ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6343/2010

HOTĂRÂRE
25.11.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6343/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

La data de 14 februarie 2008, reclamantul

H.P.R.D. a chemat în judecată pe pârâții SC M.C.L. SRL Pitești și Oficiul de Cadastru

și Publicitate Imobiliară Argeș pentru a fi obligată prima pârâtă să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1.119 m.p., situat în Pitești,

să ridice de pe teren construcțiile pe care le-a cumpărat prin procesul verbal de

licitație publică din 14 iulie 2004, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul

să demoleze construcțiile pe cheltuiala pârâtului, să se constate nulitatea absolută

parțială a documentației cadastrale întocmite de SC R.I.M. SRL pentru terenul menționat,

înregistrată la cea de-a doua pârâtă sub din 31 august 2008 și obligarea acestui

din urmă pârât să atribuie număr cadastral distinct imobilului proprietatea reclamantului,

cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și acțiunea

reclamantul a arătat că este proprietarul terenului revendicat ce i-a fost reconstituit

în procedura legilor fondului funciar urmare a emiterii titlului de proprietate

la 3 decembrie 2007 în baza Legii nr. 247/2005.

A mai arătat că,

prin procesul-verbal de adjudecare pârâta a cumpărat numai construcțiile C1-C4 situate

pe un teren în suprafață de 1.035,5 m.p., proprietatea statului, însă prin hotărâre

judecătorească s-a constatat că pârâta este proprietara unui teren de 3.037 m.p.,

care include și porțiunea revendicată de reclamantă.

Pârâta și-a asumat

riscul cumpărării numai a construcțiilor, fiind de rea-credință, astfel că în temeiul

art. 494 din C. civ., se impune să ridice construcțiile.

De asemenea, documentația

cadastrală întocmită pe numele pârâtei este lovită de nulitate absolută, întrucât

aceasta nu este proprietara terenului pentru care s-a intabulat în cartea funciară.

Judecătoria Pitești,

prin sentința civilă nr. 4697 din 2 septembrie 2008 și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, potrivit dispozițiilor

art. 2 pct. 1 lit. b), reținând că valoarea de circulație a terenului este de peste

Tribunalul Argeș,

prin sentința civilă nr. 21 din 12 februarie 2009 a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a hotărî

astfel tribunalul a reținut că, reclamantul a revendicat de la pârâtă suprafața

de 1.119 m.p., cu motivarea că acest teren s-a reconstituit drept de proprietate

pe vechiul amplasament în baza Legii nr. 247/2005 conform sentinței civile nr. 4047

din 21 iulie 2007 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1442

din 4 octombrie 2007 a Tribunalului Argeș.

Pârâta, a invocat

propriul drept de proprietate asupra terenului pe care l-a dobândit prin cumpărare

la licitație publică, prin procesele-verbale de adjudecare din 12 iulie 2004 și

din 14 iulie 2004.

Din proba cu expertiză

tehnică a rezultat că terenurile din titlurile părților se suprapun, astfel că s-a

procedat la compararea titlurilor.

S-a reținut că

reclamantul a dobândit terenul în baza Legii nr. 247/2005, la o data la care terenul

se afla în proprietatea pârâtei.

S-a mai reținut

că prin sentința civilă nr. 3438/2007 definitivă și irevocabilă prin decizia

nr. 45/R din 13 februarie 3008 a Curții de Apel Pitești s-a statuat că pârâta a

cumpărat nu numai clădirea în suprafață de 1.035,5 m.p., compusă din construcțiile

C1-C4 ci și terenul.

De asemenea, s-a

reținut că prin decizia nr. 13 din 7 decembrie 1989 și procesul-verbal de predare

din aceeași dată, rezultă că terenul cumpărat de pârâtă în suprafață de 1.035 m.p.,

a intrat în patrimoniul C. Pitești încă din anul 1989.

