ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 645/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 645/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Procedura

derulată de prima instanță

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 1199/46/2011 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.N.V., a chemat

în judecată pe pârâtele A.N.R.P. și Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză

să dispună obligarea pârâtelor să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire, în baza dispoziției Primarului Municipiului Pitești nr. 1895 din

29 mai 2006 și prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că pârâtele au refuzat în mod

nejustificat să emită actul administrativ aflat în discuție, cu toate că documentația

aferentă este completă, iar imobilul pentru care urmează să fie acordate

despăgubiri a fost evaluat de către expertul desemnat în cauză de către

autoritatea publică încă din octombrie 2006.

În

opinia reclamantei, neemiterea deciziei într-un termen rezonabil de către

pârâte îi produce un grav prejudiciu, iar lipsa mențiunilor legale cu privire

la termenul în care exista obligația emiterii acestui titlu nu le îndreptățește

pe acestea la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei.

În

dovedirea acțiunii au fost atașate la dosar, în fotocopie: dispoziția

Primarului Municipiului Pitești nr. 1895 din 29 mai 2006, planul de situație al

imobilului, raportul de evaluare al construcției situate în județul Argeș,

orașul Pitești.

Pârâtele

au formulat întâmpinări în cauză:

a) Pârâta A.N.R.P., a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de prevederile art.

13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de cele ale art. 2

din H.G. nr. 361/2005.

b) Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii reclamantei

ca neîntemeiată, cu motivarea că a fost parcursă procedura administrativă,

reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, și a fost emisă în favoarea

reclamantei decizia nr. 9880 din 26 mai 2011.

Hotărârea

Curții de Apel

Curtea

de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 501 din 28 decembrie 2011, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta I.N.V. și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire și pentru suma de

18.806 lei (din suma de 41.106 lei, prevăzută în raportul de evaluare),

totodată, instanța a respins acțiunea față de pârâta A.N.R.P. ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titlul de

despăgubire doar pentru suma de 22.300 lei, fără a arăta motivul pentru care nu

a avut în vedere întreaga sumă indicată în raportul de evaluare efectuat în

faza administrativă.

Totodată,

curtea de apel a apreciat că pârâta A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă

în cauza de față, deoarece nu are în competență emiterea titlurilor de

despăgubire prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Recursul declarat de

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În

recursul său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei ca neîntemeiată.

În

motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea contestată este lipsită de

temei legal.

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă

situația factuală existentă în speță și a fost menționat faptul că titlul de

despăgubire a fost emis doar pentru suma de 22.300 lei, individualizată în cel

de-al doilea raport de expertiză, efectuat în cauză în raport de Standardele

internaționale de evaluare care permit efectuarea unei reevaluări a imobilului

dacă au avut loc modificări semnificative ale pieței imobiliare.

În

opinia recurentei, suma de 18.806 lei pentru care a fost obligată de către

instanța de fond să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate

fi reținută, deoarece aceasta este diferența dintre valoarea imobilului

notificat la data de 25 octombrie 2006 și valoarea stabilită la data de 25 ianuarie

2011.

Apărările

formulate de reclamanta I.N.V.

În

întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, în raport de împrejurarea că imobilul pentru care a solicitat

despăgubiri în cauză nu a fost ulterior reevaluat.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor

cuprinse în concluziile scrise, dar și din oficiu, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Argumentele

de fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă

a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect

obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, potrivit raportului de

evaluare întocmit în Dosarul nr. 18044/CC.

Prima

instanță a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică

adecvată, apreciind că refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor de a acorda intimatei-reclamante despăgubiri în cuantumul

stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză în anul 2006 este unul

nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004,

modificată, îl conferă acestei noțiuni.

Detaliind

problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivul de recurs

anterior prezentat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform

art. 1 alin. (3) din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și

celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma

procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din

această lege.

Ca

atare, acesta este cadrul normativ în baza căruia recurenta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor procedează la emiterea deciziilor referitoare

la acordarea de titluri de despăgubire, potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Potrivit

art. 16 alin. (4),alin. (6) și alin. (7) din legea anterior arătată:

„(4) Pe baza

situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și alin. (2) în privința verificării legalității

respingerii cererii de restituire în natură.

(5)

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute

la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură

a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau

societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

(6)

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care

îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordare titlurile de despăgubire.

(7)

În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.”

În

speța de față, prin notificarea nr. 256/7238 din 04 iunie 2001,

intimata-reclamantă împreună cu numita I.N.O.G. au solicitat acordarea de

despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 432 mp și

construcții, situat în județul Argeș, orașul Pitești.

Prin

dispoziția nr. 1895 din 29 mai 2006, Primarul Municipiului Pitești a respins

cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul anterior arătat, cu

motivarea că notificatoarele nu fac dovada dreptului de proprietate asupra

acestuia și a preluării în proprietatea statului, și a propus acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată, în suprafață de

50,45 mp, situată la adresa arătată (fila 3 dosar fond).

Dosarul

de despăgubiri al intimatei a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 18044/CC, a fost analizat, iar

la data de 25 octombrie 2006 a fost efectuat raportul de expertiză de către

evaluatorul desemnat de autoritatea publică recurentă , care a stabilit

valoarea imobilului la suma de 41.106 lei.

Recurenta-pârâtă

a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire nr. 9880 din 26 mai 2011

pentru suma de 22.300 lei, iar în cuprinsul acestui act administrativ s-a

menționat faptul că s-a avut în vedere raportul de evaluare întocmit în Dosarul

nr. 18044/CC.

În

întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a arătat faptul că decizia

anterior nominalizată i-a fost comunicată în luna noiembrie 2011, că a formulat

contestație administrativă împotriva acesteia, dar aceasta nu a fost

soluționată de către recurenta-pârâtă, motiv pentru care a promovat prezenta

acțiune în contencios administrativ.

În

memoriul de recurs, autoritatea publică a susținut faptul că Decizia nr. 9880

din 26 mai 2011 a avut la bază raportul de evaluare întocmit de societatea de

evaluare SC R. SA la data de 25 ianuarie 2011 care a reevaluat imobilul aflat

în discuție la suma de 22.300 lei.

Înalta

Curte apreciază că activitatea Comisiei Centrale trebuia organizată într-o

manieră care să asigure respectarea termenului rezonabil de emitere a titlului

de despăgubire în favoarea solicitantului.

În

acest sens, instanța de control judiciar reamintește faptul că omisiunea

legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze

fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că

autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de

timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de

despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art.

6 ale C.E.D.O.

Termenul

rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative,

cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având

obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să

răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în

mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 ale C.E.D.O.

Înalta

Curte consideră că recurenta nu poate invoca propria culpă (neemiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire în intervalul cuprins între data întocmirii

primului raport de evaluare din 25 octombrie 2006, și data efectuării celui

de-al doilea raport de evaluare din 25 ianuarie 2011) pentru a justifica

pretenția de reevaluare a imobilului, pe motiv că valoarea indicată în primul

raport nu mai corespunde cu valoarea de piață a imobilului litigios.

În

aceste condiții, este corectă soluția primei instanțe de obligare a autorității

recurente la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma

de 18.806 lei (respectiv, diferența dintre suma de 41.106 lei, prevăzută în

raportul de evaluare întocmit la data de 25 octombrie 2006 și cea menționată în

decizia nr. 9880 din 26 mai 2011).

Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

Având

în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.

(1), teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 , art. 20 și art.28

din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 501/F-C din 28 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 februarie 2013.