ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1001/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1001/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 9755/105/2012, reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român - prin CN A.D.N.R. SA, solicitând instanței anularea procesului-verbal și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, a procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012, a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012, precum și stabilirea valorii despăgubirii pentru imobilul expropriat, cu obligarea intimatului la emiterea unei alte hotărâri de stabilire a despăgubirii în conformitate cu valoarea stabilită de instanță, precum și la plata respectivei despăgubiri.
În susținerea cererii, contestatorul a arătat că este moștenitor al defunctului său tată I.E., decedat la data de 17 februarie 1998, cu ultimul domiciliu în com. Dumbrava, județul Prahova, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor din 24 august 1998 emis de B.N.P., I.C. și, potrivit Actului de Partaj Voluntar autentificat din 24 august 1998 de B.N.P., I.C., contestatorul împreună cu ceilalți moștenitori ai defunctului a procedat la sistarea stării de indiviziune în ce privește bunurile rămase de pe urma acestuia. Reclamantul a mai susținut că a dobândit în proprietate exclusivă lotul nr. 3 format din terenul în suprafața de 7.971 mp, tarla 85/4, parte din parcela 593/63 cu următorii vecini: C.M., lotul nr. 4, zona C.F.R.
și drum. Sora reclamantului, S.E. a dobândit în proprietate lotul nr. 4 compus din teren în suprafață de 7.971 mp tarla 85/4, parte din parcela 593/63 cu următorii vecini: lotul nr. 3, zona C.F.R., D.A. și drum. Întrucât terenurile descrise anterior urmau a fi afectate de lucrările de interes public urmând a fi expropriate, a formulat cererea din 13 aprilie 2010 de acordare a despăgubirilor pentru imobilul expropriat, atașând și înscrisurile privind dreptul nostru de proprietate. La 06 mai 2010, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004-Consiliul Local Dumbrava, Județul Prahova a emis procesul verbal nr. 13 și Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor având același număr, prin care s-a dispus respingerea cererii de acordare a despăgubirilor, urmând ca expropriatorul să procedeze la întocmirea unei noi documentații tehnico - economice (dosar cadastral și raport de evaluare) în concordanță cu noile limite de expropriere stabilite prin documentele anexate cererii.
Cu alte cuvinte, arată reclamantul, cererea de acordare a despăgubirilor a fost respinsă motivat de împrejurarea că el și sora sa, S.E., au ieșit din indiviziune în ce privește imobilul - bun succesoral, care face și obiectul exproprierii, actul de partaj voluntar fiind depus în fața comisiei odată cu cererea de acordare a despăgubirilor. Prin cererea de acordare a despăgubirilor, ambii au fost de acord cu exproprierea imobilului în suprafață totală de 1051 mp categoria arabil, având număr cadastral 2006, dar și cu valoarea totală a despăgubirilor acordate, respectiv 45.882 lei, precizând că imobilul care face obiectul exproprierii este compus din terenul în suprafață de 530 mp, aparținând contestatorului I.N., și terenul în suprafață de 521 mp, aparținând surorii acestuia- S.E.
Prin urmare, reclamantul a arătat că valoarea despăgubirilor stabilite inițial este pentru întreg imobilul expropriat, motiv pentru care, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor. Imobilul care face obiectul exproprierii a fost partajat între titularii dreptului de proprietate, situație cunoscută de către expropriator la momentul depunerii cererii de acordare a despăgubirilor, când a fost depus și actul de partaj voluntar și, din acest considerent, apreciază că necesitatea refacerii actelor cadastrale apărută ulterior manifestării acestora de voință în ce privește condițiile exproprierii, nu le este imputabilă. Intimatul, prin procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012, a stabilit situația de fapt existentă, în sensul că terenul care urmează a fi expropriat este în suprafață de 530 mp, este situat în com.
Dumbrava și are număr cadastral 2292, situație care era cunoscută încă de la data emiterii primului proces verbal din 06 mai 2010, iar ceea ce este diferit, este faptul că, intimatul a emis două procese verbale de stabilire a cuantumului despăgubirii și două hotărâri de stabilire a acestui cuantum, câte unul pentru ambii titulari ai dreptului de proprietate. În acest sens, reclamantul a arătat în ce privește cuantumul despăgubirii acordate pentru suprafața expropriată că este prea mic (548,55 lei) în raport de suma acordată inițial (45.882 lei).