Prin aceeași hotărâre

s-a dispus și rectificarea prin radiere a înscrierii în cartea funciară în ceea

ce privește intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren

în suprafață de 2.582 m.p., și construcțiile C1-C4, întrucât terenul este proprietatea

reclamantului și nu proprietate de stat.

Prin admiterea

acțiunii de rectificare prin radiere a dreptului de proprietate a statului, potrivit

art. 30 și art. 31 din Legea nr. 7/1996 se consideră că acel drept nu a existat,

deci părțile sunt repuse în situația anterioară.

S-a mai reținut,

că în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate

al pârâtei fiind dobândit prin vânzare silită este opozabil față de părți.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamantul susținând în esență următoarele critici.

În mod greșit

a fost respinsă acțiunea în revendicare cu motivarea că este mai bine caracterizat

titlul de proprietate al pârâtei, deși din conținutul procesului-verbal de adjudecare

din 17 aprilie 2004 nu rezultă că pârâta ar

fi cumpărat vreo suprafață

de teren, ci numai niște construcții improvizate.

Prin decizia

nr. 23 din 7 decembrie 1989 și procesul-verbal de predare s-au transferat fără plată

obiectivul secția de producție însumând o suprafață totală de 1.035,5 m.p.

Prin această decizie

s-a predat terenul în suprafață de 1680 m.p. conform deciziei nr. 78/1985 a Consiliului

Popular al Municipiului Pitești care se suprapune peste terenul de 1.881 m.p., cumpărat

de debitoarea SC E. SRL.

Sentința civilă

nr. 3438 din 13 iunie 2007 nu poate face dovada dreptului de proprietate al pârâtului

asupra terenului de 1.119 m.p., întrucât este o hotărâre declarativă de drepturi,

și nu constitutivă de drepturi.

Instanța a ignorat

proba cu înscrisuri, procesul-verbal de adjudecare din 14 iulie 2009, în care nu

s-a menționat că pârâta ar fi cumpărat vreo suprafață de teren, ci doar niște construcții

care conform expertizei B.M. sunt provizorii, degradate și abandonate.

A mai arătat reclamantul

că a dobândit dreptul de proprietate prin succesiune legală, astfel că este opozabil

față de terți fără înscriere în cartea funciară conform art. 26 din Legea nr. 7/1996

și că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamantului este

anterioară înscrierii sentinței civile nr. 3438 din 13 iunie 2007 care este declarativă

de drept pentru pârâtă.

Reclamantul-apelant,

a mai susținut că, instanța a încălcat dispozițiile art. 480 din C. civ., art. 1

alin. (1) al Protocolului adițional la Convenția Europeană și art. 45 din Constituția

României.

Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

și pentru cauze cu minori și de familie prin decizia nr. 146/A din 2 noiembrie 2009,

a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul H.P.R.D. împotriva sentinței

civile nr. 21 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Argeș.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel, a reținut următoarele:

În compararea

titlurilor de proprietate ale părților Curtea de Apel, a analizat cu prioritate

titlul în baza căruia reclamantul a formulat acțiunea în revendicare, titlu emis

în temeiul hotărârii judecătorești ce a soluționat plângerea sa în materia funciară.

În condițiile

legilor fondului funciar, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile

amplasamente, dacă acestea sunt libere.

Conform art. 11

alin. (2

1

) din Legea nr. 18/1991, completată prin Legea nr. 247/2005,

terenurile preluate de către stat fără nici un titlu revine de drept proprietarilor

care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechiul amplasament,

dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

De asemenea,

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, modificată, impune ca în situațiile în

care reconstituirea se face pe vechile amplasamente, Comisia locală să ia act, cu

ocazia punerii în posesie de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de

către vecini, pe care să le consemneze în documente constatatoare și să întocmească

planurile parcelare și documentația pentru eliberarea titlului de proprietate.

Potrivit dispozițiilor

art. 38 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, nu pot fi atribuite suprafețele de teren

pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare.

