ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 846/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 11 ianuarie 2006 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Pitești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să prezinte Raportul de Evaluare întocmit în anexă la Dispoziția nr. 3819/2005 a Primăriei municipiului Pitești, iar în cazul în care acesta nu există să fie obligată pârâta la a întocmi acest raport de evaluare și de a-1 prezenta, precum și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea obligației de a face.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin notificarea nr. 2739/8148 din 18 iunie 2001, efectuată în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat despăgubiri în sumă de 2500 RON pentru imobilul din orașul Pitești, ce a aparținut tatălui său B.N., imobil care a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, ulterior demolat în anul 1978, conform Decretului CS nr. 135. S-a mai arătat că prin Dispoziția nr. 3819/2005 primarul municipiului Pitești a propus ca pentru acest imobil să i se acorde titluri de despăgubire în loc de despăgubiri bănești, că Primăria nu a evaluat imobilul (construcție și teren) revendicat și nu i s-au prezentat rezultatele evaluării.

În final s-a arătat că pârâta a tergiversat soluționarea notificării timp de patru ani, prejudiciindu-i drepturile prevăzute de legea specială, de Constituția României și de reglementările referitoare la proprietate cuprinse în Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a Protocoalelor Adiționale la această convenție reglementate prin Legea nr. 30/1994. Prin cererea depusă la termenul de judecată de la data de 27 februarie 2006, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei să prezinte Raportul de Evaluare întocmit în anexă la Dispoziția nr. 3819/2005, emisă de Primăria municipiului Pitești, obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 62 mp, obligarea pârâtei la refacerea raportului de evaluare în condițiile folosirii unor valori practicate pe piața liberă și obligarea la plata de daune cominatorii.

La termenul de judecată de la data de 23 octombrie 2006, reclamantul a solicitat să se ia act că renunță la judecarea capetelor de cerere formulate în acțiunea precizatoare cu privire la obligarea pârâtului de a prezenta Raportul de Evaluare și de a se reface acest raport. Prin sentința civilă nr. 227 din 30 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a admis acțiunea așa cum a fost precizată, s-a modificat în parte dispoziția nr. 3819 din 20 decembrie 2005 emisă de Primăria municipiului Pitești, în sensul că se constată că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a suprafeței de 62 mp situat în municipiul Pitești, identificată în schița raportului de expertiză întocmit în cauză de expert L.E., colorat în roșu (fila 60), a menținut restul dispozițiilor și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune cominatorii.

Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea la judecată a capetelor de cerere formulate de reclamant. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 308/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul din orașul Pitești, compus din suprafața de 699 mp și construcții edificate pe acest teren în suprafață de 266 mp. Prin sentința civilă nr. 6618 din 6 iulie 1994 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 637 mp, solicitată de reclamant prin notificarea mai sus menționată. S-a mai reținut că terenul ce a aparținut autorului reclamantului și a făcut obiectul Decretului de naționalizare nr. 92/1950, măsoară 699 mp și reprezintă un singur trup de teren.

Prin expertiza efectuată s-a identificat că terenul solicitat de reclamant în suprafața de 62 mp, plasat în continuarea suprafeței de 637 mp pentru care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, este liber, iar pentru construcțiile demolate, acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent. Cu privire la cererea privind daunele cominatorii, s-a reținut că cererea este neîntemeiată, reclamantul fiind îndreptățit să formuleze o astfel de cerere în cazul în care prezenta hotărâre rămasă definitivă prezintă opoziția pârâtei la e xecutare. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, pârâtul primarul municipiului Pitești a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență, că terenul nu este liber, fiind afectat de detalii de sistematizare.

Prin decizia nr. 26/A din 25 ianuarie 2007, s-a admis apelul pârâtului și s-a schimbat în tot sentința în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu a făcut obiectul verificării îndreptățirii la retrocedare în condițiile legislației prevăzute de art. 8 din Legea nr. 10/2001, așa încât nu mai poate fi luat în discuție și sub incidența dispozițiilor acestei legi. În litigiul anterior s-a statuat că terenul în cauză este afectat de utilitate, că petentul nu a contestat această constatare așa încât nu se mai poate invoca și un regim juridic în condițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, critica, motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., vizând următoarele aspecte: În admiterea apelului și în motivarea deciziei instanța de apel a reținut și a făcut vorbire de adresa nr. 6397 din 7 noiembrie 2001 a SC T. SA Pitești și de procesul-verbal nr. 14591 din 27 iulie 1994, acte invocate de apelanta pârâtă în motivele de apel, însă aceste acte nu există la dosarul cauzei, nefiind depuse nici la dosarul de fond nici la dosarul de apel. Instanța de apel nu a ținut cont de raportul de expertiză efectuat în cauză, ignorând total concluziile acestuia în sensul că pe terenul solicitat de reclamant nu există detalii de sistematizare. Apelantul pârât nu a contestat această expertiză și nici nu a cerut o nouă expertiză care să contrazică concluziile celei efectuate.

