ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4246/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4246/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei civile de

față;

Curtea de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 48/A din 21 aprilie 2010, a admis

apelurile formulate de reclamantul P.C.A. și de pârâții Primarul Municipiului Pitești

și Municipiul Pitești, împotriva sentinței civile nr. 280 din data de 22

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș.

A schimbat în parte sentința,

în sensul că a înlăturat de la restituirea în natură a terenului de 379 m.p. (S3)

și a acordat reclamantului despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața

de 1.323 m.p., în loc de 944 m.p.; a menținut în rest sentința.

A respins ca inadmisibilă

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C.N.A.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 09 decembrie 2008, reclamantul P.C.A. a formulat, în contradictoriu cu

pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, contestație împotriva

dispoziției nr. 5649 din 05 noiembrie 2008, solicitând anularea acesteia și să se

dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.112 m.p. situat în Pitești,

județul Argeș, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Argeș, prin

sentința civilă nr. 280 din 22 decembrie 2009, a

admis

în parte contestația și a anulat în parte dispoziția nr. 5649 din 05 noiembrie 2008

emisă de Primarul Municipiului Pitești, constatând că notificatorul P.C.A. este

îndreptățit să i se restituie în natură următoarele suprafețe de teren situate în

Pitești, județul Argeș: S2=305 m.p.; S3=379 m.p. ; S4=585 m.p. și S5=285 m.p., astfel

cum au fost identificate prin expertiza tehnică efectuată în cauză de experții judiciari

V.S. și M.C. ce face parte integrantă din prezenta sentință, în total suprafața

de 1.554 m.p. teren.

De asemenea,

s-a constatat că notificatorul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Legii

nr. 247/2005 pentru suprafața de 944 m.p. teren, în loc de suprafața de 2.112 m.p.

teren.

Intimații

au fost obligați să plătească contestatorului suma de 2.100 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr.

5649 din 05 noiembrie 2008 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv notificatorului P.C.A., pentru terenul în suprafață de 2.112

m.p., situat în Pitești, constatându-se că în Municipiul Pitești nu au fost identificate

bunuri sau servicii care pot fi oferite în compensare și, de asemenea, că valoarea

despăgubirilor primite la expropriere în anul 1967 a fost în sumă de 4.752 ROL.

Dispoziția nr. 5649/2008

a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar în notificarea înaintată

prin intermediul executorului judecătoresc semnatarul ei a solicitat acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.

Prin decizia nr. 408/1967,

terenul în suprafață de 2.112 m.p. a fost expropriat, în actul de autoritate prin

care s-a dispus măsura preluării abuzive, reclamantul fiind individualizat, în favoarea

acestuia, în ce privește calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii,

operând și prezumția prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Procedând la verificarea

situației juridice a terenului în discuție la data de 01 ianuarie 1990 și la data

de 14 februarie 2001, experții cauzei au stabilit că la aceleași date, acesta se

afla în proprietate statului, că a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea,

fiind construite pe teren, în anul 1967, blocuri.

Experții au constatat

însă că pe vechiul amplasament pot fi restituite următoarele suprafețe de teren

identificate în schița raportului de expertiză:

S2=305

m.p. ocupată de garajele proprietarilor blocului; S3=379 m.p. îngrădită de o terță

persoană; S4=585 m.p. ocupată de garajele proprietarilor blocului și S5=285 m.p.

ocupată de platforma de gunoi pe suprafață de beton degradat și garajul unui locatar.

În legătură

cu construcțiile existente pe suprafețele de teren mai sus descrise, experții au

stabilit că acestea sunt provizorii și pot fi demontate.

În conformitate

cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură

terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după

data de 01 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.

Nici în cadrul

procedurii administrative de soluționare a notificării, nici în cadrul procedurii

judiciare, pârâții nu au făcut dovada că terenurile identificate în raportul de

expertiză prin reperele S2, S4 și S5 sunt afectate unor amenajări de utilitate publică,

inclusiv sub forma unor amenajări subterane dintre cele expres prevăzute de

art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007, deși aveau această obligație în conformitate

cu dispozițiile art. 1169 C. civ..

În ce privește

suprafața de 379 m.p., deși s-a susținut că acest teren se află în posesia unei

terțe persoane, totuși la dosar nu s-a depus vreun titlu de proprietate căruia legea

să îi atribuie o prezumție de legalitate.

Nu în ultimul

rând, s-a observat că destinația actuală a terenurilor astfel cum a fost stabilită

prin expertiza tehnică efectuată în cauză, exclude apartenența acestora la domeniul

public al Municipiului Pitești, având în vedere că în inventarul public al municipiului,

aprobat și hotărârea Consiliului Local nr. 176/2001 și nr. 191/2001, cu această

apartenență a fost menționată suprafața de 15.000 m.p. teren sub denumirea de „spațiu

verde cartier”.