De asemenea din

interpretarea per a contrario a dispoziției art. 4 alin. (2) din Legea nr. 1/2000,

rezultă că situația în care există investiții pe vechiul amplasament solicitat de

foștii proprietari sau moștenitorii acestora, suprafața preluată nu se restituie.

Coroborând dispozițiile

legale cuprinse în textele de lege menționate, curtea de apel, a apreciat că se

impune comisiilor de fond funciar sau, după caz, instanțelor judecătorești care

soluționează plângeri în această materie, să verifice, la stabilirea reconstituirii

dreptului de proprietate, dacă terenul ce se solicită a fi retrocedat este liber

în sensul legii.

În speță, pe suprafața

de teren în litigiu la momentul reconstituirii dreptului de proprietate și al punerii

în posesie a reclamantului se cunoștea existența construcțiilor C1-C4 pe suprafața

totală de 1.035 m.p., instanța reținând această situație.

Sub acest aspect

Curtea de Apel, a constatat că titlul de proprietate al reclamantului a fost emis

cu încălcarea dispozițiilor legale menționate mai sus.

Cu referire la

titlul pe care pârâta îl opune reclamantului, din probatoriul administrat (raportul

de expertiză V.C.) s-a constatat, situație recunoscută de altfel și de reclamant

prin motivele de apel, că terenul în suprafață de 1.881 m.p., cumpărat de la SC

pe care această societate le-a cumpărat cu contractele de vânzare-cumpărare nr.

X1/1993, nr. X2/1395, nr. X3/1996 și nr. X4/1995 de la proprietarii cărora li s-a

reconstituit dreptul de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991.

În speță, interesează

suprafața de 1.005 m.p., hașurat pe schiță, expertiza V.C., deoarece aceasta este

suprafața pe care titlurile de proprietate se suprapun.

Titlul de proprietate

pe care pârâta îl opune reclamantului pentru acest teren, este procesul-verbal de

adjudecare din 14 iulie 2004. Reclamantul susține că la licitație pârâta a cumpărat

numai construcțiile amplasate pe o suprafață de 1.035 m.p., nu și terenul.

Curtea de Apel,

a reținut că titlul pârâtei este unul valabil perltru următoarele considerente:

În procesul-verbal

de adjudecare din 14 iulie 2004, se menționează că bunurile imobile cumpărate prin

vânzare la licitație publică „Ansamblul construcții amenajări Complex Z." se

compune din 1.035,5 m.p.,conform intabulării în cartea funciară, un nr. de 7 secții

producție, birouri, magazie și grup sanitar pentru care s-a plătit prețul de 1.868.000.000

ROL și TVA în sumă de 354.920 ROL.

Din expertiza

B.M. rezultă că aceste construcții sunt foarte degradate și li s-a stabilit o valoare

de demolare la nivelul anului 2008 de 26.886,03 RON.

La nivelul anului

2004, când bunurile au fost vândute prin licitație publică numai construcțiile ce

au fost descrise prin expertiza B.M. nu putea avea valoarea de 186.800 RON la care

se adaugă TVA de 35.492 RON, astfel încât se desprinde prezumția că vânzarea a avut

ca obiect și terenul în suprafață de 1.035 m.p., aflat sub aceste construcții degradate.

A mai reținut

Curtea de Apel, că în favoarea pârâtei există prezumția de lucru judecat ce rezultă

din sentința civilă nr. 3438 din 13 iunie 2007 rămasă definitivă și irevocabilă

prin hotărârea nr. 45 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, cu privire

la existența dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, proprietate ce

operează chiar dacă nu există identitate de părți, întrucât există o identitate

de chestiune.

