ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4141/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta A.A. a chemat în judecată Sfatul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând, în principal, obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri în cuantum de 120.000 Euro, în echivalent RON, la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea imobilului situat în Pitești, în suprafață de 930 mp, și construcție în suprafață de 132,13 mp, ce face obiectul Dispozițiilor nr. 210/2006 și nr. 1079/2008, emise de Municipiul Pitești, prin Primar, în temeiul art. 998 - 999 și 1073 C. civ., iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Pitești, în suprafață de 930 mp, în temeiul art. 16 și următorul din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin Sentința civilă nr. 5898 din 14 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins capătul de cerere principal formulat de reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiat, a admis capătul de cerere subsidiar și a obligat pe pârâtă să emită titlu de despăgubiri în favoarea reclamantei, pentru suma de 444.234,375 RON.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în urma notificării formulate de reclamantă la data de 13 august 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 714/28627 din 13 august 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 930,00 mp și construcții, în suprafață de 132,13 mp, situat în str. S., Primarul Municipiului Pitești a emis Dispoziția nr. 210/2006, prin care a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului (art. 1 alin. (1) și a propus acordarea de despăgubiri „în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În conformitate cu art. 4 din Dispoziția nr. 210/2006, Primăria Municipiului Pitești a transmis notificarea împreună cu întreaga documentație aferentă acesteia, Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Prin Dispoziția nr. 1079 din 15 ianuarie 2008, Municipiul Pitești, prin Primar, a dispus modificarea art. 2 alin. (1) din Dispoziția nr. 210/2006, în sensul că „Propune despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru cota de 27/32 din imobilul compus din teren în suprafață de 930,00 mp și construcție, în prezent demolate, în suprafață de 132,13 mp, situat în str. S. " Dosarul se află pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul 2006, fiind înregistrat sub nr. 14113/CC/2006.

Deși au trecut aproape 5 ani de la comunicarea întregii documentații, pârâta nu a întreprins niciun demers în sensul arătat, tergiversând în mod nepermis soluționarea cererii reclamantei, lăsând astfel fără conținut prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia soluționarea tuturor cererilor într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, aceasta trebuind să constituie o garanție a părții implicate într-un litigiu, indiferent de faza de desfășurare a acestuia: faza procedurii prealabile sau faza contencioasă. Faptul că prin Legea specială nr. 247/2005, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru să tergiversarea în mod nepermis a soluționării cererii reclamantei.

Neîndeplinind obligația de a emite titlurile de despăgubire, autoritatea pârâtă a adus o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea de apel a constatat că s-a efectuat raportul de evaluare, însușit de către reclamantă în care se menționează că valoarea imobilului este de 526.500 RON, reclamantei revenindu-i o cotă de 27/32, respectiv suma de 444.234,375 RON. Din aceste motive, în temeiul textelor menționate, Curtea de Apel a admis capătul de cerere subsidiar și a obligat pârâta să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru suma de 444.234,375 RON.

De asemenea, instanța de fond a respins capătul de cerere principal ca neîntemeiat deoarece prin îndeplinirea obligației de listare pe piața de capital a Fondului Proprietatea este suprimat orice obstacol pentru realizarea efectivă și rapidă a dreptului la restituire. Acțiunile emise de Fondul Proprietatea reprezintă despăgubire efectivă, iar faptul că valoarea acestora fluctuează se datorează mecanismelor economice de piață. Împotriva hotărârii instanței de fond,pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a obligat pârâta să emită titlu de despăgubire în favoarea reclamantei, pentru suma de 444.234,375 RON.

Recurenta susține că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispozițiilor nr. 210/2006 și 1079/2008, a fost transmis de Primăria Municipiului Pitești, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 14113/C. CIV./2006. Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă. Referitor la etapa evaluării, recurenta arată că dosarul de despăgubire al reclamantei a fost transmis la evaluatorul desemnat de Comisia Centrală în vederea întocmirii lucrării de specialitate (raportul de evaluare).

Se mai precizează că până la data declarării prezentului recurs, raportul de evaluare nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În speță, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3 din Decizia nr. 2815/2008 potrivit cărora, în cazuri excepționale, temeinic motivate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar. Referitor la cuantumul de 444.234,375 RON recurenta arată că această sumă la care a fost obligată, la emiterea titlului de despăgubire, nu este corectă, întrucât din suma rezultată, în urma întocmirii raportului de evaluare, trebuiesc scăzute despăgubirile actualizate, încasate la data deposedării abuzive.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În alineatul 8 se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate. După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare. Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării. Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță. Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă. Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 5898 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM