ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4141/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4141/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A.A. a

chemat în judecată Sfatul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând, în principal, obligarea pârâtei la acordarea de

despăgubiri în cuantum de 120.000 Euro, în echivalent RON, la cursul BNR din

ziua plății, reprezentând contravaloarea imobilului situat în Pitești, în

suprafață de 930 mp, și construcție în suprafață de 132,13 mp, ce face obiectul

Dispozițiilor nr. 210/2006 și nr. 1079/2008, emise de Municipiul Pitești, prin

Primar, în temeiul art. 998 - 999 și 1073 C. civ., iar, în subsidiar, obligarea

pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire pentru

imobilul situat în Pitești, în suprafață de 930 mp, în temeiul art. 16 și

următorul din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin Sentința civilă

nr. 5898 din 14 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins capătul de cerere principal

formulat de reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiat, a admis

capătul de cerere subsidiar și a obligat pe pârâtă să emită titlu de

despăgubiri în favoarea reclamantei, pentru suma de 444.234,375 RON.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că în urma notificării formulate de

reclamantă la data de 13 august 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001,

înregistrată sub nr. 714/28627 din 13 august 2001, prin care a solicitat

restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 930,00 mp

și construcții, în suprafață de 132,13 mp, situat în str. S., Primarul

Municipiului Pitești a emis Dispoziția nr. 210/2006, prin care a dispus

respingerea cererii de restituire în natură a imobilului (art. 1 alin. (1) și a

propus acordarea de despăgubiri „în condițiile prevederilor speciale privind

regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv.

În conformitate cu

art. 4 din Dispoziția nr. 210/2006, Primăria Municipiului Pitești a transmis

notificarea împreună cu întreaga documentație aferentă acesteia,

Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților.

Prin Dispoziția nr.

1079 din 15 ianuarie 2008, Municipiul Pitești, prin Primar, a dispus

modificarea art. 2 alin. (1) din Dispoziția nr. 210/2006, în sensul că „Propune

despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul

stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

pentru cota de 27/32 din imobilul compus din teren în suprafață de 930,00 mp și

construcție, în prezent demolate, în suprafață de 132,13 mp, situat în str. S.

"

Dosarul se află pe

rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul 2006,

fiind înregistrat sub nr. 14113/CC/2006.

Deși au trecut

aproape 5 ani de la comunicarea întregii documentații, pârâta nu a întreprins

niciun demers în sensul arătat, tergiversând în mod nepermis soluționarea

cererii reclamantei, lăsând astfel fără conținut prevederile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia soluționarea tuturor

cererilor într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esențială a

dreptului la un proces echitabil, aceasta trebuind să constituie o garanție a

părții implicate într-un litigiu, indiferent de faza de desfășurare a acestuia:

faza procedurii prealabile sau faza contencioasă.

Faptul că prin Legea

specială nr. 247/2005, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume

pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de

retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu poate

constitui o justificare pentru să tergiversarea în mod nepermis a soluționării

cererii reclamantei.

Neîndeplinind

obligația de a emite titlurile de despăgubire, autoritatea pârâtă a adus o

evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja

bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România

prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea de apel a

constatat că s-a efectuat raportul de evaluare, însușit de către reclamantă în

care se menționează că valoarea imobilului este de 526.500 RON, reclamantei

revenindu-i o cotă de 27/32, respectiv suma de 444.234,375 RON.

Din aceste motive, în

temeiul textelor menționate, Curtea de Apel a admis capătul de cerere subsidiar

și a obligat pârâta să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri în

favoarea reclamantei pentru suma de 444.234,375 RON.

De asemenea, instanța

de fond a respins capătul de cerere principal ca neîntemeiat deoarece prin

îndeplinirea obligației de listare pe piața de capital a Fondului Proprietatea

este suprimat orice obstacol pentru realizarea efectivă și rapidă a dreptului

la restituire.

Acțiunile emise de

Fondul Proprietatea reprezintă despăgubire efectivă, iar faptul că valoarea

acestora fluctuează se datorează mecanismelor economice de piață.

Împotriva hotărârii

instanței de fond,pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a obligat pârâta să emită

titlu de despăgubire în favoarea reclamantei, pentru suma de 444.234,375 RON.

Recurenta susține că

în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost

parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în

favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispozițiilor nr. 210/2006

și 1079/2008, a fost transmis de Primăria Municipiului Pitești, în calitate de

entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub

nr. 14113/C. CIV./2006.

Totodată, dosarul

amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de

restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de

către reclamantă.

Referitor la etapa

evaluării, recurenta arată că dosarul de despăgubire al reclamantei a fost

transmis la evaluatorul desemnat de Comisia Centrală în vederea întocmirii

lucrării de specialitate (raportul de evaluare).

Se mai precizează că

până la data declarării prezentului recurs, raportul de evaluare nu a fost

transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În speță, s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 3 din Decizia nr. 2815/2008 potrivit cărora, în

cazuri excepționale, temeinic motivate, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar.

Referitor la

cuantumul de 444.234,375 RON recurenta arată că această sumă la care a fost

obligată, la emiterea titlului de despăgubire, nu este corectă, întrucât din

suma rezultată, în urma întocmirii raportului de evaluare, trebuiesc scăzute

despăgubirile actualizate, încasate la data deposedării abuzive.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică

actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă

acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate

depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau

pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale,

pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de

zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alineatul 3 al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alineatul 8 se

arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere

a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și

deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr.

10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au

consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul

prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând

cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de

inflație.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate

criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței civile nr. 5898 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM