ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1122/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 59 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorii C.I., D.C.M.

și C.N.L., a fost dispusă anularea, în parte, a dispoziției nr. 125/2006 emisă, în temeiul Legii nr. 10/2001, de Municipiul Pitești, prin primar, în sensul atribuirii în natură a cotei de ½ din imobil situat în Pitești, județul Argeș, compus din teren, în suprafață de 138 mp și construcții de 77 mp, aflată în indiviziune cu proprietatea contestatoarei, în valoare de 230.508,86 lei, în compensare pentru imobilul compus din teren de 83,5 mp și cota de ½ din construcțiile naționalizate și demolate în 1972, în valoare de 581.416,52 lei, urmând ca pentru suma de 330.224,13 lei, reprezentând diferența până la valoarea imobilului solicitat prin notificare, după deducerea sumei actualizate primite conform Legii nr. 112/1995 de 20.663,53 lei, să fie acordate despăgubiri în echivalent în condițiile legii speciale și a fost menținută în rest dispoziția.

Aceeași instanțe de fond a pronunțat sentința nr. 171 din 11 septembrie 2008, prin care a fost completată prima hotărâre, în sensul obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1757 lei, față de contestatori. Apelul declarat de pârâții Municipiul Pitești, prin primar și Primarul municipiului Pitești împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 4/A din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, iar apelanții au fost obligați să le plătească intimaților-contestatori suma de 600 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești, susținând că a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, contestatorii nefăcând dovada calității de moștenitori ai defunctei M.C., și că nu s-a ținut cont că în urma efectuării expertizelor de evaluare a unui imobil care nu mai exista fizic, precum și a unui imobil ce nu a fost demolat, a dispus totuși restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul ce nu a fost demolat, în compensare pentru cota de ½ din imobilul demolat și acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru diferența de valoare a imobilului solicitat, care trebuia stabilită ținând cont de standardele internaționale de evaluare.

Recursul este nefondat. Prin dispoziția nr. 125 din 24 ianuarie 2006 emisă, în baza Legii nr. 10/2001, de primarul municipiului Pitești au fost respinse cererile formulate de contestatori, de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Pitești, compus din teren în suprafață de 167 mp și construcțiile demolate și de acordare de despăgubiri bănești sau prin echivalent pentru cota de ½ din imobilul aflat la adresa menționată, ce a aparținut fostei proprietare M.C.

și a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale privind acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate abuziv pentru terenul în suprafață de 83,5 mp, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, cota de ½ din construcția naționalizată și demolată în anul 1972, cu motivarea că terenul este ocupat de construcții noi și zona funcțională a blocurilor de locuințe și că nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare.

Or, instanța de apel, confirmând soluția tribunalului a făcut o corectă aplicare a legii stabilind că există posibilitatea atribuirii în compensare, în natură, a cotei de ½ din imobilul situat în Pitești, județul Argeș, deoarece, prin dispoziția nr. 2050/2005 (fila 7 din dosarul tribunalului), a fost restituită contestatorilor din prezenta cauză, în natură, în indiviziune cu statul, cota de ½ din imobilul situat în Pitești, deci există un bun al pârâtei care poate fi oferit în compensare, fără a fi pusă în discuție succesiunea numitei M.C. Dea de-a doua critică privitoare la administrarea probei cu expertize și aprecierea acestora vizează netemeinicia deciziei atacate și nu se încadrează în motivele de casare și de modificare limitativ prevăzute în art. 304 C. proc.

civ. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. La cererea intimaților-contestatori, conform art. 274 C. proc. civ., recurenții urmează a fi obligați la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în faza de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul pârâților Municipiul Pitești prin Primar și Primarul Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 4/A din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat. Obligă pe recurenți la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.