ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2180/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2180/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

La data de 13 martie

2008 reclamanta C.P.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul

municipiului Pitești, Primăria municipiului Pitești și Municipiul Pitești, prin

primar anularea dispoziției nr. 5622 din 1 noiembrie 2007, acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilele situate în Pitești, în suprafață totală de

1680 mp.

Prin sentința civilă

nr. 175 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Argeș a respins contestația

formulată de C.P.N., reținând în fapt că, prin notificarea atacată a fost

respinsă solicitarea constatându-se că persoana nu face dovada calității de

moștenitoare a fostului proprietar, ca urmare a renunțării exprese la

succesiunea defunctului G.N.

Prin decizia civilă

nr. 64/ A din 16 martie 2009, Curtea de Apel Pitești admițând apelul a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal,

constatând că obiect al notificării sunt bunuri despre care contestatoarea a

arătat că provin atât de la G.N., dar și de la G.S. și G.M., bunici paterni ai

acesteia, la a căror succesiune nu a renunțat, având vocație activă, ca urmare

a faptului că exproprierea primul defunct a survenit anterior deschiderii

succesiunii sale, așa încât, patrimoniul său, încă nu se putuse transmite, prin

moștenire, fiului acestuia, respectiv tatăl contestatoarei.

Cum asupra bunurilor

rămase de la acesta, instanța nu s-a pronunțat, s-a impus reluarea judecății de

la prima instanță de fond.

Astfel reinvestit,

Tribunalul Argeș prin decizia nr. 56 din 11 martie 2010, admițând în parte

contestația, a anulat dispoziția și a constatat îndreptățirea reclamantei la

măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale pentru terenul

de 1.680 mp, situat în județul Argeș, potrivit identificării făcute prin

raportul de expertiză.

Împotriva sentinței

au formulat apel pârâții Municipiul Pitești, prin Primar și Primarul.

Prin decizia civilă

nr. 37/ A din 08 martie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâții Primarul

municipiului Pitești și Municipiul Pitești, prin primar și a obligat apelanții

- pârâți să plătească intimatei-reclamante suma de 400 lei cheltuieli de

judecată.

În raport de motivele

de apel formulate,Curtea a suplimentat probatoriul cu privire la înstrăinarea

pretins făcută către familia C. a unei părți din proprietatea G., precum și

înscrisurile doveditoarea a întinderii total reconstituite în condițiile Legii

nr. 18/1991, precum și necesitatea transpunerii în teren a fostei proprietăți a

autorului G.S., corectată cu înstrăinările făcute de acesta, actualizată prin

reconstituirea dreptului de proprietate după anul 1989 și evidențierea

eventualelor afectațiune de ordine publică a imobilelor.

Examinând întregul

material probatoriu administrat Curtea a constatat criticile nefondate atât în

ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei cât și pe

aspectul identificării și întinderii dreptului de proprietate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Pitești și municipiul

Pitești, prin primar, solicitând admiterea recursului, desființarea soluției

instanței de apel, in sensul respingerii contestației formulate împotriva

dispoziției Primarului Municipiului Pitești nr. 5622 din 1 noiembrie 2007, și,

in baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., admiterea recursului sub aspectul

acordării cheltuielilor de judecata efectuate a instanța de apel, constând in

onorariul de expert.

În dezvoltarea

criticilor formulate, pârâții au arătat că instanța de apel în mod total greșit

a menținut hotărârea primei instanțe în sensul anularii dispoziției Primarului

municipiului Pitești nr. 5322/2007, si a acordării de măsuri reparatorii in

echivalent in condițiile legii speciale pentru suprafața de 1680 mp, teren

situat in Pitești, Jud. Argeș, neluând in considerare susținerile pârâților si

nici înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Pârâții susțin că

instanța învestită cu judecarea apelului trebuia să analizeze îndreptățirea

contestatoarei la a solicita despăgubiri in condițiile Legii nr. 10/2001 pentru

terenul in suprafața de 1680 mp expropriat în anul 1964 si care a aparținut

autorilor săi G.N. ( tata) și G.S. și G.M. (bunici după tată), reținându-se ca

renunțarea expresă a contestatoarei s-a făcut doar în raport de G.N. și nu față

de bunicul G.S.

