ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.R.I., prin mandatar S.A., a chemat în judecată pe pârâtele, A.N.R.P. și C.C.S.D. și a solicitat să fie obligate la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren situat în municipiul Curtea de Argeș, Județul Argeș (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „imobilul în litigiu”).
În motivarea acțiunii, a arătat că, prin Dispoziția Primarului Municipiului Curtea de Argeș nr. 867 din 29 iunie 2010, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru diferența dintre valoarea reală reactualizată a imobilului în litigiu și valoarea actualizată a despăgubirilor primite, iar pârâta nu a soluționat într-un termen rezonabil cererea sa privind emiterea titlului de despăgubire. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 16/F/-C.O.N.T. din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâta C.C.S.D.
să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu, conform Dispoziției nr. 867 din 29 iunie 2010. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Dispoziția Primarului Municipiului Curtea de Argeș nr. 867 din 29 iunie 2010, s-a propus să-i fie acordate reclamantei despăgubiri pentru diferența dintre valoarea reală actualizată a imobilului în litigiu și valoarea actualizată a despăgubirilor primite, după care dosarul a fost înaintat pârâtei în vederea efectuării procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor. În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa evaluării și etapa emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În cauză, deși dosarul aferent dispoziției evocate a fost transmis de Primăria Municipiului Curtea de Argeș de peste un an, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 48096/ CC au fost parcurse doar primele două etape, cauza stagnând în etapa evaluării fără ca pârâta să desemneze un evaluator sau o societate de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare. În această situație, nesoluționarea cererii reclamantei de către pârâta C.C.S.D. într-un termen rezonabil prin emiterea deciziei de despăgubire care să-i permită valorificarea titlului, îi produce o vătămare în drepturile sale ocrotite de lege, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Cât privește pe pârâta A.N.R.P., aceasta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât atribuția emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire este conferită de lege C.C.S.D. 3. Recursul declarat de pârâta C.C.S.D. Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta C.C.S.D., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dispozițiile art. 1 din Protcolul adițional nr. 1 la aceeași Convenție.
În esență, recurenta-pârâtă arată că pârâta C.C.S.D. își exercită atribuțiile în procedura reglementată de Titlul VII – „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia sunt parcurse mai multe etape, și anume: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor și etapa evaluării, procedura fiind finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. În cauză, au fost parcurse etapa transmiterii și etapa înregistrării dosarelor, iar etapa evaluării este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008, pentru respectarea principiului egalității, consacrat în jurisprudența C.E.D.O.
În concluzie, recurenta-pârâtă susține că titlul de despăgubire va fi emis de C.C.S.D. ulterior întocmirii raportului de evaluare cu respectarea ordinii de prioritate stabilite prin Decizia C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008. Prin notele de ședință depuse la data de 28 ianuarie 2013, recurenta-pârâtă a invocat prevederile O.U.G. nr. 4/2012, potrivit cărora a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire și de conversie și procedurile privind evaluarea imobilelor prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar, prin Legea nr. 117/2012, termenul a fost prelungit până la data de 15 mai 2013. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.
civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În esență, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul soluționării dosarului înregistrat la A.N.R.P. sub nr. 48096/ CC, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu. Înalta Curte constată, în primul rând, faptul că: - în calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, reclamanta a depus notificări, înregistrate la Biroul executorului judecătoresc I.V.
sub nr. 109/E din 13 iunie 2001 și nr. 503/E din 26 septembrie 2001, și la Primăria Municipiului Curtea de Argeș, sub nr. 8619 din 09 iulie 2003; - Primarul Municipiului Curtea de Argeș a emis Dispoziția nr. 867 din 29 iunie 2010, prin care a propus să fie acordate reclamantei despăgubiri în condițiile Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru diferența dintre valoarea reală reactualizată a imobilului îân litigiu și valoarea actualizată a despăgubirilor primite; - Dosarul conținând dispoziția respectivă a fost înaintat în anul 2010 la C.C.S.D., unde a fost înregistrat sub nr. 48096/ CC.
Față de aspectele reliefate, Înalta Curte constată că intervalul de timp pe parcursul căruia a fost derulată procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv (interval cuprins între anul 2001 – când au fost formulate primele notificări – și luna noiembrie 2011 – când a fost introdusă acțiunea), în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 867 din 29 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Curtea de Argeș, conferă consistență concluziei că a fost încălcat principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, precum și susținerile recurentei-pârâte referitoare la respectarea ordinii de transmitere a dosarelor de despăgubire în procedura de evaluare, atâta timp cât, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 par.1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare sau a unei totale pasivități a autorității publice. Raportat la susținerile recurentei-pârâte cuprinse în notele de ședință, Înalta Curte reține că incidența dispozițiilor O.U.G.
nr. 4/2012 urmează a fi analizată în faza de executare a obligației dispuse în sarcina autorității publice pârâte prin hotărâre judecătorească, întrucât adoptarea în cursul anului 2012 a actului normativ de suspendare a procedurii de evaluare și a emiterii titlurilor de despăgubire și de plată nu este de natură a înlătura încălcarea principiului termenului rezonabil generată de nesoluționarea pe parcursul perioadei 2001 – 2012, deci într-un interval de 11 ani, a procedurii administrative demarate de reclamantă în vederea acordării despăgubirilor pentru imobilul în litigiu în conformitate cu dispozițiile Titlul VII din Legea nr. 247/2005. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 16/F-C.O.N.T. din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.