ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7

septembrie 2010, reclamanții

C.C.I. și A.R.M. au chemat în judecată C.C.S.D.,

solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, precum și la transmiterea acesteia către Direcția pentru acordarea

despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P.

În motivarea cererii,

reclamanții au învederat că prin dispoziția nr. 3070 din 22 mai 2007 a

Primăriei municipiului Pitești s-a propus acordarea de măsuri reparatorii

pentru imobilul compus din construcții și teren în suprafață de 700 mp.

S-a mai arătat că, în

baza contractului de cesiune din 9 iulie 2010, titularii dispoziției, soții S.F.

și S.F. au cedat reclamanților drepturile privind imobilul în litigiu, aceștia

solicitând pârâtei finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr.

247/2005, fără însă a avea vreun rezultat.

Prin întâmpinare, C.C.S.D.

a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 3070/2007, în raport de

împrejurarea că Primăria municipiului Pitești a propus acordarea de măsuri

reparatorii atât pentru construcția demolată, cât și pentru terenul cu privire

la care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a preluării

abuzive.

Pentru acest

considerent, pârâta a arătat că dosarul de despăgubiri a fost restituit

Primăriei municipiului Pitești în vederea completării documentației, la data de

11 octombrie 2010.

În ședința publică

din 1 februarie 2011 s-a dispus, la cererea pârâtei, introducerea în cauză a

Primăriei municipiului Pitești în calitate de chemată în garanție.

Prin sentința civilă nr.

1563 din 1 martie 2011, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate și

a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire și la remiterea ei către Direcția pentru acordarea despăgubirilor

în numerar precum și la 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că nu au aplicabilitate prevederile Legii

nr. 554/2004 cu privire la atacarea dispoziției nr. 3070/2007, inclusiv

dispozițiile art. 4 ce reglementează excepția de nelegalitate.

Pe fondul cauzei,

instanța a constatat că, prin nefinalizarea procedurii administrative prevăzute

de Legea nr. 247/2005, s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii,

reclamanților fiindu-le încălcat dreptul de proprietate.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a

învederat că instanța a respins în mod nejustificat cererea de sesizare a

Tribunalului București cu soluționarea excepției de nelegalitate, deși

dispoziția Primăriei municipiului Pitești este emisă cu încălcarea prevederilor

art. 2 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei,

pârâta a arătat că soluția instanței de obligare la emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire este eronată, în condițiile în care dosarul corespunzător

dispoziției nr. 3070/2007 a fost restituit primăriei în vederea completării

documentației cu înscrisuri care să facă dovada dreptului de proprietate al

reclamanților asupra terenului.

Pârâta a criticat

sentința și sub aspectul obligării sale la transmiterea deciziei către Direcția

pentru acordarea despăgubirilor în numerar, în condițiile în care, în raport de

valoarea despăgubirilor, titularul deciziei optează pentru a primi titlu de

plată și/ sau titlu de conversie.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, critica

privind respingerea excepției de nelegalitate nu este fondată. Potrivit art. 5 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora

se prevede o altă procedură judiciară.

Or, dispozițiile

emise în aplicarea Legii nr. 10/2001 pot fi atacate în condițiile prevăzute de art.

26 alin. (3) din lege la secția civilă a tribunalului, fiind astfel exceptate

de la controlul de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ,

atât prin acțiune directă, cât și pe calea excepției de nelegalitate.

În cauză, dispoziția nr.

3070/2007 a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac la instanța

competentă, împrejurare în raport de care este legală soluția de respingere a

excepției de nelegalitate ca inadmisibilă.

Curtea constată că nu

sunt întemeiate nici criticile formulate referitor la fondul litigiului, în

condițiile în care, prin atitudinea manifestată, pârâta și-a exprimat de fapt

refuzul de a proceda la finalizarea procedurii administrative prevăzute de

Legea nr. 247/2005 prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire,

încălcându-și astfel obligațiile ce-i revin de a efectua activitățile specifice

într-un termen rezonabil.

Nu poate fi primită

nici susținerea pârâtei privind greșita sa obligare la transmiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în

numerar.

Astfel, după emiterea

deciziei, C.C.S.D. va proceda conform Cap. V/1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

urmare a exprimării opțiunii titularului, fie pentru realizarea conversiei

titlului în acțiuni, fie în vederea acordării de despăgubiri în numerar, fie

parte în acțiuni, parte în numerar.

În consecință,

sentința atacată fiind temeinică și legală, Curtea va respinge recursul

declarat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 1563 din 01 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2012.