ÎCCJ, decizie (scj.ro #86815)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86815) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Expropriere.
Criteriile prevăzute de lege pentru stabilirea valorii reale a
despăgubirilor acordate.
Cuprins
pe materii :
Drept civil. Drepturi reale.
Index
alfabetic :
drept de proprietate privată
-
expropriere
-
despăgubire
Constituția României art. 44
alin. (3)
Legea nr.33/1994 : art. 1, art. 26
Protocolul nr. 1 adițional la Convenția
Europeană a Drepturilor și
Libertăților
Fundamentale, art. 1
Reținându-se caracterul excepțional al
cedării proprietății prin expropriere și în scopul
asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de
proprietate privată, dispozițiile art. 44 alin.(3) din
Constituția României au fost preluate ca atare în art. 1 din Legea nr.
33/1994.
Nicio expropriere nu poate fi făcută decât în
schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă,
adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului
expropriat, care potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cea
stabilită în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit
imobilele de acest fel din unitatea administrativ-teritorială la data
întocmirii raportului de expertiză.
ICCJ,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
civilă nr. 5478 din
3
octombrie 2008
Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2004
reclamanții D.F. și D.C.M. au chemat în judecată Statul Român,
prin Compania Națională de Străzi și Drumuri Naționale
din România S.A. de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor
și Turismului solicitând obligarea pârâtului la plata
sumei
de 46.825 dolari reprezentând cuantumul despăgubirii pentru o
suprafață de
1.873 m
.p.
teren.
Ulterior reclamanții și-au completat acțiunea,
arătând că formulează contestație și împotriva
Hotărârii nr. 4/2004 de stabilire a despăgubirilor.
Tribunalul Argeș prin sentința nr. 192/2005, a admis
acțiunea astfel cum a fost precizată.
Urmare admiterii apelului declarat de pârâtă, Curtea de
Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 52 A/2006, a anulat
sentința civilă nr. 192/2005 și a trimis cauza spre rejudecare
la același tribunal, motivat de încălcarea prevederilor art. 23 din
Legea nr. 33/1994.
Rejudecând, Tribunalul Argeș prin sentința nr. 241/2006,
a admis contestația formulată de reclamanți, a dispus anularea
în parte a Hotărârii nr. 4/2004 în ceea ce privește cuantumul
acestora. A obligat pârâtul să plătească contestatorilor,
echivalentul în moneda națională a sumei de 47.187 Euro, la momentul
plății, cu titlu de despăgubiri, conform expertizei.
Instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor
valoarea reală a terenului precum și prejudiciul cauzat reclamanților,
conform art. 26 alin.(1) din Legea nr. 33/1994, calculat în raport de
prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel
în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de
expertiză.
A fost omologat raportul de expertiză care a stabilit
valoarea reală a terenului la 40.640 Euro și valoarea daunelor
suferite de reclamanți ca urmare a exproprierii de 3.547 Euro.
Prin decizia nr. 65 A/2008, Curtea de Apel Pitești a admis
apelurile formulate de reclamanți și de C.N.A.D.N.R., a schimbat în
parte sentința primei instanțe, în sensul că a stabilit valoarea
terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plății,
de 65 Euro/m.p. A înlăturat obligarea expropriatorului la plata sumei de
3.547 Euro – daune – despăgubiri pentru restul terenului rămas. A
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a reținut că reclamanții nu
au dovedit daunele ce le-ar fi fost produse prin expropriere în cuantum de
3.547 Euro, așa încât, în mod greșit prima instanță l-a
obligat pe pârât la plata acestora.
La evaluarea terenului expropriat, instanța de apel a avut
în vedere suma de 65 Euro/m.p., făcând o medie a prețurilor calculate
de cei trei experți.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanții au
declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9
C
.proc.civ., susținând că în mod greșit
instanța de apel a avut în vedere la stabilirea cuantumului
despăgubirii pentru terenul expropriat suma de 65 Euro/m.p., atât timp cât
cei doi experți desemnați de instanță și de ei au
stabilit valoarea de 75 Euro/m.p., în timp ce expertul desemnat de expropriator
a stabilit valoarea de 60 Euro/m.p.