Împotriva acestei

din urmă decizii a declarat recurs reclamantul H.P.R.D. invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc.civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele

critici:

Privind titlul

de proprietate invocat de pârâtă, respectiv procesul-verbal de licitație publică

din 14 iulie 2004, ambele instanțe i-au dat o interpretare greșită, în favoarea

pârâtei, fără să argumenteze în mod legal motivele pentru care au schimbat natura,

înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestui înscris, în baza căruia pârâta

nu putea dovedi dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.035 m.p.,

situat în Pitești.

Din cuprinsul

procesului-verbal de adjudecare din 14 iulie 2004, rezultă în mod neîndoielnic că

pârâta SC M.C.L. SRL Pitești a cumpărat de la C. Pitești, clădiri în suprafață de

1.035 m.p., înscrise în cartea funciară, compus din 7 secții producție, birouri,

magazie, grup sanitar, fără teren, cu prețul de 1.868.000.000 ROL și TVA sumă de

Nu rezultă că

pârâta ar fi cumpărat prin procesul-verbal de licitație publică menționat vreo suprafață

de teren de la debitoarea C. Pitești și nu se poate da o altă interpretare acestui

înscris și nici nu se poate ajunge la concluzia greșită că în raport de prețul plătit

se prezumă că a fost cumpărat și terenul.

Aceeași pârâtă,

prin procesul-verbal de adjudecare din 12 iulie 2004, a cumpărat de la SC E. SRL

Pitești, o clădire, investiție neterminată, 333 m.p., parter + 5 etaje + cabină

poartă 8,5 m.p., și suprafața de 1.881 m.p., alee betonată, centrală, platformă

betonată cu prețul de 4.849.000.000 ROL și 921.310.000 ROL TVA, situat în Pitești.

Prin compararea

prețului menționat în cele două procese-verbale de adjudecare din 12 iulie 2004

și 14 iulie 2004 rezultă că prețul imobilului situat în Pitești în care s-a inclus

și suprafața de 1.881 m.p. teren este de 2,5 ori mai mare.

A mai susținut

recurentul-reclamant că nu există nici un text de lege care să prevadă prezumția

ca mod de dobândire de proprietate, iar instanțele de judecată nu pot da o altă

interpretare actului de proprietate invocat de către pârâtă, respectiv procesul

verbal de adjudecare din 14 iulie 2004, din care rezultă fără echivoc, că societatea

pârâtă nu a cumpărat de la C. Pitești vreo suprafață de teren.

În continuarea

expunerii criticilor, recurentul-reclamant a făcut vorbire despre expertizele de

specialitate efectuate în cauză pentru evaluarea construcțiilor existente pe terenul

în litigiu și identificarea vecinătăților terenului, a prețului stipulat în procesul-verbal

de adjudecare și a mențiunilor din cartea funciară.

Recurentul a mai

arătat că, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu de

1.119 m.p. s-a făcut prin sentința civilă nr. 4047 din 31 iulie 2007 pronunțată

de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 9910/280/2006, rămasă irevocabilă prin decizia

civilă nr. 1442/R din 4 octombrie 2007 a Tribunalului Argeș.

Că în mod nelegal

și fără suport probator, instanța de apel a reținut ea titlul de proprietate al

acestuia ar fi fost emis cu încălcarea dispozițiilor legii fondului funciar și faptul

că pârâta ar fi cumpărat la licitație publică terenul de 1.035,5 m.p., de sub construcții.

Față de cele expuse,

recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei atacate,

admiterea apelului și pe fond, admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost

formulată.

Recurentul-reclamant

a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în

fond, în apel și în recurs.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul prevăzut

de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat

în cauză este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul prezentei

cauze îl constituie acțiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva pârâtei

SC M.C.L. SRL Pitești, fondată în drept pe dispozițiile art. 480 și art. 481 din

În cadrul acestei

acțiuni, în compararea titlurilor celor două părți trebuie analizate dacă titlurile

sunt valabile și provin de la adevăratul proprietar, urmând a se da eficiență titlului

care provine de la autorul al cărui drept este preferabil, știut fiind că nimeni

nu poate să transmită mai mult decât a dobândit.

