ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1790/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26 martie

2010, reclamantul C.G.F. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea pârâtei la analizarea

dosarului de despăgubire înregistrat sub nr. 29261/ CC și la transmiterea

acestuia către evaluator, precum și la plata de penalități de 100 lei pe zi de

întârziere.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că, de la data emiterii dispoziției nr. 6957 din 3

noiembrie 2006 de către Primăria Municipiului Pitești, a efectuat demersuri în

vederea finalizării procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005,

pârâta tergiversând în mod nejustificat soluționarea cererii.

Prin sentința civilă nr.

3608 din 20 mai 2011, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să

examineze Dosarul nr. 29261/ CC și să-l transmită la evaluator pentru

întocmirea raportului de evaluare a imobilului situat în Pitești, str. S., în

30 de zile de la comunicare, sub sancțiunea plății de penalități de 100 lei pe

zi de întârziere.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că de la data primirii dosarului de la

Primăria municipiului Pitești, dosarul de despăgubire nr. 29261/ CC nu a fost

examinat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură,

ca primă etapă a procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005,

încălcându-se astfel dreptul reclamantului de soluționare a litigiului într-un

termen rezonabil.

Instanța de fond a

apreciat că se impune și stabilirea de penalități pe zi de întârziere, ca o

garanție în vederea executării obligației.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a

învederat că dosarul de despăgubire a fost analizat și ulterior restituit

primăriei, în vederea reanalizării notificării și completării documentației cu

privire la existența dreptului de proprietate la data preluării imobilului.

În consecință, a

arătat pârâta, faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de

despăgubire nu reprezintă un refuz nejustificat, astfel încât hotărârea

instanței de obligare la transmiterea dosarului la evaluator nu este

întemeiată.

Pârâta a criticat

sentința și sub aspectul aplicării sancțiunii unor penalități pe zi de

întârziere, în cazul nerespectării termenului de 30 de zile care apare ca

nejustificată față de caracterul incomplet al dosarului de despăgubiri.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune modificarea în parte a sentinței pentru

considerentele ce urmează.

Astfel, deși dispozițiile

art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu prevăd vreun termen pentru

operațiunile și actele pe care pârâta este obligată să le realizeze în cadrul

derulării procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor, această

împrejurare nu poate fi interpretată în sensul că activitățile Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor ar fi sustrase oricărei constrângeri temporale

.

În cadrul procedurilor

reglementate de Legea nr. 247/2005, pârâta are obligația de a-și îndeplini

atribuțiile ce-i revin, astfel încât procedura administrativă de acordare a

despăgubirilor să se realizeze într-un termen rezonabil.

În cauză, instanța de

fond a reținut în mod corect refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa dosarul

de despăgubiri al reclamantului, în condițiile în care, deși înregistrat la

comisie din anul 2006, de-abia după introducerea acțiunii, respectiv la 7 iulie

2010, pârâta a procedat la verificarea legalității soluției de respingere a

cererii de restituire în natură, ocazie cu care s-a solicitat Primăriei

municipiului Pitești completarea documentației.

În exercitarea

atribuțiilor conferite de lege, pârâta nu beneficiază de o marjă de apreciere

discreționară asupra ordinii de soluționare a dosarelor, finalizarea procedurii

administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 trebuind să se facă într-un

termen rezonabil, aspect în raport de care rezolvarea petitului principal în sensul

admiterii lui este întemeiată.

Cât privește capătul

de acțiune referitor la stabilirea termenului de 30 de zile de la comunicare

sub sancțiunea plății unor penalități de 100 lei pe zi de întârziere, acesta a fost

greșit soluționat, instanța de fond nemotivând aplicarea prevederilor art. 18 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, Curtea

va admite recursul formulat de pârâtă și va modifica în parte sentința numai

sub aspectul înlăturării mențiunilor privind stabilirea termenului de 30 de

zile sub sancțiunea plății de penalități de 100 lei pe zi de întârziere.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței nr. 3608 din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că înlătură mențiunile din hotărâre privind termenul

de 30 de zile fixat în sarcina autorității pârâte sub sancțiunea plății de

penalități de 100 lei pe zi de întârziere.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2012.