Reclamantul a susținut că art. 9 din Legea nr. 255/2010 stipulează că „în termen de cinci zile lucrătoare de la expirarea datei văzute la art. 8 alin. (2), expropriatorul are obligația emiterii deciziei de expropriere ” , însă, în speță, nu i-a fost comunicată notificarea intenției de expropriere a imobilului, astfel încât, nu a avut posibilitatea să aibă un punct de vedere în ce privește stabilirea despăgubirii pentru imobilul expropriat. De asemenea, a mai învederat că nu i-a fost comunicat nici procesul verbal și nici hotărârea de stabilire a despăgubirii.
Astfel, reclamantul a solicitat, în principal, admiterea acțiunii și, pe cale de consecință, anularea procesului verbal și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010; anularea procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012; anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012; stabilirea valorii despăgubirii pentru imobilul expropriat; obligarea intimatului la emiterea unei alte hotărâri de stabilire a despăgubirii. în conformitate eu valoarea stabilită de instanță; precum și obligarea intimatului la plata despăgubirii pentru imobilul expropriat.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea acțiunii, anularea procesului verbal și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, anularea procesului verbal de stabilire a despăgubirilor și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012, obligarea intimatului la emiterea unei alte hotărâri de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat, iar valoarea să fie calculată în funcție de valoarea inițial stabilită pentru întreg imobilul expropriat. Pârâtul Statul Român - prin CN A.D.N.R. SA, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1037 pronunțată la 10 aprilie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea, fiind anulat procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 13/06 mai 2010, hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012 și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 6 iulie 2012, toate emise de intimat, fiind obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri în valoare de 2.170 lei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, pentru terenul de 530 mp din extravilanul com. Dumbrava, jud. Prahova, T 85/4, P. A593/63, arabil, stabilită conform coraportului de expertiză întocmit și întregit de experții N.C., C.C.
și M.I., prin omologarea punctului de vedere al expertului N.C. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 28/2004, constituită la nivelul com. Dumbrava, jud. Prahova, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul I.N.
și de sora acestiua S.E., privind acordarea despăgubirii în cuantum de 45.882 lei pentru exproprierea imobilului teren cu suprafața de 1.051 mp, situat pe teritoriul unității administrativ-teritoriale indicate, având numărul cadastral 2006. S-a mai arătat că, această soluție a fost justificată prin necesitatea refacerii documentației cadastrale în raport cu modalitatea în care s-a realizat ieșirea din indiviziune, cu privire la bunul imobil descris prin actul de partaj voluntar, autentificat din 24 august 1998 la B.N.P., I.C., stabilindu-se că expropriatorul va fi notificat pentru a proceda la întocmirea unei noi documentații tehnico-economice (dosar cadastral și raport de evaluare), în concordanță cu noile limite de expropriere stabilite prin documentele anexate cererii, urmând ca, în baza unei noi hotărâri de guvern de expropriere, promovată în condițiile Legii nr. 198/2004, să se procedeze la exproprierea imobilului afectat de noua limită de expropriere.
Ulterior, prin procesul-verbal și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012, emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 la nivelul com. Dumbrava, s-a dispus acordarea către reclamantul I.N. a unei despăgubiri în cuantum de 548,55 lei pentru terenul cu suprafață de 530 mp, situat în com. Dumbrava, jud. Prahova, având număr cadastral 2292. Referitor la modalitatea în care reclamantul a devenit proprietarul terenului expropriat, tribunalul a reținut că, prin titlul de proprietate din 20 iunie 1996, emis de Comisia județeană Prahova de Fond Funciar, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 4 ha și 3.499 mp pe raza comunei Dumbrava, în favoarea lui I.E., decedat la data de 17 februarie 1998, având ca moștenitori soția supraviețuitoare și 4 descendenți de gradul I, printre care se află și reclamantul I.N., conform certificatului de moștenitor din 24 august 1998, emis de B.N.P., I.C.
Tribunalul a mai reținut că între moștenitorii defunctului, a intervenit actul de partaj voluntar, autentificat din 24 august 1998 la același birou notarial, în virtutea căruia reclamantul a primit, printre alte bunuri, și terenul cu suprafața de 7.971 mp. situat în tarlaua 85/4, parte clin parcela 593/63. Practic, din această porțiune de teren, a fost expropriată suprafața de 530 mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, întocmit în cauză, ce se coroborează cu documentația cadastrală depusă la dosar în copie de intimat.