În speță, reclamantului

i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.119 m.p. teren

prin sentința civilă nr. 4047 din 31 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Pitești

în Dosarul nr. 9910/280/2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1442/R din 4 octombrie

2007 a Tribunalului Argeș.

S-a reținut, că

terenul în litigiu a aparținut în proprietate autorului reclamantului H.P.R.D.,

dobândit de acesta prin actul de partaj autentificat din 19 septembrie 1919, deposedat

abuziv de către Statul Român, teren aflat în administrarea Primăriei Municipiului

Pitești.

În baza susmenționatelor

hotărâri, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor

Argeș a emis titlul de proprietate din 3 decembrie 2007, reclamantul fiind pus în

posesie prin procesul-verbal din 9 noiembrie 2007.

Pârâta a opus

titlului reclamantului procesul-verbal de adjudecare din 14 iulie 2004, din al cărui

conținut rezultă că SC M.C.L. SRL Pitești a cumpărat de la debitoarea C. Pitești,

clădiri în suprafață de 1.035 m.p. înscrise în cartea funciară, compuse din 7 secții

producție, birouri, magazie și grup sanitar situat în Pitești, cu prețul de 1.868.000.000

ROL și TVA cu suma de 354.920.000 ROL.

Nu rezultă că

pârâta ar fi cumpărat și terenul în litigiu, ci numai construcțiile existente pe

acest teren.

S-a reținut de

către cele două instanțe că, valabilitatea procesului-verbal de adjudecare din 14

iulie 2004 pentru terenul de 1.035 m.p., a fost confirmată prin sentința civilă

nr. 3438 din 13 iunie 2006 a Judecătoriei Pitești, definitivă și irevocabilă prin

decizia nr. 327 din 1 noiembrie 2007 că Tribunalul Argeș și respectiv decizia

nr. 45/R din 13 august 2008 a Curții de Apel Pitești prin care s-a constatat în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Pitești că SC M.C.L. SRL Pitești este proprietara

suprafeței de 2.944 m.p., teren care include și suprafața revendicată de reclamant.

Pe cale de consecință

ambele instanțe au reținut în fundamentarea soluțiilor că, deși hotărârea judecătorească

pronunțată în acțiunea în constatare nu este opozabilă reclamantului, în favoarea

pârâtei operează o prezumție de lucru judecat ce trebuie avută în vedere la aprecierea

valabilității titlului de proprietate, chiar dacă nu există identitate de părți,

Întrucât există

o identitate de chestiune, care nu a fost înlăturată printr-o probă contrară.

În contextul arătat

constatările celor două instanțe nu justifică soluțiile pronunțate pentru a acorda

preferabilitate titlului pârâtei pentru următoarele argumente.

Reclamantul-recurent

deține titlul de proprietate din 3 decembrie 2007 pentru suprafața de teren de 1.119

m.p. situat în Pitești, emis de Comisia Județeană Argeș în baza sentinței civile

nr. 4067 din 31 iulie 2007 a Judecătoriei Pitești, rămasă irevocabilă prin decizia

civilă nr. 1442/R din 4 octombrie 2007 a Tribunalului Argeș.

Recurentul-reclamant

a dobândit dreptul de proprietate prin succesiune legală fiind repus în termenul

de acceptare a succesiunii, reconstituirea fiind făcută prin vechiul amplasament

conform Legii nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Sentința civilă

nr. 4047 din 31 iulie 2007 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia civilă

nr. l442/R din 4 octombrie 2007 a Tribunalului Argeș, prin care s-a restabilit dreptul

de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 1.119 m.p., este opozabilă „erga

omnes" fiind înscrisă și în cartea funciară conform încheierii din 27 mai 2008

a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș.

