ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4528/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4528/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25

august 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta Ț.E. a chemat în judecată pe pârâții Statul

Român -Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanțelor

Publice - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților să soluționeze

Dosarul nr. 22471/CC.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că este moștenitoarea defuncților săi bunici și mătuși, D.

și E.R., respectiv G.R., ce au deținut în proprietate o suprafață de

aproximativ 7 ha de teren, situată în Pitești, Județul Argeș, care au fost

confiscate și, pe amplasamentul majorității terenului, au fost construite

blocuri, piețe, străzi etc.

În temeiul Legii nr.

10/2001, a formulat Notificările nr. 595/25138 din 13 iulie 2001, nr. 673/27857

din 7 august 2001 și nr. 977/43877 din 26 noiembrie 2001, în baza cărora, prin

Dispoziția Primarului Municipiului Pitești nr. 2337 din 11 iulie 2006, i-au

fost restituite în natură 2 suprafețe de teren, iar pentru restul suprafeței de

55.931,68 mp s-a propus acordarea de despăgubiri.

A atacat în instanță

această dispoziție, însă acțiunea a fost respinsă irevocabil, iar, ulterior

Deciziei civile nr. 1357 din 29 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în Dosarul nr. 5917/109/2006, Primăria Pitești a transmis

dosarul administrativ către pârâte, unde a fost înregistrat sub nr.

22471/CC/2008.

Deși a formulat mai

multe demersuri prin care a solicitat pârâților să soluționeze dosarul, așa cum

este și cererea din data de 01 august 2008, procedura de soluționare a

Dosarului nr. 22471/CC se prelungește în mod nejustificat.

La data de 23

ianuarie 2012, la solicitarea instanței, reclamanta și-a precizat cererea de

chemare în judecată, arătând că înțelege să-și îndrepte pretențiile împotriva

Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar și

împotriva Ministerului Finanțelor, acesta din urmă pentru opozabilitate, în

temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (9) din O.U.G. nr. 25/2007. în ce privește

obiectul cererii, reclamanta a arătat că solicită soluționarea Dosarului nr.

22471/CC, în sensul prevăzut de dispozițiile legale, anume prin restituirea în

natură a imobilului ori prin emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire. în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea Statului Român -

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii

reprezentând titlul de despăgubire. Totodată, reclamanta a arătat că înțelege

să renunțe la judecată în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

formulate în cauză

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare, pârâta arată, în

esență, că Dosarul nr. 22471/CC a fost analizat în privința legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a

constatat că, prin dispoziția primarului, s-a propus acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul Pitești, compus din teren în suprafață

de 55.931,68, însă rezultă o neconcordanță de suprafețe în privința imobilului

teren. Astfel prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primăriei

Municipiului Pitești lămurirea neconcordanțelor de suprafețe întrucât din

actele de preluare rezultă o suprafață de 3,40 ha + 520 mp + 3.630 mp, iar în

dispoziția de propunere de acordare de măsuri reparatorii este specificată

suprafața de 55.931,68 mp. De asemenea, au fost solicitat lămuriri cu privire

la incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, precum și completarea dosarului atât

cu certificatul de moștenitor în copie legalizată întocmit în urma decesului

domnului R.D./D. decedat în anul 1941, precum și cele întocmite în urma

decesului numiților R.R., R.M., M.I. și R.E., cât și cu privire la situația

juridică actuală și detaliată a terenului ce reprezintă obiectul emiterii

dispoziției și un istoric de arteră și număr poștal, precum și actul de

identitate al doamnei Ț.E.

Pârâta a arătat că

trecerea la etapa evaluării, este condiționată atât de completarea dosarului cu

actele solicitate cât și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor,

așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, invocând

excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând, în esență, că față de

dispozițiile H.G. nr. 361/2005 și ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu

ANRP este învestită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ci

CCSD.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 1674 din 7 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, invocată

de instanță din oficiu, și, în consecință, a respins cererea formulată în

contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut că, raportat la dispozițiile art. 19 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, cererea reclamantei nu se poate îndrepta decât împotriva CCSD, care

reprezintă statul în cauze având ca obiect pretenții de natura celor din cauză,

fiind fără relevanță prevederile invocate de reclamantă ale O.U.G. nr. 25/2007,

potrivit cărora CCSD funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor

Publice;

- a admis cererea

formulată de reclamanta Ț.E., în contradictoriu cu pârâții Statul Român -

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat

pe pârâta CCSD să emită decizia conținând titlul de despăgubire în Dosarul nr.

22471/CC pe numele reclamantei Ț.E.

În ce privește fondul

cauzei, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Procedura prevăzută

de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii și

plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă

intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în

raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de

reparație nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării integrale a

sumelor actualizate, într-un termen rezonabil.

