ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4620/2011

HOTĂRÂRE
07.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4620/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, restrânsă ulterior, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la emiterea

deciziei privind titlul de despăgubiri pentru un teren în suprafață de 976 m.p.

și o construcție în suprafață de 241 m.p., desfășurată pe o suprafață de 457 m.p.,

în prezent demolată, precum și la daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de

întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la emiterea efectivă a respectivei

decizii.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin dispoziția din 04 decembrie 2006, Primarul mun. Pitești

a propus acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilele preluate

în mod abuziv, teren și construcție, situate în mun. Pitești.

Ulterior, dispoziția însoțită

de documentele aferente a fost înaintată pârâtei în vederea emiterii deciziei de

despăgubiri, însă deși au trecut mai mult de 4 ani și a solicitat în numeroase rânduri

soluționarea cauzei sale, până în prezent nu a primit niciun răspuns.

Reclamantul a apreciat

că se află în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, fiindu-i

atins un interes legitim, urmare a nerespectării unui drept recunoscut de lege,

fiind incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii, susținând, în esență, că nu au fost parcurse etapele

din cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.

247/2005, dosarul reclamantului fiind analizat în privința legalității cererii de

restituire în natură, prilej cu care s-a constatat că trebuie completat cu înscrisuri,

respectiv copia legalizată de pe certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctei

R.A. și documente ce atestă preluarea abuzivă a tuturor celor patru apartamente

ce compun imobilul notificat parter și etaj. Totodată, a invocat și respectarea

ordinii de înregistrare a dosarelor.

Prin sentința nr. 3/F-C

din 12 ianuarie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamant și a obligat

pârâta să emită decizia privind titlul de despăgubiri pentru terenul și construcția

la care se referă dispoziția din 04 decembrie 2006 a Primarului mun. Pitești.

de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin dispoziția din 04

noiembrie 2006, emisă de Primăria mun. Pitești, s-a propus acordarea în favoarea

reclamantului de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru terenul

în suprafață de 976 m.p. (potrivit planului cadastral al orașului Pitești din anii

1930-1933) și pentru construcția în prezent demolată în suprafață construită la

sol de 241 m.p. și desfășurată de 457 m.p.

Dosarul aferent dispoziției

menționate a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind declanșată astfel

procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care instituie

parcurgerea mai multor etape, respectiv etapa transmiterii și înregistrării dosarelor,

etapa analizării dosarelor și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.

În cauză, a fost parcursă

doar etapa transmiterii și înregistrării dosarului în ce privește acordarea de măsuri

reparatorii acordate reclamantului și etapa analizării acestuia în privința legalității

cererii de respingere în natură a imobilului notificat.

În ceea ce privește susținerile

pârâtei în sensul că dosarul de despăgubire nu este complet, prima instanță a reținut

că nu sunt dovedite, în cauză se presupune că înscrisurile solicitate au fost depuse

deja odată cu notificarea adresată Primăriei mun. Pitești, aflându-se la dosarul

înaintat pârâtei.

Așa fiind, prima instanță

a reținut că nesoluționarea cererii reclamantului deși au trecut mai mult de 4 ani

de când a fost înregistrată la autoritatea pârâtă, poate fi considerată ca nerespectare

a unui termen rezonabil, referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri,

tăcerea pârâtei, care nu a răspuns solicitărilor ce i-au fost adresate, apărând

ca un refuz nejustificat.

În privința cererii pentru

acordarea unor daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere, prima instanță

a reținut că nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 580

2

și art. 580

3

cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că s-a tergiversat

soluționarea dosarului de despăgubiri al reclamantului, întrucât soluționarea acestor

dosare se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură complexă, ce cuprinde mai multe

etape.

În cauză, etapa transmiterii

și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul

Comisiei Centrale sub nr. 31226/CC și analizat sub aspectul verificării legalității

respingerii cererii de restituire, constatându-se că lipsesc o serie de înscrisuri,

constând în motivarea soluției adoptate de Primăria mun. Pitești, copia legalizată

de pe certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctei R.A. și documente ce

atestă preluarea abuzivă a tuturor celor patru apartamente ce compun imobilul notificat

parter și etaj.

Așadar, recurenta a susținut

că în mod netemeinic prima instanță a obligat Comisia Centrală la emiterea deciziei,

reținând încălcarea principiului procesului rezonabil în parcurgererea procedurii

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fără a ține cont de aspectele obiective

ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamantului, fiind de necontestat

că persoanele beneficiare ale prevederilor legii menționate au dreptul la parcurgerea

acestei proceduri într-un termen rezonabil, însă jurisprudența Curții Europene în

materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii ce trebuie luate în calcul,

cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente,

precum și importanța litigiului pentru reclamant.

În concret, criticile

recurentei-pârâte aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a

ignorat prevederile deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că dosarul reclamantului trebuie să

respecte ordinea stabilită prin această decizie, invocând și Decizia nr. 1 din

08 februarie 1994 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că „Principiul

egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații

care, în funcție de scopul urmărit. nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci

dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite”.

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

motivelor de recurs invocate

Intimatul-reclamant a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând

titlul de despăgubire pentru terenul în suprafață de 976 m.p. (potrivit planului

cadastral al orașului Pitești din anii 1930-1933) și pentru construcția în prezent

demolată în suprafață construită la sol de 241 m.p. și desfășurată de 457 m.p.

Calitatea de persoană

îndreptățită la despăgubiri i-a recunoscută prin dispoziția din 04 noiembrie 2006,

emisă de Primarul mun. Pitești, prin care a fost soluționată notificarea înregistrată

în 2001.

Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 nu prevede un termen în cadrul căruia să fie finalizată procedura de

stabilire a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, însă complexitatea

etapelor procedurii administrative exclude, în mod obiectiv, incidența termenului

de drept comun, de 30 de zile, instituit prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ

și de aceea se va dispune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire într-un termen

de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, însă vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

Omisiunea legiuitorului

de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii

administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită

să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile,

care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în

sensul prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum

s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă.

Înalta Curte constată

că reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia

prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a

despăgubirilor emisă în 04 noiembrie 2006, împreună cu documentația aferentă, a

fost înregistrat sub nr. 31226/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul mare de timp

pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul

preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns prima instanță, în

sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat

de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Totodată, reține că sentința

primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor

de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile art. 20 din

Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară

având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi

interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea

cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca

o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura

judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării

hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element

al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene,

consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 07 decembrie 2000 de

către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Așadar, complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care

din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri

s-a emis decizia solicitată.

Prin urmare, critica recurentei

privind nesocotirea de către prima instanța a criteriilor pe baza cărora se apreciază

termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

nu este justificată.

adoptate în recurs

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul, va modifica, în parte,

sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta să emită decizia reprezentând titlul

de despăgubiri, pentru imobilul ce face obiectul dispoziției din 04 noiembrie

2006 emisă de Primarul mun. Pitești, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 3/F-C

din 12 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, pentru imobilul ce face obiectul

dispoziției din 04 noiembrie 2006 emisă de Primarul mun. Pitești, în termen de 6

luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3812/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9 decembrie 2010, reclamantul N.A. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând o
ÎCCJ 2011-05-05
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și
ÎCCJ 2011-06-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 25 octombrie 2010, reclamanta R.T
ÎCCJ 2012-09-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta M.G.C., în contradictoriu
ÎCCJ 2011-10-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.C.I., A.R.M. și T.V. au sol
Sursă