ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2224/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții I.G., I.T.C. și N.F. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând instanței să dispună obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe baza valorii determinate prin evaluare, pentru imobilul teren în suprafața de 2000 mp situat în mun. Pitești, fosta str. L., jud. Argeș. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin dispoziția Primarului mun. Pitești din 2 mai 2006 li s-a propus acordarea de despăgubiri ca moștenitori ai autorului lor I.G., în condițiile Legii nr. 10/2001. Dispoziția a fost contestată în justiție de către reclamanți, care au urmărit restituirea terenului în natură.

Prin sentința nr. 193 din 5 iulie 2007 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia nr. 416/A din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești și irevocabilă prin decizia nr. 2244 din 2 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă acțiunea acestora și s-a dispus înlăturarea din Dispoziție a mențiunii conform căreia autorul I.G. a primit o despăgubire pentru terenul de 2000 mp. Astfel, Primarul mun. Pitești a emis dispoziția cu nr. D1. din 23 iulie 2009, prin care a modificat dispoziția nr. D2./2006, în sensul că a înlăturat respectiva mențiune din acesta din urmă. Toată, documentația a fost înaintată pârâtei cu adresa nr. A1.

din 27 august 2009, dar până în prezent acesta nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri, deși reclamanții i-au solicitat acest lucru la data de 29 martie 2010. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 336/F-CONT din 22 iunie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire, conform dispoziției nr. D2./2006 emisă de Primarul municipiului Pitești așa cum a fost modificată prin dispoziția nr. D1./2009. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că termenul de 5 ani cât a trecut de la emiterea dispoziției Primarului municipiului Pitești nr. D2./2006 și până în prezent, nu constituie un termen rezonabil de soluționare a dosarului.

Cu atât mai puțin se poate vorbi de un astfel de termen dacă se pornește de la anul 2001, când a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001. Instanța reține că, chiar dacă se are în vedere că dispoziția a fost modificată în anul 2009, iar pârâta a primit efectiv dosarul în acest an, totuși, nu se poate vorbi de un termen rezonabil în condițiile în care demersurile reclamanților sunt inițiate de peste 10 ani. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.C.S.D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză au fost încălcate dispozițiilor privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei.

Pe de altă parte, susține recurenta, în speță nu poate fi reținută existența unui refuz nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantei, întrucât C.C.S.D. va emite decizia conținând titlu de despăgubire numai după parcurgerea etapei evaluării. Or, instanța de fond a obligat Comisia Centrală la emiterea directă a deciziei, criticând titlu de despăgubire fără a lua în considerare parcurgerea tuturor etapelor administrative prevăzute de lege. Recursul este nefondat. În fapt, prin dispoziția nr. D2. din 2 mai 2006 a Primarului Municipiului Pitești, reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului lor I.G., li s-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru suprafața de 2000 mp situată în Pitești str. L. Această decizie a fost contestată de către reclamanți care au solicitat atribuirea terenului în natură.

Prin sentința civilă nr. 193 din 5 iunie 2007 a Tribunalului Argeș, definitivă și irevocabilă, a fost înlăturată din dispoziție, mențiunea potrivit căreia autorul lor nu a primit nici o despăgubire pentru acest teren. În acest sens a fost emisă o a doua dispoziție, respectiv dispoziția nr. D1. din 23 iulie 2009. Toată documentația a fost înaintată pârâtei cu adresa nr. A1. din 27 august 2009, însă, până în prezent, aceasta nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire. La data de 6 mai 2011 reclamanții au solicitat A.N.R.P. să le soluționeze dosarul de despăgubire și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire. În speță, deși dispoziția Primarului Municipiului Pitești a fost înaintată Secretariatului C.C.S.D.

așa cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege, C.C.S.D. nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D.

Astfel fiind, în speță sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora: - alin. (1): „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.” - alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D.,

însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.” - alin. (2 1 ): „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.” - alin. (2 2 ): „Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.” - alin. (4): „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.” - alin. (5): „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.” - alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale.

Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.” Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.” În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D.

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație. În cauză, este necontestat că reclamanții au solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 2000 mp situată în Pitești str. L. Este adevărat că Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, nici în decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de C.C.S.D., dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia autorității competente.

Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient. În acest sens, trebuie menționată Recomandarea R1. privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administrații), ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni. Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil. Or, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislația primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și în reglementările secundare - H.G.

nr. 1095/2005 și decizia nr. 2815/2008, în cazul de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare. Pe de altă parte, trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat că termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale sau locale.

Deci, în concluzie, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că autoritățile administrative competente, în lipsa unui termen legal, erau obligate să acționeze într-un termen rezonabil pentru soluționarea cererii recurenților-reclamanți. De asemenea, în raport cu data declanșării procedurii administrative - anul 2001 când reclamanții au formulat notificare și cu data înregistrării dosarului la C.C.S.D., precum și în raport cu importanța cauzei pentru recurenții-reclamanți, dar și cu atitudinea de tergiversare manifestată de autoritățile administrative competente, rezultă că instanța de fond a apreciat în mod întemeiat încălcarea termenului rezonabil de către autoritățile respective.

Așa fiind în mod corect instanța de fond a reținut că termenul de 5 ani cât a trecut de la emiterea Dispoziției Primarului Municipiului Pitești nr. D2./2006 și până în prezent nu constituie un termen rezonabil de soluționare a dosarului, întrucât demersurile reclamanților pentru recunoașterea dreptului lor sunt inițiate de peste 10 ani. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă , Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 336/F-CONT din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012.