Față de dispozițiile

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța a reținut că este nejustificată

nesoluționarea de către CCSD a dosarului în intervalul de trei ani de la data

înregistrării. Astfel, nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului

nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de mai mult de trei

ani în care pârâta trebuia să trimită dosarul reclamantei pentru evaluare,

fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare care se constituie într-un

abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004.

A mai reținut

instanța că, în ceea ce o privește pe reclamantă, calitatea de persoană

îndreptățită la restituire prin echivalent i-a fost recunoscută prin Dispoziția

nr. 2337 din 11 iulie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, în temeiul

art. 2 alin. (1), art. 21 alin. (4), art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001, în soluționarea Notificărilor nr. 595/25138 din 13 iulie 2001 și

673/27857 din 07 august 2001.

Dosarul conținând

decizia menționată și documentația aferentă fost înregistrat la CCSD sub nr.

22471/CC, în temeiul art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru imobilele preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai

sus, conduce la concluzia încălcării principiului soluționării cauzelor într-un

termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind luate în calcul atât

complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a

termenului rezonabil.

Având în vedere

dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în

legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de

acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care

să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 parag. 1 din Convenție,

ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura

judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa

executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

În ce privește

apărarea pârâtei referitoare la necesitatea completării dosarului de

despăgubire în sensul lămuririi anumitor aspecte legate de suprafețele

terenurilor, Curtea de apel a constatat că sunt fără nicio relevanță la acest

moment și nu pot fi, în nici un caz, invocate drept justificare în

nesoluționarea cererii de acordare de despăgubiri. Aceasta, întrucât potrivit

dispozițiilor la care s-a făcut referire anterior, ce reglementează acordarea

despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, CCSD are o competență

limitată în verificarea legalității dispoziției emise în baza Legii nr.

10/2001, această vizând, conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005

exclusiv „legalitatea respingerii cererii de restituire în natură".

Depășirea limitelor acestei competențe ar echivala cu o restrângere a

principiului securității raporturilor juridice și a principiului celerității

soluționării notificărilor, enunțat în primul capitol al Normelor Metodologice

aprobate prin H.G. nr. 250/2007, alături de principiul respectării

reglementărilor referitoare cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor

omului.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel, a declarat recurs pârâta CCSS, invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Printr-o primă

critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit

a reținut faptul că CCSD a nesocotit termenul rezonabil prevăzut de art. 6

parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, arătând că, în cadrul procedurii administrative reglementate de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape, și anume:

etapa transmiterii și înregistrării dosarelor (etapă parcursă în cauză prin

înregistrarea la secretariatul CCSD a Dosarului nr. 22471/CC, aferent

Dispoziției nr. 2337/2006 a Primarului Municipiului Pitești emisă în favoarea

reclamantei); etapa analizării dosarelor de către Secretariatul CCSD; etapa

evaluării, finalizată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

și valorificarea acestuia.

Recurenta-pârâtă

arată că, prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, Secretariatul CCSD a

solicitat Primăriei Municipiului Pitești lămurirea următoarelor aspecte:

neconcordanța existentă între actele de preluare a imobilelor, din care rezultă

o suprafață de 3,40 ha + 520 mp + 3.630 mp, și Dispoziția nr. 2337/2006 a

Primarului Municipiului Pitești în care este specificată suprafața de 55.931,68

mp; incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001 și completarea dosarului cu certificatul

de moștenitor în copie legalizată întocmit în urma decesului numiților R.D./D.

(decedat în anul 1941), R.R., R.M., M.I. și R.E., deoarece reclamanta poate

beneficia de măsurile reparatorii numai în măsura în care se face dovada

calității de persoană îndreptățită în calitate de succesor al persoanelor

respective; completarea dosarului cu situația juridică actuală și detaliată a

terenului ce reprezintă obiectul emiterii dispoziției și un istoric de arteră

și număr poștal, precum și cu actul de identitate al reclamantei. În context,

recurenta-pârâtă invocă dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, conform cărora sunt

suspendate procedurile privind emiterea titlurilor de despăgubire și a

titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

și de drept relevante

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând, în esență,

refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul în

suprafață de 55.931,68 mp, conform propunerii consemnate în Dispoziția nr. 2337

din 11 iulie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești în temeiul art. 26 din

Legea nr. 10/2001.

Curtea de apel a

admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta CCSD să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire, cu motivarea că nesoluționarea dosarului

administrativ în termen de 3 ani de la data înregistrării reprezintă o

încălcare a principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil

consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea

etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului

rezonabil.

Totodată, Curtea de

apel a respins apărarea pârâtei referitoare la necesitatea completării

dosarului de despăgubire în sensul lămuririi aspectelor referitoare la

suprafața imobilului pentru care a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent și la calitatea de succesor al reclamantei, reținând că

aspectele respective sunt fără relevanță la momentul pronunțării hotărârii și

nu pot fi, în nici un caz, invocate drept justificare în nesoluționarea cererii

de acordare de despăgubiri, în condițiile în care CCSD are competența limitată

la verificarea legalității dispoziției emise de primar.

