ÎCCJ, decizie (scj.ro #86677)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86677) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație
împotriva hotărârii comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Nemulțumire cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate
pentru terenul expropriat.
Cuprins
pe materii
. Drept civil. Drept de proprietate.
Contestație împotriva hotărârii comisiei pentru aplicarea Legii nr.
198/2004. Nemulțumire cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate
pentru terenul expropriat.
Index
alfabetic
. Drept civil.
-
Contestație;
-
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/004;
-
Despăgubiri.
Legea nr. 198/2004:
art.
6, art.7, art. 9
HG. 941/2004:
art. 9
Legea nr. 33/1994:
art. 21-27
Acțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr.
198/2004 este o cale de atac împotriva hotărârii emisă de comisia
constituită în baza art. 6 din lege, fapt ce rezultă din art. 10
alin. (1) din HG nr. 941/2004. Textul stabilește conținutul
hotărârii, iar la litera h este prevăzută mențiunea „calea
de atac împotriva hotărârii și termenul în care poate fi
exercitată”.
Sesizată cu contestația împotriva
hotărârii, instanța are competența să verifice temeinicia
ei cu privire la cuantumul despăgubiri, iar faptul că hotărârea atacată
nu este un act bilateral și că poate fi revocată de organul
emitent, conform art. 10 alin. (3) din HG nr. 941/2004, nu exclude soluția
anulării ei parțiale, cu privire la cuantumul despăgubirii.
Cauzele pentru care un act este anulabil nu sunt prevăzute
expres de lege, iar hotărârea emisă în condițiile art. 6
și art. 7 din Legea nr. 198/2004 nu este un act juridic civil.
Prin această hotărâre este finalizată
procedura stabilirii despăgubirilor și,
fiind
supusă căii de atac, obligația de plată a despăgubirilor
există pentru suma stabilită prin hotărârea
judecătorească, chiar dacă suma menținută în
hotărârea atacată a fost deja plătită
.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.
244 din 19 ianuarie 2009.
Prin sentința civilă nr.122 din 28 ianuarie 2008 a
Tribunalului Sibiu a fost admisă contestația formulată de T.I.
și T.E. în contradictoriu cu Statul Român prin Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, a fost anulată,
în parte, hotărârea nr. 6 din 12 octombrie 2006 a Comisiei pentru
Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Primăria comunei
Șelimbăr, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor
datorate contestatorilor pentru terenul expropriat în suprafață de
946 m.p. pe care stabilit-o la suma de 20,40 euro/m.p. De asemenea, prin
aceeași sentință a fost respinsă contestația împotriva
Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă
Primăria comunei Șelimbăr.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de fond a reținut că Legea nr. 198/2004 stabilește cadrul
juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a
executării lucrărilor de construcții, de autostrăzi și
drumuri naționale (art. 1).
Tribunalul a reținut că reclamanților le-a fost
expropriată suprafața de 946 m.p. teren, pentru care s-au stabilit
despăgubiri în cuantum de 6622 USD (18.497,23 lei), iar anularea
hotărârii a fost cerută cu privire la cuantumul despăgubirilor.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, se stipulează
posibilitatea titularului dreptului real de a se adresa instanței de
judecată, dacă nu este de acord cu cuantumul despăgubirii
și instanța soluționează cererea conform art. 21 – 27 din
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică.
Ca urmare, s-a constatat că este întemeiată
contestația numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor
stabilite în favoarea expropriatului.
Referitor la exproprierea efectivă, atâta timp cât imobilul
contestatorilor este
afectat
construirii unei autostrăzi sau drum național, nu se poate
reține că s-au încălcat dispozițiile legale atunci când s-a
hotărât exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1
din Protocolul I Adițional la Convenția europeană a drepturilor
omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate
publică se poate face numai după o justă și prealabilă
despăgubire, deoarece, în caz contrar, ar exista o încălcare a
dreptului de proprietate al expropriatului.
În speță, experții desemnați de
părți și de către instanță au arătat că
terenul are o valoare tehnică de 23 euro/m.p. și o valoare de
circulație de 35 euro/m.p. În schimb, expertul numit la propunerea
instanței a indicat o valoare de 14,18 euro/m.p.
Art. 16 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea
ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a
imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane
îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor,
experții, precum și instanța trebuie să țină
seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de
același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data
întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele produse
proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare
și dovezile prezentate de aceștia.
În art. 27 din lege se mai arată că, raportul de
expertiză întocmit în cauză va fi comparat de instanță cu
oferta și cu pretențiile formulate de părți și apoi va
hotărî.
Conform alin. (2) din același text, despăgubirea
acordată de instanță nu poate fi mai mică decât cea oferită
de către expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de
expropriat. Astfel că, între aceste limite trebuie să se înscrie
despăgubirea stabilită de instanță.
Față de valorile stabilite de cei doi experți,
care au prezentat puncte de vedere argumentate diferit (14,18 euro/m.p. expert
B.C. și respectiv 35 euro/m.p. expert I.I.), iar suma solicitată de
expropriat reprezentând o valoare medie, instanța a acordat-o pe aceasta
din urmă.
S-a mai reținut că, valoarea terenurilor din zona
supusă exproprierii a crescut, dar aceste sume nu reflectă valoarea
intrinsecă, ci reprezintă o creștere conjuncturală,
instanța nu poate acorda o valoare de circulație maximă, care
să depășească pe cea stabilită de experți.