De aceea,

dând eficiență principiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 10/2001, care prevede,

ca regulă generală, faptul că „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia

cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data

cererii de restituire și libere de orice sarcini” și constatând că, potrivit probatoriului

administrat în cauză, cele patru terenuri în suprafață totală de 1.554 m.p. nu se

încadrează în categoria terenurilor afectate de amenajări de utilitate publică,

în raport de dispozițiile legale mai sus citate, precum și prevederile art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, Tribunalul a dispus în sensul arătat.

S-a constatat

că notificatorul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005

pentru suprafața de 944 m.p. teren, în loc de suprafața de 2.112 m.p.

Instanța de

apel a reținut următoarele:

Cererea de

intervenție este inadmisibilă, iar apelurile formulate sunt fondate în ceea ce privește

terenul de 379 m.p.

Cererea de

intervenție este inadmisibilă pentru că, pe de o parte, aceasta a fost făcută în

apel, fiind necesară învoirea părților, potrivit art. 50 alin. (3) C. proc.

civ., pârâții nefiind de acord cu aceasta, iar pe de altă parte, procedura de restituire

în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent a imobilelor preluate abuziv

este o procedură specială, deschisă doar persoanei îndreptățite la restituire în

sensul art. 3 și 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, intervenienta neavând o asemenea

calitate.

Ambele apeluri

formulate în cauză sunt fondate în ceea ce privește terenul de 379 m.p., fiind nefondate

în ceea ce privește celelalte critici formulate.

Referitor

la acest teren trebuie reținut că, față de probele și actele dosarului, precum și

recunoașterii reclamantului făcută prin apelul său și susținerilor pârâților din

apelul acestora, în sensul că terenul aparține altei persoane, instanța de fond

a reținut greșit că acest teren poate fi restituit în natură persoanei îndreptățite,

potrivit art. 9 și 26 din Legea nr. 10/2001.

În aceste

condiții, acest teren nu putea fi restituit în natură reclamantului, urmând ca acesta

să primească despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru acest teren.

Celelalte

critici din apelul reclamantului sunt nefondate, întrucât:

Prin apelul

său, reclamantul arată că, alături de suprafețele restituite deja prin sentința

apelată, trebuia să-i fie restituite și suprafețele notate cu S6 și S7 cu motivarea

că nu s-a făcut dovada în cauză că acestea sunt traversate subteran de conducte

de apă, canal, rețele electrice sau de telefonie.

Numai că,

așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, aceste parcele de teren

constituie spațiu verde și sunt incluse prin hotărârile Consiliului Local Pitești

nr. 176/2001 și 191/2001 în inventarul public al Municipiului Pitești, în suprafață

totală de 15.000 m.p. teren sub denumirea „spațiu verde cartier”.

În aceste

condiții și față de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată,

și cele ale art. 10 pct. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007,

aceste suprafețe de teren fiind afectate de amenajări de utilitate publică ale Municipiului

Pitești, nu pot fi restituite în natură, ci prin măsuri reparatorii în echivalent

în condițiile legii speciale.

Față de aceste

considerente, sentința apelată este legală în ceea ce privește nerestituirea suprafețelor

notate cu S6 și S7 și care constituie spațiu verde.

Celelalte

critici formulate prin apelul pârâților sunt nefondate, întrucât:

Potrivit probelor

de la dosar, este cert că pe terenul de 2.112 m.p., expropriat de la autorul reclamantului,

s-au edificat blocuri de locuințe, dar, deși terenul a primit în parte afectațiunea

pentru care s-a dispus exproprierea, în parte acesta este liber, astfel cum s-a

constatat prin expertiza tehnică, putând fi restituit în natură.

În acest caz

sunt aplicabile aceleași dispoziții ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

republicată la 04 aprilie 2005, potrivit cărora în cazul în care construcțiile expropriate

au fost integral demolate, și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții

de teren rămase liberă.

Pentru ca

imobilul teren expropriat să facă obiect al restituirii în natură, este necesar

ca acesta să fie liber.

Or, în sensul

Legii nr. 10/2001, sunt considerate libere terenurile care nu sunt afectate servituților

legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale,

iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional întreaga suprafață

a terenului.

Ca atare,

dacă suprafețele de teren notate cu S2, S4 și S5 nu sunt cuprinse în domeniul public,

nefăcându-se dovezi în acest sens, astfel cum corect a reținut și instanța de fond,

rezultă că în privința lor trebuie să se aplice principiul prioritar al restituirii

în natură.

Față de aceste

considerente rezultă că instanța de fond a stabilit o situație de fapt în concordanță

cu probele administrate în cauză, inclusiv expertiza tehnică efectuată în cauză,

situație de fapt la care a făcut o aplicare corectă a legii.

Referitor

la critica privind obligația expertului de verificare a planului urbanistic al orașului,

s-a reținut că potrivit expertizei tehnice, expertul a verificat acest plan, concluzionând

că doar o parte a terenului în litigiu este necesar bunei utilizări a construcțiilor

existente în zonă, această parte a terenului fiind domeniu public, iar pe cealaltă

parte de teren există construcții provizorii.

