ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5626/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta G.P.G. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București solicitând că prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să emită de urgență decizia pentru stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin, conform Dispoziției nr. 3040 din 22 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, obligarea la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data emiterii deciziei.

În motivarea acțiunii a arătat că, în urma notificării adresată Primăriei Municipiului Pitești, prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafață de 642 mp și construcție în suprafață de 102,41 mp, situat în Pitești, str. Frații Golești nr. 88, a fost emisă Dispoziția nr. 3040 din 22 septembrie 2006 de către această entitate cu acordarea de despăgubiri, întrucât restituirea în natură nu a mai fost posibilă.

Prin Sentința civilă nr. 172/F-Cont din 18 februarie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta G.P.G., împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în București, a obligat pârâta să emită, de urgență, decizia pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantei, conform Dispoziției nr. 3040 din 22 septembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Pitești, a respins capătul de cerere referitor la plata de daune cominatorii, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că actul normativ aplicabil în cauză nu prevede, într-adevăr, un anumit termen pentru soluționarea dosarelor, însă, atât practica cât și doctrina în materie au statuat că aceste dosare trebuie soluționate într-un termen rezonabil.

Instanța de fond a mai constatat că dosarul reclamantei a fost înregistrat încă din anul 2006, fără a fi finalizat prin emiterea deciziei de acordarea a despăgubirilor, ceea ce justifică susținerea reclamantei în ceea ce privește culpa instituției sub aspectul prezentat. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora urmare a procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant.

Referitor la etapa evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. Instanța pronunțându-se pe fondul cauzei a obligat Comisia Centrală direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Recurenta mai arată că nu poate fi primită acțiunea în obligare direct de emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecerea peste etapele administrative.

Această situație este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și anume, se poate stabili o obligație într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligație ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește termenul de emitere a deciziei privind titlu de despăgubire.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cu s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă. Însă, acest lucru nu conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită „de urgență” decizia reprezentând titlu de despăgubire cum în mod greșit a dispus instanța de fond. Înalta Curte va modifica sentința recurată și va înlătura această dispoziție în sensul că emiterea deciziei se va face în termen de 6 luni de la pronunțarea primei decizii.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține pentru următoarele considerente: Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

În cauza de față reclamanta s-a adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru un imobil situat în Pitești, str. Frații Golești nr. 88 care nu poate fi restituit în natură, iar instanța de fond a admis cererea, pornind de la nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate. După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare. Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării. Cu toate acestea, dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 3040 din 22 septembrie 2006 a Primarului Municipiului Pitești cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare. Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 172/F-Cont din 18 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.