ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 645/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1199/46/2011 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.N.V., a chemat în judecată pe pârâtele A.N.R.P. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtelor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în baza dispoziției Primarului Municipiului Pitești nr. 1895 din 29 mai 2006 și prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că pârâtele au refuzat în mod nejustificat să emită actul administrativ aflat în discuție, cu toate că documentația aferentă este completă, iar imobilul pentru care urmează să fie acordate despăgubiri a fost evaluat de către expertul desemnat în cauză de către autoritatea publică încă din octombrie 2006. În opinia reclamantei, neemiterea deciziei într-un termen rezonabil de către pârâte îi produce un grav prejudiciu, iar lipsa mențiunilor legale cu privire la termenul în care exista obligația emiterii acestui titlu nu le îndreptățește pe acestea la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei. În dovedirea acțiunii au fost atașate la dosar, în fotocopie: dispoziția Primarului Municipiului Pitești nr. 1895 din 29 mai 2006, planul de situație al imobilului, raportul de evaluare al construcției situate în județul Argeș, orașul Pitești.

Pârâtele au formulat întâmpinări în cauză: a) Pârâta A.N.R.P., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de cele ale art. 2 din H.G. nr. 361/2005. b) Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu motivarea că a fost parcursă procedura administrativă, reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, și a fost emisă în favoarea reclamantei decizia nr. 9880 din 26 mai 2011. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 501 din 28 decembrie 2011, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I.N.V.

și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire și pentru suma de 18.806 lei (din suma de 41.106 lei, prevăzută în raportul de evaluare), totodată, instanța a respins acțiunea față de pârâta A.N.R.P. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titlul de despăgubire doar pentru suma de 22.300 lei, fără a arăta motivul pentru care nu a avut în vedere întreaga sumă indicată în raportul de evaluare efectuat în faza administrativă. Totodată, curtea de apel a apreciat că pârâta A.N.R.P.

nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, deoarece nu are în competență emiterea titlurilor de despăgubire prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În recursul său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea contestată este lipsită de temei legal.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situația factuală existentă în speță și a fost menționat faptul că titlul de despăgubire a fost emis doar pentru suma de 22.300 lei, individualizată în cel de-al doilea raport de expertiză, efectuat în cauză în raport de Standardele internaționale de evaluare care permit efectuarea unei reevaluări a imobilului dacă au avut loc modificări semnificative ale pieței imobiliare. În opinia recurentei, suma de 18.806 lei pentru care a fost obligată de către instanța de fond să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate fi reținută, deoarece aceasta este diferența dintre valoarea imobilului notificat la data de 25 octombrie 2006 și valoarea stabilită la data de 25 ianuarie 2011. Apărările formulate de reclamanta I.N.V.

În întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în raport de împrejurarea că imobilul pentru care a solicitat despăgubiri în cauză nu a fost ulterior reevaluat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, dar și din oficiu, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, potrivit raportului de evaluare întocmit în Dosarul nr. 18044/CC.

Prima instanță a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată, apreciind că refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a acorda intimatei-reclamante despăgubiri în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză în anul 2006 este unul nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, îl conferă acestei noțiuni.

Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivul de recurs anterior prezentat, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 1 alin. (3) din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege.

Ca atare, acesta este cadrul normativ în baza căruia recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor procedează la emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Potrivit art. 16 alin. (4),alin. (6) și alin. (7) din legea anterior arătată: „(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și alin. (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. (5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordare titlurile de despăgubire. (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.” În speța de față, prin notificarea nr. 256/7238 din 04 iunie 2001, intimata-reclamantă împreună cu numita I.N.O.G. au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 432 mp și construcții, situat în județul Argeș, orașul Pitești.

Prin dispoziția nr. 1895 din 29 mai 2006, Primarul Municipiului Pitești a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul anterior arătat, cu motivarea că notificatoarele nu fac dovada dreptului de proprietate asupra acestuia și a preluării în proprietatea statului, și a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată, în suprafață de 50,45 mp, situată la adresa arătată (fila 3 dosar fond). Dosarul de despăgubiri al intimatei a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 18044/CC, a fost analizat, iar la data de 25 octombrie 2006 a fost efectuat raportul de expertiză de către evaluatorul desemnat de autoritatea publică recurentă , care a stabilit valoarea imobilului la suma de 41.106 lei.

Recurenta-pârâtă a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire nr. 9880 din 26 mai 2011 pentru suma de 22.300 lei, iar în cuprinsul acestui act administrativ s-a menționat faptul că s-a avut în vedere raportul de evaluare întocmit în Dosarul nr. 18044/CC. În întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a arătat faptul că decizia anterior nominalizată i-a fost comunicată în luna noiembrie 2011, că a formulat contestație administrativă împotriva acesteia, dar aceasta nu a fost soluționată de către recurenta-pârâtă, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune în contencios administrativ. În memoriul de recurs, autoritatea publică a susținut faptul că Decizia nr. 9880 din 26 mai 2011 a avut la bază raportul de evaluare întocmit de societatea de evaluare SC R. SA la data de 25 ianuarie 2011 care a reevaluat imobilul aflat în discuție la suma de 22.300 lei.

Înalta Curte apreciază că activitatea Comisiei Centrale trebuia organizată într-o manieră care să asigure respectarea termenului rezonabil de emitere a titlului de despăgubire în favoarea solicitantului. În acest sens, instanța de control judiciar reamintește faptul că omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 ale C.E.D.O.

Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 ale C.E.D.O. Înalta Curte consideră că recurenta nu poate invoca propria culpă (neemiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în intervalul cuprins între data întocmirii primului raport de evaluare din 25 octombrie 2006, și data efectuării celui de-al doilea raport de evaluare din 25 ianuarie 2011) pentru a justifica pretenția de reevaluare a imobilului, pe motiv că valoarea indicată în primul raport nu mai corespunde cu valoarea de piață a imobilului litigios.

În aceste condiții, este corectă soluția primei instanțe de obligare a autorității recurente la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 18.806 lei (respectiv, diferența dintre suma de 41.106 lei, prevăzută în raportul de evaluare întocmit la data de 25 octombrie 2006 și cea menționată în decizia nr. 9880 din 26 mai 2011). Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 , art. 20 și art.28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 501/F-C din 28 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2013.