ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4528/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la data de 25 august 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ț.E. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român -Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților să soluționeze Dosarul nr. 22471/CC.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea defuncților săi bunici și mătuși, D. și E.R., respectiv G.R., ce au deținut în proprietate o suprafață de aproximativ 7 ha de teren, situată în Pitești, Județul Argeș, care au fost confiscate și, pe amplasamentul majorității terenului, au fost construite blocuri, piețe, străzi etc. În temeiul Legii nr. 10/2001, a formulat Notificările nr. 595/25138 din 13 iulie 2001, nr. 673/27857 din 7 august 2001 și nr. 977/43877 din 26 noiembrie 2001, în baza cărora, prin Dispoziția Primarului Municipiului Pitești nr. 2337 din 11 iulie 2006, i-au fost restituite în natură 2 suprafețe de teren, iar pentru restul suprafeței de 55.931,68 mp s-a propus acordarea de despăgubiri.

A atacat în instanță această dispoziție, însă acțiunea a fost respinsă irevocabil, iar, ulterior Deciziei civile nr. 1357 din 29 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 5917/109/2006, Primăria Pitești a transmis dosarul administrativ către pârâte, unde a fost înregistrat sub nr. 22471/CC/2008. Deși a formulat mai multe demersuri prin care a solicitat pârâților să soluționeze dosarul, așa cum este și cererea din data de 01 august 2008, procedura de soluționare a Dosarului nr. 22471/CC se prelungește în mod nejustificat. La data de 23 ianuarie 2012, la solicitarea instanței, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să-și îndrepte pretențiile împotriva Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar și împotriva Ministerului Finanțelor, acesta din urmă pentru opozabilitate, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (9) din O.U.G.

nr. 25/2007. în ce privește obiectul cererii, reclamanta a arătat că solicită soluționarea Dosarului nr. 22471/CC, în sensul prevăzut de dispozițiile legale, anume prin restituirea în natură a imobilului ori prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea Statului Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire. Totodată, reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la judecată în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. 2. Apărările formulate în cauză Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta arată, în esență, că Dosarul nr. 22471/CC a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că, prin dispoziția primarului, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul Pitești, compus din teren în suprafață de 55.931,68, însă rezultă o neconcordanță de suprafețe în privința imobilului teren. Astfel prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primăriei Municipiului Pitești lămurirea neconcordanțelor de suprafețe întrucât din actele de preluare rezultă o suprafață de 3,40 ha + 520 mp + 3.630 mp, iar în dispoziția de propunere de acordare de măsuri reparatorii este specificată suprafața de 55.931,68 mp.

De asemenea, au fost solicitat lămuriri cu privire la incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, precum și completarea dosarului atât cu certificatul de moștenitor în copie legalizată întocmit în urma decesului domnului R.D./D. decedat în anul 1941, precum și cele întocmite în urma decesului numiților R.R., R.M., M.I. și R.E., cât și cu privire la situația juridică actuală și detaliată a terenului ce reprezintă obiectul emiterii dispoziției și un istoric de arteră și număr poștal, precum și actul de identitate al doamnei Ț.E. Pârâta a arătat că trecerea la etapa evaluării, este condiționată atât de completarea dosarului cu actele solicitate cât și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând, în esență, că față de dispozițiile H.G. nr. 361/2005 și ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu ANRP este învestită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ci CCSD. 3. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1674 din 7 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, invocată de instanță din oficiu, și, în consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, raportat la dispozițiile art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cererea reclamantei nu se poate îndrepta decât împotriva CCSD, care reprezintă statul în cauze având ca obiect pretenții de natura celor din cauză, fiind fără relevanță prevederile invocate de reclamantă ale O.U.G. nr. 25/2007, potrivit cărora CCSD funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice; - a admis cererea formulată de reclamanta Ț.E., în contradictoriu cu pârâții Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pe pârâta CCSD să emită decizia conținând titlul de despăgubire în Dosarul nr. 22471/CC pe numele reclamantei Ț.E.

