ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Prima instanță

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 25 octombrie 2010,

reclamanta R.T. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie

obligată pârâta să emită de urgență decizia pentru stabilirea despăgubirilor și

titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea, ce i se cuvin pentru imobilul teren în suprafață de 235 mp și construcții

în suprafață de 89,42 mp, din Pitești. A arătat că în prezent construcțiile sunt

demolate, că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, a formulat

notificarea nr. 816/10771 din 27 iulie 2001, urmare căreia Primarul Mun.

Pitești a emis dispoziția nr. 1651 din 02 mai 2006, cu propunerea de acordare a

despăgubirilor.

Reclamanta a mai

solicitat să fie obligată pârâta la plata unor daune cominatorii în cuantum de

100 lei/zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data

efectivă a emiterii deciziei de despăgubire, precum și la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a precizat că Primarul Municipiului Pitești a emis

Dispoziția nr. 1651 din 02 mai 2006, modificată prin Dispoziția nr. 864 din 14

aprilie 2010, prin care s-a propus pentru imobilul menționat, acordarea

despăgubirilor în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Reclamanta a menționat

că nu a atacat la Tribunalul Argeș, în termen de 30 de zile dispoziția nr. 1651

din 02 mai 2006, emisă de Primarul Mun. Pitești și drept consecință acesta a

înaintat dosarul și dispoziția cu documentele aferente Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii deciziei de despăgubire.

Ulterior, a solicitat soluționarea cazului, însă, până la data formulării

prezentei acțiunii, Comisia nu a emis decizia pentru titluri de despăgubiri. În

cadrul procedurii administrative, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

sunt prevăzute etapele transmiterii și înregistrării dosarelor la pârâtă,

urmată de verificarea legalității și evaluarea despăgubirilor, dar reclamanta

susține că parcurgerea acestor etape nu justifică o întârziere de 4 ani și

jumătate a emiterii deciziei de despăgubire, nefiind respectate dispozițiile

art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005. Deși legea nu prevede un termen

pentru soluționarea dosarelor de către pârâtă, atât practica cât și doctrina în

materie, au statuat în mod constant că dosarele de despăgubiri înaintate

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie să

fie soluționate într-un termen rezonabil.

Prin răspunsul la

întâmpinare depus la dosar la 24 ianuarie 2011 (f.55- 58), reclamanta a arătat

că renunță la judecata capătului de cerere privind emiterea titlului de

conversie, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei de despăgubiri,

precum și la obligarea daunelor cominatorii, cu titlu sancționatoriu.

b) Întâmpinarea și

cererea de chemare în garanție

p

ârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a chemat în garanție Primăria

Municipiului Pitești, prin Primar, în situația în care comisia va cădea în

pretenții în prezenta cauză.

În motivarea cererii,

pârâta a arătat că dosarul aferent dispoziției nr. 1651/2006, emisă de Primăria

Municipiului Pitești, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind

înregistrat sub nr. 18098/CC; ulterior verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură a imobilului solicitat, dosarul a fost

restituit, prin procesul – verbal nr. 08637 din 31 iulie 2008, încheiat între A.N.R.P.

și Prefectura Județului Argeș, în vederea înaintării lui Primăriei Municipiului

Pitești, pentru reanalizarea dosarului de despăgubire și completarea acestuia

cu înscrisuri, din care să reiasă calitatea de persoană îndreptățită a

reclamantei, de pe urma tuturor coproprietarilor imobilului, la momentul

preluării abuzive; Primăria Municipiului Pitești a emis în cursul anului 2010 o

nouă dispoziție, respectiv dispoziția nr. 864/2010, dosarul nefiind încă

transmis către Secretariatul Comisiei Centrale, în vederea urmării procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Pentru aceste

motive, a solicitat admiterea cererii și obligarea chematei în garanție să

răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat comisiei, prin stabilirea unor

cheltuieli de judecată pretinse de reclamantă.

Prin întâmpinarea

înregistrată la 14 decembrie 2010, pârâta a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a comisiei cu privire la emiterea titlului de conversie,

precum și excepția prematurității cererii de emitere a titlului de conversie.

Pe fond, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că dosarul de despăgubire al

reclamantei a fost transmis entității care l-a soluționat, Primăria

Municipiului Pitești, pentru lămurirea aspectelor legate de lipsa înscrisurilor

cu privire la preluarea imobilului solicitat, dar nu i-a fost încă înaintat.

Referitor la capătul

de cerere privind daunele cominatorii cerute de reclamantă, solicită

respingerea acestuia ca inadmisibil, potrivit dispozițiilor art. 580

3

C. proc. civ., neputându-se acorda daune cominatorii; cu privire la

cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, pârâta arată că nu se opune

admiterii acțiunii acesteia, astfel că instanța va aprecia dacă este necesară

obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

c) Sentința și

motivarea primei instanțe

Prin sentința nr. 26/F-CONT,

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.T., în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat

pârâta să emită decizia, reprezentând titlul de despăgubire, în favoarea

reclamantei R.T.; a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de

cerere privind emiterea titlului de conversie; a respins capătul de cerere

privind plata daunelor cominatorii și a respins cererea de chemare în garanție

a Primăriei Municipiului Pitești.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat despăgubiri pentru

imobilul compus din teren în suprafață de 235 mp și construcții în suprafață de

89,42 mp, din Pitești, Primarul Mun. Pitești a emis Dispoziția nr. 1651 din 02 mai

