ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4561/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14 decembrie 2010, reclamantul G.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București obligarea acesteia din urmă la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin, conform dispoziției din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, obligarea la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data emiterii deciziei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, în urma notificării adresată Primăriei Municipiului Pitești, prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafață de 250 mp și construcție în suprafață de 93,20 mp, situate în Pitești, a fost emisă dispoziția din 12 decembrie 2006 de către această entitate cu acordarea de despăgubiri, întrucât restituirea în natură nu a mai fost posibilă. A mai susținut că, deși a solicitat acestei instituții, prin numeroase adrese, inclusiv prin intermediul plângerii prealabile, rezolvarea cererii sale într-un termen rezonabil, nu a primit nici un răspuns, întârzierea fiind considerabilă, astfel că se impune intervenția instanței de judecată pentru obligarea pârâtei la emiterea deciziei, conform reglementărilor în vigoare.

Curtea de Apel Pitești, prin sentința nr. 12/2011 pronunțată în data de 21 ianuarie 2011 a admis în parte cererea formulată de reclamantul G.I.C., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, pe cale de consecință: - a obligat pârâta să emită, de urgență, decizia pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantului, conform dispoziției din 12 decembrie 2006 emisă de Primăria Pitești; - a respins capătul de cerere referitor la plata de daune cominatorii. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Prin dispoziția din 12 decembrie 2006, emisă de entitatea notificată Primarul Municipiului Pitești, s-a propus acordarea în favoarea reclamantului de măsuri reparatorii în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Pitești, respectiv teren în suprafață de 250 mp.

și construcții în suprafață de 93,23 mp., imobil expropriat în baza Decretului nr. 53/1978. Întrucât reclamantul nu a atacat dispoziția sus-menționată, dosarul cu documentele aferente și dispoziția proprie a A.N.R.P. și respectiv a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost înaintat acesteia din urmă, pentru emiterea deciziei de despăgubire.

Reține prima instanță că potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, procedura administrativă de soluționare a acestor dosare presupune parcurgerea mai multor etape, respectiv transmiterea și înregistrarea dosarelor, analiza dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale, sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării în care, dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului desemnat, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și valorificarea acestuia în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007, referitor la valorificarea titlurilor de despăgubire. Actul normativ aplicabil în cauză nu prevede, într-adevăr, un anumit termen pentru soluționarea dosarelor, însă, atât practica cât și doctrina în materie au statuat că aceste dosare trebuie soluționate într-un termen rezonabil. Or, așa cum este și recunoașterea pârâtei, regăsită în adresa din 5 februarie 2008, dosarul vizându-l pe reclamant a fost înregistrat la această instituție, încă din anul 2006, fără a fi finalizat prin emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor, ceea ce justifică susținerea reclamantului în ceea ce privește culpa instituției sub aspectul prezentat.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind acordarea daunelor cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât nu s-a dovedit că prin întârzierea reclamată a suferit un prejudiciu material, dar și pentru faptul că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor pentru care există rațiunea acordării unor astfel de daune, respectiv necesitatea constrângerii debitorului care persistă prin neexecutarea obligației la care este obligat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv: „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, precum și art. 304 1 C. proc. civ., conform căruia instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele. Criticile formulate de recurenta-pârâtă subsumate motivelor de recurs sunt următoarele: 1) instanța de fond a ignorat faptul că recurenta-pârâtă Comisia Centrală nu poate proceda la soluționarea dosarului privind acordarea de despăgubiri intimatului-reclamant, acesta fiind restituit entității ce a emis dispoziția din 12 decembrie 2006 și anume Primarului Municipiului Pitești pentru a completa documentația aferentă acestuia, reclamantul deținând doar cota de 4/16 din imobilul teren și cota de ½ din construcția de pe urma mamei sale, G.G.

