ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5184/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, reclamanții C.C.I., A.R.M. și B.C.I. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, obligarea pârâtei la emiterea deciziei care să conțină titlul

de despăgubire conform Dispoziției nr. 2584 din 10 august 2006 eliberată de

Primăria Municipiului Pitești, județ Argeș, modificată și completată prin

Dispoziția nr. 2930 din data de 13 septembrie 2006, obligarea pârâtei să

transmită dispoziția Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din

cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și obligarea

acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

A motivat în fapt că

prin Notificarea nr. 2214/14883 din 24 iunie 2006 reclamantul B.C.I. a

solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru un teren în suprafață de 2530

mp situat în municipiului Pitești, iar prin Dispoziția nr. 2584 din 10 august

2006 Primăria municipiului Pitești a propus acordarea de despăgubiri.

La 4 martie 2010

între acest reclamant și reclamanții C.C.I. și A.R.M. a fost încheiat un

contract cesiune de drepturi, cesionarii dobândind cota de 10% și 15% ce a fost

notificat pârâtei la 8 martie 2010.

Reclamanții au arătat

că s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților -

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la 8 martie 2010 solicitând

să se emită decizia reprezentând titlul despăgubire.

Au apreciat reclamanții

că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. g) Legea nr. 554/2004, respectiv

„nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu

răspunde solicitantului în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii

dacă prin lege nu se prevede alt termen”.

Cum Legea nr.

247/2005 nu prevede un termen special de emitere a deciziei, s-a susținut că

pârâta era obligată să răspundă prin emiterea deciziei în termenul de 30 de

zile.

În drept, și-au

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 16 - 20 din Titlul VII din Legea nr.

247/2005, art. 1 alin. (1), art. 2 din Legea nr. 554/2004.

b) întâmpinarea

formulată în cauză

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu se poate reține

în speță refuzul nejustificat de a se emite decizia reprezentând titlul de

despăgubiri.

S-a susținut că

soluționarea dosarului privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea

declanșării procedurii de acordare despăgubirilor prevăzute de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana

îndreptățită.

S-a mai arătat că nu

se poate reține existența unei tergiversări din partea Comisiei Centrale în

privința emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea

reclamantului deoarece o astfel de decizie se emite după parcurgerea procedurii

administrative prev. de Legea nr. 247/2005 în Titlul VII.

În speță, dosarul

privind pe reclamanți a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale după

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a fi respectată ordinea de

înregistrare a dosarelor.

Astfel, Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează a desemna un evaluator și

după întocmirea raportului de evaluare se va emite decizia reprezentând titlul

de despăgubire.

c) sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr.

4796 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel București a respins acțiunea

reclamanților C.C.I., A.R.M. și B.C.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 2930 din 13

septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, s-a propus de către Primăria

municipiului Pitești acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2004

pentru imobilul teren preluat abuziv între părți fiind încheiat la 4 martie

2010 un contract de cesiune de drepturi.

Dosarul aferent

dispoziției a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale în conformitate

cu Titlul VII din lege, fiind înregistrat sub nr. 27839/CC.

Nu se poate reține

refuzul nejustificat al pârâtei de a se emite decizia reprezentând titlul de

despăgubiri deoarece în speță emiterea deciziei se face conform procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a arătat că nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil încalcă

prevederile art. 6 din CEDO, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat de

emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

S-a precizat că

instanța de fond, în raport de obiectul și circumstanțele cererii, avea

prerogativa legală să prevadă în cuprinsul hotărârii un termen rezonabil de soluționare

a dosarului, pentru a preveni încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursului.

A fost invocat faptul

că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea

nr. 247/2007 sunt parcurse mai multe etape:

- etapa transmiterii

și a înregistrării dosarelor;

- etapa analizării

dosarelor de către Secretariatul Comisiei sub aspectul posibilității

restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării;

- etapa evaluării și,

după parcurgerea acestora, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri

și valorificarea acestui titlu.

c) Analiza motivelor

de recurs

Situația de fapt

Prin Dispoziția nr.

2584 din 10 august 2006 corectată prin Dispoziția nr. 2930/2006 Primăria

Municipiului Pitești a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de

despăgubiri pentru imobilul situat în Pitești, în suprafață de 2530 m.p.

Dosarul a fost

transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru acordarea

Despăgubirilor sub nr. 27839/CC/2006.

Legislația aplicabilă

Constituția României

art. 11 alin. (1): “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu

bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.

Constituția României

art. 11 alin. (2): „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac

parte din dreptul intern”.

Constituția României

art. 20 alin. (2): „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele

privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte,

și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția

cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai

favorabile”.

Legea nr. 247/2005,

Titlul VII

Art. 16 alin. (1):

„Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv

orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi” .

Art. 16 alin. (6):

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care

îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Art. 16. alin. (7):

În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.

Analiza legislației

relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un

termen pentru soluționarea dosarelor.

Referitor la lipsa

unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă,

arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele

ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar

dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea

prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile

fundamentale ale omului, la care România este parte.

România a ratificat

Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că

instanța în fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația

națională și dispoziția Convenției va aplica cu prioritate prevederile

convenției.

În baza aceluiași

temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este

direct aplicabilă în sistemul român de drept.

În cauza de față,

omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluționare a

procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, chestiune neanalizată de

instanța de fond.

În jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin

nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil

se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de data

depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut

o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un

termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că se

impunea admiterea acțiunii.

În ceea ce privește

termenul de finalizare a procedurii, respectiv emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire, Înalta Curte va stabili un termen de executare care să

răspundă condiției de rezonabilitate, astfel că recursul se va admite și se va

modifica sentința în sensul că va fi obligată pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire

într-un termen rezonabil, de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

d) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite

recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, se va

modifica în parte sentința Curții de Apel Cluj, în sensul că va fi obligată

Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen

de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de C.C.I., A.R.M. și B.C.I. împotriva Sentinței civile nr. 4796 din 29

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că admite primul capăt din cererea de chemare în

judecată și obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să

emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în

Pitești, județul Argeș, în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei

decizii.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2011.