În ce privește fondul cauzei, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de reparație nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării integrale a sumelor actualizate, într-un termen rezonabil. Față de dispozițiile Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța a reținut că este nejustificată nesoluționarea de către CCSD a dosarului în intervalul de trei ani de la data înregistrării.

Astfel, nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de mai mult de trei ani în care pârâta trebuia să trimită dosarul reclamantei pentru evaluare, fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004. A mai reținut instanța că, în ceea ce o privește pe reclamantă, calitatea de persoană îndreptățită la restituire prin echivalent i-a fost recunoscută prin Dispoziția nr. 2337 din 11 iulie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, în temeiul art. 2 alin. (1), art. 21 alin. (4), art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în soluționarea Notificărilor nr. 595/25138 din 13 iulie 2001 și 673/27857 din 07 august 2001. Dosarul conținând decizia menționată și documentația aferentă fost înregistrat la CCSD sub nr. 22471/CC, în temeiul art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilele preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conduce la concluzia încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil. Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 parag.

1 din Convenție, ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. În ce privește apărarea pârâtei referitoare la necesitatea completării dosarului de despăgubire în sensul lămuririi anumitor aspecte legate de suprafețele terenurilor, Curtea de apel a constatat că sunt fără nicio relevanță la acest moment și nu pot fi, în nici un caz, invocate drept justificare în nesoluționarea cererii de acordare de despăgubiri.

Aceasta, întrucât potrivit dispozițiilor la care s-a făcut referire anterior, ce reglementează acordarea despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, CCSD are o competență limitată în verificarea legalității dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001, această vizând, conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005 exclusiv „legalitatea respingerii cererii de restituire în natură". Depășirea limitelor acestei competențe ar echivala cu o restrângere a principiului securității raporturilor juridice și a principiului celerității soluționării notificărilor, enunțat în primul capitol al Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, alături de principiul respectării reglementărilor referitoare cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului.

4. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel, a declarat recurs pârâta CCSS, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că CCSD a nesocotit termenul rezonabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, arătând că, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape, și anume: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor (etapă parcursă în cauză prin înregistrarea la secretariatul CCSD a Dosarului nr. 22471/CC, aferent Dispoziției nr. 2337/2006 a Primarului Municipiului Pitești emisă în favoarea reclamantei); etapa analizării dosarelor de către Secretariatul CCSD; etapa evaluării, finalizată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia.

Recurenta-pârâtă arată că, prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, Secretariatul CCSD a solicitat Primăriei Municipiului Pitești lămurirea următoarelor aspecte: neconcordanța existentă între actele de preluare a imobilelor, din care rezultă o suprafață de 3,40 ha + 520 mp + 3.630 mp, și Dispoziția nr. 2337/2006 a Primarului Municipiului Pitești în care este specificată suprafața de 55.931,68 mp; incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001 și completarea dosarului cu certificatul de moștenitor în copie legalizată întocmit în urma decesului numiților R.D./D. (decedat în anul 1941), R.R., R.M., M.I.

și R.E., deoarece reclamanta poate beneficia de măsurile reparatorii numai în măsura în care se face dovada calității de persoană îndreptățită în calitate de succesor al persoanelor respective; completarea dosarului cu situația juridică actuală și detaliată a terenului ce reprezintă obiectul emiterii dispoziției și un istoric de arteră și număr poștal, precum și cu actul de identitate al reclamantei. În context, recurenta-pârâtă invocă dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, conform cărora sunt suspendate procedurile privind emiterea titlurilor de despăgubire și a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând, în esență, refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul în suprafață de 55.931,68 mp, conform propunerii consemnate în Dispoziția nr. 2337 din 11 iulie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de apel a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta CCSD să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, cu motivarea că nesoluționarea dosarului administrativ în termen de 3 ani de la data înregistrării reprezintă o încălcare a principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.

