ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea

Despăgubirilor, obligarea acesteia la soluționarea de urgență a dosarului nr.

33845/ CC prin emiterea deciziei de stabilire a despăgubirilor, precum și

obligarea la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere,

de la data introducerii prezentei acțiuni și până la data efectivă a emiterii

deciziei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, urmare a notificării nr. 1151/2001, a

solicitat despăgubiri pentru ½ din imobilul – construcții în suprafață

de 62,61 mp, situat în Pitești, expropriat cu Decretul nr. 297/1987, iar

Primăria Pitești a emis Dispoziția nr. 1361 din 06 februarie 2007, prin care a

propus pentru imobilul susmenționat acordarea de măsuri reparatorii,

apreciindu-se astfel că restituirea în natură nu mai este posibilă, ci doar

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent și transmiterea dosarului

Comisiei Centrale, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (2), titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

Reclamantul a susținut

că, deși a făcut demersuri la autoritatea pârâtă, nici până la data formulării

prezentei acțiuni, aceasta nu a emis decizia în cauză.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, în cauză,

etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că

dosarul aferent Dispoziției nr. 1361/2007 a fost transmis de Primăria

Municipiului Pitești, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la

Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 33845/ CC, dosar analizat în privința

legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

Totodată, a arătat că

dosarul nr. 33845/ CC a fost transmis spre evaluare, dar trebuie să se respecte

ordinea stabilită prin reglementările interne, caz în care nu este vorba de un

refuz al Comisiei de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, atâta

timp cât procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005,

în ceea ce-l privește pe reclamant, a fost declanșată, și neexistând dovedită

culpa Comisiei sub acest aspect, nici solicitarea reclamantului vizând

obligarea la plata daunelor cominatorii nu poate fi justificată.

de apel.

Prin sentința nr. 185/F-CONT

din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.C.N.

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

a obligat pârâta să soluționeze de urgență Dosarul nr. 33845/ CC, prin emiterea

Deciziei de Stabilire a Despăgubirilor pentru imobilul menționat în Dispoziția nr.

1361 din 06 februarie 2007, emisă de Municipiul Pitești, respingând ca neîntemeiat

capătul de acțiune vizând plata de daunelor cominatorii.

și de drept care au format convingerea instanței de apel.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Dispoziția nr. 1361/2007,

emisă de Primăria Municipiului Pitești, s-a propus acordarea în favoarea

reclamantului de măsuri reparatorii în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001,

pentru imobilul situat în Pitești, respectiv imobilul - construcții în

suprafață de 62,61 mp, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 33845/ CC.

Prima instanță a

reținut că autoritatea pârâtă a parcurs etapele preliminare procedurii

prevăzute de lege, însă, reclamantul a solicitat tocmai obligarea acesteia la

respectarea ultimei etape, respectiv a emiterii deciziei de despăgubire,

obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o până în prezent, cu motivarea că

se respectată ordinea impusă de reglementările proprii.

Or, în raport de

dispozițiile legale ce reglementează această materie care nu conțin un termen

aferent fiecărei etape, prima instanță a reținut că de data înregistrării

dosarului reclamantului a fost depășit orice termen rezonabil necesar, ceea ce

a condus la nesocotirea dispozițiilor Legii 247/2005.

În privința

solicitării ce vizează acordarea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de

întârziere, prima instanță a apreciat că nu s-a dovedit faptul că prin

întârziere, reclamantul a suferit un prejudiciu material și nici îndeplinirea

condițiilor pentru care există rațiunea acordării unor astfel de daune,

respectiv necesitatea constrângerii debitorului care persistă prin neexecutarea

obligației la care este obligat.

cauză.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile

art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a susținut că, în mod netemeinic prima instanță a obligat

Comisia centrală la emiterea deciziei, reținând încălcarea principiului

procesului rezonabil, fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării

dosarului de despăgubire al reclamantei.

În concret, criticile

recurentei-pârâte aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a

ignorat prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că dosarul nr. 33845/ CC a

fost transmis spre evaluare, dar trebuie să se respecte ordinea stabilită prin

această decizie.

În concluzie,

recurenta a susținut că, neputându-se trece peste etapele prevăzute de lege, în

speță, nu se poate reține un refuz al Comisiei de a emite decizia reprezentând

titlul de despăgubire, atâta timp cât procedura administrativă prevăzută de

titlul VII din Legea nr. 247/2005, în ceea ce-l privește pe reclamant, a fost

declanșată.

Prin notele scrise

depuse la dosar pârâta a reiterat motivele invocate în recurs.

intimatei-reclamante.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și

menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra recursului

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul nu este fondat.

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul

Pitești, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană

îndreptățită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 1361/2007,

emisă de Primarul Municipiului Pitești, prin care a fost soluționată

notificarea înregistrată sub nr. 1151/2001.

Înalta Curte,

constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în justificarea

refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită,

hotărârea primei instanțe fiind pusă la adăpost de orice critică.

Reclamantul a început

procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea

formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor,

împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr. 33845/ CC la

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns

instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un

termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de control

judiciar reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub

aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a

dosarelor, prevăzute în decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile

articolului 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în

legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de

acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care

să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul

procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau

deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un

element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului

Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7

decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Așadar, complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei

conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în

condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la

pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

în recurs.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 185/F-CONT din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 mai 2011.