la care terenul
se afla în proprietatea pârâtei.
S-a mai reținut
că prin sentința civilă nr. 3438/2007 definitivă și irevocabilă prin decizia
nr. 45/R din 13 februarie 3008 a Curții de Apel Pitești s-a statuat că pârâta a
cumpărat nu numai clădirea în suprafață de 1.035,5 m.p., compusă din construcțiile
C1-C4 ci și terenul.
De asemenea, s-a
reținut că prin decizia nr. 13 din 7 decembrie 1989 și procesul-verbal de predare
din aceeași dată, rezultă că terenul cumpărat de pârâtă în suprafață de 1.035 m.p.,
a intrat în patrimoniul C. Pitești încă din anul 1989.
Prin aceeași hotărâre
s-a dispus și rectificarea prin radiere a înscrierii în cartea funciară în ceea
ce privește intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren
în suprafață de 2.582 m.p., și construcțiile C1-C4, întrucât terenul este proprietatea
reclamantului și nu proprietate de stat.
Prin admiterea
acțiunii de rectificare prin radiere a dreptului de proprietate a statului, potrivit
art. 30 și art. 31 din Legea nr. 7/1996 se consideră că acel drept nu a existat,
deci părțile sunt repuse în situația anterioară.
S-a mai reținut,
că în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate
al pârâtei fiind dobândit prin vânzare silită este opozabil față de părți.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel reclamantul susținând în esență următoarele critici.
În mod greșit
a fost respinsă acțiunea în revendicare cu motivarea că este mai bine caracterizat
titlul de proprietate al pârâtei, deși din conținutul procesului-verbal de adjudecare
din 17 aprilie 2004 nu rezultă că pârâta ar
fi cumpărat vreo suprafață
de teren, ci numai niște construcții improvizate.
Prin decizia
nr. 23 din 7 decembrie 1989 și procesul-verbal de predare s-au transferat fără plată
obiectivul secția de producție însumând o suprafață totală de 1.035,5 m.p.
Prin această decizie
s-a predat terenul în suprafață de 1680 m.p. conform deciziei nr. 78/1985 a Consiliului
Popular al Municipiului Pitești care se suprapune peste terenul de 1.881 m.p., cumpărat
de debitoarea SC E. SRL.
Sentința civilă
nr. 3438 din 13 iunie 2007 nu poate face dovada dreptului de proprietate al pârâtului
asupra terenului de 1.119 m.p., întrucât este o hotărâre declarativă de drepturi,
și nu constitutivă de drepturi.
Instanța a ignorat
proba cu înscrisuri, procesul-verbal de adjudecare din 14 iulie 2009, în care nu
s-a menționat că pârâta ar fi cumpărat vreo suprafață de teren, ci doar niște construcții
care conform expertizei B.M. sunt provizorii, degradate și abandonate.
A mai arătat reclamantul
că a dobândit dreptul de proprietate prin succesiune legală, astfel că este opozabil
față de terți fără înscriere în cartea funciară conform art. 26 din Legea nr. 7/1996
și că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamantului este
anterioară înscrierii sentinței civile nr. 3438 din 13 iunie 2007 care este declarativă
de drept pentru pârâtă.
Reclamantul-apelant,
a mai susținut că, instanța a încălcat dispozițiile art. 480 din C. civ., art. 1
alin. (1) al Protocolului adițional la Convenția Europeană și art. 45 din Constituția
României.
Curtea de Apel
Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale
și pentru cauze cu minori și de familie prin decizia nr. 146/A din 2 noiembrie 2009,
a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul H.P.R.D. împotriva sentinței
civile nr. 21 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Argeș.
Pentru a decide
astfel, Curtea de Apel, a reținut următoarele:
În compararea
titlurilor de proprietate ale părților Curtea de Apel, a analizat cu prioritate
titlul în baza căruia reclamantul a formulat acțiunea în revendicare, titlu emis
în temeiul hotărârii judecătorești ce a soluționat plângerea sa în materia funciară.
În condițiile
legilor fondului funciar, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile
amplasamente, dacă acestea sunt libere.
Conform art. 11
alin. (2
1
) din Legea nr. 18/1991, completată prin Legea nr. 247/2005,
terenurile preluate de către stat fără nici un titlu revine de drept proprietarilor
care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechiul amplasament,
dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
De asemenea,
art. 27 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, modificată, impune ca în situațiile în
care reconstituirea se face pe vechile amplasamente, Comisia locală să ia act, cu
ocazia punerii în posesie de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de
către vecini, pe care să le consemneze în documente constatatoare și să întocmească
planurile parcelare și documentația pentru eliberarea titlului de proprietate.
Potrivit dispozițiilor
art. 38 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, nu pot fi atribuite suprafețele de teren
pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare.
