ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2074/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel

Pitești la data de 10 mai 2011, reclamantul C.G. a chemat în judecată Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând

obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

aferent poziției 1 din Hotărârea nr. 1779/2011 a Comisiei Județene de Fond

Funciar Argeș.

Prin sentința nr. 322/F-Cont din 10

iunie 2011 a Curții de Apel Pitești a fost admisă acțiunea reclamantului C.G. formulată

în contradictoriu cu Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată C.C.S.D. să emită decizia

reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că

reclamantul a formulat acțiune în

justiție pentru ca pârâtele Comisia Locală și Comisia Județeană de Fond Funciar

să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de teren în discuție,

acțiune admisă prin sentința nr. 8848 din 8 noiembrie 2010, rămasă irevocabilă

prin neexercitarea căii de atac.

În temeiul acestei sentințe,

reclamantul s-a adresat cu cerere Primăriei Municipiului Pitești, la data de 26

ianuarie 2011, în vederea restituirii în natură a imobilului asupra căruia i

s-a stabilit drept de proprietate, iar întrucât imobilul teren era afectat de

alte construcții, Primăria Municipiului Pitești a înaintat întreaga

documentație la Comisia Județeană de Fond Funciar, care prin Hotărârea nr. 1779/2011

a validat cererea în sensul de a i se acorda despăgubiri reclamantului în

conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Instanța a constatat că răspunsul

autorității, în sensul că solicitarea reclamantului trebuie verificată în

vederea stabilirii îndeplinirii condițiilor de fond și de formă, nu se

justifică, atâta vreme cât o sentință judecătorească a statuat asupra situației

juridice a imobilului revendicat și a întinderii dreptului de proprietate

revendicat de reclamant.

Instanța de primă jurisdicție a

reținut că dosarul reclamantului trebuia trimis la evaluator pentru întocmirea

raportului de evaluare, etapă din procedura administrativă pe care autoritatea

pârâtă nu a respectat-o.

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Recurenta a prezentat pe larg

situația de fapt a cauzei și a precizat că în cauză nu poate fi reținută vreo

culpă a instituției recurente cu privire la soluționarea dosarului

reclamantului, procedura prevăzută de lege fiind în curs de desfășurare, fără a

putea fi vorba despre vreo tergiversare a emiterii titlului de despăgubire,

având în vedere că dosarul a fost înaintat instituției la data de 7 aprilie 2011,

iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12 mai 2011.

Recurenta a criticat hotărârea

instanței de fond, întrucât în această cauză recurenta a comunicat

reclamantului cu adresa din 13 mai 2011 stadiul dosarului ce-l privește precum

și procedurile ce urmează a fi parcurse în vederea emiterii deciziei de

despăgubire.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs

formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va admite recursul și rejudecând cauza pe fond va

respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, pentru considerentele ce

urmează:

În conformitate cu dispozițiile din

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a

dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai

multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa

analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul

restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa

evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi

transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia

Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui

titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 care include în

cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I

intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”.

În aceste condiții, verificând

actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că, de la data

înregistrării dosarului ce-l privește pe reclamant la Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și până la data înregistrării acțiunii pe rolul

instanței de judecată, au trecut practic 35 de zile, situație în care practic

nu era timpul material necesar pentru parcurgerea etapelor administrative

obligatorii prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea

dispozițiilor legale, fiind justificate criticile formulate de recurentă pe

acest aspect, motiv pentru care hotărârea instanței de fond va fi modificată în

sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată.

Înalta Curte reține că procedura administrativă

reglementată de Titlul VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005 este o procedură

complexă, care implică parcurgerea mai multor etape, scopul său fiind acela de

acordare a unor despăgubiri juste și echitabile, în raport cu practica jurisdicțională

internă și internațională, având ca obiect cauze în care s-au stabilit

despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român, precum și

neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform titlului menționat.

În vederea atingerii acestui scop,

legea a atribuit Comisiei Centrale o anumită marjă de apreciere, în sensul că poate

recurge la orice acțiune, în limitele competenței sale, lăsând la aprecierea sa

și stabilirea ordinii de soluționare a dosarelor, având în vedere numărul mare

al acestora, etapele care trebuie parcurse, incluzând și perioada în care evaluatorul

va întocmi raportul de evaluare.

În exercitarea acestei libertăți de

apreciere, Comisia Centrală a decis ca ordinea dosarelor să fie aleatorie,

având ca argument egalitatea de tratament. Prin urmare, stabilirea acestui

criteriu este legală și proporțională cu scopul urmărit și anume acordarea unor

despăgubiri juste și echitabile, fără a aduce atingere principiului egalității

subiecților de drept vizați.

În consecință, instanța de control

judiciar a constatat că în cauza dedusă judecății nu au fost încălcate

dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil,

deoarece nu a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a dosarului

privind măsurile reparatorii în faza procedurii administrative.

Pentru toate aceste motive, Înalta

Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul formulat și va

modifica hotărârea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 322/F-Cont din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești – secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge acțiunea reclamantului C.G. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2012.