Astfel instanța de

apel in mod greșit nu a avut in vedere faptul că, în anul 1964 G.S. (bunicul

patern al contestatoarei) a decedat, ulterior de pe urma acestuia dezbătându-se

succesiunea, iar cu această ocazie s-a emis certificatul de moștenitor din 15

martie 1965, în care se menționează faptul că moștenitori de pe urma acestuia

au rămas, soția G.M. și fiul G.N. (tatăl contestatoarei).

De asemenea se

menționează faptul că, au renunțat la succesiune numiții B.A. și G.I. (în

calitate de fii ai defunctului).

Ulterior, în anul

1988 a decedat si G.N., tatăl contestatoarei, succesiunea acestuia fiind

acceptată numai de soția sa G.M., iar C.P.N. si G.C. fiind renunțători la

succesiune.

S-a reținut în

motivarea soluției atacate, faptul că reclamanta a solicitat să-i fie

restituite imobilele expropriate nu numai de la tatăl său G.N., ci si imobilele

care la data exproprierii se aflau în proprietatea bunicului său, G.S.

Pârâții au criticat

decizia și sub aspectul nedovedirii deținerii în proprietate a suprafețelor de

teren pentru care reclamanta a emis pretenții.

Au susținut că prin

Decretul nr. 461/1964 a fost preluată din proprietatea lui G.S. suprafața de 92

mp teren situat în Pitești.

Prin urmare, din

proprietatea lui G.S. nu a fost preluată decât suprafața de 342 mp, iar restul

până la 1680 mp au fost preluați din proprietatea lui G.N., așa cum rezultă din

anexa la decretul de expropriere.

Se mai menționează că

o suprafață de 900 mp teren, ce face obiectul dosarului nr. 11164/280/2008 a fost

solicitată de C.D. și C.A., persoane care au susținut că au cumpărat acest

imobil de la G.M., soția lui G.S.

Pârâții susțin că

suprafața de teren preluată de stat de la autorii contestatoarei în baza

decretelor de expropriere din perioada 1964-1988 a fost reconstituită

moștenitorilor prin diferite modalități, iar diferența se afla deja în

proprietatea acestor persoane, astfel încât nu se mai impune acordarea de

despăgubiri în condițiile Legii nr. 221/2009.

Pârâții au criticat

și modul de interpretare a probelor de către instanța de apel care a greșit

nereținând că reclamanta este renunțătoarea după tatăl său G.N., pe de o parte,

iar pe de altă parte, terenul expropriat în anul 1964 pentru construirea

căminului aferent Școlii profesionale de construcții Pitești de la G.S. și G.N.,

fiul său, a fost restituit, moștenitorii acestor autori fiind puși în posesie

în condițiile legii fondului funciar cu terenul în suprafață totală de 1584 mp.

Au susținut că așa

cum reiese si din raportul de expertiză dispus de instanța de apel din terenul

in suprafața totala de 7364 mp pe care îl dețineau autorii reclamantei în anul

1941 a fost înstrăinată suprafața de 2350 mp altor persoane și au fost făcute

puneri in posesie pe terenul în suprafața de 1594.

În aceste condiții

susțin că, actul administrativ contestat, respectiv dispoziția nr. 5622/2007

emisă de Primarul municipiului Pitești a fost emis in condiții de legalitate,

reclamanta fiind renunțătoare la succesiunea tatălui său, iar pentru partea

ce-i revenea după bunic a primit teren in natură, împreună cu ceilalți

moștenitori.

Totodată pârâții au

prezentat în motivarea recursului un calcul al suprafețelor expropriate, a

cotelor cuvenite moștenitorilor acceptanți și al suprafețelor reconstituite în

baza legilor funciare succesorilor lui G.S.