Totodată, Curtea de apel a respins apărarea pârâtei referitoare la necesitatea completării dosarului de despăgubire în sensul lămuririi aspectelor referitoare la suprafața imobilului pentru care a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și la calitatea de succesor al reclamantei, reținând că aspectele respective sunt fără relevanță la momentul pronunțării hotărârii și nu pot fi, în nici un caz, invocate drept justificare în nesoluționarea cererii de acordare de despăgubiri, în condițiile în care CCSD are competența limitată la verificarea legalității dispoziției emise de primar. Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că lămurirea aspectelor pe care pârâta CCSD le-a învederat Primăriei Municipiului Pitești prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011 prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora: „Art. 16. - (1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor." Or, se constată că probatoriul administrat în cadrul dosarului de fond nu lămurește pe deplin aspectele pe care CCSD le-a învederat Primăriei Municipiului Pitești în perspectiva soluționării dosarului de despăgubire al reclamantei.

Înalta Curte constată că la dosarul administrativ sunt depuse doar certificatele prin care se constată calitatea reclamantei Ț.E. de moștenitor al defuncților R.E. și M.Z., nefiind lămurită calitatea reclamantei de moștenitor al defuncților R.D./D., R.R., R.M. și M.I. în sensul celor solicitate prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011 transmisă Primăriei Municipiului Pitești de Secretariatul CCSD. De altfel, necesitatea lămuririi calității reclamantei de moștenitor în urma defuncților susmenționați rezultă și din Adresa nr. 48189 din 05 decembrie 2011 prin care, în urma Adresei CCSD nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, Primăria Municipiului Pitești a solicitat reclamantei Ț.E. să transmită în regim de urgență certificatele de moștenitor de pe urma numiților R.D./D., R.G., R.R., R.M., M.I.

și R.E.

Totodată, în sensul dispozițiilor citate din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în soluționarea cauzei, Înalta Curte consideră că este necesar să fie lămurită atât situația juridică actuală și detaliată a terenurilor pentru care, prin dispoziția primarului, au fost propuse măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei, solicitare cuprinsă, de asemenea, în Adresa CCSD nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, cât și situația suprafețelor de teren ce formează obiectul propunerii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent la data preluării de către stat, în condițiile în care singura probă privind suprafața totală a terenurilor pe care o invocă reclamanții, este un extras din registrul agricol din anii 1930 - 1933. Astfel fiind, contrar celor reținute de Curtea de apel, Înalta Curte consideră că era necesară lămurirea cauzei sub toate aspectele menționate anterior, pentru a se putea aprecia, în consecință, cu privire la conduita pârâtei CCSD în procedura de emitere a titlului de despăgubire în Dosarul nr. 22471/CC aferent Dispoziției nr. 2337/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că, pentru examinarea reală a încălcării termenului rezonabil ca efect al conduitei CCSD, ar fi fost necesar ca instanța să lămurească aspectele prezentate anterior, în sensul dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 13 alin. (3) raportat la alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Or, după cum se relevă atât în motivarea recursului, cât și în apărările formulate de pârâta CCSD în fața instanței de fond, dosarul transmis de Primăria Municipiului Pitești nu întrunea cerințele stabilite prin art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 și prin pct. 16.5 din Normele de aplicare, împrejurare care, în măsura în care s-ar fi confirmat prin probele administrate, ar fi prezentat relevanță în aprecierea încălcării termenului rezonabil în derularea procedurii de stabilire a despăgubirilor.

Soluționarea cauzei în condițiile descrise mai sus lipsește însă de conținut controlul exercitat de instanța de contencios administrativ, pentru că nu este aptă să asigure stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt de natură să permită încadrarea conduitei CCSD în ipoteza nerezolvării culpabile a cererii, echivalând cu o necercetare a fondului cauzei, ce impune reformarea sentinței.

Instanța de control judiciar are în vedere și jurisprudența de dată recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că statele trebuie să asigure, prin măsuri legislative și administrative adecvate, respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situație similară cu cea a reclamantei; punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor persoanelor afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită, astfel că statul trebuie să aibă la dispoziție o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale, asigurând, în același timp, menținerea unui just echilibru între diferitele interese în cauză (cauza Atanasiu c. României, hotărârea - pilot din data de 12 octombrie 2010, par. 232, 233). I. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele astfel reținute, în temeiul art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a III-a, art. 313 și art. 315 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a fi lămurite pe deplin împrejurările de fapt sus-menționate de natură să permită analiza conduitei autorității publice pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 1674 din 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM