ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1941/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1941/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin acțiunea
introdusă pe rolul Tribunalului Argeș la data de 19 noiembrie 2002, reclamanții
R.F., R.G., I.M. și H.E., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va
pronunța, în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA acesta să fie
obligat la plata sumei de 18.475 dolari SUA, reprezentând cuantumul
despăgubirii ce urmează să-i fie acordate pentru suprafața de 739 mp (25 dolari
SUA/mp), în echivalent în lei, la cursul zilei și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii
reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 739 mp
conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 3364 din 22 iulie 1993 emis
de Comisia Locală de fond funciar Ștefănești, teren care le-a fost expropriat
cu propunerea unui cuantum de despăgubiri în sumă de 4611 dolari SUA, însemnând
6,24 dolari SUA/mp.
Reclamanții au mai
arătat că această sumă este derizorie având în vedere faptul că este un teren
intravilan și că în această unitate administrativ-teritorială, în mod obișnuit
terenurile au un preț de circulație mult mai mare.
Prin sentința civilă
nr. 154 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Argeș, s-a admis acțiunea
reclamanților și a fost obligată pârâta C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de
17.736 dolari SUA reprezentând despăgubiri pentru terenul de 739 mp arabil
extravilan situat în punctul Zăvoi - Ștefănești.
După un prim ciclu
procesual, prin Decizia civilă nr. 417 R din 9 martie 2006 a Curții de Apel
Pitești s-a admis recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, s-a casat
sentința civilă nr. 154 din 26 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș și
s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
În motivarea deciziei
de casare s-a reținut că fiind vorba de o expropriere la soluționarea acțiunii
era obligatorie participarea procurorului, ceea ce face ca hotărârea atacată să
fie lovită de nulitate.
Rejudecând cauza,
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 58 din 15 februarie 2007, a admis în
parte acțiunea completată, formulată de reclamanți, a obligat pârâtul să
plătească acestora suma de 31.038 Euro, cu titlu de despăgubiri acordate pentru
terenul expropriat, în suprafață de 739 mp, situat în județul Argeș,
identificat de expert I.I. în raportul de expertiză întocmit în cauză, precum
și la suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond, în rejudecare, a reținut următoarele:
Prin acțiunea
precizatoare și completatoare, reclamanții au contestat și Hotărârea nr. 2 din
13 ianuarie 2005 prin care s-au stabilit despăgubirile.
Prin întâmpinarea
formulată de pârâtă s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,
arătându-se în esență, că în cadrul procedurii de expropriere, despăgubirile se
acordă în baza unui raport de expertiză motivat și întemeiat; că s-a numit o
comisie care s-a pronunțat asupra cuantumului despăgubirii și că nu este moral
ca o persoană expropriată să fie avantajată față de ceilalți proprietari, care
au fost despăgubiți cu aceeași sumă.
S-a mai reținut că în
urma expertizei încuviințată și efectuată de inginer I.I. s-a stabilit suma de
31.038 Euro, în funcție de informațiile preluate de la notariate cu privire la
prețurile pentru tranzacțiile imobiliare efectuate în zonă.
În final s-a reținut
că deși pârâtul și-a desemnat un expert parte, acesta nu a participat la
efectuarea lucrării și deși s-a amânat judecata cauzei pentru ca acesta să-și
exprime punctul de vedere, acesta nu a procedat în acest sens și nici nu a
făcut vreo probă din care să rezulte poziția pârâtei față de modalitatea de
calcul și de cuantumul despăgubirilor.
Prin decizia civilă
nr. 256/A din 13 iunie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori
și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA
și a obligat-o să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut
următoarele:
Criticile apelantei
care privesc raportul de expertiză efectuat în cauză nu pot fi reținute
deoarece acest raport de expertiză tehnică a fost pus în discuția părților, de
către instanță, apelanta neexprimându-și un punct de vedere și neformulând
obiectiuni la acesta.
Separat de aceasta
s-a mai reținut că valoarea despăgubirilor reflectă realitatea, reprezentând
valoarea reală a terenului la data exproprierii și daunele produse
expropriatului conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva deciziei
pronunțate de instanța de apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a
declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susținerea
recursului s-a arătat că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru
stabilirea despăgubirilor instanța constituie o comisie de experți, că expertul
I.I., numit de instanță, nu putea efectua raportul de expertiză, deoarece a
fost expertul care a stabilit pentru companie suma ce reprezintă despăgubirea
acordată conte statorului și că în acest fel hotărârea este nelegală iar actul
de procedură întocmit este nul potrivit art. 105 C. proc. civ.
S-a mai susținut că
în mod greșit s-a reținut că subscrisa ar fi achiesat la raportul de expertiză
efectuat deoarece acesta nu a fost întocmit conform prevederilor legale.
Cu privire la
obligarea la plata cheltuielilor de judecată s-a susținut că nu-i poate fi
reținută culpa sa procesuală pentru plata acestora.
Recursul va fi
respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25 din
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică
„pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți
compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un
al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Din verificarea
actelor depuse de părți și a lucrărilor efectuate se constată că dispozițiile
legale menționate nu au fost încălcate, astfel că nu subzistă motivul de
nelegalitate invocat.
Recurenta reclamantă
și-a desemnat cu întârziere expertul consilier (după 4 termene acordate de
instanță pentru acest motiv) care deși convocat de 2 ori de către expertul
numit de instanță, nu a înțeles să participe la efectuarea expertizei.
În aceste
condiții nu se poate reține cu deplin temei că probele au fost administrate cu
nesocotirea prevederilor legale aplicabile.
Astfel critica ce
poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. nu este fondată, raportul de expertiză efectuat în cauză fiind efectuat în
mod legal.
Referitor la greșita
obligare la plata cheltuielilor de judecată, dispozițiile art. 274 C. proc.
civ. prevăd la alin. (1) că partea care cade în pretențiuni să fie obligată la
cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Or, față de
conținutul acestor dispoziții instanța în mod legal 1-a obligat pe pârât la
plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți cu ocazia acestui
proces.
Față de cele
arătate și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se
constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în
consecință recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei
nr. 256/A din 13 iunie2007 a Curții de Apel Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 martie 2008.