ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5243/2010

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 3 mai 2007, contestatoarea

L.N. a solicitat desființarea Dispoziției nr. 2584 din 30 martie 2007 emisă de

Primarul municipiului Pitești.

Prin Sentința civilă

nr. 107 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte

contestația; s-a constatat dreptul contestatoarei L.N. la măsuri reparatorii

prin echivalent pentru suprafața de 2182 m.p. teren și construcțiile demolate

în suprafață de 330,7 m.p., imobil situat în mun. Pitești, str. C. nr. 168

(actual nr. 154), jud. Argeș.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat apel pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul

Pitești.

Curtea de apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 7A din

14 ianuarie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat. Totodată, a obligat

apelantul să plătească intimatei L.N. cheltuieli de judecată în sumă de 700

lei.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut următoarele argumente:

Pentru a justifica

dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, contestatoarea a invocat

calitatea de moștenitoare a autorilor M.M. și M.F., care au dobândit prin actul

de vânzare-cumpărare transcris la nr. 3240/1936, de către Tribunalul Județean

Argeș, suprafața de 4500 mp teren aflat pe raza mun. Pitești, str. C. nr. 168,

jud. Argeș.

Apelanții au

contestat întinderea suprafeței de teren dobândită de către autori, în sensul

că din evidențele cadastrale reiese că aceasta era de numai 2365 m.p.

Susținerea

apelanților în acest sens este infirmată de constatările expertului din

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, în raport de actul de

vânzare-cumpărare mai sus-menționat, potrivit cărora, întreaga suprafață era de

4500 mp teren, așa cum a fost identificată în schița de plan a acestei lucrări

(fila 131).

Apelanții au arătat

că la data exproprierii, autorii contestatoarei nu mai aveau în patrimoniul lor

întreaga suprafață cumpărată, întrucât alte persoane figurau ca titulare ale

dreptului expropriat, ceea ce presupunea existența unor acte de înstrăinare.

În cauză, nu s-a dovedit însă, existența vreunui act

translativ de proprietate încheiat de către autorii contestatoarei, astfel

încât, exproprierea terenului de la alte persoane decât aceștia, nu poate avea

nicio semnificație juridică cu privire la dreptul de proprietate, motiv pentru

care s-a reținut că la data exproprierii M.M. și F. aveau în patrimoniul lor

întreaga suprafață de 4500 mp teren.

La data exproprierii,

Statul a preluat prin Decretul nr. 843/1966 suprafața de 1340 mp, iar diferența

de până la 4500 mp a fost preluată fără titlu, astfel că aceasta se înscrie în

categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Prin urmare,

tribunalul a făcut o apreciere corectă asupra întinderii dreptului de

proprietate asupra terenului solicitat de intimata contestatoare și a regimului

său juridic, motiv pentru care s-a respins apelul, ca nefondat, în baza art.

296 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul

Pitești, criticând-o sub următoarele aspecte:

Atât instanța de

fond, cât și instanța de apel au pronunțat soluții pe baza unei interpretări

greșite a probelor din dosar, ceea ce a condus la concluzia că s-ar fi făcut

dovada, de la autorii M., și a suprafeței de 2182 m.p., parte integrantă din

fosta proprietate.

Urmează să se

constate că la aplicarea Decretului nr. 843/1966, în zona C., s-a expropriat de

la M. F., autorul reclamantei, numai suprafața de 1340 m.p., teren situat în

Pitești, str. C. nr. 154.

Motivarea instanței,

în sensul că s-a făcut dovada preluării în proprietatea statului și a

suprafeței de 2182 m.p. nu este susținută de probe, cu atât mai mult cu cât, în

actul de vânzare-cumpărare este înscris un teren în suprafață de circa 4500

m.p.

Așa cum s-a arătat și

în fața instanței de apel, acest lucru rezultă și din constatările expertului

cu ocazia completării raportului de expertiză în apel. Astfel, expertul a

identificat terenul în litigiu pe baza actului de vânzare-cumpărare, putându-se

observa că vecinătățile acestuia corespund întocmai cu cele menționate în

planul cadastral din 1930-1932. Acest aspect duce la concluzia că suprafața

reală deținută de autorii contestatoarei la data constituirii cadastrului (anii

1930-1932) era de 2365 m.p. și nu de 4500 m.p., suprafață care figurează în

actul de vânzare-cumpărare.

Mai mult, din

inventarul imobilelor pentru aceeași perioadă suprafața înscrisă pentru str. C.

nr. 150 este tot de 2365 m.p.

În consecință, este

evident că dovada dreptului de proprietate s-a făcut numai pentru 2365 m.p.,

precizarea suprafeței în contractul de vânzare-cumpărare fiind făcută cu

aproximare, dar vecinătățile fiind corecte și definitorii.

În altă ordine de

idei, terenul pretins de contestatoare a fost preluat în proprietatea statului

conform Decretului nr. 843/1966 de la alte persoane, decât autorul reclamantei,

astfel:

- 350 m.p. teren din

Pitești, str. P.B. nr. 14, din proprietatea C.F.;

- 310 m.p. teren din

Pitești, str. P.B. nr. 18, din proprietatea P.I.;

- 390 m.p. teren din

Pitești, str. P.B. nr. 22, din proprietatea Ș.I.

Acest lucru conduce

din nou la susținerea că la momentul exproprierii, autorul reclamantei nu mai

deținea terenul menționat în actul de vânzare-cumpărare și certificatul de rol

fiscal, întrucât în planul de situație, al decretului, la pozițiile 20, 22, 24

apar și alte persoane.

În temeiul Legii nr.