Mai arată că suma de 75 Euro/m.p. este
rezonabilă, avându-se în vedere și faptul că este vorba de un
teren intravilan, iar prețul real de circulație al imobilelor în
această zonă este cu mult mai mare.
O altă critică vizează faptul că în mod
nelegal instanța de apel a înlăturat obligația expropriatorului
la plata sumei de 3.547 Euro cu titlu de despăgubiri pentru daunele ce
le-au fost produse prin expropriere întrucât acordarea acestor daune este
prevăzută de Legea nr. 33/1994.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 44 alin.(3) din Constituția României,
revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată garantat de
stat „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate
publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și
prealabilă despăgubire”.
Reținându-se caracterul excepțional al cedării
proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei
protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate
privată, dispoziția menționată din legea fundamentală
a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act
normativ legiuitorul statuând că: „Exproprierea de imobile, în tot sau în
parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică,
după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin
hotărâre judecătorească”.
Conform art. 26 din Legea nr.33/1994 „Despăgubirea se
compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat
proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții,
precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se
vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea
administrativ – teritorială, la data întocmirii raportului de
expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după
caz, altor persoane îndreptățite, „luând în considerare și
dovezile prezentate de aceștia…”.
Este de observat că jurisprudența contenciosului
european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o
măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un
echilibru just între exigențele interesului general al
comunității și imperativele apărării drepturilor
fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, în
același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim
și nedisproporționată față de acesta (CEDO,
Hotărârea din 21 februarie 1986, cazul James și alții c.
Regatului Unit).
Din dispozițiile legale menționate rezultă cu
evidență că nici o expropriere nu poate fi făcută
decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă,
adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului
expropriat.
În cauză, la instanța de apel s-a efectuat o
expertiză de către o comisie de experți în compunerea
prevăzută de Legea nr.33/1994, prin care doi experți (cel numit
de instanță și cel desemnat de reclamanți) au concluzionat
că valoarea terenului în litigiu este de 75 Euro/m.p., iar expertul
desemnat de expropriator a concluzionat că valoarea este de 60 Euro/m.p.
Stabilind valoarea de 65 Euro/m.p. a terenului expropriat,
instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994
potrivit cu care, valoarea reală a terenului expropriat este cea
stabilită în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit
imobilele de acest fel din unitatea administrativ-teritorială la data
întocmirii raportului de expertiză.
Doi dintre experții desemnați în cauză stabilind
ca preț minimal 75 Euro/m.p., scăderea de către instanță
a valorii terenului la 65 Euro/m.p. motivat de faptul că ar fi procedat la
efectuarea unei medii între valorile prezentate de
experți,
nu este motivată legal.
Referitor la cea de a doua critică vizând modalitatea în
care instanța de apel s-a pronunțat privitor la suma de 3.547 Euro, reprezentând
valoarea daunelor cauzate reclamanților urmare a exproprierii, nu poate fi
primită.
Este adevărat că în fața primei instanțe
expertul desemnat a stabilit valoarea daunelor produse reclamanților ca
urmare a exproprierii la suma de 3.547 Euro.
Prin expertiza efectuată în apel s-a concluzionat
însă, că nu există nici un fel de documente privind daunele
produse expropriaților și prin urmare nu există astfel de daune.
Din acest punct de vedere, în mod just instanța de apel a înlăturat
obligația expropriatorului la plata acestei sume.
Drept urmare, în baza art. 312 alin.(3) C.proc.civ. recursul a
fost admis, a fost modificata în parte decizia atacată, în sensul că
s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la
data plății de 75 Euro/m.p. în loc de 65 Euro/m.p., au fost
menținute restul dispozițiilor deciziei.