S-a reținut că, prin Legea nr. 198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, că acest act normativ prevede, în art. 6, că asupra cuantumului despăgubirii se pronunță o comisie numită de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii ailor drepturi reale, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar conform art. 9 din Lege, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor, se poate adresa instanței judecătorești competente. Acțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 198/2004 este o cale de atac împotriva hotărârii emisă de comisia constituită în baza art. 6 din Lege, Fapt ce rezultă din art. 10 alin. (1) din H.G.
nr. 941/2004. Textul stabilește conținutul hotărârii, iar la lit. h) este prevăzută mențiunea „calea de atac împotriva hotărârii și termenul în care poate 11 exercitată". S-a reținut că, sesizată fiind cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, instanța are competența să verifice cuantumul despăgubirii, iar faptul că hotărârea atacată nu este un act bilateral și, că poate 11 revocată de organul emitent, conform art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 941/2004, nu exclude soluția anulării ei parțiale, cu privire ia cuantumul despăgubirii.
Practic, reține instanța de fond, conform textului legal sus evocai, acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 -27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii Prin urmare, criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26, prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și, că la calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține seama de prețui cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
Sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de aceiași fel în unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate. În ceea ce privește procesul-verbal și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, prin care a fost soluționată cererea de acordare a despăgubirilor formulată atât de reclamantul I.N., cât și de sora acestuia, S.E., tribunalul a constatat că, în mod nelegal, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la nivelul com.
Dumbrava, a respins respectiva cerere pe motivul necesitații întocmirii unei noi documentații cadastrale, în condițiile în care modalitatea deficitarei sub aspectul identificării titularilor dreptului de proprietate, nu putea fi imputabilă persoanelor îndreptățite la despăgubiri. Astfel, tribunalul a reținut că moștenitorii defunctului I.E., au îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară pentru bunurile imobile ce compuneau masa partajabilă, prin transcrierea în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni, din 25 august 1998, situație în care expropriatorul avea îndatorirea să verifice și să identifice corect titularul dreptului de proprietate pentru fiecare suprafață de teren expropriată.
În vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorului pentru terenul expropriat, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie din trei experți, alcătuită conform arf. 25 din Legea nr. 33/1994, Concluziile celor trei experți eu privire la prețul real al terenurilor în litigiu au fost diferite, după cum urmează: expertul N.C., desemnat de către instanță a determinat o valoare a despăgubirii de 3,15 lei/ mp teren, ajungându-se la o valoare totală a despăgubirii de 2.170 lei, care include și prejudiciul suportat de persoana expropriată; expertul C.C., propus de contestatori, care a determinat o valoare de 6 Iei/m,p. teren, respectiv o valoare totală a despăgubirii de 4.020 lei: expertul M.I., propus de intimat, a stabilii un cuantum al despăgubirii de 1 leu/mp teren și o despăgubire totală de 548,55 lei.
Din analiza coraportului întocmit în cauză, tribunalul a constatat că evaluarea s-a realizat prin metoda comparației directe care presupune luarea în considerare a următoarelor elemente: dreptul de proprietate, restricții legale, condiții de finanțare, condiții de vânzare, condițiile pieții, localizare-orientare, topografie, utilizare. Tribunalul a apreciat că prețul estimat de expertul N.C., desemnat de instanță, reprezintă o justă și echitabilă despăgubire pentru contestatori, în raport cu caracteristicile terenurilor expropriate constând în zona de amplasare, în extravilanul com. Dumbrava, categoria de folosință utilitățile de care dispune și accesibilitatea la transportul în comun, precum și împrejurarea că proprietatea reclamantului amplasată în tarlaua 85/4, parcela A593/63, a fost divizată, rămânându-i două loturi separate, dintre care unul cu suprafața de 6.422 mp.
iar celălalt de 1.019 mp. Instanța a apreciat ca nu poate lua în considerare punctul de vedere al intimatului potrivit căruia opinia expertului N.C. nu respectă dispozițiile Legii nr. 33/1994, întrucât nu ar lua în calcul valorile terenurilor din zona unității administrativ-teritoriale în care se afla situat terenul în litigiu. În plus, nu poate fi ignorat faptul că despăgubirea propusă ia nivelul anului 2010, pentru suprafața de 1.051 mp avea un cuantum de 45.882 lei, cu care I.N. și S.E. au fost de acord, stabilii fiind faptul că respingerea cererii de despăgubire prin Hotărârea nr. 13/2010, nu a fost generată de vreo conduită imputabilă expropriaților.