Contrar celor

reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că lămurirea aspectelor pe

care pârâta CCSD le-a învederat Primăriei Municipiului Pitești prin Adresa nr.

22471/CC din 14 noiembrie 2011 prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei.

În acest sens, Înalta

Curte are în vedere dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, conform cărora:

„Art. 16. - (1)

Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv

orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Notificările

formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost

soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor

conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate

de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora,

inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse

de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de

zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a

ordinelor."

Or, se constată că

probatoriul administrat în cadrul dosarului de fond nu lămurește pe deplin

aspectele pe care CCSD le-a învederat Primăriei Municipiului Pitești în

perspectiva soluționării dosarului de despăgubire al reclamantei.

Înalta Curte constată

că la dosarul administrativ sunt depuse doar certificatele prin care se

constată calitatea reclamantei Ț.E. de moștenitor al defuncților R.E. și M.Z.,

nefiind lămurită calitatea reclamantei de moștenitor al defuncților R.D./D.,

R.R., R.M. și M.I. în sensul celor solicitate prin Adresa nr. 22471/CC din 14

noiembrie 2011 transmisă Primăriei Municipiului Pitești de Secretariatul CCSD.

De altfel,

necesitatea lămuririi calității reclamantei de moștenitor în urma defuncților

susmenționați rezultă și din Adresa nr. 48189 din 05 decembrie 2011 prin care,

în urma Adresei CCSD nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, Primăria Municipiului

Pitești a solicitat reclamantei Ț.E. să transmită în regim de urgență

certificatele de moștenitor de pe urma numiților R.D./D., R.G., R.R., R.M.,

M.I. și R.E.

Totodată, în sensul

dispozițiilor citate din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în soluționarea

cauzei, Înalta Curte consideră că este necesar să fie lămurită atât situația

juridică actuală și detaliată a terenurilor pentru care, prin dispoziția

primarului, au fost propuse măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea

reclamantei, solicitare cuprinsă, de asemenea, în Adresa CCSD nr. 22471/CC din

14 noiembrie 2011, cât și situația suprafețelor de teren ce formează obiectul

propunerii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent la data preluării

de către stat, în condițiile în care singura probă privind suprafața totală a

terenurilor pe care o invocă reclamanții, este un extras din registrul agricol

din anii 1930 - 1933.

Astfel fiind, contrar

celor reținute de Curtea de apel, Înalta Curte consideră că era necesară

lămurirea cauzei sub toate aspectele menționate anterior, pentru a se putea aprecia,

în consecință, cu privire la conduita pârâtei CCSD în procedura de emitere a

titlului de despăgubire în Dosarul nr. 22471/CC aferent Dispoziției nr.

2337/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești.

În concluzie, Înalta

Curte apreciază că, pentru examinarea reală a încălcării termenului rezonabil

ca efect al conduitei CCSD, ar fi fost necesar ca instanța să lămurească

aspectele prezentate anterior, în sensul dispozițiilor art. 129 alin. (5) C.

proc. civ. coroborat cu art. 13 alin. (3) raportat la alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Or, după cum se

relevă atât în motivarea recursului, cât și în apărările formulate de pârâta

CCSD în fața instanței de fond, dosarul transmis de Primăria Municipiului

Pitești nu întrunea cerințele stabilite prin art. 16 alin. (1) din Legea nr.

247/2005 și prin pct. 16.5 din Normele de aplicare, împrejurare care, în măsura

în care s-ar fi confirmat prin probele administrate, ar fi prezentat relevanță

în aprecierea încălcării termenului rezonabil în derularea procedurii de stabilire

a despăgubirilor.

Soluționarea cauzei

în condițiile descrise mai sus lipsește însă de conținut controlul exercitat de

instanța de contencios administrativ, pentru că nu este aptă să asigure

stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt de natură să permită încadrarea

conduitei CCSD în ipoteza nerezolvării culpabile a cererii, echivalând cu o

necercetare a fondului cauzei, ce impune reformarea sentinței.

Instanța de control

judiciar are în vedere și jurisprudența de dată recentă a Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a stabilit că statele trebuie să asigure, prin măsuri

legislative și administrative adecvate, respectarea dreptului de proprietate al

tuturor persoanelor aflate într-o situație similară cu cea a reclamantei;

punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor

persoanelor afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului

juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită, astfel

că statul trebuie să aibă la dispoziție o marjă largă de apreciere pentru a

alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale,

asigurând, în același timp, menținerea unui just echilibru între diferitele

interese în cauză (cauza Atanasiu c. României, hotărârea - pilot din data de 12

octombrie 2010, par. 232, 233).

I. Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele astfel reținute, în temeiul art. 20 alin. (3) teza a II-a din

Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a III-a,

art. 313 și art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa

sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a fi

lămurite pe deplin împrejurările de fapt sus-menționate de natură să permită

analiza conduitei autorității publice pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 1674 din 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM