ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 25 octombrie 2010, reclamanta R.T. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să emită de urgență decizia pentru stabilirea despăgubirilor și titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea, ce i se cuvin pentru imobilul teren în suprafață de 235 mp și construcții în suprafață de 89,42 mp, din Pitești. A arătat că în prezent construcțiile sunt demolate, că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, a formulat notificarea nr. 816/10771 din 27 iulie 2001, urmare căreia Primarul Mun.

Pitești a emis dispoziția nr. 1651 din 02 mai 2006, cu propunerea de acordare a despăgubirilor. Reclamanta a mai solicitat să fie obligată pârâta la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data efectivă a emiterii deciziei de despăgubire, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că Primarul Municipiului Pitești a emis Dispoziția nr. 1651 din 02 mai 2006, modificată prin Dispoziția nr. 864 din 14 aprilie 2010, prin care s-a propus pentru imobilul menționat, acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Reclamanta a menționat că nu a atacat la Tribunalul Argeș, în termen de 30 de zile dispoziția nr. 1651 din 02 mai 2006, emisă de Primarul Mun. Pitești și drept consecință acesta a înaintat dosarul și dispoziția cu documentele aferente Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii deciziei de despăgubire. Ulterior, a solicitat soluționarea cazului, însă, până la data formulării prezentei acțiunii, Comisia nu a emis decizia pentru titluri de despăgubiri.

În cadrul procedurii administrative, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt prevăzute etapele transmiterii și înregistrării dosarelor la pârâtă, urmată de verificarea legalității și evaluarea despăgubirilor, dar reclamanta susține că parcurgerea acestor etape nu justifică o întârziere de 4 ani și jumătate a emiterii deciziei de despăgubire, nefiind respectate dispozițiile art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005. Deși legea nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor de către pârâtă, atât practica cât și doctrina în materie, au statuat în mod constant că dosarele de despăgubiri înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie să fie soluționate într-un termen rezonabil.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la 24 ianuarie 2011 (f.55- 58), reclamanta a arătat că renunță la judecata capătului de cerere privind emiterea titlului de conversie, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei de despăgubiri, precum și la obligarea daunelor cominatorii, cu titlu sancționatoriu. b) Întâmpinarea și cererea de chemare în garanție p ârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a chemat în garanție Primăria Municipiului Pitești, prin Primar, în situația în care comisia va cădea în pretenții în prezenta cauză. În motivarea cererii, pârâta a arătat că dosarul aferent dispoziției nr. 1651/2006, emisă de Primăria Municipiului Pitești, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 18098/CC; ulterior verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat, dosarul a fost restituit, prin procesul – verbal nr. 08637 din 31 iulie 2008, încheiat între A.N.R.P.

și Prefectura Județului Argeș, în vederea înaintării lui Primăriei Municipiului Pitești, pentru reanalizarea dosarului de despăgubire și completarea acestuia cu înscrisuri, din care să reiasă calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, de pe urma tuturor coproprietarilor imobilului, la momentul preluării abuzive; Primăria Municipiului Pitești a emis în cursul anului 2010 o nouă dispoziție, respectiv dispoziția nr. 864/2010, dosarul nefiind încă transmis către Secretariatul Comisiei Centrale, în vederea urmării procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea cererii și obligarea chematei în garanție să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat comisiei, prin stabilirea unor cheltuieli de judecată pretinse de reclamantă.

Prin întâmpinarea înregistrată la 14 decembrie 2010, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a comisiei cu privire la emiterea titlului de conversie, precum și excepția prematurității cererii de emitere a titlului de conversie. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că dosarul de despăgubire al reclamantei a fost transmis entității care l-a soluționat, Primăria Municipiului Pitești, pentru lămurirea aspectelor legate de lipsa înscrisurilor cu privire la preluarea imobilului solicitat, dar nu i-a fost încă înaintat. Referitor la capătul de cerere privind daunele cominatorii cerute de reclamantă, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, potrivit dispozițiilor art. 580 3 C. proc.

