ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2012

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanță

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta M.G.C., în contradictoriu cu pârâtele

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat obligarea pârâtelor să emită decizia reprezentând

titlul de despăgubire aferent Dosarului nr. 29291/CC, pe numele reclamantei, conform

dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a Normelor metodologice de

aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în termen de 30 de zile de la pronunțarea

sentinței, precum și obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii în sumă de

500 RON pe zi întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data emiterii

titlului de despăgubire, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arătat că în 2001 a notificat Primăria Municipiului Pitești, solicitând

acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Pitești, B-dul R., județul

Argeș, construcții în suprafață de 281,42 m.p., iar prin dispoziția nr. 6006

din 31 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, cererea de acordare

a despăgubirilor formulată de autorul său a fost respinsă, propunându-se acordarea

de despăgubiri în favoarea sa, în condițiile legii speciale, dispoziția nefiind

contestată.

Reclamanta a arătat că

deși de la data emiterii dispoziției au trecut aproape 5 ani, perioadă în care a

solicitat de mai multe ori numirea unui evaluator și emiterea titlului de despăgubire,

dosarul nu a fost soluționat până în prezent, deși art. 13

1

și respectiv

art. 16 alin. (5) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, singurul răspuns

primit din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților fiind

adresa din 07 aprilie 2011, prin care era informată că Dosarul nr. 29291/CC nu a

fost repartizat în vederea analizării cu scopul evaluării și emiterii titlului de

despăgubire.

Pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinarea înregistrată la data de 29

iunie 2011, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând

că potrivit art. 13 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor numește aleatoriu evaluatori autorizați,

trimite la evaluare și în final emite titlurile de despăgubire.

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Primăriei

Municipiului Pitești, prin Primar, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor

la care ar fi obligată pârâta, în ipoteza căderii în pretenții.

Prin întâmpinare, Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției

nr. 6006 din 31 octombrie 2006, emisă de Primăria Municipiului Pitești, potrivit

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, Primăria

Municipiului Pitești solicită respingerea cererii de chemare în garanție formulată

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând că cererea nu îndeplinește

cerințele legale prevăzute de art. 60-63 C. proc. civ., între cele două instituții

neexistând un raport obligațional, ci atribuții ce le revin fiecăreia, potrivit

dispozițiilor legale în materie. Mai arată că Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 Capitolul V Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, după primirea dispozițiilor emise de entitatea învestită cu soluționarea

notificării, în baza raportului de evaluare, procedează fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

de Apel

Prin sentința nr. 390

din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis acțiunea formulată de reclamanta

M.G.C. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a

obligat pârâta să emită decizia, reprezentând titlul de despăgubire în Dosarul

nr. 29291/CC, pe numele reclamantei. Totodată, Curtea de Apel a respins atât capătul

de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, cât și acțiunea față de pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității

procesuale pasive, precum și cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului

Pitești, prin Primar.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 4 alin. (1) teza

I din Legea nr. 554/2004,

legalitatea unui act administrativ unilateral

cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, dacă de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

de trimitere a excepției spre soluționare către tribunal, față de dispozițiile

art. 4 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut în esență că

singura posibilitate

pe care o are Comisia, în raport cu competențele recunoscute de lege, este aceea

de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, iar dacă

constată că această restituire era posibilă, nu va emite decizia de stabilire a

titlului de despăgubire.

S-a

mai arătat în considerentele sentinței atacate că deși dispoziția a fost emisă în

anul 2006, aflându-se împreună cu dosarul la autoritatea pârâtă, aceasta nu a procedat

potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005, până în prezent, prin urmare

în cauză este depășit termenul rezonabil.

Prin urmare, judecătorul

fondului a constatat că

autoritatea pârâtă nu și-a îndeplinit toate obligațiile

legale, prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (4), (5) și (7) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Referitor la capătul de

cerere privind daunele cominatorii Curtea de Apel a constatat că acesta nu este

întemeiat, deoarece neemiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu poate

constitui o neexecutare din partea comisiei, nefiind incidente în cauză dispozițiile

art. 580

2

și art. 580

3

C. proc. civ.

În fine,

prima instanță a constatat că cererea de chemare în garanție, deși neprecizată,

aceasta poate avea ca obiect numai sumele la care ar fi fost obligată pârâta cu

titlu de daune cominatorii sau cheltuieli de judecată, însă în cauză nu este îndeplinită

ipoteza căderii în pretenții în ce o privește pe pârâtă, obligația ce se va dispune

în sarcina acesteia, neputând fi pusă în sarcina chematei în garanție.

cauză

Împotriva sentinței Curții

de Apel a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a criticat sentința sub următoarele aspecte:

Dezlegarea fondului cauzei,

prin obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul în litigiu,

este greșită, în condițiile în care s-a constatat că Dosarul nr. 29291/CC trebuie

completat cu înscrisurile solicitate .

În opinia recurentei,

instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea termenului rezonabil de soluționare

a cauzei fără să țină seama de particularitățile cauzei, de complexitatea procedurii

administrative impuse prin art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de normele

administrative emise pentru stabilirea ordinii de soluționare a dosarelor prin decizia

nr. 2815/2008, prin care autoritatea emitentă a căutat să asigure egalitatea de

tratament a persoanelor îndreptățite care au dosare de despăgubire.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

de drept relevante

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii

deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Pitești, B-dul

R., județul Argeș, construcții în suprafață de 281,42 m.p., București, str. H.,

sectorul 2.

Notificarea formulată

de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost soluționată prin dispoziția

nr. 6006 din 31 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești care a dispus

a dispus acordarea de acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit datelor comunicate

de pârâtă, reclamantei i s-a adus la cunoștință în mod repetat că analiza dosarului

nu este finalizată.

În raport cu datele menționate,

instanța de control judiciar își însușește concluzia la care a ajuns judecătorul

fondului, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen

rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, principiu aplicabil nu numai procedurii judiciare,

ci și celei administrative.

Complexitatea procedurii

administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care, într-adevăr,

nu poate fi parcursă în termenul general de 30 de zile reglementat în art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, constituie un criteriu de apreciere a

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

pasive a autorității publice. În egală măsură, normelor administrative emise de

autoritatea competentă în vederea organizării propriei activități de executare a

legii și stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice

în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a celorlalte

garanții ale bunei administrări.

Pe de altă parte, Înalta

Curte are în vedere că art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conferă

Comisiei Centrale atribuția de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire

în natură, iar nu de a cenzura dispoziția emisă în temeiul art. 20 din Legea

nr. 10/2001 din alte perspective ce intrau exclusiv în competența entității învestite

cu soluționarea notificării și a instanțelor competente să exercite controlul judecătoresc

asupra acesteia.

În același timp, împrejurările

invocate nu pot justifica totala pasivitate a Comisiei Centrale în perioada scursă

de la data înregistrării Dosarului nr. 29291/CC, în condițiile în care așa cum a

constatat și instanța de fond, pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă

care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantei

nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente

din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută.

Așa cum rezultă din cele

expuse anterior, ceea ce a sancționat instanța de fond prin hotărârea pronunțată

a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii administrative și

prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor reparatorii, durata

excesivă a procedurii aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut

în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și dreptului de proprietate

ocrotit în Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

Înalta Curte constată,

de asemenea, neîntemeiat și ultimul motiv de recurs, sub aspectul pretinsei ignorări

a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în decizia

nr. 2815/2008.

Dispozițiile art. 20 din

Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară

având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi

interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea

cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca

o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura

judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării

hotărârilor sau deciziilor definitive.

Așadar, complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care

din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri

s-a emis decizia solicitată.

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 390/F-Cont

din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2012.