În privința

acestei părți de teren, instanța de fond a apreciat corect că sunt aplicabile și

dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba de construcții

ușoare sau demontabile și nefăcându-se dovada, de către pârâți, a afectării acestei

părți de teren de amenajări de utilitate publică în sensul art. 10 pct. 3 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Împotriva

acestei decizii au formulat cereri de recurs

reclamantul P.C.A. și pârâții Primarul Municipiului

Pitești și Municipiul Pitești.

a criticat decizia, pentru următoarele motive:

Se impune a i se restitui

în natură și suprafețele de S6 de 590 m.p. și S7 de 347 m.p., care exced unei bune

utilizări a blocurilor de locuințe apropiate, nu sunt afectate de nicio investiție

sau detaliu de sistematizare, nu sunt domeniu public și au destinația de spațiu

verde.

decizia, pentru următoarele motive:

Terenul solicitat este

ocupat în întregime de construcțiile blocurilor, precum și de zona funcțională aferentă

acestora.

Nu s-au avut în vedere

apărările referitoare la concluziile raportului de expertiză: contradicția dintre

concluzia în sensul că terenul în litigiu a primit în totalitate afectațiunea pentru

care a fost dispusă exproprierea și cea prin care se susține că există totuși anumite

suprafețe de teren care pot fi restituite în natură.

Suprafețele restituite

în natură, potrivit concluziilor aceluiași expert, sunt ocupate de garajele proprietarilor

din bloc și de o platformă betonată, cu destinația de platformă de gunoi.

S-a avut în vedere, la

momentul preluării imobilului în litigiu, nu numai edificarea de blocuri de locuințe,

ci și constituirea unei zone funcționale a acestora, ceea ce înseamnă detalii de

sistematizare și lucrări de utilitate publică ce conduc la buna utilizare a blocurilor

respective de către locatari.

Expertul trebuia să clarifice

obiectivul fixat de instanță, de a verifica Planul Urbanistic General al Municipiului

Pitești și, evidențiind în schiță imobilul, să verifice zona funcțională a blocului.

Chiar dacă expertul nu s-a conformat, a răspuns cerințelor prin concluzia prin care

susține că pe terenul în litigiu s-au construit blocurile, sens în care terenul

a primit în totalitate afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea.

Aceeași concluzie urmează

a fi avută în vedere și cu privire la faptul că expertul avea obligația să stabilească

în ce măsură eventualele rețele de distribuție afectează terenul în litigiu, cu

obținerea informaților necesare de la instituțiile în cauză.

Analizând decizia de apel

în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate,

în considerarea celor ce succed:

reclamant.

Pentru respingerea apelului

reclamantului, cu referire la suprafețele S6 și S7, instanța de apel a făcut referiri

la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, reținând că acestea sunt

afectate de amenajări de utilitate publică, constituind spații verzi, și la

art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 care include în sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale” și amenajările de spații verzi din jurul blocurilor de locuit.

Față de destinația suprafețelor

de teren în discuție, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legale incidente, ceea ce face să nu fie incidente în cauză dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

pârâți.

Cu referire inclusiv la

raportul de expertiză efectuat în cauză, probă ce nu poate fi reapreciată în recurs

din perspectiva art. 304 C. proc. civ., instanța de apel a reținut că s-a verificat

planul urbanistic al orașului, constatându-se că doar o parte a trenului în litigiu

este necesară bunei funcționări a construcțiilor existente în zonă, pe cealaltă

parte aflându-se construcții provizorii, ușoare sau demontabile, nefăcându-se dovezi

de către pârâți în sensul afectării acestei părți de teren de amenajări de utilitate

publică, în sensul art. 10 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 250/2007.

La această situație de

fapt s-au aplicat corect dispozițiile legale incidente, respectiv art. 11 alin.

(3) cu referire la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, care sunt

în sensul că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții

ușoare sau demontabile.

Contradicția imputată

relativ la raportul de expertiză a fost înlăturată de instanța de apel prin confirmarea

situației de fapt stabilită de prima instanță, cu referire la probele administrate

în cauză, iar reaprecierea acesteia nu este posibilă în fața instanței de recurs.

În fața instanței de recurs,

pârâții au depus în cadrul probei cu acte, cu aplicarea art. 305 C. proc. civ. ,

relații de la SC D.S. SA – din schița atașată reieșind că rețeaua de distribuție

este la stradă, de la SC T.C.C. SA – din a cărei schiță rezultă o rețea secundară

de termoficare, de la SC R. SA – în care se arată că deține instalație de telecomunicații

(cu privire la care s-ar putea lua măsuri de modificare a locației), precum și de

la SC A.C. SA cu traseele conductelor de apă potabilă și canalizare (care afectează

într-o mică măsură S4 restituit în natură).

Constatând, prin urmare,

că nu sunt fondate nici criticile formulate de către pârâți din perspectiva

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art.

312 alin. (1) C. proc. civ., și să dispună respingerea recursurilor formulate în

cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamantul P.C.A. și de pârâții Primarul Municipiului

Pitești și Municipiul Pitești împotriva deciziei nr. 48/A din 21 aprilie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2011.