ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții N.E.,

N.C. și R.A. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie

obligată să emită decizia pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul

construcție în suprafață de 124,32 mp, în prezent demolată, situată în Pitești,

str. S., preluată abuziv, pentru care în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

10/2001 s-a expediat Notificarea nr. 2339/17350 din 6 noiembrie 2001, urmare

căreia Primarul Municipiului Pitești a emis Dispoziția nr. 3403 din 18 iunie

2007 cu propunere de acordare despăgubiri; să plătească daune cominatorii în

cuantum de 100 RON/zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până

la data efectivă a emiterii deciziei de acordare despăgubiri; să plătească

cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că, urmare notificării depusă prin executorul

judecătoresc de N.P., în prezent decedat, având ca moștenitori pe N.E., N.C. și

R.A., s-au solicitat despăgubiri pentru imobilul demolat în anul 1978.

Primarul Municipiului

Pitești a emis Dispoziția nr. 3403 din 18 iunie 2007, prin care a propus pentru

respectivul imobil acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

Reclamanții au arătat

că nu au atacat în justiție Dispoziția Primarului și, ca atare, acesta a

înaintat dosarul și dispoziția, cu documentele aferente, Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, respectiv pârâtei Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii deciziei de despăgubire.

Prin Sentința civilă

nr. 239/F-Cont din 6 aprilie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamanții N.E., N.C., și R.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pe pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire

conform Dispoziției nr. 3403/2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești și a

respins cererea privind daunele cominatorii.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că Legea nr. 247/2005 nu impune un

termen de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor, dar acesta

nu înseamnă că autoritatea publică în domeniu este îndreptățită să își aloce

cât timp apreciază singură că este necesar pentru a parcurge toate fazele procesului

administrativ de acordare a despăgubirilor.

Este obligatoriu ca

soluționarea dosarelor să se realizeze potrivit legii, cu parcurgerea tuturor

etapelor, și este corect să se respecte o ordine obiectivă de soluționare,

aceea a datei de înregistrare a dosarului, dar aceasta nu înseamnă că

soluționarea dosarelor poate să treneze un timp îndelungat și total

nedeterminabil.

Ori, aproape patru

ani, cât a trecut de la emiterea Dispoziției Primarului și înaintarea ei la

CCSD și, respectiv, până în prezent, nu constituie un termen rezonabil, normal,

de soluționare a dosarului. Cu atât mai puțin se poate vorbi de termen

rezonabil dacă se pornește de la anul 2001, când N.P. a formulat Notificare în

baza Legii nr. 10/2001.

În ce privește

daunele cominatorii, instanța de fond a constatat că acestea nu pot fi

examinate prin prisma art. 580

3

C. proc. civ., care reprezintă o

normă legală specifică punerii în executare silită civilă a unui titlu

executoriu

Instanța de fond a

mai apreciat că nu se impune aplicarea unei astfel de sancțiuni pârâtei, având

în vedere că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire depinde și de

un factor de timp care scapă unei cuantificări exacte din partea pârâtei:

evaluarea imobilului, etapă în care acțiunea îi aparține unui evaluator și care

în timp poate fi mai scurtă sau mai îndelungată în funcție de circumstanțele

concrete ale fiecărui obiectiv de evaluat.

În aceste condiții,

instanța de fond a apreciat că nu se impune obligarea pârâtei la emiterea

deciziei sub sancțiunea unor penalități plătite pe zi de întârziere.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora

urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005

s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate

deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede

unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea

cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța

litigiului pentru reclamant.

Referitor la etapa

evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea

dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în

drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la

Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Instanța

pronunțându-se pe fondul cauzei a obligat Comisia Centrală direct la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Recurenta mai arată

că nu poate fi primită acțiunea în obligare direct de emitere a deciziei

cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecere peste etapele administrative.

Această situație este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi

juridice anormale, și anume, se poate stabili o obligație într-un litigiu de

contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea

nr. 554/2004, obligație ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către

autoritatea contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile

dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai

în ceea ce privește termenul de emitere a deciziei privind titlu de

despăgubire.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere faptul că procedurile administrative

stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt

proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt

implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi

soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care

constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Legiuitorul nu a

stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă

această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este

abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca

deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen

rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, așa cu s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă.

Însă, acest lucru nu

conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubire imediat, cum în mod greșit a dispus instanța de fond.

Înalta Curte va

modifica sentința recurată în sensul că emiterea deciziei se va face în termen

de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală pe care o va menține pentru următoarele considerente:

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile din dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile din dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea

notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor

documentațiilor depuse de către titularii deciziilor din dispozițiilor motivate

prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare

nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a

prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

În cauza de față

reclamanții s-au adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru

un imobil situat în Pitești, str. S. care nu poate fi restituit în natură, iar

instanța de fond a admis cererea, pornind de la nesoluționarea dosarului

într-un termen rezonabil.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Cu toate acestea,

dosarul reclamanților, în care a fost emisă Dispoziția nr. 3403 din 18 iunie

2007 a Primarului Municipiului Pitești cu propunere de acordare a despăgubirilor,

nu a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se

constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive

care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamanților de emitere

a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acestora.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul

că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6

luni de la pronunțarea prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva

Sentinței civile nr. 239/F-Cont din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de

6 luni de a data pronunțării prezentei decizi.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 februarie 2012.

Procesat

de GGC - NN