De asemenea din
interpretarea per a contrario a dispoziției art. 4 alin. (2) din Legea nr. 1/2000,
rezultă că situația în care există investiții pe vechiul amplasament solicitat de
foștii proprietari sau moștenitorii acestora, suprafața preluată nu se restituie.
Coroborând dispozițiile
legale cuprinse în textele de lege menționate, curtea de apel, a apreciat că se
impune comisiilor de fond funciar sau, după caz, instanțelor judecătorești care
soluționează plângeri în această materie, să verifice, la stabilirea reconstituirii
dreptului de proprietate, dacă terenul ce se solicită a fi retrocedat este liber
în sensul legii.
În speță, pe suprafața
de teren în litigiu la momentul reconstituirii dreptului de proprietate și al punerii
în posesie a reclamantului se cunoștea existența construcțiilor C1-C4 pe suprafața
totală de 1.035 m.p., instanța reținând această situație.
Sub acest aspect
Curtea de Apel, a constatat că titlul de proprietate al reclamantului a fost emis
cu încălcarea dispozițiilor legale menționate mai sus.
Cu referire la
titlul pe care pârâta îl opune reclamantului, din probatoriul administrat (raportul
de expertiză V.C.) s-a constatat, situație recunoscută de altfel și de reclamant
prin motivele de apel, că terenul în suprafață de 1.881 m.p., cumpărat de la SC
E. SRL prin procesul-verbal de adjudecare din 12 iulie 2004, include terenurile
pe care această societate le-a cumpărat cu contractele de vânzare-cumpărare nr.
X1/1993, nr. X2/1395, nr. X3/1996 și nr. X4/1995 de la proprietarii cărora li s-a
reconstituit dreptul de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991.
În speță, interesează
suprafața de 1.005 m.p., hașurat pe schiță, expertiza V.C., deoarece aceasta este
suprafața pe care titlurile de proprietate se suprapun.
Titlul de proprietate
pe care pârâta îl opune reclamantului pentru acest teren, este procesul-verbal de
adjudecare din 14 iulie 2004. Reclamantul susține că la licitație pârâta a cumpărat
numai construcțiile amplasate pe o suprafață de 1.035 m.p., nu și terenul.
Curtea de Apel,
a reținut că titlul pârâtei este unul valabil perltru următoarele considerente:
În procesul-verbal
de adjudecare din 14 iulie 2004, se menționează că bunurile imobile cumpărate prin
vânzare la licitație publică „Ansamblul construcții amenajări Complex Z." se
compune din 1.035,5 m.p.,conform intabulării în cartea funciară, un nr. de 7 secții
producție, birouri, magazie și grup sanitar pentru care s-a plătit prețul de 1.868.000.000
ROL și TVA în sumă de 354.920 ROL.
Din expertiza
B.M. rezultă că aceste construcții sunt foarte degradate și li s-a stabilit o valoare
de demolare la nivelul anului 2008 de 26.886,03 RON.
La nivelul anului
2004, când bunurile au fost vândute prin licitație publică numai construcțiile ce
au fost descrise prin expertiza B.M. nu putea avea valoarea de 186.800 RON la care
se adaugă TVA de 35.492 RON, astfel încât se desprinde prezumția că vânzarea a avut
ca obiect și terenul în suprafață de 1.035 m.p., aflat sub aceste construcții degradate.
A mai reținut
Curtea de Apel, că în favoarea pârâtei există prezumția de lucru judecat ce rezultă
din sentința civilă nr. 3438 din 13 iunie 2007 rămasă definitivă și irevocabilă
prin hotărârea nr. 45 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, cu privire
la existența dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, proprietate ce
operează chiar dacă nu există identitate de părți, întrucât există o identitate
de chestiune.
Împotriva acestei
din urmă decizii a declarat recurs reclamantul H.P.R.D. invocând motivele prevăzute
de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc.civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele
critici:
Privind titlul
de proprietate invocat de pârâtă, respectiv procesul-verbal de licitație publică
din 14 iulie 2004, ambele instanțe i-au dat o interpretare greșită, în favoarea
pârâtei, fără să argumenteze în mod legal motivele pentru care au schimbat natura,
înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestui înscris, în baza căruia pârâta
nu putea dovedi dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.035 m.p.,
situat în Pitești.
Din cuprinsul
procesului-verbal de adjudecare din 14 iulie 2004, rezultă în mod neîndoielnic că
pârâta SC M.C.L. SRL Pitești a cumpărat de la C. Pitești, clădiri în suprafață de
1.035 m.p., înscrise în cartea funciară, compus din 7 secții producție, birouri,
magazie, grup sanitar, fără teren, cu prețul de 1.868.000.000 ROL și TVA sumă de
354.920.000 ROL.
Nu rezultă că
pârâta ar fi cumpărat prin procesul-verbal de licitație publică menționat vreo suprafață
de teren de la debitoarea C. Pitești și nu se poate da o altă interpretare acestui
înscris și nici nu se poate ajunge la concluzia greșită că în raport de prețul plătit
se prezumă că a fost cumpărat și terenul.
