ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7025/2008

Asupra recursurilor civile de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș la 25 ianuarie 2005, reclamanta M.M. a chemat în judecată

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și Consiliul Local al Municipiului Pitești,

pentru a fi obligați la stabilirea despăgubirilor pentru imobilul teren, în

sumă de 350 mp situat în Pitești, în sumă de 1.205.926.805 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că i s-a oferit cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat suma

de 217.932.518 lei, contestată ca fiind prea mică în raport de valoarea reală a

imobilului.

Tribunalul Argeș, prin sentința

civilă nr. 147 din 11 octombrie 2005, a admis acțiunea reclamantei și a

constatat că aceasta este îndreptățită la despăgubiri în sumă 479.160.000 lei.

Apelurile declarate de părți

împotriva sentinței menționate au fost admise prin decizia civilă nr. 51

pronunțată de Curtea de Apel Pitești la 31 martie 2006, casându-se hotărârea

primei instanțe pentru neparticiparea procurorului conform art. 23 din Legea

nr. 53/1994.

După casarea cu trimitere spre

rejudecare a fost pronunțată sentința civilă nr. 113 din 17 aprilie 2007, prin

care s-a admis în parte acțiunea, constatându-se că reclamanta este

îndreptățită la plata de despăgubiri în sumă de 105.518 RON.

Față de intimatul Consiliul Local al

Municipiului Pitești s-a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă, conform art. 5 din Legea nr.

198/2004.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că oferta de plată a sumei ce constituie despăgubiri

pentru imobilul expropriat nu s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de

art. 26 din Legea nr. 33/1994, prețul real fiind cel stabilit prin raportul de

expertiză tehnică efectuat în cauză.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel părțile.

Reclamanta a criticat hotărârea

pentru încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora

expertiza trebuia să fie efectuată de o comisie formată din trei experți.

Pârâta C.N.A.D.N. a invocat, de

asemenea, neefectuarea expertizei de către trei experți și încălcarea dispozițiilor

prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirile fiind compuse din

valoarea reală și prejudiciul efectiv cauzat.

Prin decizia civilă nr. 306

pronunțată la 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a

admis apelurile și a anulat sentința cu reținere spre rejudecare pentru a se

efectua un raport de expertiză tehnică în conformitate cu art. 25 din Legea nr.

33/1994.

După anularea sentinței s-a dispus

efectuarea unui raport de expertiză tehnică în condițiile normelor cu caracter

imperativ enunțate.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cu

minori și de familie, prin decizia civilă nr. 85/A din 31 martie 2008, a admis

acțiunea astfel cum a fost majorată (în ceea ce privește câtimea pretențiilor)

și a modificat în parte Hotărârea nr. 9/2004, constatând că petenta este

îndreptățită la despăgubiri în sumă de 216.184,72 lei.

S-a respins acțiunea față de

Consiliul Local al Municipiului Pitești, ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă, conform art. 5 din Legea nr. 198/2004

și a fost obligată intimata C.N.A.D.N.R. SA la 1.700 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că

valoarea despăgubirilor s-a stabilit prin expertiză în raport de art. 25 și

art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind avute în vedere valoarea de piață a

imobilelor din zona Prundu – Bănănăi Pitești, respectiv ofertele de vânzare la

o valoare medie de 86,16 euro/mp cât și contravaloarea plantației distruse de

pruni și vișini cu o durată de exploatare economică de 27 și, respectiv, 26 de

ani.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs în termenul legal Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești și Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A.

Prin motivele sale de recurs,

Ministerul Public a criticat decizia ca nelegală, invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că instanța nu a ținut cont de opiniile

exprimate de experții M.C. și C.P., care au stabilit valori pe mp de teren mult

mai mici, de 56,38 Euro/mp și nu a motivat de ce reține punctele de vedere ale

experților S. și T., încălcând astfel dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ.

Cea de-a doua critică a vizat

neanalizarea prejudiciului în mod defalcat și acordarea de despăgubiri, în mod

eronat, pentru prejudiciului viitor și eventual, respectiv pentru valoarea

producției nerealizate de fân și fructe pe o durată de 3 ani, sumele

ridicându-se la valoarea totală de 146.990, 25 lei.

Prin motivele sale de recurs, pârâta

a criticat decizia recurată ca nelegală, conform dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ., susținând că nu s-au avut în vedere opiniile separate ale

experților cu privire la valoarea reală a terenului, prețul pe mp fiind vădit

disproporționat față de valoarea de piață.

De asemenea, s-a arătat că nu se

justifică acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul calculat cu privire la

plantația de pomi fructiferi, atâta timp cât există o disproporție între durata

normală de viață de 25 ani și durata de exploatare de 27 ani la pruni și 26 ani

la vișini.