2006, modificată prin Dispoziția nr. 864 din 14 aprilie 2010, prin care s-a

propus pentru imobilul menționat, acordarea despăgubirilor în condițiile legii

speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv. Restituirea în natură nefiind posibilă,

Primarul Mun. Pitești a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent,

conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și transmiterea dosarului Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu art. 16 alin. (2)

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin procesul –

verbal nr. 08637 din 31 iulie 2008, încheiat între ANRP și Prefectura Județului

Argeș, dosarul a fost înaintat Primăriei Municipiului Pitești, pentru

reanalizarea și completarea acestuia cu înscrisuri, din care să reiasă

calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, de pe urma tuturor

coproprietarilor imobilului, la momentul preluării abuzive; Primăria

Municipiului Pitești a emis dispoziția nr. 864/2010, dosarul fiind transmis

Prefecturii Județului Argeș, la data de 11 iunie 2010, în vederea înaintării

către Secretariatul Comisiei Centrale, pentru continuarea procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

A apreciat Curtea de

apel că în raport de prevederile art. 16 Titlui VII din Legea nr. 247/2005,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competența de a verifica

dispozițiile emise de primar, numai sub aspectul legalității cererii de

respingere a cerii de restituire în natură și că în raport de data emiterii

dispoziției, neemiterea titlurilor de despăgubire constituie refuz nejustificat

de îndeplinire a unei obligații legale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

a) Motivele de recurs

În motivele de

recurs, recurenta a arătat că greșit s-a respins cererea de chemare în

garanție, pentru că Primăria municipiului Pitești avea obligația legală de a

trimite dosarul notificării însoțit de toate actele prevăzute la pct. 16.5 din

H.G. nr. 1095/2005.

A precizat recurenta

că a restituit dosarul dispoziției nr. 1651/2006, în vederea completării, la Primăria municipiului Pitești, conform procesului-verbal nr. 08637 din 31 iulie 2008, care a

emis dispoziția nr. 864/2010.

Recurenta a arătat că

în cauză nu se pune în discuție refuzul nejustificat de a soluționa o cerere,

deoarece Legea nr. 247/2005, nu stabilește un termen de soluționare a

dosarelor, astfel că hotărârea primei instanțe este nelegală.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinare Primarul

Municipiului Pitești a solicitat respingerea recursului, cu precizarea că în

baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dosarele trebuiesc

soluționate într-un termen rezonabil, că nesoluționarea cererii sale îl

prejudiciază, întrucât nu poate obține acțiuni la Fondul Proprietatea.

c) Analiza motivelor de

recurs

Situația de fapt

Prin dispoziția nr.1651/2006 s-a

propus reclamantei acordarea de despăgubiri pentru terenul și construcțiile

situate în Pitești, Primăria Municipiului Pitești înaintând dosarul la Comisia

Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, ulterior această dispoziție a fost

completată prin dispoziția nr. 864 din 14 aprilie 2010.

Legislația aplicabilă

Constituția României

art. 11 alin. (1) “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu

bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”

Constituția României

art. 11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte

din dreptul intern”.

Constituția României

art. 20 alin. (2) „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele

privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte,

și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția

cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai

favorabile”.

Legea nr. 247/2005,

Titlul VII

Art. 16. alin.

(1) „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect

al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice

înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi” .

Art. 16.

alin.

(6)

După

primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care

îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Art. 16.

alin.

(7)

În baza

raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.

Analiza

legislației relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a

instituit un termen pentru soluționarea dosarelor.

Referitor

la lipsa unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională

aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României

tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul

intern, iar dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă

la aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la

drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

România a

ratificat

Convenția

Europeană a Drepturilor Omului p

rin Legea nr.

30/1994, astfel că instanța în fața căreia se invocă existența unei

neconcordanțe între legislația națională și dispozițiile Convenției va aplica

cu prioritate prevederile convenției.

În baza

aceluiași temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept.

În cauza

de față, omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de

soluționare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din

Convenția Europeană a

Drepturilor Omului

, privind procesul echitabil.

În

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că

prin nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen

rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În raport de data

depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin

nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor

reparatorii, astfel că motivul de recurs este nefondat.

Împrejurarea că

dosarul a fost restituit la Primăria Municipiului Pitești, nu-i este imputabilă reclamantei-intimate, procedurile

administrative urmând a fi soluționate într-un termen rezonabil, iar cum în

cauză notificarea s-a formulat la 27 iulie 2001, este evident că acest termen a

fost nesocotit.

Având în vedere

situația de fapt existentă în cauză, autoritatea pârâtă urmează a emite

titlurile de despăgubire conform dispoziției nr. 864/2010.

În ceea ce privește

cererea de chemare în garanție, soluția instanței de fond este legală, întrucât

potrivit prevederilor art. 60 C. proc. civ., cererea de chemare în garanție are

ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a se

despăgubi de la o altă persoană.

În speța prezentă,

prima instanță a respins cererea de plată a daunelor, astfel că în mod legal

s-a respins cererea de chemare în garanție.

c) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere considerentele

acestei decizii, în baza art.312 C. proc. civ., recursul se va respinge,

sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile

nr. 26/F-CONT din 2 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2011.