și cota de 3/16 după tatăl său. Cât timp notificatorul nu face dovada calității de persoană îndreptățită pentru întreg imobilul notificat, respectiv că este moștenitor și după numiții G.P., G.M.A. și N.E., susține recurenta-pârâtă, nu poate fi soluționată cererea de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire. 2) legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru soluționarea dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel că a fost emisă decizia din 16 septembrie 2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor în temeiul dispozițiilor pct. 17.1.

din normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul în speță fiind transmis Secretariatului Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrare în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. În speță, răspunsul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza memoriului reclamantului prezintă doar procedura administrativă ce trebuie parcursă în vederea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și nu un refuz nejustificat de soluționare a cererii, pentru că autoritatea pârâtă nu și-a exprimat neechivoc intenția de a nu respecta prevederile legale în emiterea deciziei.

- instanța de fond a obligat, în mod eronat Comisia Centrală la emiterea directă a deciziei conținând titlu de despăgubire, trecând peste etapele administrative anterioare, printre care și cea a evaluării, existând riscul ca această hotărâre judecătorească dacă va deveni irevocabilă, să nu poată fi pusă în executare; - recurenta-pârâtă critică sentința și sub aspectul faptului că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat a fi legală dispoziția din 12 decembrie 2006 emisă de către Primăria Municipiului Pitești, fiind îndeplinite toate condițiile pentru a se admite excepția de nelegalitate a acestei dispoziții, în condițiile în care intimatul-reclamant face dovada calității de persoană îndreptățită numai după mama sa și tatăl său, nu și după ceilalți trei coproprietari, astfel cum s-a arătat mai sus.

Dispoziția primarului este un act administrativ fiind aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate a dispoziției Primarului din 12 decembrie 2006 emisă de către Primăria Municipiului Pitești, iar în măsura în care se va trece peste motivele de recurs legate de excepția de nelegalitate, să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant, ca neîntemeiată. La data de 22 septembrie 2011, intimatul-reclamant a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

Analizând actele dosarului, criticile formulate de recurenta-pârâtă prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a legii, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Analizând notificarea din 25 iunie 2001 depusă de G.I.C. prin care se solicită acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în municipiul Pitești, Primarul Municipiului Pitești a emis dispoziția din 12 decembrie 2006 propunând acordarea de despăgubiri pentru acest imobil compus din teren în suprafață de 250 mp și construcție demolată în suprafață de 93,20 mp, reținându-se totodată că persoana îndreptățită, la momentul exproprierii, în 1987, a primit despăgubiri în sumă de 80.000 RON pentru construcție și 563 RON pentru teren.

Dosarul aferent notificării respective a fost înaintat și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 31269/CC și a rămas în nelucrare până la data de 10 ianuarie 2011, când în urma verificărilor efectuate (dar și acestea ca urmare a introducerii acțiunii de chemare în judecată a recurentei-pârâte de către intimatul-reclamant la data de 14 decembrie 2010) a fost restituit entității notificate cu mențiunea de a se completa dosarul cu decizia civilă din 29 iunie 1988 pronunțată de Tribunalul Județean Argeș, cu mențiunea definitivă și irevocabilă, precum și cu raportul de expertiză întocmit de inginer M.M., amintit în cadrul sentinței civile nr. 2051/1988 pronunțată de Judecătoria Pitești.

Într-un prim motiv de recurs formulat recurenta-pârâtă critică sentința instanței de fond, prin care a fost obligată la emiterea, de urgență, a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, susținând că în mod greșit s-a pronunțat această soluție, din moment ce dosarul a fost restituit entității notificate, pentru a fi completat cu documentația necesară, în lipsa acestui dosar fiind imposibilă adoptarea unei soluții privind acordarea de despăgubiri, neputându-se practic parcurge etapele prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, etape obligatorii.

