ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Cererea de chemare
în judecată
Prin acțiunea
înregistrată la data de 18 noiembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția
a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.R.I., prin
mandatar S.A., a chemat în judecată pe pârâtele, A.N.R.P. și C.C.S.D. și a
solicitat să fie obligate la emiterea deciziei reprezentând titlul de
despăgubire pentru imobilul teren situat în municipiul Curtea de Argeș, Județul
Argeș (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „imobilul în
litigiu”).
În motivarea
acțiunii, a arătat că, prin Dispoziția Primarului Municipiului Curtea de Argeș nr.
867 din 29 iunie 2010, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru diferența
dintre valoarea reală reactualizată a imobilului în litigiu și valoarea
actualizată a despăgubirilor primite, iar pârâta nu a soluționat într-un termen
rezonabil cererea sa privind emiterea titlului de despăgubire.
Soluția pronunțată
de Curtea de apel
Prin Sentința nr. 16/F/-C.O.N.T.
din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de
reclamantă și a obligat pe pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantei
decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu, conform
Dispoziției nr. 867 din 29 iunie 2010.
Pentru a pronunța
această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin Dispoziția
Primarului Municipiului Curtea de Argeș nr. 867 din 29 iunie 2010, s-a propus
să-i fie acordate reclamantei despăgubiri pentru diferența dintre valoarea
reală actualizată a imobilului în litigiu și valoarea actualizată a
despăgubirilor primite, după care dosarul a fost înaintat pârâtei în vederea
efectuării procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor.
În cadrul procedurii
administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt
parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa
analizării dosarelor, etapa evaluării și etapa emiterii deciziei reprezentând
titlu de despăgubire.
În cauză, deși
dosarul aferent dispoziției evocate a fost transmis de Primăria Municipiului
Curtea de Argeș de peste un an, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 48096/ CC au fost parcurse doar primele două etape, cauza
stagnând în etapa evaluării fără ca pârâta să desemneze un evaluator sau o
societate de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În această situație,
nesoluționarea cererii reclamantei de către pârâta C.C.S.D. într-un termen
rezonabil prin emiterea deciziei de despăgubire care să-i permită valorificarea
titlului, îi produce o vătămare în drepturile sale ocrotite de lege, fiind
incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Cât privește pe pârâta
A.N.R.P., aceasta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât atribuția
emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire este conferită de lege C.C.S.D.
Recursul declarat
de pârâta C.C.S.D.
Î
mpotriva sentinței
pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta C.C.S.D., invocând
motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și dispozițiile art. 304
1
C.
proc. civ.
Recurenta-pârâtă
susține că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat C.C.S.D. să
emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și a reținut faptul că
autoritatea pârâtă a nesocotit principiul termenului rezonabil consacrat de art.
6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale și dispozițiile art. 1 din Protcolul adițional nr. 1 la aceeași Convenție.
În esență,
recurenta-pârâtă arată că pârâta C.C.S.D. își exercită atribuțiile în procedura
reglementată de Titlul VII – „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor
aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, în cadrul
căreia sunt parcurse mai multe etape, și anume: etapa transmiterii și
înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor și etapa evaluării,
procedura fiind finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlul de
despăgubire.
În cauză, au fost
parcurse etapa transmiterii și etapa înregistrării dosarelor, iar etapa
evaluării este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor,
așa cum s-a stabilit prin Decizia C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008,
pentru respectarea principiului egalității, consacrat în jurisprudența C.E.D.O.
În concluzie,
recurenta-pârâtă susține că titlul de despăgubire va fi emis de C.C.S.D.
ulterior întocmirii raportului de evaluare cu respectarea ordinii de prioritate
stabilite prin Decizia C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008.
Prin notele de
ședință depuse la data de 28 ianuarie 2013, recurenta-pârâtă a invocat
prevederile O.U.G. nr. 4/2012, potrivit cărora a fost suspendată pe o perioadă
de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire și de conversie și procedurile
privind evaluarea imobilelor prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,
iar, prin Legea nr. 117/2012, termenul a fost prelungit până la data de 15 mai
2013.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru
considerentele arătate în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
În esență, intimata-reclamantă
a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul
soluționării dosarului înregistrat la A.N.R.P. sub nr. 48096/ CC, prin emiterea
deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu.
Înalta Curte constată,
în primul rând, faptul că:
- în calitate de
persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, reclamanta a depus
notificări, înregistrate la Biroul executorului judecătoresc I.V. sub nr. 109/E
din 13 iunie 2001 și nr. 503/E din 26 septembrie 2001, și la Primăria
Municipiului Curtea de Argeș, sub nr. 8619 din 09 iulie 2003;
- Primarul
Municipiului Curtea de Argeș a emis Dispoziția nr. 867 din 29 iunie 2010, prin
care a propus să fie acordate reclamantei despăgubiri în condițiile Titlul VII al
Legii nr. 247/2005 pentru diferența dintre valoarea reală reactualizată a imobilului
îân litigiu și valoarea actualizată a despăgubirilor primite;
- Dosarul conținând
dispoziția respectivă a fost înaintat în anul 2010 la C.C.S.D., unde a fost
înregistrat sub nr. 48096/ CC.
Față de aspectele
reliefate, Înalta Curte constată că intervalul de timp pe parcursul căruia a
fost derulată procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat
abuziv (interval cuprins între anul 2001 – când au fost formulate primele notificări
– și luna noiembrie 2011 – când a fost introdusă acțiunea), în condițiile în
care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin
Dispoziția nr. 867 din 29 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Curtea de
Argeș, conferă consistență concluziei că a fost încălcat principiului
soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful
1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților
Fundamentale.
Faptul că legea
specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, precum și
susținerile recurentei-pârâte referitoare la respectarea ordinii de transmitere
a dosarelor de despăgubire în procedura de evaluare, atâta timp cât, în temeiul
art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația
primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a
despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să
contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat
în art. 6 par.1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces
echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în
cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor
definitive.
Complexitatea
etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de
apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru
justificarea unei conduite arbitrare sau a unei totale pasivități a autorității
publice.
Raportat la
susținerile recurentei-pârâte cuprinse în notele de ședință, Înalta Curte
reține că incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 urmează a fi analizată în
faza de executare a obligației dispuse în sarcina autorității publice pârâte
prin hotărâre judecătorească, întrucât adoptarea în cursul anului 2012 a
actului normativ de suspendare a procedurii de evaluare și a emiterii
titlurilor de despăgubire și de plată nu este de natură a înlătura încălcarea
principiului termenului rezonabil generată de nesoluționarea pe parcursul perioadei
2001 – 2012, deci într-un interval de 11 ani, a procedurii administrative
demarate de reclamantă în vederea acordării despăgubirilor pentru imobilul în
litigiu în conformitate cu dispozițiile Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de
reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art.
304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței
civile nr. 16/F-C.O.N.T. din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 februarie 2013.