În plus, s-a avut în vedere că la negocieri, contestatorii
au solicitat o sumă mai mică, situație în care s-a ținut
cont de valoarea lor subiectivă.
Curtea de Apel Alba Iulia, Secția civilă, prin decizia
nr.110/A din 6 iunie 2008 a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român
prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România împotriva sentinței civile nr. 122/2008,
pronunțată de Tribunalul Sibiu și a obligat apelantul să
plătească intimaților T.I. și T.E. suma de 1.600 lei cu
titlul de cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut în mod corect suprafața de 946 m.p.,
expropriată de la reclamanți, suprafață necontestată
de apelant, critica din apel vizând întinderea despăgubirilor acordate.
Cu privire la acest aspect, instanța de apel a avut în
vedere că, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, persoanele
nemulțumite se pot adresa cu contestație la instanța de
judecată.
În cauză, primul expert a stabilit valoarea la suma de 23
euro/m.p. și o valoare de circulație de 35 euro/m.p., iar al doilea
expert a indicat valoarea de 14,18 euro/m.p. Cel de al treilea expert a semnat
ambele expertize, situație în raport de care instanța de fond a
făcut media valorilor, ajungând la concluzia că valoarea reală a
despăgubirilor este de 20,40 euro/m.p.
În lipsa altor probe, s-a concluzionat că valoarea reală
a despăgubirilor este cea stabilită prin hotărârea apelată,
astfel că a fost menținută ca legală și
temeinică.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs pârâta
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România, în calitate de reprezentantă legală a Statului Român,
fără a indica în drept motivele de recurs avute în vedere, pârâta a
invocat în esență următoarele critici: hotărârea
instanței de apel este nelegală, deoarece valoarea de 7 USD/m
2
este suficientă și îndestulătoare raportat la data când s-a
început acțiunea de achiziție de terenuri; a susținut că
suma de 20,40 euro/m
2
nu reprezintă valoarea reală
de circulație a terenurilor arabile situate în localitate; de asemenea, a
precizat că valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a
crescut, dar sumele nu reflectă valoarea intrinsecă a terenurilor, ci
reprezintă o creștere conjuncturală, astfel că nu ar fi
echitabil să se acorde valoarea stabilită prin decizia recurată;
a cerut să se constate nelegalitatea raportului de expertiză întocmit
de comisia de experți desemnată potrivit Legii nr. 33/1994 și pe
cale de consecință și a hotărârilor atacate.
Analizând recursul în limita criticilor formulate care fac
posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. pr. civ. s-a reținut
că este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum corect s-a reținut prin cele două
hotărâri (fond și apel), cererea având ca obiect anularea
hotărârii nr. 6 din 12 octombrie 2006, în sensul modificării
cuantumului despăgubirilor nu este inadmisibilă.
Prin Legea nr. 198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru
luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de
construcții de autostrăzi și de drumuri naționale.
Legea prevede în art. 6, că asupra cuantumului
despăgubirii se pronunță o comisie numită de coproprietar,
de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale, printr-o
hotărâre de stabilirea a despăgubirilor, iar, conform art. 9 din
lege, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate
adresa instanței judecătorești competente.
Acțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr.
198/2004 este o cale de atac împotriva hotărârii emisă de comisia
constituită în baza art. 6 din lege, fapt ce rezultă din art. 10
alin. (1) din HG nr. 941/2004. Textul stabilește conținutul
hotărârii, iar la litera h este prevăzută mențiunea „calea
de atac împotriva hotărârii și termenul în care poate fi
exercitată”.
Sesizată cu contestația împotriva hotărârii,
instanța are competența să verifice temeinicia ei cu privire la
cuantumul despăgubiri, iar faptul că hotărârea atacată nu
este un act bilateral și că poate fi revocată de organul
emitent, conform art. 10 alin. (3) din HG nr. 941/2004, nu exclude soluția
anulării ei parțiale, cu privire la cuantumul despăgubirii.
Cauzele pentru care un act este anulabil nu sunt prevăzute
expres de lege, așa cum susține recurenta, iar hotărârea
emisă în condițiile art. 6 și art. 7 din Legea nr.
198/2004
nu este un act juridic civil.
Prin această hotărâre este finalizată procedura
stabilirii despăgubirilor și, fiind supusă căii de atac,
obligația de plată a despăgubirilor există pentru suma
stabilită prin hotărârea judecătorească, chiar dacă
suma menținută în hotărârea atacată a fost deja plătită.
Critica privind modul de stabilire al cuantumului
despăgubirilor este nefondată.
Art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că acțiunea
formulată de expropriat se soluționează potrivit art. 21 – 27
din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.
Prin urmare, criticile în raport de care se stabilește
cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în
art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a
imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane
îndreptățite și că la calcularea cuantumului, experții
și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în
mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ
teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum
și de daunele aduse proprietarului său, după caz, altor persoane
îndreptățite.
Pentru stabilirea despăgubirilor s-a dispus efectuarea unei
expertize de către o comisie de experți alcătuită conform
art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar, față de prevederile art. 26 din
lege, corect s-a stabilit valoarea despăgubirilor în raport de prețul
de vânzare de la data întocmirii raportului de expertiză.
În raportul de expertiză din dosar, pentru evaluare
experții au avut în vedere criteriul de calcul prevăzut de art. 26
alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și nu s-au făcut obiecțiuni la
acest mod de calcul.
Or, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se
compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat
proprietarului sau altor persoane îndreptățite, astfel că în mod
corect s-au stabilit despăgubirile, critica formulată fiind neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă a
fost respins.