ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4246/2011

Asupra cauzei civile de față; Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 48/A din 21 aprilie 2010, a admis apelurile formulate de reclamantul P.C.A. și de pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, împotriva sentinței civile nr. 280 din data de 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș. A schimbat în parte sentința, în sensul că a înlăturat de la restituirea în natură a terenului de 379 m.p. (S3) și a acordat reclamantului despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 1.323 m.p., în loc de 944 m.p.; a menținut în rest sentința. A respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C.N.A.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 09 decembrie 2008, reclamantul P.C.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, contestație împotriva dispoziției nr. 5649 din 05 noiembrie 2008, solicitând anularea acesteia și să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.112 m.p. situat în Pitești, județul Argeș, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 280 din 22 decembrie 2009, a admis în parte contestația și a anulat în parte dispoziția nr. 5649 din 05 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești, constatând că notificatorul P.C.A.

este îndreptățit să i se restituie în natură următoarele suprafețe de teren situate în Pitești, județul Argeș: S2=305 m.p.; S3=379 m.p. ; S4=585 m.p. și S5=285 m.p., astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică efectuată în cauză de experții judiciari V.S. și M.C. ce face parte integrantă din prezenta sentință, în total suprafața de 1.554 m.p. teren. De asemenea, s-a constatat că notificatorul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 944 m.p. teren, în loc de suprafața de 2.112 m.p. teren. Intimații au fost obligați să plătească contestatorului suma de 2.100 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 5649 din 05 noiembrie 2008 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv notificatorului P.C.A., pentru terenul în suprafață de 2.112 m.p., situat în Pitești, constatându-se că în Municipiul Pitești nu au fost identificate bunuri sau servicii care pot fi oferite în compensare și, de asemenea, că valoarea despăgubirilor primite la expropriere în anul 1967 a fost în sumă de 4.752 ROL. Dispoziția nr. 5649/2008 a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar în notificarea înaintată prin intermediul executorului judecătoresc semnatarul ei a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.

Prin decizia nr. 408/1967, terenul în suprafață de 2.112 m.p. a fost expropriat, în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, reclamantul fiind individualizat, în favoarea acestuia, în ce privește calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, operând și prezumția prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată. Procedând la verificarea situației juridice a terenului în discuție la data de 01 ianuarie 1990 și la data de 14 februarie 2001, experții cauzei au stabilit că la aceleași date, acesta se afla în proprietate statului, că a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea, fiind construite pe teren, în anul 1967, blocuri. Experții au constatat însă că pe vechiul amplasament pot fi restituite următoarele suprafețe de teren identificate în schița raportului de expertiză: S2=305 m.p.

ocupată de garajele proprietarilor blocului; S3=379 m.p. îngrădită de o terță persoană; S4=585 m.p. ocupată de garajele proprietarilor blocului și S5=285 m.p. ocupată de platforma de gunoi pe suprafață de beton degradat și garajul unui locatar. În legătură cu construcțiile existente pe suprafețele de teren mai sus descrise, experții au stabilit că acestea sunt provizorii și pot fi demontate. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 01 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.

Nici în cadrul procedurii administrative de soluționare a notificării, nici în cadrul procedurii judiciare, pârâții nu au făcut dovada că terenurile identificate în raportul de expertiză prin reperele S2, S4 și S5 sunt afectate unor amenajări de utilitate publică, inclusiv sub forma unor amenajări subterane dintre cele expres prevăzute de art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007, deși aveau această obligație în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ.. În ce privește suprafața de 379 m.p., deși s-a susținut că acest teren se află în posesia unei terțe persoane, totuși la dosar nu s-a depus vreun titlu de proprietate căruia legea să îi atribuie o prezumție de legalitate.

Nu în ultimul rând, s-a observat că destinația actuală a terenurilor astfel cum a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză, exclude apartenența acestora la domeniul public al Municipiului Pitești, având în vedere că în inventarul public al municipiului, aprobat și hotărârea Consiliului Local nr. 176/2001 și nr. 191/2001, cu această apartenență a fost menționată suprafața de 15.000 m.p. teren sub denumirea de „spațiu verde cartier”. De aceea, dând eficiență principiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 10/2001, care prevede, ca regulă generală, faptul că „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini” și constatând că, potrivit probatoriului administrat în cauză, cele patru terenuri în suprafață totală de 1.554 m.p.