Au solicitat

înlăturarea obligației lor la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au

fost stabilite de instanța de apel și obligarea reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de expert.

În dosar a depus

întâmpinare intimata reclamantă, care a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat, arătând, totodată, că, deși s-au invocat, ca temei juridic al căii de

atac, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul nu menționează

textul de lege interpretat sau aplicat greșit, de către instanța de apel.

Examinând recursul

sub aspect formal, din punctul de vedere al încadrării criticilor formulate în

cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., chestiune asupra

căreia a rămas în pronunțare în ședința publică din 23 martie 2012, Înalta

Curte consideră excepția nulității recursului întemeiată în raport de

următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.

304 C. proc. civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face

posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres

și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este

nulitatea recursului.

În speță, recurenții

au indicat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.

proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu au formulat critici care să

poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la

adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus

indicarea punctuală de către recurenții-pârâți a motivelor de nelegalitate prin

raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță

în fundamentarea acesteia.

Modalitatea de

motivare a recursului adoptată de către recurenți constă, practic, în redarea

probelor administrate în acel litigiu și a modului în care instanța trebuia să

le interpreteze pentru a ajunge la concluzia că pretențiile reclamantei

formulate în baza Legii nr. 10/2001 nu sunt întemeiate.

Astfel cum s-a redat

în precedent, recurenții susțin că din probele administrate, pe care le enumeră

și cărora le conferă propria interpretare, rezultă că ceea ce s-a preluat prin

expropriere de la bunicul reclamantei a fost doar suprafața de 342 mp teren,

restul până la 1680 mp au fost preluați din proprietatea tatălui reclamantei, G.N.,

conform anexei decretului de expropriere, la a cărui succesiune reclamanta a

renunțat.

Totodată, se susține

că interpretând probele instanța ar fi trebuit să țină cont de împrejurarea că

în urma cererilor formulate de moștenitorii autorului comun G.S. au fost puși

în posesie asupra suprafețelor de teren care nu se aflau, deja, în proprietatea

lor, astfel încât nu se mai impune acordarea de despăgubiri în temeiul Legii

nr. 10/2001.

Aceste critici, care

pun în discuție situația de fapt pe aspectele menționate în raport de probele

administrate în cauză, nu mai pot fi examinate de prezenta instanță față de

structura actuală a recursului.

Motivul de casare

care permitea reevaluarea situației de fapt în urma unei alte interpretări a

probelor administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost

abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

În actuala

reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs

numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța

de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin

hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmăresc în

realitate recurenții, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin

raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Or, succesiunea de

fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs, seria de calcule aritmetice

plecând de la registrele agricole și suprafețele înscrise în actele de expropriere,

pentru a ajunge la concluzia că reclamanta nu este persoană îndreptățită la

primirea măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, nu pun nici ele în

discuție legalitatea deciziei recurate, ci tot temeinicia ei, prin contestarea

situației de fapt stabilită de instanța de apel în urma aprecierii probelor

administrate în cauză.

Or, instanța de apel

a avut în vedere înscrisurile depuse atât în dosarul administrativ cât și în

dosarul instanței și le-a interpretat prin raportare la toate celelalte dovezi

administrate cât și la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2001 sub aspectul

modalității de dovedire a dreptului de proprietate în condițiile acestei legi

speciale.

Reevaluarea de către

instanța de recurs a situației de fapt pe aspectele invocate de recurenți nu

este însă posibilă față de actuala structură a recursului care permite

reformarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate și nu de

netemeinicie.

Prin urmare,

criticile formulate în acest sens nu se pot încadra în nici unul dintre cazurile

de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru

realizarea controlului judiciar în recurs.

Având în vedere

aceste considerente, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile

recurentului nu se încadrează în motivele de casare sau de modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac

exercitate, astfel încât, în baza art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata

nulitatea recursului declarat de pârâții Primarul Municipiului Pitești și

Municipiul Pitești prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești prin

primar împotriva deciziei nr. 37/ A din 8 martie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2012.