ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2224/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2224/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții I.G., I.T.C. și N.F. au chemat în

judecată C.C.S.D., solicitând instanței să dispună obligarea acesteia să emită

decizia reprezentând titlul de despăgubire pe baza valorii determinate prin

evaluare, pentru imobilul teren în suprafața de 2000 mp situat în mun. Pitești,

fosta str. L., jud. Argeș.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin dispoziția Primarului mun. Pitești din 2 mai 2006

li s-a propus acordarea de despăgubiri ca moștenitori ai autorului lor I.G., în

condițiile Legii nr. 10/2001. Dispoziția a fost contestată în justiție de către

reclamanți, care au urmărit restituirea terenului în natură. Prin sentința nr.

193 din 5 iulie 2007 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia nr. 416/A

din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești și irevocabilă prin decizia nr.

2244 din 2 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă

acțiunea acestora și s-a dispus înlăturarea din Dispoziție a mențiunii conform

căreia autorul I.G. a primit o despăgubire pentru terenul de 2000 mp. Astfel,

Primarul mun. Pitești a emis dispoziția cu nr. D1. din 23 iulie 2009, prin care

a modificat dispoziția nr. D2./2006, în sensul că a înlăturat respectiva

mențiune din acesta din urmă. Toată, documentația a fost înaintată pârâtei cu adresa

nr. A1. din 27 august 2009, dar până în prezent acesta nu a emis decizia

reprezentând titlul de despăgubiri, deși reclamanții i-au solicitat acest lucru

la data de 29 martie 2010.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 336/F-CONT din 22 iunie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat

pârâta C.C.S.D. să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire, conform dispoziției

nr. D2./2006 emisă de Primarul municipiului Pitești așa cum a fost modificată prin

dispoziția nr. D1./2009.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că termenul de 5 ani cât a trecut de la emiterea dispoziției

Primarului municipiului Pitești nr. D2./2006 și până în prezent, nu constituie un

termen rezonabil de soluționare a dosarului. Cu atât mai puțin se poate vorbi de

un astfel de termen dacă se pornește de la anul 2001, când a fost formulată notificarea

în baza Legii nr. 10/2001.

Instanța reține că, chiar

dacă se are în vedere că dispoziția a fost modificată în anul 2009, iar pârâta a

primit efectiv dosarul în acest an, totuși, nu se poate vorbi de un termen rezonabil

în condițiile în care demersurile reclamanților sunt inițiate de peste 10 ani.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs C.C.S.D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză au fost încălcate

dispozițiilor privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei.

Pe de altă parte, susține

recurenta, în speță nu poate fi reținută existența unui refuz nejustificat al pârâtei

de a soluționa cererea reclamantei, întrucât C.C.S.D. va emite decizia conținând

titlu de despăgubire numai după parcurgerea etapei evaluării. Or, instanța de fond

a obligat Comisia Centrală la emiterea directă a deciziei, criticând titlu de despăgubire

fără a lua în considerare parcurgerea tuturor etapelor administrative prevăzute

de lege.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin dispoziția

nr. D2. din 2 mai 2006 a Primarului Municipiului Pitești, reclamanților, în calitate

de moștenitori ai autorului lor I.G., li s-a propus acordarea de despăgubiri în

indiviziune în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru suprafața de 2000 mp situată

în Pitești str. L.

Această decizie a fost

contestată de către reclamanți care au solicitat atribuirea terenului în natură.

Prin sentința civilă

nr. 193 din 5 iunie 2007 a Tribunalului Argeș, definitivă și irevocabilă, a fost

înlăturată din dispoziție, mențiunea potrivit căreia autorul lor nu a primit nici

o despăgubire pentru acest teren. În acest sens a fost emisă o a doua dispoziție,

respectiv dispoziția nr. D1. din 23 iulie 2009.

Toată documentația a fost

înaintată pârâtei cu adresa nr. A1. din 27 august 2009, însă, până în prezent, aceasta

nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire.

La data de 6 mai 2011

reclamanții au solicitat A.N.R.P. să le soluționeze dosarul de despăgubire și să

emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

În speță, deși dispoziția

Primarului Municipiului Pitești a fost înaintată Secretariatului C.C.S.D. așa cum

prevăd dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege, C.C.S.D. nu a emis decizia reprezentând

titlu de despăgubire.

Legea nr. 247/2005 stabilește

procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în

vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D.

Astfel fiind, în speță

sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora:

- alin. (1): „Deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare

sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite

cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda

ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect

al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri

care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau

regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta,

dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

- alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor

Legii

nr. 10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate

în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D.,

însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor

administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor,

după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de

întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu

imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în

arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor

sau după caz, a ordinelor.”

- alin. (2

1

):

„Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe

județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului,

ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.”

- alin. (2

2

):

„Deciziile/dispozițiile

sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care

atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea

notificării.

- alin.

(3):

„În termen de

30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit

prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea,

pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale

a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate

prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală

și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

- alin.

(4):

„Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus

acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea

dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură.”

- alin.

(5):

„Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea

dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire

în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau

societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.”

- alin.

(6):

„După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura

de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei

Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor

fi acordate titlurile de despăgubire.”

Legiuitorul a menționat

în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare

de către evaluatorul numit.

În mod expres, în

art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului

de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere

a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite

de C.C.S.D. până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse,

actualizate cu indicele de inflație.

În cauză, este necontestat

că reclamanții au solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri

reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 2000 mp situată în Pitești

str. L.

Este adevărat că Titlul

VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare,

nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea

titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, nici în decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008

emisă de C.C.S.D., dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca

durata de soluționare să fie lăsată la voia autorității competente.

Astfel, în primul rând,

este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea

organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă orice

structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și a

drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în

mod prompt, eficace și eficient.

În acest sens, trebuie

menționată Recomandarea R1. privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri

al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei

administrări (administrații), ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute

obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele

care există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca urmare

a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de

la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaște

drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale

a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui

drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de

cetățeni europeni.

Astfel, potrivit art.

41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în

mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil.

Or, având în vedere dispozițiile

art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislația

primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și în reglementările secundare

- H.G. nr. 1095/2005 și decizia nr. 2815/2008, în cazul de față, referitoare la

procedura de soluționare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru

imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate și

nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului

rezonabil de soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului

la o bună administrare.

Pe de altă parte, trebuie

menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat că termenul rezonabil,

ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., este

pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru

soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale sau

locale.

Deci, în concluzie, instanța

de fond a reținut în mod întemeiat că autoritățile administrative competente, în

lipsa unui termen legal, erau obligate să acționeze într-un termen rezonabil pentru

soluționarea cererii recurenților-reclamanți.

De asemenea, în raport

cu data declanșării procedurii administrative - anul 2001 când reclamanții au formulat

notificare și cu data înregistrării dosarului la C.C.S.D., precum și în raport cu

importanța cauzei pentru recurenții-reclamanți, dar și cu atitudinea de tergiversare

manifestată de autoritățile administrative competente, rezultă că instanța de fond

a apreciat în mod întemeiat încălcarea termenului rezonabil de către autoritățile

respective.

Așa fiind în mod corect

instanța de fond a reținut că termenul de 5 ani cât a trecut de la emiterea Dispoziției

Primarului Municipiului Pitești nr. D2./2006 și până în prezent nu constituie un

termen rezonabil de soluționare a dosarului, întrucât demersurile reclamanților

pentru recunoașterea dreptului lor sunt inițiate de peste 10 ani.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1)

Cod procedură civilă

, Înalta Curte va respinge

ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 336/F-CONT din 22 iunie 2011 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.