În primul rând, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale imediat după emiterea și transmiterea dispoziției Primarului, la 12 decembrie 2006, rămânând în nelucrare până în luna decembrie 2010, când urmare verificărilor efectuate, s-a constatat că nu cuprinde întreaga documentație necesară pentru a dovedi că intimatul-reclamant are calitate de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru întreg imobilul. Fiind în culpă, recurenta-pârâtă, dacă a restituit dosarul entității notificate după mulți ani de așteptare, are obligația ca după restituirea dosarului de la Primăria Municipiului Pitești, cu întreaga documentație, să-l prezinte unui evaluator pentru evaluarea imobilului, toate acestea în condiții de celeritate, față de timpul scurs de cca.

4 ani de la momentul primei înregistrări a dosarului. În al doilea rând, chiar dacă dosarul nu conținea toată documentația necesară din care să rezulte că intimatul-reclamant este îndreptățit la despăgubiri pentru întreg imobilul și nu numai pentru o parte din acesta, nimic nu o împiedica pe recurenta-pârâtă, așa cum de altfel recunoaște prin adresa din 10 ianuarie 2011 înaintată Primăriei Municipiului Pitești, să calculeze aceste despăgubiri numai pentru cotele din imobil pentru care existau dovezi și la care era îndreptățit intimatul-reclamant. Cert este că legea nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă aceasta nu înseamnă că nu se impune soluționarea lor într-un termen rezonabil, astfel cum este definit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În speță, notificarea poartă data din 25 iunie 2011, deci au trecut cca. 10 ani și intimatul-reclamant nu și-a obținut despăgubirile la care este îndreptățit pentru imobilul respectiv, ceea ce este inadmisibil, știut fiind că în calculul termenului rezonabil este inclusă și durata procedurilor administrative. Este adevărat și ceea ce susține recurenta-pârâtă, cum că trebuie respectată decizia din 16 septembrie 2008, care stabilește modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, însă în ideea soluționării cererilor într-un termen rezonabil, nimic nu o împiedică să acționeze cu celeritate pentru soluționarea unui număr cât mai mare de dosare și într-un termen mai scurt, în speța de față întârzierea fiind evidentă față de data emiterii dispoziției din 12 decembrie 2006 de către Primarul Municipiului Pitești.

Cât privește critica referitoare la faptul că în mod eronat instanța a obligat la emiterea directă a deciziei, trecând peste etapa evaluării, aceasta este neîntemeiată, instanța obligând la emiterea deciziei dar cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, în mod evident după întocmirea raportului de evaluare, în situația în care acesta nu a fi contestat și va rămâne definitiv. O ultimă critică adusă sentinței și formulată în cadrul motivelor de recurs invocate se referă la faptul că instanța ar trebui să lămurească mai întâi aspectele legate de nelegalitatea dispoziției din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, determinate de faptul că intimatul-reclamant nu aduce dovezi privind îndreptățirea sa la despăgubiri pentru întreg imobilul.

După cum este cunoscut, dispoziția dată de primar poate fi atacată numai la tribunal, în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar în speță, aceasta nu a fost atacată, astfel că a rămas definitivă și produce efecte juridice. Aceasta nu poate fi atacată nici în cadrul excepției de nelegalitate, ca un mijloc de apărare folosit în cadrul procesului, practica instanței supreme fiind constantă sub acest aspect, în sensul inadmisibilității acestei excepții de nelegalitate, dat fiind că există cale specială de atac împotriva dispoziției primarului și care în speță, nu a fost exercitată. După cum s-a precizat mai sus, recurenta-pârâtă a formulat această cerere, practic, ca un motiv de recurs și nu ca o cerere de sine stătătoare de invocare a acestei excepții de nelegalitate.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că concluzia primei instanțe în sensul că prin comportamentul culpabil al Comisiei Centrale legat de nerespectarea unui termen rezonabil de rezolvare a cererii intimatului-reclamant, s-a ajuns la o încălcare a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, este corectă, iar obligația instituită în sarcina acestei pârâte de a emite decizia conform dispoziției primarului este una legală, intimatul-reclamant fiind vătămat în drepturile sale potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin refuzul nejustificat al recurentei-pârâte de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Ca atare, recursul declarat de pârâtă este nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 12/2011 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2011.