ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2319 din 24 martie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3117/2/2010 a fost admisă

în parte acțiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu C.C.S.D., pârâta

fiind obligată la întocmirea raportului de evaluare în termen de 15 zile de la rămânerea

irevocabilă hotărârii. Prin aceeași hotărâre, instanța a respins în rest acțiunea

față de C.C.S.D., ca neîntemeiată, iar față de A.N.R.P. pentru lipsa calității personale

pasive.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

sub nr. 3117/2/2010, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P., solicitând

ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să întocmească

și să prezinte raportul de evaluare într-un termen rezonabil fixat de instanță și

calculat de la data introducerii acțiunii, pentru imobilul demolat din orașul Pitești,

str. I.C.B., precum și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 6.000

RON cu titlu de penalizare în caz de neîntocmire a raportului de evaluare în termenul

stabilit de instanță.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat următoarele:

Prin notificarea din

18 iunie 2001 a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul – teren în suprafață

de 699 m.p. și construcții în suprafață de 266 m.p., situat în Pitești, str. I.C.B.

Primăria Municipiului

Pitești, prin dispoziție, a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de

62 m.p. teren și construcții în suprafață de 266,61 m.p.

Urmare a contestării în

termen a dispoziției, a fost emisă dispoziția din 20 noiembrie 2009, prin care s-au

completat prevederile art. 2 din dispoziție, în sensul că a fost restituit în natură

terenul liber în suprafață de 48,17 m.p., suprafață identificată conform raportului

de expertiză întocmit de ing. B.P.

La data de 09 martie 2010

s-a adresat autorității pârâte, prin scrisoare recomandată, solicitând întocmirea

raportului de evaluare pentru imobilul demolat situat în Pitești, str. I.C.B., la

care nu a primit niciun răspuns.

În motivarea solicitării

adresate A.N.R.P. a anexat adresa din 17 decembrie 2009 emisă de Primăria Municipiului

Pitești în care s-a precizat expres:

„Cu adresa din 27

noiembrie 2009 dispoziția mai sus menționată, împreună cu întreaga documentație

aferentă acesteia, a fost transmisă Instituției Prefectului Județului Argeș, fiind

înregistrată din 02 decembrie 2009;

Cu adresa din 03

decembrie 2009 I.P.J. Argeș a transmis-o spre competentă soluționare A.N.R.P., fiind

înregistrată din 04 decembrie 2009.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 41 din

Legea nr. 247/2005.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 26 octombrie 2010, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, susținând că, potrivit art. 13 alin. (6) din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, nu A.N.R.P. a fost investită cu desemnarea evaluatorului, ci C.C.S.D.,

iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 28.10.2010,

reclamantul a formulat completare la acțiune, în sensul că înțelege să cheme în

judecată, în calitate de pârâtă, și C.C.S.D.

Prin încheierea de la

acea dată, instanța a dispus citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a C.C.S.D.

În cauză s-a administrat

proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia, pârâta C.C.S.D. a depus documentația

existentă în dosarul înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr. 6439/CC.

Curtea, analizând actele

și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății,

astfel cum a fost completată, s-a solicitat obligarea pârâtelor să procedeze la

evaluarea imobilului ce face obiectul dosarului înregistrat la Secretariatul C.C.S.D.

și la plata de despăgubiri cu titlu de sancțiune, în cazul neexecutării obligației.

Dispozițiile art. 13

alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, prevăd că:

„(1) Pentru analizarea

și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor

prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului - Ministru, C.C.S.D.,

denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:

a) dispune emiterea deciziilor

referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;

b) ia alte măsuri legale,

necesare aplicării prezentei legi.”

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 13 alin. (7) din același act normativ, „Comisia Centrală va desemna

în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare”.

Prin urmare, atribuțiile

privitoare la desemnarea evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare

revin C.C.S.D. și nu A.N.R.P., astfel că a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii

față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Examinând pe fond acțiunea

promovată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., Curtea a reținut că:

Prin notificarea din

18 iunie 2001, reclamantul B.I. a solicitat acordarea de măsuri prin echivalent

pentru imobilul situat în Pitești, str. I.C.B.

Potrivit dispozițiilor

din 20 noiembrie 2009 și din 20 decembrie 2005, emise de Primăria Municipiului Pitești,

reclamantului i s-a restituit în natură terenul în suprafață de 48,17 m.p., iar

pentru restul imobilului notificat s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile

Titlului VII din Legea nr 247/2005.

Dosarul aferent

dispozițiilor menționate

a fost înregistrat Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 6439/CC/2009.

Lipsa unor dispoziții

legale exprese privitoare la termenul de îndeplinire a atribuțiilor corespunzătoare

fiecărei etape a procedurii adminsitrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr.

247/2005, inclusiv în privința întocmirii raportului de evaluare, poate fi complinită

prin raportare la termenul rezonabil statuat

Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

termen ce constituie o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil prevăzut

de art. 6 din Convenție.

În cauza dedusă judecății,

Curtea a constatat că termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamantului,

nu a fost respectat, în condițiile în care notificarea formulată de acesta a fost

soluționată după 8 ani, iar la C.C.S.D. nu au fost parcurse decât etapele privitoare

la transmiterea și înregistrarea dosarelor, verificarea legalității cererii de restituire

în natură, fără a se invoca și dovedi existența vreunui impediment legal care să

justifice refuzul de efectuare a operațiunilor administrative impuse de etapa evaluării

imobilului, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Termenul rezonabil de

soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor în temeiul Legii nr. 10/2001

trebuie analizat atât în raport de durata procedurii administrative de soluționare

a notificărilor, cât și de durata procedurii reglementată de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005.

