ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2011

HOTĂRÂRE
18.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

C.C.I., A.R.M. și T.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestuia la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire aferent dispoziției din 15

noiembrie 2005 emisă de Primăria municipiului Pitești, obligarea pârâtului de a

trimite decizia Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar, precum și

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin dispoziția din 15 noiembrie 2005 emisă de

Primăria municipiului Pitești, au fost acordate măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul situat în Pitești, str. S.V., teren 1670 mp și

construcții, corp 1 și corp 2 în suprafață construită de 614 mp și că, deși

dispoziție împreună cu dosarul aferent au fost înregistrate la Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nici până în prezent nu a

fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubiri.

Prin întâmpinare,

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de

nelegalitate a dispoziției din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria municipiului

Pitești, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând

că dosarul de despăgubiri al reclamanților a fost transmis Secretariatului

Comisiei Centrale, iar în urma analizării acestuia s-a stabilit că este

necesară completarea cu anumite înscrisuri.

Pârâta a mai formulat

și cerere reconvențională solicitând obligarea reclamanților la dovedirea

dreptului de proprietate asupra întregului imobil situat în Pitești, str. S.V.

și cerere de chemare în garanție a Primăriei municipiului Pitești, întemeiată

pe dispozițiile art. 47 C. proc. civ.

Prin încheierea din

data de 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției

din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria municipiului Pitești, cu motivarea că

legalitatea acestui act nu poate fi cercetată pe calea contenciosului

administrativ, ci în baza prevederilor speciale ale Legii nr. 10/2001.

A mai respins Curtea,

ca inadmisibile, atât cererea reconvențională, cât și cererea de chemare în

garanție a Primăriei municipiului Pitești, în considerarea dispozițiilor art.

28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă

nr. 4830 din data de 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către

reclamanții C.C.I., A.R.M. și T.V. și, în consecință, a obligat pârâtul Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire aferent dispoziției din 15 noiembrie 2005

emisă de Primăria municipiului Pitești, să transmită decizia Direcției pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul A.N.R.P., precum și la plata

sumei de 5.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a apreciat că neefectuarea nici uneia din operațiunile

juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de

la data înregistrării dosarului poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare

a dreptului reclamanților la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil,

așa cum este acesta prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, mai ales în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici

o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea

reclamanților nu a fost analizată într-un termen rezonabil.

A mai arătat prima

instanță că invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de

despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care avizul de legalitate al

Prefectului există în cadrul acestuia, iar dispozițiile legale incidente în

cauză nu prevăd completarea acestuia după emiterea avizului de legalitate.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și a dispozițiilor Legii nr. 247/2005 inclusiv

a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. privind obligarea recurentei-pârâte la

plata cheltuielilor de judecată.

Primul aspect de

nelegalitate privește greșita admitere a capătului de acțiune având ca obiect

obligarea recurentei-pârâte de a emite decizie reprezentând titlu de

despăgubire aferent dispoziției din 2005 emisă de Primăria Municipiului

Pitești.

Se arată în

susținerea acestui aspect de nelegalitate faptul că instanța de fond nu a ținut

cont de obiectul cererii de chemare în judecată care îl reprezintă o obligație

de a face și de dispozițiile art. 16 din Titlul VII ale Legii nr. 247/2005 care

instituie o anumită procedură, cu anumite etape obligatorii, anterioare

emiterii titlului de despăgubire, respectiv etapa efectuării raportului ale

evaluării raportului și în cazul contestării acestui raport etapa unei noi

evaluări.

Al doilea aspect de

nelegalitate privește greșita și nelegala admitere a capătului de acțiune având

ca obiect obligarea autorității recurente la transmiterea deciziei la Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

Recurenta invocă pe

de o parte nemotivarea de către instanța de fond a acestui capăt al cererii de

chemare în judecată, iar pe de altă parte lipsa de temei legal a acestei cereri

și pe fond nelegalitatea acestei soluții în raport de dispozițiile O.U.G. nr.

81/2007 și art. 81

1

din H.G. nr. 1095/2005.

Al treilea aspect de

nelegalitate privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., fără a se face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în raport

de obiectul cauzei.

În susținerea acestui

aspect de nelegalitate recurenta arată că la nivelul autorității nu există

buget pentru plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat, în

parte sentința atacată fiind nelegală și netemeinică.

Curtea apreciază ca

fondat aspectul de nelegalitate având ca obiect admiterea capătului de acțiune

privind obligarea pârâtei recurente la transmiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire către A.N.R.P., Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor.

Curtea apreciază că

în mod greșit și nelegal a fost admis acest capăt al acțiunii, sub acest aspect

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

respectiv greșita aplicare a legii.

Aceasta deoarece pe

de o parte nu există temei pentru admiterea acestui capăt al acțiunii, iar pe

de altă parte admiterea unei astfel de cereri astfel cum a fost formulate este

nelegală în raport de dispozițiile art. 18

1

din Normele metodologice

de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și în raport de dispozițiile

O.U.G. nr. 62/2010. Aceasta deoarece emiterea titlurilor de plată de către o

altă autoritate A.N.R.P. reprezintă o nouă procedură, iar această procedură a

fost suspendată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a

dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010.

Celelalte aspecte de

nelegalitate invocate în recurs, având ca obiect obligarea la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire și obligarea la plata cheltuielilor de

judecată nu pot fi reținute.

Capătul de acțiune

având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubiri este legal emis în cauză fiind constatat refuzul nejustificat al

autorității pârâți, fiind depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii

având acest obiect și având în vedere pe de o parte data formulării notificării

în baza Legii nr. 10/2001 și data emiterii dispoziției prin care s-a recunoscut

dreptul reclamanților-intimați de a primi despăgubiri, 15 noiembrie 2005.

Iar în cauză în

raport de obiect nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr.

554/2004.

În ceea ce privește

admiterea cererii privind obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor

de judecată aceasta a fost legal admisă în baza art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Ca parte căzută în pretenții, autoritatea recurentă poate fi obligată la

cerere, la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, cu

aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. este o facultate nu o obligație

pentru judecător.

Iar în prezenta cauză

reducerea cheltuielilor de judecată nu s-a impus, în raport de valoarea

pricinii și de munca prestată de avocatul ales, nefiind aplicabile dispozițiile

art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Curtea nu va reține

apărarea autorității recurente privind inexistența unui buget pentru plata

cheltuielilor de judecată deoarece aceasta este o culpă a autorității

recurente, care în calitate de parte într-un proces, poate fi obligată la plata

cheltuielilor de judecată, dacă „cade în pretenții” conform art. 274 alin. (1)

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. va admite

recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca

nefondat capătul de acțiune privind obligarea pârâtei-recurente la transmiterea

deciziei către A.N.R.P., Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Admite recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței civile nr. 4830 din data de 30 noiembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge ca nefondat capătul de acțiune privind

obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la

transmiterea deciziei către A.N.R.P., Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor.

Menține celelalte

dispoziții .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie

2011

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4620/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și f
ÎCCJ 2012-06-12
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2913/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâtei și derularea procedurilor în fața instanței de fond. Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 20
ÎCCJ 2012-09-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta M.G.C., în contradictoriu
ÎCCJ 2011-05-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și
ÎCCJ 2011-05-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2955/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea formulată, reclamantul P.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român repreze
Sursă