În mod greșit instanța a stabilit că terenului în cauză îi sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că pentru acest teren reclamantul a formulat cerere care a fost respinsă, deoarece terenul nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 18/1991. În dovedirea recursului, în condițiile art. 305 C. proc. civ. au fost depuse o serie de înscrisuri în copie respectiv, schițe ale terenului și adeverința nr. 14591 din 27 iulie 1994 emisă de Comisia municipală Pitești de aplicare a Legii nr. 18/1991. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin cererea introductivă de instanță, precizată la 27 februarie 2006, reclamantul B.I.

a solicitat obligarea Primăriei municipiului Pitești la restituirea în natură a terenului liber de construcții în suprafață de 62 mp situat în Pitești. Instanța de apel a considerat că terenului îi sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 întrucât a făcut obiectul verificării îndreptățirii la retrocedare în condițiile legislației prevăzute în mod imperativ de acest text. Aceste aspecte nu au format obiect de critică în apel și nici nu au fost puse din oficiu în discuția contradictorie a părților. împrejurarea că la termenul din 25 ianuarie 2007 instanța de apel i-a solicitat intimatului lămuriri asupra situației juridice a terenului, nu este de natură să suplinească faptul că nu a pus în discuția acestuia incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, în raport de care intimatul să-și poată pregăti apărarea.

S-au încălcat astfel principiile contradictorialității și ale dreptului la apărare ceea ce atrage nulitatea hotărârii, potrivit art. 105 alin. (1) teza I C. proc. civ. Vătămarea suferită de reclamant decurge din imposibilitatea acestuia de a se pronunța asupra temeiului avut în vedere de instanță la darea hotărârii și această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea hotărârii. Ca atare, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În plus, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu este afectat de utilități publice, astfel încât potrivit Legii nr. 18/1991 persoana îndreptățită are dreptul numai la despăgubiri. Instanța de apel nu a motivat de ce a ajuns la această concluzie, ceea ce întrunește cerințele art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., câtă vreme din probatoriul administrat pe acest aspect rezultă o situație de fapt contradictorie. Astfel, în schița terenului depusă la fila 25 din dosarul primei instanțe se arată că o suprafață de 46,50 mp este ocupată de rețele subterane. La fila 51 din același dosar se află concluziile expertului tehnic în sensul că „pe terenul solicitat de reclamant nu există detalii de sistematizare". Singura obiecțiune făcută de pârâtă împotriva raportului de expertiză a privit faptul că nu a fost legal citată pentru efectuarea expertizei, aspect probat ulterior de expert.

Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite, precum și persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a acestei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile acestei legi. Față de prevederile acestui text, în mod greșit a reținut instanța de apel autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 6618 din 6 iulie 1994 în ce privește faptul că suprafața dedusă judecății în prezentul litigiu ar fi afectată de detalii de sistematizare.

Contradictorialitatea dovezilor administrate impunea, potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ., ca instanța să fi dispus, chiar din oficiu, administrarea de probe suplimentare, eventual o nouă expertiză, pentru a lămuri dacă terenul este sau nu afectat de detalii de sistematizare. Este necontestat că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare preluată de stat prin naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950. împrejurarea că diferența de 637 mp a făcut obiectul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 nu înseamnă că pentru suprafața nerestituită nu se pot cere măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001, imobilul fiind considerat preluat abuziv potrivit art. 2 lit. a). De altfel, nici Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 8 din lege, ci a propus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legilor speciale.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea va fi casată cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel. Cu ocazia rejudecării apelului vor fi administrate dovezi pentru a se stabili dacă terenul solicitat de reclamant este sau nu afectat de detalii de sistematizare astfel încât să se determine dacă este posibilă restituirea în natură, după criteriile Legii nr. 10/2001. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 26/A din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale minori și de familie. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2008.