Aceeași pârâtă,
prin procesul-verbal de adjudecare din 12 iulie 2004, a cumpărat de la SC E. SRL
Pitești, o clădire, investiție neterminată, 333 m.p., parter + 5 etaje + cabină
poartă 8,5 m.p., și suprafața de 1.881 m.p., alee betonată, centrală, platformă
betonată cu prețul de 4.849.000.000 ROL și 921.310.000 ROL TVA, situat în Pitești.
Prin compararea
prețului menționat în cele două procese-verbale de adjudecare din 12 iulie 2004
și 14 iulie 2004 rezultă că prețul imobilului situat în Pitești în care s-a inclus
și suprafața de 1.881 m.p. teren este de 2,5 ori mai mare.
A mai susținut
recurentul-reclamant că nu există nici un text de lege care să prevadă prezumția
ca mod de dobândire de proprietate, iar instanțele de judecată nu pot da o altă
interpretare actului de proprietate invocat de către pârâtă, respectiv procesul
verbal de adjudecare din 14 iulie 2004, din care rezultă fără echivoc, că societatea
pârâtă nu a cumpărat de la C. Pitești vreo suprafață de teren.
În continuarea
expunerii criticilor, recurentul-reclamant a făcut vorbire despre expertizele de
specialitate efectuate în cauză pentru evaluarea construcțiilor existente pe terenul
în litigiu și identificarea vecinătăților terenului, a prețului stipulat în procesul-verbal
de adjudecare și a mențiunilor din cartea funciară.
Recurentul a mai
arătat că, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu de
1.119 m.p. s-a făcut prin sentința civilă nr. 4047 din 31 iulie 2007 pronunțată
de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 9910/280/2006, rămasă irevocabilă prin decizia
civilă nr. 1442/R din 4 octombrie 2007 a Tribunalului Argeș.
Că în mod nelegal
și fără suport probator, instanța de apel a reținut ea titlul de proprietate al
acestuia ar fi fost emis cu încălcarea dispozițiilor legii fondului funciar și faptul
că pârâta ar fi cumpărat la licitație publică terenul de 1.035,5 m.p., de sub construcții.
Față de cele expuse,
recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei atacate,
admiterea apelului și pe fond, admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost
formulată.
Recurentul-reclamant
a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în
fond, în apel și în recurs.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul prevăzut
de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat
în cauză este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul prezentei
cauze îl constituie acțiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva pârâtei
SC M.C.L. SRL Pitești, fondată în drept pe dispozițiile art. 480 și art. 481 din
C. civ, având drept scop restituirea suprafeței de 1.119 m.p. teren situat în Pitești.
În cadrul acestei
acțiuni, în compararea titlurilor celor două părți trebuie analizate dacă titlurile
sunt valabile și provin de la adevăratul proprietar, urmând a se da eficiență titlului
care provine de la autorul al cărui drept este preferabil, știut fiind că nimeni
nu poate să transmită mai mult decât a dobândit.
În speță, reclamantului
i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.119 m.p. teren
prin sentința civilă nr. 4047 din 31 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Pitești
în Dosarul nr. 9910/280/2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1442/R din 4 octombrie
2007 a Tribunalului Argeș.
S-a reținut, că
terenul în litigiu a aparținut în proprietate autorului reclamantului H.P.R.D.,
dobândit de acesta prin actul de partaj autentificat din 19 septembrie 1919, deposedat
abuziv de către Statul Român, teren aflat în administrarea Primăriei Municipiului
Pitești.
În baza susmenționatelor
hotărâri, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor
Argeș a emis titlul de proprietate din 3 decembrie 2007, reclamantul fiind pus în
posesie prin procesul-verbal din 9 noiembrie 2007.
Pârâta a opus
titlului reclamantului procesul-verbal de adjudecare din 14 iulie 2004, din al cărui
conținut rezultă că SC M.C.L. SRL Pitești a cumpărat de la debitoarea C. Pitești,
clădiri în suprafață de 1.035 m.p. înscrise în cartea funciară, compuse din 7 secții
producție, birouri, magazie și grup sanitar situat în Pitești, cu prețul de 1.868.000.000
ROL și TVA cu suma de 354.920.000 ROL.
Nu rezultă că
pârâta ar fi cumpărat și terenul în litigiu, ci numai construcțiile existente pe
acest teren.