În acest stadiu al procedurii

de emitere a deciziei constând în titlul de despăgubire, atitudinea adoptată de

autoritatea pârâtă, prin simpla trimitere la decizia din 16 septembrie 2008, fără

prezentarea unor elemente obiective care să permită reclamantului să întrevadă și

să controleze modul cum această autoritate investită de lege își exercită atribuțiile,

este de natură să anuleze speranța legitimă a acestuia că într-un interval de timp

rezonabil și previzibil cererea îi va fi soluționată, iar dreptul urmărit va fi

realizat.

Prin urmare, Curtea a

constatat că acțiunea promovată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.,

este întemeiată și a dispus în temeiul art. 18 alin. (1) și (6) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, admiterea

acesteia, în sensul

obligării

pârâtei la întocmirea raportului de evaluare,

în termen de 15 de zile de la data rămânerii

irevocabile a prezentei sentințe

.

A fost respinsă acțiunea

promovată de reclamant, având în vedere că sancțiunile aplicate în ipoteza refuzului

de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă pronunțată în materia contenciosului administrativ sunt cele prevăzute

de art. 24 și urm. din Legea nr. 554/2004 și nu acordarea de despăgubiri cu titlu

de sancțiune cum s-a solicitat în cauza dedusă judecății.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a formulat recurs pârâta C.C.S.D. arătând, în esență, următoarele:

Dosarul reclamantului

a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură

a imobilului notificat, însă în ceea ce privește etapa evaluării, aceasta este condiționată

de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia

nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., pentru a se respecta principiul egalității

în drepturi a persoanelor care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei.

În mod neîntemeiat instanța

a reținut că s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cauzei în cadrul procedurii

administrative reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Conform jurisprudenței

Curții europene a drepturilor omului, în materie de termen rezonabil, trebuie luate

în considerare anumite criterii, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului

și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii

ce susțin poziția C.C.S.D. potrivit căreia considerentele instanței de fond cu privire

la nerespectarea termenului rezonabil, sunt neîntemeiate.

În mod nelegal pârâta

a fost obligată ca în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

pronunțată în cauză să transmită dosarul evaluatorului. Prin H.G. nr. 527/2006 s-a

stabilit că termenul de executare a evaluării este de 20 de zile, care se calculează

de la data primirii dosarelor, iar, pe de altă parte, între data efectuării evaluării

și data emiterii deciziei de către Comisie există o perioadă în care se pot formula

obiecțiuni, obligația comunicării obiecțiunilor precum și a răspunsului la obiecțiuni

revenind evaluatorului și nu pârâtei.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. admiterea recursului, însă numai în vederea înlăturării obligării

pârâtei la întocmirea raportului de evaluare în termen de 15 zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii primei instanțe.

În această privință, constată

Înalta Curte, este de observat că potrivit cu prevederile art. 16(6) din Capitolul

V – Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor – al Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, întocmirea raportului de evaluare este atributul exclusiv

al evaluatorului, iar Comisia Centrală transmite dosarul evaluatorului, conform

prevederilor alin. (5) al aceluiași text legal.

Înalta Curte reține că

sunt întemeiate criticile recurentei, însă numai în ceea ce privește impunerea termenului

de 15 zile în executarea obligației de transmitere a dosarului spre evaluare, dată

fiind durata, obiectiv variabilă, a acestor proceduri administrative în cadrul etapei

premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Astfel, impunerea

unui termen determinat în sarcina comisiei, cu ignorarea complexității și duratei

inerente a procedurilor, ce incumbă în principal evaluatorului desemnat, apare ca

nefiind utilă și ca atare nelegală.

Drept urmare, instanța

de control judiciar menținând obligația stabilită în sarcina recurentei – pârâte

va înlătura numai termenul stabilit în sentința recurată, pentru motivele arătate.

Criticile privind greșita

reținere de către prima instanță a încălcării termenului rezonabil în cadrul procedurii

administrative sunt însă neîntemeiate.

Sub acest aspect, instanța

de fond a reținut că, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire,

autoritatea pârâtă – C.C.S.D. a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat

de art. 6 parag.1 din Convenția europeană a drepturilor omului, a cărui incidență

nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale și desemnarea

evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Intervalul mare de timp

pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile

imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită

la despăgubiri a fost stabilită prin dispozițiile din 20 decembrie 2005 și din

20 noiembrie 2009, emise de Primarul municipiului Pitești, iar dosarul a fost înregistrat

în anul 2009 la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 6439/CC, conferă consistență

concluziei instanței de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor

într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a

drepturilor omului.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al

dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene

consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care

reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice

ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor

aduse hotărârii recurate.

Complexitatea etapelor

procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

arbitrare ori a pasivității autorității publice.

De asemenea, este irelevantă

invocarea de către pârâtă a prevederilor Deciziei nr. 2815/2008, în raport de starea

de pasivitate manifestată de C.C.S.D. în cadrul procedurii administrative în privința

dosarului de despăgubiri al reclamantului.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite

recursul declarat de pârâtă și va modifica în parte sentința atacată, în sensul

că va înlătura termenul de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, prevăzut

în sarcina C.C.S.D. , menținând celelalte dispoziții ale sentinței instanței de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 2319 din 24 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal .

Modifică, în parte, sentința

atacată, în sensul că înlătură „termenul de 15 zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii” prevăzut pentru îndeplinirea obligației stabilită în sarcina C.C.S.D.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie

2012.