ÎCCJ, decizie (scj.ro #86815)

Expropriere. Criteriile prevăzute de lege pentru stabilirea valorii reale a despăgubirilor acordate. Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Index alfabetic : drept de proprietate privată - expropriere - despăgubire Constituția României art. 44 alin. (3) Legea nr.33/1994 : art. 1, art. 26 Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, art. 1 Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispozițiile art. 44 alin.(3) din Constituția României au fost preluate ca atare în art. 1 din Legea nr. 33/1994.

Nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat, care potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cea stabilită în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 5478 din 3 octombrie 2008 Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2004 reclamanții D.F. și D.C.M. au chemat în judecată Statul Român, prin Compania Națională de Străzi și Drumuri Naționale din România S.A. de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 46.825 dolari reprezentând cuantumul despăgubirii pentru o suprafață de 1.873 m .p.

teren. Ulterior reclamanții și-au completat acțiunea, arătând că formulează contestație și împotriva Hotărârii nr. 4/2004 de stabilire a despăgubirilor. Tribunalul Argeș prin sentința nr. 192/2005, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată. Urmare admiterii apelului declarat de pârâtă, Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 52 A/2006, a anulat sentința civilă nr. 192/2005 și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, motivat de încălcarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 33/1994. Rejudecând, Tribunalul Argeș prin sentința nr. 241/2006, a admis contestația formulată de reclamanți, a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 4/2004 în ceea ce privește cuantumul acestora. A obligat pârâtul să plătească contestatorilor, echivalentul în moneda națională a sumei de 47.187 Euro, la momentul plății, cu titlu de despăgubiri, conform expertizei.

Instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea reală a terenului precum și prejudiciul cauzat reclamanților, conform art. 26 alin.(1) din Legea nr. 33/1994, calculat în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză. A fost omologat raportul de expertiză care a stabilit valoarea reală a terenului la 40.640 Euro și valoarea daunelor suferite de reclamanți ca urmare a exproprierii de 3.547 Euro. Prin decizia nr. 65 A/2008, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile formulate de reclamanți și de C.N.A.D.N.R., a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a stabilit valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății, de 65 Euro/m.p.

A înlăturat obligarea expropriatorului la plata sumei de 3.547 Euro – daune – despăgubiri pentru restul terenului rămas. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că reclamanții nu au dovedit daunele ce le-ar fi fost produse prin expropriere în cuantum de 3.547 Euro, așa încât, în mod greșit prima instanță l-a obligat pe pârât la plata acestora. La evaluarea terenului expropriat, instanța de apel a avut în vedere suma de 65 Euro/m.p., făcând o medie a prețurilor calculate de cei trei experți.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanții au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C .proc.civ., susținând că în mod greșit instanța de apel a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat suma de 65 Euro/m.p., atât timp cât cei doi experți desemnați de instanță și de ei au stabilit valoarea de 75 Euro/m.p., în timp ce expertul desemnat de expropriator a stabilit valoarea de 60 Euro/m.p. Mai arată că suma de 75 Euro/m.p. este rezonabilă, avându-se în vedere și faptul că este vorba de un teren intravilan, iar prețul real de circulație al imobilelor în această zonă este cu mult mai mare. O altă critică vizează faptul că în mod nelegal instanța de apel a înlăturat obligația expropriatorului la plata sumei de 3.547 Euro cu titlu de despăgubiri pentru daunele ce le-au fost produse prin expropriere întrucât acordarea acestor daune este prevăzută de Legea nr. 33/1994.

Recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 44 alin.(3) din Constituția României, revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată garantat de stat „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”. Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că: „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.

Conform art. 26 din Legea nr.33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ – teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, „luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia…”. Este de observat că jurisprudența contenciosului european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986, cazul James și alții c. Regatului Unit). Din dispozițiile legale menționate rezultă cu evidență că nici o expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat. În cauză, la instanța de apel s-a efectuat o expertiză de către o comisie de experți în compunerea prevăzută de Legea nr.33/1994, prin care doi experți (cel numit de instanță și cel desemnat de reclamanți) au concluzionat că valoarea terenului în litigiu este de 75 Euro/m.p., iar expertul desemnat de expropriator a concluzionat că valoarea este de 60 Euro/m.p.

Stabilind valoarea de 65 Euro/m.p. a terenului expropriat, instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit cu care, valoarea reală a terenului expropriat este cea stabilită în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză. Doi dintre experții desemnați în cauză stabilind ca preț minimal 75 Euro/m.p., scăderea de către instanță a valorii terenului la 65 Euro/m.p. motivat de faptul că ar fi procedat la efectuarea unei medii între valorile prezentate de experți, nu este motivată legal. Referitor la cea de a doua critică vizând modalitatea în care instanța de apel s-a pronunțat privitor la suma de 3.547 Euro, reprezentând valoarea daunelor cauzate reclamanților urmare a exproprierii, nu poate fi primită.

Este adevărat că în fața primei instanțe expertul desemnat a stabilit valoarea daunelor produse reclamanților ca urmare a exproprierii la suma de 3.547 Euro. Prin expertiza efectuată în apel s-a concluzionat însă, că nu există nici un fel de documente privind daunele produse expropriaților și prin urmare nu există astfel de daune. Din acest punct de vedere, în mod just instanța de apel a înlăturat obligația expropriatorului la plata acestei sume. Drept urmare, în baza art. 312 alin.(3) C.proc.civ. recursul a fost admis, a fost modificata în parte decizia atacată, în sensul că s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății de 75 Euro/m.p. în loc de 65 Euro/m.p., au fost menținute restul dispozițiilor deciziei.