ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 septembrie 2010, reclamanții C.C.I. și A.R.M. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, precum și la transmiterea acesteia către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că prin dispoziția nr. 3070 din 22 mai 2007 a Primăriei municipiului Pitești s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus din construcții și teren în suprafață de 700 mp. S-a mai arătat că, în baza contractului de cesiune din 9 iulie 2010, titularii dispoziției, soții S.F.

și S.F. au cedat reclamanților drepturile privind imobilul în litigiu, aceștia solicitând pârâtei finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, fără însă a avea vreun rezultat. Prin întâmpinare, C.C.S.D. a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 3070/2007, în raport de împrejurarea că Primăria municipiului Pitești a propus acordarea de măsuri reparatorii atât pentru construcția demolată, cât și pentru terenul cu privire la care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a preluării abuzive. Pentru acest considerent, pârâta a arătat că dosarul de despăgubiri a fost restituit Primăriei municipiului Pitești în vederea completării documentației, la data de 11 octombrie 2010. În ședința publică din 1 februarie 2011 s-a dispus, la cererea pârâtei, introducerea în cauză a Primăriei municipiului Pitești în calitate de chemată în garanție.

Prin sentința civilă nr. 1563 din 1 martie 2011, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate și a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și la remiterea ei către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar precum și la 500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu au aplicabilitate prevederile Legii nr. 554/2004 cu privire la atacarea dispoziției nr. 3070/2007, inclusiv dispozițiile art. 4 ce reglementează excepția de nelegalitate. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin nefinalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii, reclamanților fiindu-le încălcat dreptul de proprietate.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că instanța a respins în mod nejustificat cererea de sesizare a Tribunalului București cu soluționarea excepției de nelegalitate, deși dispoziția Primăriei municipiului Pitești este emisă cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că soluția instanței de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este eronată, în condițiile în care dosarul corespunzător dispoziției nr. 3070/2007 a fost restituit primăriei în vederea completării documentației cu înscrisuri care să facă dovada dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului.

Pârâta a criticat sentința și sub aspectul obligării sale la transmiterea deciziei către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar, în condițiile în care, în raport de valoarea despăgubirilor, titularul deciziei optează pentru a primi titlu de plată și/ sau titlu de conversie. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, critica privind respingerea excepției de nelegalitate nu este fondată. Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară.

Or, dispozițiile emise în aplicarea Legii nr. 10/2001 pot fi atacate în condițiile prevăzute de art. 26 alin. (3) din lege la secția civilă a tribunalului, fiind astfel exceptate de la controlul de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ, atât prin acțiune directă, cât și pe calea excepției de nelegalitate. În cauză, dispoziția nr. 3070/2007 a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac la instanța competentă, împrejurare în raport de care este legală soluția de respingere a excepției de nelegalitate ca inadmisibilă. Curtea constată că nu sunt întemeiate nici criticile formulate referitor la fondul litigiului, în condițiile în care, prin atitudinea manifestată, pârâta și-a exprimat de fapt refuzul de a proceda la finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, încălcându-și astfel obligațiile ce-i revin de a efectua activitățile specifice într-un termen rezonabil.

Nu poate fi primită nici susținerea pârâtei privind greșita sa obligare la transmiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar. Astfel, după emiterea deciziei, C.C.S.D. va proceda conform Cap. V/1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmare a exprimării opțiunii titularului, fie pentru realizarea conversiei titlului în acțiuni, fie în vederea acordării de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar. În consecință, sentința atacată fiind temeinică și legală, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 1563 din 01 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012.