18/1991, notificatoarea a fost pusă în posesie cu suprafața de 1220 m.p. teren

pe un alt amplasament (varianta Gheorghe Doja, fiind emis un titlu de

proprietate cu nr. 3564/1993).

În concluzie,

suprafața pentru care notificatoarea este îndreptățită să primească măsuri

reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, este de 120 m.p. (1340 m.p. teren

expropriat - 1220 m.p. teren pus în posesie).

Întrucât, se

consideră că notificarea formulată a fost soluționată în mod corect de Primarul

municipiului Pitești, se solicită înlăturarea obligației la plată a

cheltuielilor de judecată, pârâții nefiind în culpă, în cauză.

În recurs, intimata

reclamantă L.N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității

recursului, în temeiul art. 306 C. proc. civ., față de faptul că cererea de

recurs nu este întemeiată în drept, iar criticile cuprinse în aceasta nu se

circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ. Pe fond, solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în

apărare, în cuprinsul acestei cereri.

Referitor la excepția

nulității recursului, invocată de intimata reclamantă în temeiul art. 306 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întemeiată, urmând să o respingă,

motivat de următoarele argumente:

Din dezvoltarea și

precizarea criticilor formulate de recurenții-pârâți, se constată că acestea se

află în strânsă legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică

totală a acesteia și tinzând la a afirma nelegalitatea ei, de unde rezultă că

recursul nu poate fi socotit nemotivat în sensul art. 306 raportat la art. 304

C. proc. civ.

Precizând temeiul

juridic pentru motivele de recurs formulate, recurenții-pârâți au indicat art.

304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că s-au formulat critici care

se circumscriu acestui caz de nelegalitate, relativ la aplicarea greșită a

legii, în cauză.

Examinând recursul,

din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu este fondat, sens în care

reține următoarele:

Pornind de la

situația de fapt stabilită de instanțele anterioare cu privire la întinderea

dreptului de proprietate asupra terenului solicitat de intimata-reclamantă și a

regimului său juridic, se constată că este aplicabilă raportului juridic dedus

judecății Legea nr. 10/2001, care prin dispozițiile art. 11 și următoarele,

asigură realizarea în practică a întregii proceduri de restituire, constituind

cadrul juridic, cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a

imobilelor expropriate în perioada de referință a legii, singurul ce poate fi

cunoscut după intrarea în vigoare a dispozițiilor acestei legi speciale.

În speță, s-a dovedit

că autorii intimatei-reclamante, M.M. și M.F., au dobândit în proprietate

imobilul compus din teren în suprafață de „circa” 4500 m.p. și construcții în

suprafață de 330,7 m.p., situat în Pitești, str. C. nr. 168 (în prezent nr.

154), conform actului de vânzare-cumpărare transcris la nr. 3240/1936, în registrul

de transcripțiuni nr. 35/1936 al Tribunalului județean Argeș.

Prin Decretul nr. 843

din 25 octombrie 1996, autoarea intimatei-reclamante M.F., a fost expropriată

cu suprafață de 1340 m.p. teren și construcții în suprafață de 330,7 m.p.,

aflate pe acest teren, situație ce rezultă din adresa nr. 5999 din 23 iulie

1992 emisă de Prefectura Județului Argeș.

Conform expertizelor

tehnice de specialitate dispuse și efectuate în cauză, a fost identificat în

întregime imobilul solicitat - fosta proprietate M. - din care

intimatei-reclamante i-a fost retrocedată pe un alt amplasament, în baza Legii

nr. 18/1991, suprafața de 1220 m.p. teren.

Întregul teren

identificat este afectat de construcții și detalii de sistematizare aprobate,

respectiv, blocul nr. 39, blocul nr. 40 și blocul nr. 40 bis, strada și aleile

dintre blocuri, zona de siguranță a acestora, neexistând niciun amplasament

liber ce ar putea fi restituit în natură, în procedura Legii nr. 10/2001.

Instanțele anterioare

au statuat în mod clar, că la data exproprierii, Statul a preluat prin Decretul

nr. 843/1996, suprafața de 1340 m.p. teren, iar diferența până la 4500 m.p. a

fost preluată de Stat în fapt, fără titlu, astfel că, imobilul solicitat a fi

restituit cade sub incidența Legii nr. 10/2001 (art. 2 și 11).

Având în vedere că

intimata-reclamantă a primit suprafața de 1220 m.p. teren, în procedura Legii

nr. 18/1991, iar suprafețele de 358 m.p., 390 m.p. și 350 m.p. au fost

expropriate de la alte persoane decât autorii contestatoarei, în mod corect s-a

statuat că pentru diferența de 2182 m.p. teren și construcții demolate în

suprafață de 330,7 m.p., intimata-reclamantă este îndreptățită să primească

măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale.

În consecință,

apreciind că s-a făcut o corectă aplicare a legii speciale și anume, Legea nr.

10/2001, reparatorie în cazul imobilului în litigiu, preluat în întregime, în

mod abuziv de către stat, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a opera modificarea hotărârii atacate în

cauză.

Instanța de apel,

respingând apelul ca nefondat, în mod corect, având în vedere culpa procesuală

a apelanților pârâți, i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

de această etapă procesuală.

Având în vedere

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat și, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., reținând culpa procesuală a recurenților-pârâți, care au căzut în

pretenții, îi va obliga la plata sumei de 1.860 RON cheltuieli de judecată

către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu de avocat achitat conform

chitanței atașate la fila 22 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Pitești și

Municipiul Pitești împotriva Deciziei nr. 7A din 14 ianuarie 2010 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții-pârâți

la plata sumei de 1.860 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă

L.N..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG