ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta M.G.C., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat obligarea pârâtelor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent Dosarului nr. 29291/CC, pe numele reclamantei, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, precum și obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii în sumă de 500 RON pe zi întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data emiterii titlului de despăgubire, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că în 2001 a notificat Primăria Municipiului Pitești, solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Pitești, B-dul R., județul Argeș, construcții în suprafață de 281,42 m.p., iar prin dispoziția nr. 6006 din 31 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, cererea de acordare a despăgubirilor formulată de autorul său a fost respinsă, propunându-se acordarea de despăgubiri în favoarea sa, în condițiile legii speciale, dispoziția nefiind contestată.

Reclamanta a arătat că deși de la data emiterii dispoziției au trecut aproape 5 ani, perioadă în care a solicitat de mai multe ori numirea unui evaluator și emiterea titlului de despăgubire, dosarul nu a fost soluționat până în prezent, deși art. 13 1 și respectiv art. 16 alin. (5) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, singurul răspuns primit din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților fiind adresa din 07 aprilie 2011, prin care era informată că Dosarul nr. 29291/CC nu a fost repartizat în vederea analizării cu scopul evaluării și emiterii titlului de despăgubire.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 iunie 2011, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că potrivit art. 13 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor numește aleatoriu evaluatori autorizați, trimite la evaluare și în final emite titlurile de despăgubire. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Primăriei Municipiului Pitești, prin Primar, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor la care ar fi obligată pârâta, în ipoteza căderii în pretenții. Prin întâmpinare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 6006 din 31 octombrie 2006, emisă de Primăria Municipiului Pitești, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, Primăria Municipiului Pitești solicită respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând că cererea nu îndeplinește cerințele legale prevăzute de art. 60-63 C. proc. civ., între cele două instituții neexistând un raport obligațional, ci atribuții ce le revin fiecăreia, potrivit dispozițiilor legale în materie. Mai arată că Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 Capitolul V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după primirea dispozițiilor emise de entitatea învestită cu soluționarea notificării, în baza raportului de evaluare, procedează fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 390 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis acțiunea formulată de reclamanta M.G.C. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să emită decizia, reprezentând titlul de despăgubire în Dosarul nr. 29291/CC, pe numele reclamantei. Totodată, Curtea de Apel a respins atât capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, cât și acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Pitești, prin Primar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 4 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, dacă de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, în cauză nefiind îndeplinite condițiile de trimitere a excepției spre soluționare către tribunal, față de dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut în esență că singura posibilitate pe care o are Comisia, în raport cu competențele recunoscute de lege, este aceea de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, iar dacă constată că această restituire era posibilă, nu va emite decizia de stabilire a titlului de despăgubire.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că deși dispoziția a fost emisă în anul 2006, aflându-se împreună cu dosarul la autoritatea pârâtă, aceasta nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005, până în prezent, prin urmare în cauză este depășit termenul rezonabil. Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că autoritatea pârâtă nu și-a îndeplinit toate obligațiile legale, prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (4), (5) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Referitor la capătul de cerere privind daunele cominatorii Curtea de Apel a constatat că acesta nu este întemeiat, deoarece neemiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea comisiei, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 580 2 și art. 580 3 C. proc.

civ. În fine, prima instanță a constatat că cererea de chemare în garanție, deși neprecizată, aceasta poate avea ca obiect numai sumele la care ar fi fost obligată pârâta cu titlu de daune cominatorii sau cheltuieli de judecată, însă în cauză nu este îndeplinită ipoteza căderii în pretenții în ce o privește pe pârâtă, obligația ce se va dispune în sarcina acesteia, neputând fi pusă în sarcina chematei în garanție. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței Curții de Apel a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a criticat sentința sub următoarele aspecte: Dezlegarea fondului cauzei, prin obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul în litigiu, este greșită, în condițiile în care s-a constatat că Dosarul nr. 29291/CC trebuie completat cu înscrisurile solicitate . În opinia recurentei, instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei fără să țină seama de particularitățile cauzei, de complexitatea procedurii administrative impuse prin art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de normele administrative emise pentru stabilirea ordinii de soluționare a dosarelor prin decizia nr. 2815/2008, prin care autoritatea emitentă a căutat să asigure egalitatea de tratament a persoanelor îndreptățite care au dosare de despăgubire.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Pitești, B-dul R., județul Argeș, construcții în suprafață de 281,42 m.p., București, str. H., sectorul 2. Notificarea formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost soluționată prin dispoziția nr. 6006 din 31 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești care a dispus a dispus acordarea de acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit datelor comunicate de pârâtă, reclamantei i s-a adus la cunoștință în mod repetat că analiza dosarului nu este finalizată. În raport cu datele menționate, instanța de control judiciar își însușește concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, principiu aplicabil nu numai procedurii judiciare, ci și celei administrative. Complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care, într-adevăr, nu poate fi parcursă în termenul general de 30 de zile reglementat în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite pasive a autorității publice.

În egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei activități de executare a legii și stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a celorlalte garanții ale bunei administrări. Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere că art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conferă Comisiei Centrale atribuția de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, iar nu de a cenzura dispoziția emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001 din alte perspective ce intrau exclusiv în competența entității învestite cu soluționarea notificării și a instanțelor competente să exercite controlul judecătoresc asupra acesteia.

În același timp, împrejurările invocate nu pot justifica totala pasivitate a Comisiei Centrale în perioada scursă de la data înregistrării Dosarului nr. 29291/CC, în condițiile în care așa cum a constatat și instanța de fond, pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantei nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută.

Așa cum rezultă din cele expuse anterior, ceea ce a sancționat instanța de fond prin hotărârea pronunțată a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii administrative și prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor reparatorii, durata excesivă a procedurii aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și dreptului de proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Înalta Curte constată, de asemenea, neîntemeiat și ultimul motiv de recurs, sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile art. 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. Așadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 390/F-Cont din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.