ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5184/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanții C.C.I., A.R.M. și B.C.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire conform Dispoziției nr. 2584 din 10 august 2006 eliberată de Primăria Municipiului Pitești, județ Argeș, modificată și completată prin Dispoziția nr. 2930 din data de 13 septembrie 2006, obligarea pârâtei să transmită dispoziția Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

A motivat în fapt că prin Notificarea nr. 2214/14883 din 24 iunie 2006 reclamantul B.C.I. a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru un teren în suprafață de 2530 mp situat în municipiului Pitești, iar prin Dispoziția nr. 2584 din 10 august 2006 Primăria municipiului Pitești a propus acordarea de despăgubiri. La 4 martie 2010 între acest reclamant și reclamanții C.C.I. și A.R.M. a fost încheiat un contract cesiune de drepturi, cesionarii dobândind cota de 10% și 15% ce a fost notificat pârâtei la 8 martie 2010. Reclamanții au arătat că s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la 8 martie 2010 solicitând să se emită decizia reprezentând titlul despăgubire.

Au apreciat reclamanții că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. g) Legea nr. 554/2004, respectiv „nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii dacă prin lege nu se prevede alt termen”. Cum Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen special de emitere a deciziei, s-a susținut că pârâta era obligată să răspundă prin emiterea deciziei în termenul de 30 de zile. În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 16 - 20 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 1 alin. (1), art. 2 din Legea nr. 554/2004. b) întâmpinarea formulată în cauză Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu se poate reține în speță refuzul nejustificat de a se emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri.

S-a susținut că soluționarea dosarului privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare despăgubirilor prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. S-a mai arătat că nu se poate reține existența unei tergiversări din partea Comisiei Centrale în privința emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului deoarece o astfel de decizie se emite după parcurgerea procedurii administrative prev. de Legea nr. 247/2005 în Titlul VII. În speță, dosarul privind pe reclamanți a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a fi respectată ordinea de înregistrare a dosarelor.

Astfel, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează a desemna un evaluator și după întocmirea raportului de evaluare se va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire. c) sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 4796 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamanților C.C.I., A.R.M. și B.C.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 2930 din 13 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, s-a propus de către Primăria municipiului Pitești acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2004 pentru imobilul teren preluat abuziv între părți fiind încheiat la 4 martie 2010 un contract de cesiune de drepturi.

Dosarul aferent dispoziției a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale în conformitate cu Titlul VII din lege, fiind înregistrat sub nr. 27839/CC. Nu se poate reține refuzul nejustificat al pârâtei de a se emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri deoarece în speță emiterea deciziei se face conform procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. 2. Instanța de recurs a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a arătat că nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil încalcă prevederile art. 6 din CEDO, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire. S-a precizat că instanța de fond, în raport de obiectul și circumstanțele cererii, avea prerogativa legală să prevadă în cuprinsul hotărârii un termen rezonabil de soluționare a dosarului, pentru a preveni încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

b) Întâmpinarea formulată în cauză Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. A fost invocat faptul că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2007 sunt parcurse mai multe etape: - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; - etapa evaluării și, după parcurgerea acestora, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri și valorificarea acestui titlu. c) Analiza motivelor de recurs Situația de fapt Prin Dispoziția nr. 2584 din 10 august 2006 corectată prin Dispoziția nr. 2930/2006 Primăria Municipiului Pitești a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul situat în Pitești, în suprafață de 2530 m.p.

Dosarul a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru acordarea Despăgubirilor sub nr. 27839/CC/2006. Legislația aplicabilă Constituția României art. 11 alin. (1): “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Constituția României art. 11 alin. (2): „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Constituția României art. 20 alin. (2): „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.

Legea nr. 247/2005, Titlul VII Art. 16 alin. (1): „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” . Art. 16 alin. (6): După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale.

Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Art. 16. alin. (7): În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Analiza legislației relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluționarea dosarelor. Referitor la lipsa unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și dispoziția Convenției va aplica cu prioritate prevederile convenției. În baza aceluiași temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept. În cauza de față, omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, chestiune neanalizată de instanța de fond. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de data depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că se impunea admiterea acțiunii. În ceea ce privește termenul de finalizare a procedurii, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, Înalta Curte va stabili un termen de executare care să răspundă condiției de rezonabilitate, astfel că recursul se va admite și se va modifica sentința în sensul că va fi obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire într-un termen rezonabil, de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

d) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, se va modifica în parte sentința Curții de Apel Cluj, în sensul că va fi obligată Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de C.C.I., A.R.M. și B.C.I. împotriva Sentinței civile nr. 4796 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că admite primul capăt din cererea de chemare în judecată și obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Pitești, județul Argeș, în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2011.