ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 322/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 18 noiembrie 2011, I.R.I., fostă E., prin mandatar G.A., a chemat în judecată A.N.R.P. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligată să efectueze procedurile administrative aferente în vederea acordării în termen legal a despăgubirilor potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul casă cu 2 etaje, dependințe, magazie cu etaj locuibil, garaj și polată, situat în Pitești, județul Argeș.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 28 iunie 2010, a fost emisă Dispoziția Primarului Municipiului Pitești nr. 1494 prin care a fost soluționat dosarul întocmit în baza notificării formulate la 8 august 2001. Prin dispoziția menționată s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul preluat de către stat, iar pana la momentul sesizării instanței, deși dosarul a fost înregistrat la A.N.R.P. potrivit legii, pârâtele nu au finalizat procedura de acordare a despăgubirilor. S-a mai arătat in acțiune că la data de 29 august 2011 s-au formulat plângeri prealabile adresate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și pentru A.N.R.P., prin care s-a solicitat soluționarea de urgență a dosarului, însă nu s-a primit nici un răspuns.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 490/F-Cont din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta I.R.I., fostă E., prin mandatar G.A. în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilele menționate în dispoziția nr. 1494 din 28 iunie 2010 a Municipiului Pitești, după evaluare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la apariția Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat notificare, solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de către stat - casă cu 2 etaje, dependințe, magazie cu etaj locuibil, garaj și polată, situat în Pitești, județul Argeș.

Prin dispoziția nr. 1494 din 28 iunie 2010 Primarul Municipiului Pitești a soluționat notificarea, propunând acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilul susmenționat preluat prin naționalizare. Dispoziția nu a fost atacată la tribunal, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel că dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr. 48097/CC pentru a se face aplicarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. S-a mai reținut că dosarul nu a fost soluționat până la momentul rămânerii in pronunțare, deși reclamanta a solicitat expres aceasta prin plângerea formulată la 29 august 2011. Astfel, deși dispoziția a fost emisă în anul 2010 și a fost înaintată, împreună cu dosarul la autoritatea pârâtă, aceasta nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.

A mai constatat judecătorul fondului că deși legea nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor înaintate Secretariatului Comisei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, intervalul de timp în care, în cazul de față, Comisia nu a îndeplinit nici un act în procedura Legii nr. 247/2005, este apreciat ca depășind un termen rezonabil, necesar autorității pârâte pentru demararea procedurii în dosarele cu care este investită, ținând seama de numărul mare de cereri, de complexitatea procedurilor, dar și de poziția persoanei îndreptățite la despăgubiri, în condițiile legii speciale, în vederea soluționării dosarului. În fine, Curtea de Apel a apreciat că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu și-a îndeplinit obligațiile legale.

Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică întrucât soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face in virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu in baza unei cereri formulate de persoana îndreptățită. A precizat recurenta că instanța trebuia să aibă in vedere Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale prin care s-a stabilit ordinea de soluționare a dosarelor, împărțite in două categorii, respectiv, cele transmise Secretariatului înainte și după intrarea in vigoare a O.U.G.

81/2007. S-a mai arătat că instanța de fond a apreciat in mod incorect și netemeinic faptul că decizia reprezentând titlul de despăgubire nu a fost emisă intr-un termen rezonabil, in condițiile in care jurisprudența C.E.D.O. a stabilit criterii precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente, importanța litigiului pentru reclamant, criterii care in speță susțin apărările formulate. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs. Recurenta – pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat instanței să rețină că in speță, in ceea ce privește modalitatea de soluționare a dosarelor, se aplică un criteriu cronologic, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr. 10299/2012 a Comisiei Centrale, condiționată și de expirarea perioadei se suspendare prevăzută de O.U.G.

4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012. Intimata - reclamantă I. (E.) R.I. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Considerentele și soluția instanței de recurs. Recursul formulat este întemeiat pentru motivele și in limitele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de către stat, iar prin Dispoziția nr. 1494 din 28 iunie 2010 Primarul Municipiului Pitești a soluționat notificarea, propunând acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

De asemenea, este de necontestat că intimata – reclamantă a notificat autoritatea publică la data de 29 august 2011, și deși dispoziția a fost emisă în anul 2010, și a fost înaintată, împreună cu dosarul, la autoritatea pârâtă, aceasta nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației. Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; - De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; - O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 490/F-Cont din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată. Obligă autoritatea pârâtă să emită decizia-titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.