Sentința civilă

nr. 3438 din 13 iunie 2007 a Judecătoriei Pitești nu poate face dovada dreptului

de proprietate al pârâtei fiind o hotărâre declarativă de drepturi și nu constitutivă

de drepturi.

Pe de altă parte,

din procesul-verbal de adjudecare nr. 9715 din 14 iulie 2004 nu rezultă că pârâta

SC M.C.L. SRL ar fi cumpărat vreo suprafață de teren ci numai construcții.

În aceste condiții

este evident că trebuie să se dea preferabilitate titlului recurentului-reclamant

care provine de la antecesorul acestuia fiind măi bine caracterizat.

Așa fiind

Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul H.P.R.D., va casa decizia

atacată, precum și sentința civilă nr. 21 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Argeș

și pe fond va admite în parte acțiunea în sensul că va obliga pârâta să lase reclamantului

în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.005 m.p. situat în Pitești,

conform raportului de expertiză întocmit de expert V.C.

În ceea ce privește

capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei sa ridice de pe teren construcțiile

provizorii cumpărat prin procesul-verbal de licitație publică din 14 iulie 2004

sau în caz de refuz să fie autorizată să demoleze construcțiile pe cheltuiala pârâtei

și să constate nulitatea documentației cadastrale, urmează a fi respinse, întrucât

recurentul nu a individualizat construcțiile ce urmează a fi demolate și nici nu

rezultă dacă acestea se află în totalitate pe terenul în litigiu.

De altfel reclamantul

își poate valorifica aceste capete de cerere pe calea unei acțiuni separate.

Prin concluziile

scrise depuse la data de 11 noiembrie 2010 reclamantul-recurent a solicitat obligarea

pârâtei SC M.C.L. SRL la plata sumei de 30.695 RON cheltuieli de judecată.

Dat fiind că acțiunea

de primă instanță a fost admisă în parte, urmare a casării hotărârilor atacate și

cheltuielile de judecată vor fi admise în parte, în limita sumei de 15.000 RON,

reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu apărător.

Admite recursul

declarat de reclamantul H.P.R.D. împotriva deciziei civile nr. 146/A din 2 noiembrie

2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

atacată și, precum și sentința civilă nr. 21 din 12 februarie 2009 a Tribunalului

Argeș și pe fond admite în parte acțiunea și obligă pe pârâta SC M.C.L. SRL să lase

reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.005 m.p..,

situat în Pitești, identificat conform raportului de expertiză V.C.

Respinge celelalte

capete de cerere.

Obligă pe pârâta SC M.C.L. SRL să

plătească reclamantului H.P.R.D. suma de 15.000 RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5416/2010
pentru imobilul teren 300 m 2 și construcții demolate în suprafață de 129,27 m 2, potrivit diferitelor dispoziții emise succesiv în soluționarea notificării (Dispoziția nr. 524 din 9 februarie 2005) și ulterior ca urmare a intervenției unor
ÎCCJ 2010-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5243/2010
care se circumscriu acestui caz de nelegalitate, relativ la aplicarea greșită a legii, în cauză. Examinând recursul, din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu este fondat, sens în care reține următoarele: Pornind de la situația d
ÎCCJ 2006-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5138/2006
două terenuri, unul în suprafață de 3.065 mp și altul de 1500 mp, situate în municipiul Curtea de Argeș. Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, care a transpus în teren actele primare de proprietate prezentate de reclamanți, a
ÎCCJ 2010-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5692/2010
inderii reale a terenului pentru care se solicită despăgubiri. Pe de altă parte, pârâții au mai susținut că din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză tehnică, rezultă că imobilul este cel arătat în acțiune, reprez
ÎCCJ 2011-11-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3610/2011
respingerea recursului declarat de societatea pârâtă, arătând în apărare că, despăgubirile sunt datorate pentru întreaga suprafață de teren, de 829 mp, în baza art. 998 C. civ. Tot printr-un script intitulat ”concluzii scrise” (f.35), recur
Sursă