Recurenta a invocat încălcarea art.

25 și art. 26 precum și a art. 27 din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care

despăgubirea acordată de instanță este mai mare decât cea solicitată de

expropriat, acordându-se astfel mai multe decât s-a cerut.

S-a criticat decizia recurată și

pentru greșita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în

condițiile în care acestea nu au fost dovedite cu acte, iar pârâta nu se află

în culpă procesuală.

Analizând criticile formulate de

recurenți, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va

constata că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul

Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Curtea va

reține că motivul vizând greșita stabilire a valorii reale a imobilului ca

fiind de 86,16 Euro/mp, întrucât valoarea acestui teren ar fi mai mică,

deoarece ofertele de vânzare publicate de agențiile imobiliare ar avea caracter

speculativ, nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin acest motiv de recurs se invocă

o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel și nicidecum

greșita aplicare a legii raportat la situația de fapt stabilită în mod concret.

Curtea va reține că, de altfel,

reprezentantul parchetului nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză,

astfel că supraevaluarea terenului nu poate fi invocată ca motiv de recurs.

Critica referitoare la încălcarea

dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondată.

Instanța de apel a reținut opiniile

experților S. și T. și a înlăturat opinia expertului M.C., care a stabilit doar

un preț tehnic al terenului.

Acesta din urmă nu a corelat prețul

tehnic al terenului cu valoarea de piață actuală, această corelare fiind făcută

doar de ceilalți doi experți.

Nefondată este critica potrivit

căreia prejudiciul nu a fost corect stabilit în sensul că nu s-a analizat

defalcat acest prejudiciu, iar sumele reprezentând valoarea producției

nerealizate nu ar fi trebuit acordate.

În raportul de expertiză suma totală

a fost defalcată pe componente, arătându-se ce reprezintă fiecare dintre sumele

stabilite.

Instanța a făcut o corectă aplicare

a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, care au caracter

special în raport de dispozițiile art. 998 și urm. C. civ.

Potrivit dispozițiilor legii

speciale, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului, motiv pentru care se va constata că și

această critică este nefondată.

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâta Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, Curtea va reține că la

efectuarea expertizei omologate de instanța de apel au participat toți cei trei

experți, care și-au exprimat punctele de vedere conform specializării

fiecăruia. Concluziile acestora au fost inserate în unicul raport însușit de

instanță, astfel că nu se poate susține că ar fi fost încălcate dispozițiile

imperative ale art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Concluziile expertului C.P. prin

opinia sa separată nu puteau fi însușite de curtea de apel, întrucât acest

expert nu a fost numit de instanță, iar lucrarea sa a fost efectuată într-o

altă fază procesuală și în urmă cu doi ani, perioadă în care valoarea terenului

pe piață a crescut.

Opinia însușită de instanța de apel

este opinia majoritară și a fost corect adoptată cu atât mai mult cu cât

anterior efectuării lucrării expertul M.C. a arătat că efectuarea calculului

valorii terenului nu intră în specialitatea sa.

Critica referitoare la modalitatea

de stabilire a prejudiciului produs prin tăierea plantației de pomi fructiferi

va fi respinsă pentru aceleași considerente expuse mai sus în analiza

recursului Ministerului Public.

Se va reține, totodată, că nu s-au

formulat obiecțiuni de către pârâtă la raportul de expertiză tehnică în ceea ce

privește modalitatea de calcul a acestor despăgubiri, acest aspect neputând fi

invocat prin motivele de recurs.

Critica potrivit căreia s-ar fi

acordat reclamantei mai mult decât ar fi cerut, cu încălcarea dispozițiilor

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este neîntemeiată. Într-adevăr, suma

solicitată prin cererea inițială era inferioară celei acordate prin decizia

recurată, însă, la 31 martie 2008, după efectuarea expertizei, reclamanta a

depus la dosar o cerere de majorare a pretențiilor la suma stabilită de

experți.

Prin această cerere, reclamanta și-a

majorat doar câtimea obiectului cererii, cererea neputându-se califica ca o

modificare de acțiune, conform art. 132 alin. (2) C. proc. civ.

Nici ultima critică referitoare la

greșita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată nu este

întemeiată.

Instanța de apel a aplicat corect

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. întrucât pârâta a căzut în pretenții.

Pe de altă parte, cheltuielile de

judecată acordate sunt dovedite cu acte, respectiv cu chitanțele de plată a

onorariilor de expertiză.

Nu sunt aplicabile astfel

dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cum a solicitat recurenta

întrucât printre cheltuielile acordate nu se regăsesc onorarii de avocat.

Pentru toate aceste considerente, se

va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de

C.N.A.D.N.R. SA, ca reprezentant al Statului Român, împotriva deciziei nr. 85/A

din 31 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 noiembrie 2008.