nu se încadrează în categoria terenurilor afectate de amenajări de utilitate publică, în raport de dispozițiile legale mai sus citate, precum și prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, Tribunalul a dispus în sensul arătat. S-a constatat că notificatorul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 944 m.p. teren, în loc de suprafața de 2.112 m.p. Instanța de apel a reținut următoarele: Cererea de intervenție este inadmisibilă, iar apelurile formulate sunt fondate în ceea ce privește terenul de 379 m.p. Cererea de intervenție este inadmisibilă pentru că, pe de o parte, aceasta a fost făcută în apel, fiind necesară învoirea părților, potrivit art. 50 alin. (3) C. proc.

civ., pârâții nefiind de acord cu aceasta, iar pe de altă parte, procedura de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent a imobilelor preluate abuziv este o procedură specială, deschisă doar persoanei îndreptățite la restituire în sensul art. 3 și 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, intervenienta neavând o asemenea calitate. Ambele apeluri formulate în cauză sunt fondate în ceea ce privește terenul de 379 m.p., fiind nefondate în ceea ce privește celelalte critici formulate. Referitor la acest teren trebuie reținut că, față de probele și actele dosarului, precum și recunoașterii reclamantului făcută prin apelul său și susținerilor pârâților din apelul acestora, în sensul că terenul aparține altei persoane, instanța de fond a reținut greșit că acest teren poate fi restituit în natură persoanei îndreptățite, potrivit art. 9 și 26 din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții, acest teren nu putea fi restituit în natură reclamantului, urmând ca acesta să primească despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru acest teren. Celelalte critici din apelul reclamantului sunt nefondate, întrucât: Prin apelul său, reclamantul arată că, alături de suprafețele restituite deja prin sentința apelată, trebuia să-i fie restituite și suprafețele notate cu S6 și S7 cu motivarea că nu s-a făcut dovada în cauză că acestea sunt traversate subteran de conducte de apă, canal, rețele electrice sau de telefonie. Numai că, așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, aceste parcele de teren constituie spațiu verde și sunt incluse prin hotărârile Consiliului Local Pitești nr. 176/2001 și 191/2001 în inventarul public al Municipiului Pitești, în suprafață totală de 15.000 m.p.

teren sub denumirea „spațiu verde cartier”. În aceste condiții și față de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, și cele ale art. 10 pct. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, aceste suprafețe de teren fiind afectate de amenajări de utilitate publică ale Municipiului Pitești, nu pot fi restituite în natură, ci prin măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale. Față de aceste considerente, sentința apelată este legală în ceea ce privește nerestituirea suprafețelor notate cu S6 și S7 și care constituie spațiu verde.

Celelalte critici formulate prin apelul pârâților sunt nefondate, întrucât: Potrivit probelor de la dosar, este cert că pe terenul de 2.112 m.p., expropriat de la autorul reclamantului, s-au edificat blocuri de locuințe, dar, deși terenul a primit în parte afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea, în parte acesta este liber, astfel cum s-a constatat prin expertiza tehnică, putând fi restituit în natură. În acest caz sunt aplicabile aceleași dispoziții ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată la 04 aprilie 2005, potrivit cărora în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate, și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă.

Pentru ca imobilul teren expropriat să facă obiect al restituirii în natură, este necesar ca acesta să fie liber. Or, în sensul Legii nr. 10/2001, sunt considerate libere terenurile care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional întreaga suprafață a terenului. Ca atare, dacă suprafețele de teren notate cu S2, S4 și S5 nu sunt cuprinse în domeniul public, nefăcându-se dovezi în acest sens, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, rezultă că în privința lor trebuie să se aplice principiul prioritar al restituirii în natură. Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond a stabilit o situație de fapt în concordanță cu probele administrate în cauză, inclusiv expertiza tehnică efectuată în cauză, situație de fapt la care a făcut o aplicare corectă a legii.

