ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată la data de 18 noiembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția

a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.R.I., prin

mandatar S.A., a chemat în judecată pe pârâtele, A.N.R.P. și C.C.S.D. și a

solicitat să fie obligate la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire pentru imobilul teren situat în municipiul Curtea de Argeș, Județul

Argeș (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „imobilul în

litigiu”).

În motivarea

acțiunii, a arătat că, prin Dispoziția Primarului Municipiului Curtea de Argeș nr.

867 din 29 iunie 2010, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru diferența

dintre valoarea reală reactualizată a imobilului în litigiu și valoarea

actualizată a despăgubirilor primite, iar pârâta nu a soluționat într-un termen

rezonabil cererea sa privind emiterea titlului de despăgubire.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 16/F/-C.O.N.T.

din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă și a obligat pe pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantei

decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu, conform

Dispoziției nr. 867 din 29 iunie 2010.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Dispoziția

Primarului Municipiului Curtea de Argeș nr. 867 din 29 iunie 2010, s-a propus

să-i fie acordate reclamantei despăgubiri pentru diferența dintre valoarea

reală actualizată a imobilului în litigiu și valoarea actualizată a

despăgubirilor primite, după care dosarul a fost înaintat pârâtei în vederea

efectuării procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor.

În cadrul procedurii

administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt

parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa

analizării dosarelor, etapa evaluării și etapa emiterii deciziei reprezentând

titlu de despăgubire.

În cauză, deși

dosarul aferent dispoziției evocate a fost transmis de Primăria Municipiului

Curtea de Argeș de peste un an, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 48096/ CC au fost parcurse doar primele două etape, cauza

stagnând în etapa evaluării fără ca pârâta să desemneze un evaluator sau o

societate de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare.

În această situație,

nesoluționarea cererii reclamantei de către pârâta C.C.S.D. într-un termen

rezonabil prin emiterea deciziei de despăgubire care să-i permită valorificarea

titlului, îi produce o vătămare în drepturile sale ocrotite de lege, fiind

incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește pe pârâta

A.N.R.P., aceasta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât atribuția

emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire este conferită de lege C.C.S.D.

de pârâta C.C.S.D.

Î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta C.C.S.D., invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

Recurenta-pârâtă

susține că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat C.C.S.D. să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și a reținut faptul că

autoritatea pârâtă a nesocotit principiul termenului rezonabil consacrat de art.

6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și dispozițiile art. 1 din Protcolul adițional nr. 1 la aceeași Convenție.

În esență,

recurenta-pârâtă arată că pârâta C.C.S.D. își exercită atribuțiile în procedura

reglementată de Titlul VII – „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, în cadrul

căreia sunt parcurse mai multe etape, și anume: etapa transmiterii și

înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor și etapa evaluării,

procedura fiind finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

În cauză, au fost

parcurse etapa transmiterii și etapa înregistrării dosarelor, iar etapa

evaluării este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor,

așa cum s-a stabilit prin Decizia C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008,

pentru respectarea principiului egalității, consacrat în jurisprudența C.E.D.O.

În concluzie,

recurenta-pârâtă susține că titlul de despăgubire va fi emis de C.C.S.D.

ulterior întocmirii raportului de evaluare cu respectarea ordinii de prioritate

stabilite prin Decizia C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008.

Prin notele de

ședință depuse la data de 28 ianuarie 2013, recurenta-pârâtă a invocat

prevederile O.U.G. nr. 4/2012, potrivit cărora a fost suspendată pe o perioadă

de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire și de conversie și procedurile

privind evaluarea imobilelor prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

iar, prin Legea nr. 117/2012, termenul a fost prelungit până la data de 15 mai

2013.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

și de drept relevante

În esență, intimata-reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul

soluționării dosarului înregistrat la A.N.R.P. sub nr. 48096/ CC, prin emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu.

Înalta Curte constată,

în primul rând, faptul că:

- în calitate de

persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, reclamanta a depus

notificări, înregistrate la Biroul executorului judecătoresc I.V. sub nr. 109/E

din 13 iunie 2001 și nr. 503/E din 26 septembrie 2001, și la Primăria

Municipiului Curtea de Argeș, sub nr. 8619 din 09 iulie 2003;

- Primarul

Municipiului Curtea de Argeș a emis Dispoziția nr. 867 din 29 iunie 2010, prin

care a propus să fie acordate reclamantei despăgubiri în condițiile Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 pentru diferența dintre valoarea reală reactualizată a imobilului

îân litigiu și valoarea actualizată a despăgubirilor primite;

- Dosarul conținând

dispoziția respectivă a fost înaintat în anul 2010 la C.C.S.D., unde a fost

înregistrat sub nr. 48096/ CC.

Față de aspectele

reliefate, Înalta Curte constată că intervalul de timp pe parcursul căruia a

fost derulată procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat

abuziv (interval cuprins între anul 2001 – când au fost formulate primele notificări

– și luna noiembrie 2011 – când a fost introdusă acțiunea), în condițiile în

care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin

Dispoziția nr. 867 din 29 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Curtea de

Argeș, conferă consistență concluziei că a fost încălcat principiului

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful

1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Faptul că legea

specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, precum și

susținerile recurentei-pârâte referitoare la respectarea ordinii de transmitere

a dosarelor de despăgubire în procedura de evaluare, atâta timp cât, în temeiul

art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația

primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să

contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat

în art. 6 par.1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces

echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în

cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor

definitive.

Complexitatea

etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de

apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru

justificarea unei conduite arbitrare sau a unei totale pasivități a autorității

publice.

Raportat la

susținerile recurentei-pârâte cuprinse în notele de ședință, Înalta Curte

reține că incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 urmează a fi analizată în

faza de executare a obligației dispuse în sarcina autorității publice pârâte

prin hotărâre judecătorească, întrucât adoptarea în cursul anului 2012 a

actului normativ de suspendare a procedurii de evaluare și a emiterii

titlurilor de despăgubire și de plată nu este de natură a înlătura încălcarea

principiului termenului rezonabil generată de nesoluționarea pe parcursul perioadei

2001 – 2012, deci într-un interval de 11 ani, a procedurii administrative

demarate de reclamantă în vederea acordării despăgubirilor pentru imobilul în

litigiu în conformitate cu dispozițiile Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței

civile nr. 16/F-C.O.N.T. din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2013.