ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2074/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești la data de 10 mai 2011, reclamantul C.G. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire aferent poziției 1 din Hotărârea nr. 1779/2011 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 322/F-Cont din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești a fost admisă acțiunea reclamantului C.G. formulată în contradictoriu cu Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată C.C.S.D.

să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a formulat acțiune în justiție pentru ca pârâtele Comisia Locală și Comisia Județeană de Fond Funciar să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de teren în discuție, acțiune admisă prin sentința nr. 8848 din 8 noiembrie 2010, rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac.

În temeiul acestei sentințe, reclamantul s-a adresat cu cerere Primăriei Municipiului Pitești, la data de 26 ianuarie 2011, în vederea restituirii în natură a imobilului asupra căruia i s-a stabilit drept de proprietate, iar întrucât imobilul teren era afectat de alte construcții, Primăria Municipiului Pitești a înaintat întreaga documentație la Comisia Județeană de Fond Funciar, care prin Hotărârea nr. 1779/2011 a validat cererea în sensul de a i se acorda despăgubiri reclamantului în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Instanța a constatat că răspunsul autorității, în sensul că solicitarea reclamantului trebuie verificată în vederea stabilirii îndeplinirii condițiilor de fond și de formă, nu se justifică, atâta vreme cât o sentință judecătorească a statuat asupra situației juridice a imobilului revendicat și a întinderii dreptului de proprietate revendicat de reclamant.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că dosarul reclamantului trebuia trimis la evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, etapă din procedura administrativă pe care autoritatea pârâtă nu a respectat-o.

3. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Recurenta a prezentat pe larg situația de fapt a cauzei și a precizat că în cauză nu poate fi reținută vreo culpă a instituției recurente cu privire la soluționarea dosarului reclamantului, procedura prevăzută de lege fiind în curs de desfășurare, fără a putea fi vorba despre vreo tergiversare a emiterii titlului de despăgubire, având în vedere că dosarul a fost înaintat instituției la data de 7 aprilie 2011, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12 mai 2011. Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond, întrucât în această cauză recurenta a comunicat reclamantului cu adresa din 13 mai 2011 stadiul dosarului ce-l privește precum și procedurile ce urmează a fi parcurse în vederea emiterii deciziei de despăgubire.

II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și rejudecând cauza pe fond va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”. În aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că, de la data înregistrării dosarului ce-l privește pe reclamant la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și până la data înregistrării acțiunii pe rolul instanței de judecată, au trecut practic 35 de zile, situație în care practic nu era timpul material necesar pentru parcurgerea etapelor administrative obligatorii prevăzute de lege. Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor legale, fiind justificate criticile formulate de recurentă pe acest aspect, motiv pentru care hotărârea instanței de fond va fi modificată în sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată.

Înalta Curte reține că procedura administrativă reglementată de Titlul VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005 este o procedură complexă, care implică parcurgerea mai multor etape, scopul său fiind acela de acordare a unor despăgubiri juste și echitabile, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, având ca obiect cauze în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român, precum și neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform titlului menționat. În vederea atingerii acestui scop, legea a atribuit Comisiei Centrale o anumită marjă de apreciere, în sensul că poate recurge la orice acțiune, în limitele competenței sale, lăsând la aprecierea sa și stabilirea ordinii de soluționare a dosarelor, având în vedere numărul mare al acestora, etapele care trebuie parcurse, incluzând și perioada în care evaluatorul va întocmi raportul de evaluare.

În exercitarea acestei libertăți de apreciere, Comisia Centrală a decis ca ordinea dosarelor să fie aleatorie, având ca argument egalitatea de tratament. Prin urmare, stabilirea acestui criteriu este legală și proporțională cu scopul urmărit și anume acordarea unor despăgubiri juste și echitabile, fără a aduce atingere principiului egalității subiecților de drept vizați. În consecință, instanța de control judiciar a constatat că în cauza dedusă judecății nu au fost încălcate dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil, deoarece nu a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a dosarului privind măsurile reparatorii în faza procedurii administrative. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc.

civ. va admite recursul formulat și va modifica hotărârea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 322/F-Cont din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești – secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.G. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2012.