ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2913/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâtei și derularea procedurilor în fața instanței de fond. Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.C.I., A.R.M. și T.A.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire ca răspuns la Dispoziția nr. 3528 din data de 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Pitești, obligarea pârâtei să transmită decizia Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin Notificarea nr. 2813/11790 din 08 august 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din Municipiul Pitești, Str. I., jud. Argeș, compus din teren în suprafață de 1200 m.p. și construcțiile situate pe acesta în suprafață construită de 580 m.p., iar prin Dispoziția nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Pitești, s-a propus acordarea titlului de despăgubire în condițiile Legii nr. 10/2001, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 6314/CC. În ciuda demersurilor efectuate, au susținut reclamanții, decizia conținând titlul de despăgubire nu a fost emisă, astfel încât nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Cu privire la fondul cauzei, instituția pârâtă a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Prin cererea reconvențională formulată, autoritatea pârâtă a solicitat obligarea reclamanților să facă dovada calității de moștenitor de pe urma fostului proprietar, P.H. Totodată, pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Pitești, invocând culpa acestei instituții în sensul de a nu fi solicitat înscrisurile necesare soluționării dosarului de despăgubire.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 4567 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.C.I., A.R.M. și T.A.V. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și chemata în garanție Primăria Municipiului Pitești prin Primar, a respins cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție ca neîntemeiate, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire conform Dispoziției nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Pitești referitor la imobilul situat în Pitești, str. I. și a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin Notificarea nr. 2813/11790 din 08 august 2001, T.V. a formulat cerere în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul din Municipiul Pitești, Str. I., jud. Argeș, iar prin Dispoziția nr. 3528 din data de 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Pitești, s-a propus acordarea de titluri de despăgubire în condițiile Legii nr. 10/2001. Dispoziția a fost comunicată și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrată sub Dosar nr. 6314/CC spre validare, în vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire. La data de 10 mai 2010, a reținut judecătorul fondului, între C.C.I.

și A.R.M., având calitatea de cesionari și T.A.V., în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi nr. 1238 autentificat de B.N.P. G.C., iar autoritatea pârâtă a fost înștiințată în legătură cu încheierea contractului de cesiune de drepturi, prin notificarea înregistrată sub nr. 26783 din 11 mai 2010. Prin memoriul înregistrat sub nr. 26785, reclamanții s-au adresat, la data de 11 mai 2010, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și transmiterea acesteia către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, invocată de instituția pârâtă, Curtea de Apel București a reținut că, prin Sentința civilă nr. 325 din 1 aprilie 2011, Tribunalul Pitești a respins această excepție, motiv pentru care a apreciat că orice critici aduse de pârâtă în privința legalității Dispoziției nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 se impun a fi înlăturate. Totodată, instanța de fond a reținut că Primăria Municipiului Pitești a procedat legal când a considerat că actele depuse sunt suficiente pentru a soluționa notificarea nr. 2813/11790 din 08 august 2001 depusă în baza Legii nr. 10/2001 și când a considerat că reclamantul T.A.V.

a făcut dovada calității sale de moștenitor al proprietarului P.H. Pe cale de consecință, Curtea a apreciat că refuzul pârâtei de a continua procedura de eliberare a titlului de despăgubire apare ca nejustificat, cu atât mai mult cu cât termenul rezonabil de soluționare a fost depășit. 3. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 4567 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea la transmiterea dosarului de evaluare, având în vedere faptul că, în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 3528/2005 a fost transmis de Primăria Municipiului Pitești, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 6314/CC. Totodată, precizează recurenta, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și a fost trimis către evaluator, care a întocmit raportul de evaluare, ce urmează a fi aprobat în următoarea ședință a instituției recurente, urmând ca în cel mai scurt timp să fie emisă și comunicată decizia Comisiei Centrale.

Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a reținut încălcarea principiului termenului rezonabil, fără a ține seama de complexitatea cauzei, conduita reclamantului și a autorităților competente, precum și importanța litigiului pentru reclamant, criterii consacrate în jurisprudența Curții de la Strasbourg. 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor și criticilor invocate de recurentă, în raport cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul derulării etapelor procedurii administrative de stabilire a despăgubirilor, reglementate în art. 16 alin. (5), (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv analizarea dosarului de despăgubire, desemnarea unui evaluator și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Pitești, str. I., calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri fiindu-le recunoscută prin Dispoziției nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Pitești.

În raport cu dispozițiile art. 16 din Capitolul V din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005", prima instanță, în mod corect a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților, conform Dispoziției nr. 3528 din 15 noiembrie 2005. Instanța de control judiciar constată că reclamantele au început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, Dispoziția Primăriei mun. Pitești nr. 3528 fiind emisă la data de 15 noiembrie 2005 iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, înregistrat sub nr. 6314/CC la Comisia Centrală.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, de aproximativ 7 ani, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Dispozițiile art. 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag.

1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, principiu aplicabil nu numai procedurii judiciare, ci și celei administrative. Așadar, complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite de pasivitate a autorității publice, principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil constituind o garanție a caracterului echitabil al procedurii, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și o componentă a dreptului la o bună administrare, statuat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Susținerile recurentei-pârâte referitoare la parcurgerea etapelor procedurii administrative nu pot fi apreciate ca justificări pentru neemiterea titlului de despăgubire într-o procedură referitoare la acordarea de despăgubiri declanșată în urmă cu 7 ani, date fiind dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului care obligă la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, fiind luată în considerare la calcularea acestui termen și perioada derulării procedurii administrative. De asemenea, recurenta-pârâtă are obligația de a-și exercita atribuțiile cu respectarea principiului operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul acestei autorități de a emite titlul de despăgubire conform Legii nr. 447/ 2005 este nejustificat. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat de C.C.S.D., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 4567 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012. Procesat de GGC - NN