civ., neputându-se acorda daune cominatorii; cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, pârâta arată că nu se opune admiterii acțiunii acesteia, astfel că instanța va aprecia dacă este necesară obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. c) Sentința și motivarea primei instanțe Prin sentința nr. 26/F-CONT, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.T., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat pârâta să emită decizia, reprezentând titlul de despăgubire, în favoarea reclamantei R.T.; a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind emiterea titlului de conversie; a respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii și a respins cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Pitești.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 235 mp și construcții în suprafață de 89,42 mp, din Pitești, Primarul Mun. Pitești a emis Dispoziția nr. 1651 din 02 mai 2006, modificată prin Dispoziția nr. 864 din 14 aprilie 2010, prin care s-a propus pentru imobilul menționat, acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Restituirea în natură nefiind posibilă, Primarul Mun. Pitești a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și transmiterea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin procesul – verbal nr. 08637 din 31 iulie 2008, încheiat între ANRP și Prefectura Județului Argeș, dosarul a fost înaintat Primăriei Municipiului Pitești, pentru reanalizarea și completarea acestuia cu înscrisuri, din care să reiasă calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, de pe urma tuturor coproprietarilor imobilului, la momentul preluării abuzive; Primăria Municipiului Pitești a emis dispoziția nr. 864/2010, dosarul fiind transmis Prefecturii Județului Argeș, la data de 11 iunie 2010, în vederea înaintării către Secretariatul Comisiei Centrale, pentru continuarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

A apreciat Curtea de apel că în raport de prevederile art. 16 Titlui VII din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competența de a verifica dispozițiile emise de primar, numai sub aspectul legalității cererii de respingere a cerii de restituire în natură și că în raport de data emiterii dispoziției, neemiterea titlurilor de despăgubire constituie refuz nejustificat de îndeplinire a unei obligații legale. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. a) Motivele de recurs În motivele de recurs, recurenta a arătat că greșit s-a respins cererea de chemare în garanție, pentru că Primăria municipiului Pitești avea obligația legală de a trimite dosarul notificării însoțit de toate actele prevăzute la pct. 16.5 din H.G.

nr. 1095/2005. A precizat recurenta că a restituit dosarul dispoziției nr. 1651/2006, în vederea completării, la Primăria municipiului Pitești, conform procesului-verbal nr. 08637 din 31 iulie 2008, care a emis dispoziția nr. 864/2010. Recurenta a arătat că în cauză nu se pune în discuție refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, deoarece Legea nr. 247/2005, nu stabilește un termen de soluționare a dosarelor, astfel că hotărârea primei instanțe este nelegală. b) Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare Primarul Municipiului Pitești a solicitat respingerea recursului, cu precizarea că în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dosarele trebuiesc soluționate într-un termen rezonabil, că nesoluționarea cererii sale îl prejudiciază, întrucât nu poate obține acțiuni la Fondul Proprietatea.

c) Analiza motivelor de recurs Situația de fapt Prin dispoziția nr.1651/2006 s-a propus reclamantei acordarea de despăgubiri pentru terenul și construcțiile situate în Pitești, Primăria Municipiului Pitești înaintând dosarul la Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, ulterior această dispoziție a fost completată prin dispoziția nr. 864 din 14 aprilie 2010. Legislația aplicabilă Constituția României art. 11 alin. (1) “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte” Constituția României art. 11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Constituția României art. 20 alin. (2) „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.

Legea nr. 247/2005, Titlul VII Art. 16. alin. (1) „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” . Art. 16. alin. (6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale.

Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Art. 16. alin. (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Analiza legislației relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluționarea dosarelor. Referitor la lipsa unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului p rin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și dispozițiile Convenției va aplica cu prioritate prevederile convenției. În baza aceluiași temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept. În cauza de față, omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului , privind procesul echitabil. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de data depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că motivul de recurs este nefondat. Împrejurarea că dosarul a fost restituit la Primăria Municipiului Pitești, nu-i este imputabilă reclamantei-intimate, procedurile administrative urmând a fi soluționate într-un termen rezonabil, iar cum în cauză notificarea s-a formulat la 27 iulie 2001, este evident că acest termen a fost nesocotit. Având în vedere situația de fapt existentă în cauză, autoritatea pârâtă urmează a emite titlurile de despăgubire conform dispoziției nr. 864/2010.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, soluția instanței de fond este legală, întrucât potrivit prevederilor art. 60 C. proc. civ., cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a se despăgubi de la o altă persoană. În speța prezentă, prima instanță a respins cererea de plată a daunelor, astfel că în mod legal s-a respins cererea de chemare în garanție. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art.312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 26/F-CONT din 2 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2011.