S-a reținut de
către cele două instanțe că, valabilitatea procesului-verbal de adjudecare din 14
iulie 2004 pentru terenul de 1.035 m.p., a fost confirmată prin sentința civilă
nr. 3438 din 13 iunie 2006 a Judecătoriei Pitești, definitivă și irevocabilă prin
decizia nr. 327 din 1 noiembrie 2007 că Tribunalul Argeș și respectiv decizia
nr. 45/R din 13 august 2008 a Curții de Apel Pitești prin care s-a constatat în
contradictoriu cu pârâtul Municipiul Pitești că SC M.C.L. SRL Pitești este proprietara
suprafeței de 2.944 m.p., teren care include și suprafața revendicată de reclamant.
Pe cale de consecință
ambele instanțe au reținut în fundamentarea soluțiilor că, deși hotărârea judecătorească
pronunțată în acțiunea în constatare nu este opozabilă reclamantului, în favoarea
pârâtei operează o prezumție de lucru judecat ce trebuie avută în vedere la aprecierea
valabilității titlului de proprietate, chiar dacă nu există identitate de părți,
Întrucât există
o identitate de chestiune, care nu a fost înlăturată printr-o probă contrară.
În contextul arătat
constatările celor două instanțe nu justifică soluțiile pronunțate pentru a acorda
preferabilitate titlului pârâtei pentru următoarele argumente.
Reclamantul-recurent
deține titlul de proprietate din 3 decembrie 2007 pentru suprafața de teren de 1.119
m.p. situat în Pitești, emis de Comisia Județeană Argeș în baza sentinței civile
nr. 4067 din 31 iulie 2007 a Judecătoriei Pitești, rămasă irevocabilă prin decizia
civilă nr. 1442/R din 4 octombrie 2007 a Tribunalului Argeș.
Recurentul-reclamant
a dobândit dreptul de proprietate prin succesiune legală fiind repus în termenul
de acceptare a succesiunii, reconstituirea fiind făcută prin vechiul amplasament
conform Legii nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Sentința civilă
nr. 4047 din 31 iulie 2007 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia civilă
nr. l442/R din 4 octombrie 2007 a Tribunalului Argeș, prin care s-a restabilit dreptul
de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 1.119 m.p., este opozabilă „erga
omnes" fiind înscrisă și în cartea funciară conform încheierii din 27 mai 2008
a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș.
Sentința civilă
nr. 3438 din 13 iunie 2007 a Judecătoriei Pitești nu poate face dovada dreptului
de proprietate al pârâtei fiind o hotărâre declarativă de drepturi și nu constitutivă
de drepturi.
Pe de altă parte,
din procesul-verbal de adjudecare nr. 9715 din 14 iulie 2004 nu rezultă că pârâta
SC M.C.L. SRL ar fi cumpărat vreo suprafață de teren ci numai construcții.
În aceste condiții
este evident că trebuie să se dea preferabilitate titlului recurentului-reclamant
care provine de la antecesorul acestuia fiind măi bine caracterizat.
Așa fiind
Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul H.P.R.D., va casa decizia
atacată, precum și sentința civilă nr. 21 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Argeș
și pe fond va admite în parte acțiunea în sensul că va obliga pârâta să lase reclamantului
în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.005 m.p. situat în Pitești,
conform raportului de expertiză întocmit de expert V.C.
În ceea ce privește
capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei sa ridice de pe teren construcțiile
provizorii cumpărat prin procesul-verbal de licitație publică din 14 iulie 2004
sau în caz de refuz să fie autorizată să demoleze construcțiile pe cheltuiala pârâtei
și să constate nulitatea documentației cadastrale, urmează a fi respinse, întrucât
recurentul nu a individualizat construcțiile ce urmează a fi demolate și nici nu
rezultă dacă acestea se află în totalitate pe terenul în litigiu.
De altfel reclamantul
își poate valorifica aceste capete de cerere pe calea unei acțiuni separate.
Prin concluziile
scrise depuse la data de 11 noiembrie 2010 reclamantul-recurent a solicitat obligarea
pârâtei SC M.C.L. SRL la plata sumei de 30.695 RON cheltuieli de judecată.
Dat fiind că acțiunea
de primă instanță a fost admisă în parte, urmare a casării hotărârilor atacate și
cheltuielile de judecată vor fi admise în parte, în limita sumei de 15.000 RON,
reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamantul H.P.R.D. împotriva deciziei civile nr. 146/A din 2 noiembrie
2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia
atacată și, precum și sentința civilă nr. 21 din 12 februarie 2009 a Tribunalului
Argeș și pe fond admite în parte acțiunea și obligă pe pârâta SC M.C.L. SRL să lase
reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.005 m.p..,
situat în Pitești, identificat conform raportului de expertiză V.C.
Respinge celelalte
capete de cerere.
Obligă pe pârâta SC M.C.L. SRL să
plătească reclamantului H.P.R.D. suma de 15.000 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
25 noiembrie 2010.