Referitor la critica privind obligația expertului de verificare a planului urbanistic al orașului, s-a reținut că potrivit expertizei tehnice, expertul a verificat acest plan, concluzionând că doar o parte a terenului în litigiu este necesar bunei utilizări a construcțiilor existente în zonă, această parte a terenului fiind domeniu public, iar pe cealaltă parte de teren există construcții provizorii. În privința acestei părți de teren, instanța de fond a apreciat corect că sunt aplicabile și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba de construcții ușoare sau demontabile și nefăcându-se dovada, de către pârâți, a afectării acestei părți de teren de amenajări de utilitate publică în sensul art. 10 pct. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 250/2007. Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs reclamantul P.C.A. și pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești. 1. Reclamantul P.C.A. a criticat decizia, pentru următoarele motive: Se impune a i se restitui în natură și suprafețele de S6 de 590 m.p. și S7 de 347 m.p., care exced unei bune utilizări a blocurilor de locuințe apropiate, nu sunt afectate de nicio investiție sau detaliu de sistematizare, nu sunt domeniu public și au destinația de spațiu verde. 2. Pârâții au criticat decizia, pentru următoarele motive: Terenul solicitat este ocupat în întregime de construcțiile blocurilor, precum și de zona funcțională aferentă acestora.

Nu s-au avut în vedere apărările referitoare la concluziile raportului de expertiză: contradicția dintre concluzia în sensul că terenul în litigiu a primit în totalitate afectațiunea pentru care a fost dispusă exproprierea și cea prin care se susține că există totuși anumite suprafețe de teren care pot fi restituite în natură. Suprafețele restituite în natură, potrivit concluziilor aceluiași expert, sunt ocupate de garajele proprietarilor din bloc și de o platformă betonată, cu destinația de platformă de gunoi. S-a avut în vedere, la momentul preluării imobilului în litigiu, nu numai edificarea de blocuri de locuințe, ci și constituirea unei zone funcționale a acestora, ceea ce înseamnă detalii de sistematizare și lucrări de utilitate publică ce conduc la buna utilizare a blocurilor respective de către locatari.

Expertul trebuia să clarifice obiectivul fixat de instanță, de a verifica Planul Urbanistic General al Municipiului Pitești și, evidențiind în schiță imobilul, să verifice zona funcțională a blocului. Chiar dacă expertul nu s-a conformat, a răspuns cerințelor prin concluzia prin care susține că pe terenul în litigiu s-au construit blocurile, sens în care terenul a primit în totalitate afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea. Aceeași concluzie urmează a fi avută în vedere și cu privire la faptul că expertul avea obligația să stabilească în ce măsură eventualele rețele de distribuție afectează terenul în litigiu, cu obținerea informaților necesare de la instituțiile în cauză. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în considerarea celor ce succed: 1. Recursul declarat de reclamant.

Pentru respingerea apelului reclamantului, cu referire la suprafețele S6 și S7, instanța de apel a făcut referiri la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, reținând că acestea sunt afectate de amenajări de utilitate publică, constituind spații verzi, și la art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin H.G. nr. 250/2007 care include în sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” și amenajările de spații verzi din jurul blocurilor de locuit. Față de destinația suprafețelor de teren în discuție, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, ceea ce face să nu fie incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. 2. Recursul declarat de pârâți. Cu referire inclusiv la raportul de expertiză efectuat în cauză, probă ce nu poate fi reapreciată în recurs din perspectiva art. 304 C. proc. civ., instanța de apel a reținut că s-a verificat planul urbanistic al orașului, constatându-se că doar o parte a trenului în litigiu este necesară bunei funcționări a construcțiilor existente în zonă, pe cealaltă parte aflându-se construcții provizorii, ușoare sau demontabile, nefăcându-se dovezi de către pârâți în sensul afectării acestei părți de teren de amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007. La această situație de fapt s-au aplicat corect dispozițiile legale incidente, respectiv art. 11 alin. (3) cu referire la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, care sunt în sensul că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.

Contradicția imputată relativ la raportul de expertiză a fost înlăturată de instanța de apel prin confirmarea situației de fapt stabilită de prima instanță, cu referire la probele administrate în cauză, iar reaprecierea acesteia nu este posibilă în fața instanței de recurs. În fața instanței de recurs, pârâții au depus în cadrul probei cu acte, cu aplicarea art. 305 C. proc. civ. , relații de la SC D.S. SA – din schița atașată reieșind că rețeaua de distribuție este la stradă, de la SC T.C.C. SA – din a cărei schiță rezultă o rețea secundară de termoficare, de la SC R. SA – în care se arată că deține instalație de telecomunicații (cu privire la care s-ar putea lua măsuri de modificare a locației), precum și de la SC A.C.

SA cu traseele conductelor de apă potabilă și canalizare (care afectează într-o mică măsură S4 restituit în natură). Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate nici criticile formulate de către pârâți din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și să dispună respingerea recursurilor formulate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul P.C.A. și de pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești împotriva deciziei nr. 48/A din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.