ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5626/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta G.P.G. a

chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

București solicitând că prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea

acesteia să emită de urgență decizia pentru stabilirea despăgubirilor ce i se

cuvin, conform Dispoziției nr. 3040 din 22 septembrie 2006 emisă de Primarul

Municipiului Pitești, obligarea la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100

RON/zi întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data emiterii

deciziei.

În motivarea acțiunii

a arătat că, în urma notificării adresată Primăriei Municipiului Pitești, prin

care a solicitat despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafață de 642 mp și

construcție în suprafață de 102,41 mp, situat în Pitești, str. Frații Golești

nr. 88, a fost emisă Dispoziția nr. 3040 din 22 septembrie 2006 de către

această entitate cu acordarea de despăgubiri, întrucât restituirea în natură nu

a mai fost posibilă.

Prin Sentința civilă

nr. 172/F-Cont din 18 februarie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta

G.P.G., împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu

sediul în București, a obligat pârâta să emită, de urgență, decizia pentru

stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantei, conform Dispoziției nr. 3040

din 22 septembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Pitești, a respins

capătul de cerere referitor la plata de daune cominatorii, luând act că nu se

solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că actul normativ aplicabil în cauză

nu prevede, într-adevăr, un anumit termen pentru soluționarea dosarelor, însă,

atât practica cât și doctrina în materie au statuat că aceste dosare trebuie

soluționate într-un termen rezonabil.

Instanța de fond a

mai constatat că dosarul reclamantei a fost înregistrat încă din anul 2006,

fără a fi finalizat prin emiterea deciziei de acordarea a despăgubirilor, ceea

ce justifică susținerea reclamantei în ceea ce privește culpa instituției sub

aspectul prezentat.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora urmare a

procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar

depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece

chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede unele

criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei,

conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța litigiului

pentru reclamant.

Referitor la etapa

evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea

dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în

drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la

Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Instanța

pronunțându-se pe fondul cauzei a obligat Comisia Centrală direct la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Recurenta mai arată

că nu poate fi primită acțiunea în obligare

direct de

emitere

a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecerea

peste etapele administrative. Această situație este nu numai nejudicioasă, dar

poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și anume, se poate stabili o

obligație într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu

executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligație ce ar trebui să

poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea contractantă în mod

voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea

contenciosului administrativ.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai

în ceea ce privește termenul de emitere a deciziei privind titlu de

despăgubire.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere faptul că procedurile administrative

stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt

proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt

implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi

soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care

constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Legiuitorul nu a

stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă

această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este

abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca

deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil,

în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

așa cu s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă.

Însă, acest lucru nu

conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită „de urgență” decizia

reprezentând titlu de despăgubire cum în mod greșit a dispus instanța de fond.

Înalta Curte va

modifica sentința recurată și va înlătura această dispoziție în sensul că

emiterea deciziei se va face în termen de 6 luni de la pronunțarea primei

decizii.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală pe care o va menține pentru următoarele considerente:

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

În cauza de față

reclamanta s-a adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru

un imobil situat în Pitești, str. Frații Golești nr. 88 care nu poate fi

restituit în natură, iar instanța de fond a admis cererea, pornind de la

nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Cu toate acestea,

dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 3040 din 22 septembrie

2006 a Primarului Municipiului Pitești cu propunere de acordare a

despăgubirilor, nu a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la

înregistrare.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile

recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a

procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul

că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6

luni de la pronunțarea prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 172/F-Cont din 18 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se

face în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.