ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4620/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, restrânsă ulterior, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri pentru un teren în suprafață de 976 m.p. și o construcție în suprafață de 241 m.p., desfășurată pe o suprafață de 457 m.p., în prezent demolată, precum și la daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la emiterea efectivă a respectivei decizii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziția din 04 decembrie 2006, Primarul mun. Pitești a propus acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilele preluate în mod abuziv, teren și construcție, situate în mun. Pitești. Ulterior, dispoziția însoțită de documentele aferente a fost înaintată pârâtei în vederea emiterii deciziei de despăgubiri, însă deși au trecut mai mult de 4 ani și a solicitat în numeroase rânduri soluționarea cauzei sale, până în prezent nu a primit niciun răspuns. Reclamantul a apreciat că se află în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, fiindu-i atins un interes legitim, urmare a nerespectării unui drept recunoscut de lege, fiind incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând, în esență, că nu au fost parcurse etapele din cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul reclamantului fiind analizat în privința legalității cererii de restituire în natură, prilej cu care s-a constatat că trebuie completat cu înscrisuri, respectiv copia legalizată de pe certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctei R.A. și documente ce atestă preluarea abuzivă a tuturor celor patru apartamente ce compun imobilul notificat parter și etaj. Totodată, a invocat și respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 3/F-C din 12 ianuarie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamant și a obligat pârâta să emită decizia privind titlul de despăgubiri pentru terenul și construcția la care se referă dispoziția din 04 decembrie 2006 a Primarului mun. Pitești. 3. Considertentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut, în esență, următoarele: Prin dispoziția din 04 noiembrie 2006, emisă de Primăria mun. Pitești, s-a propus acordarea în favoarea reclamantului de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 976 m.p.

(potrivit planului cadastral al orașului Pitești din anii 1930-1933) și pentru construcția în prezent demolată în suprafață construită la sol de 241 m.p. și desfășurată de 457 m.p. Dosarul aferent dispoziției menționate a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind declanșată astfel procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care instituie parcurgerea mai multor etape, respectiv etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri. În cauză, a fost parcursă doar etapa transmiterii și înregistrării dosarului în ce privește acordarea de măsuri reparatorii acordate reclamantului și etapa analizării acestuia în privința legalității cererii de respingere în natură a imobilului notificat.

În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că dosarul de despăgubire nu este complet, prima instanță a reținut că nu sunt dovedite, în cauză se presupune că înscrisurile solicitate au fost depuse deja odată cu notificarea adresată Primăriei mun. Pitești, aflându-se la dosarul înaintat pârâtei. Așa fiind, prima instanță a reținut că nesoluționarea cererii reclamantului deși au trecut mai mult de 4 ani de când a fost înregistrată la autoritatea pârâtă, poate fi considerată ca nerespectare a unui termen rezonabil, referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri, tăcerea pârâtei, care nu a răspuns solicitărilor ce i-au fost adresate, apărând ca un refuz nejustificat. În privința cererii pentru acordarea unor daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere, prima instanță a reținut că nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 580 2 și art. 580 3 C. proc.

civ. 4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că s-a tergiversat soluționarea dosarului de despăgubiri al reclamantului, întrucât soluționarea acestor dosare se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură complexă, ce cuprinde mai multe etape. În cauză, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 31226/CC și analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire, constatându-se că lipsesc o serie de înscrisuri, constând în motivarea soluției adoptate de Primăria mun.

Pitești, copia legalizată de pe certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctei R.A. și documente ce atestă preluarea abuzivă a tuturor celor patru apartamente ce compun imobilul notificat parter și etaj. Așadar, recurenta a susținut că în mod netemeinic prima instanță a obligat Comisia Centrală la emiterea deciziei, reținând încălcarea principiului procesului rezonabil în parcurgererea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamantului, fiind de necontestat că persoanele beneficiare ale prevederilor legii menționate au dreptul la parcurgerea acestei proceduri într-un termen rezonabil, însă jurisprudența Curții Europene în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii ce trebuie luate în calcul, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente, precum și importanța litigiului pentru reclamant.

În concret, criticile recurentei-pârâte aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a ignorat prevederile deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că dosarul reclamantului trebuie să respecte ordinea stabilită prin această decizie, invocând și Decizia nr. 1 din 08 februarie 1994 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că „Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit. nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite”. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul în suprafață de 976 m.p. (potrivit planului cadastral al orașului Pitești din anii 1930-1933) și pentru construcția în prezent demolată în suprafață construită la sol de 241 m.p.

și desfășurată de 457 m.p. Calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri i-a recunoscută prin dispoziția din 04 noiembrie 2006, emisă de Primarul mun. Pitești, prin care a fost soluționată notificarea înregistrată în 2001. Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen în cadrul căruia să fie finalizată procedura de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, însă complexitatea etapelor procedurii administrative exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, instituit prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ și de aceea se va dispune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire într-un termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, însă vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă. Înalta Curte constată că reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor emisă în 04 noiembrie 2006, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr. 31226/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns prima instanță, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Totodată, reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în decizia nr. 2815/2008. Dispozițiile art. 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag.

1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 07 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Așadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

Prin urmare, critica recurentei privind nesocotirea de către prima instanța a criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu este justificată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, pentru imobilul ce face obiectul dispoziției din 04 noiembrie 2006 emisă de Primarul mun. Pitești, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 3/F-C din 12 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, pentru imobilul ce face obiectul dispoziției din 04 noiembrie 2006 emisă de Primarul mun. Pitești, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2011.