De asemenea, instanța de fond a considerat că nu poate da eficiență nici punctului de vedere al expertului C.C., care a ținut cont doar de ofertele de proprietăți asemănătoare publicate în ziare de specialitate și pe Internet, dar nici punctului de vedere al expertului M.I., potrivit căruia valoarea despăgubirii ar fi de doar 1 leu/mp, teren, or, respectiva sumă propusă de expertul M.I. este evident derizorie, iar nu o despăgubire deplină și efectivă a proprietarilor lipsiți de bunul deținut pentru o cauză de utilitate publică, exigență imperativă pentru ocrotirea dreptului fundamental de proprietate, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în caz contrar aceștia suportând o sarcina specială și exorbitantă.
Față de toate aceste considerente, în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 cu aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a anulat procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubiror din 06 mai 2010, hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012 și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 6 iulie 2012, toate emise de intimat. De asemenea, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri în valoare de 2.170 lei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, pentru terenul de 530 mp din extravilanul com.
Dumbrava, jud. Prahova, arabil, stabilită conform coraportului de expertiză întocmit și întregit de experții N.C., C.C. și M.l., prin omologarea punctului de vedere al expertului N.C. În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul aflat în culpă procesuală, a fost obligat la plata sumei de 900 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorarii experți. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul I.N. și intimatul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA. Astfel, reclamantul a arătat că în motivarea soluției referitor la omologarea punctului de vedere al expertului N.C., se reține: „tribunalul nu poate da eficientă punctului de vedere al expertului C.C.
care a avut în vedere doar oferte de proprietăți asemănătoare publicate în ziare de specialitate și pe internet”. Expertul consilier parte C.C. a precizat în cuprinsul raportului de expertiză care sunt metodele de evaluare a terenului respectiv; comparația directă și capitalizarea directă a rentei funciare. De asemenea, expertul a motivat alegerea metodelor de evaluare arătând că a avut în vedere dispozițiile instanței potrivit cărora: „evaluarea imobilului la prețurile de tranzacționare existente la dala evaluării și stabilirea sporului de valoare și despăgubirilor în raport de aceste preturi," Reclamantul a susținui că expertul C.C. a respectat dispozițiile instanței de fond, conformându-se acestora, explicând în același timp alegerea metodelor de evaluare a terenului și implicit de stabilire a despăgubirilor.
În raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii, în sensul omologării punctului de vedere al expertului C.C. și obligării intimatei la plata sumei de 4.020 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru terenul expropriat. Pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA a susținut că în mod nelegal instanța a dispus anularea procesului-verbal și a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010 (prin care a fost respinsă cererea din 13 aprilie 2010 de acordare a despăgubirilor, formulată de către I.N. și S.E.) și a fost notificat expropriatorul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA pentru a proceda la întocmirea unei noi documentații tehnico-economice (dosar cadastral și raport de evaluare) în concordanță cu Actul de partaj voluntar autentificat din 24 august 1998 la B.N.P., I.C.
S-a mai susținut că, atât timp cât la momentul formulării cererii de acordare a despăgubirilor, documentația tehnico- economică a fost întocmită în mod defectuos (în sensul că nu a fost întemeiată pe țoale documentele care atesta dreptul de proprietate), procesul-verbal și hotărârea de stabilire a despăgubirilor puteau fi emise numai în sensul respingerii cererii de acordare a despăgubirilor. Prin cel de-al doilea motiv de apel, s-a susținut că în mod nelegal instanța a dispus omologarea punctului de vedere exprimat de expert C.N., deoarece singurul punct de vedere întocmit conform legii este cei al expertului I.M. În dezvoltarea motivului de apel, se susține că opinia exprimată de expert C.N.
nu respectă exigentele art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind fundamentată exclusiv pe baza de oferte de vânzare preluate din presă sau de pe internet. De asemenea, se susține că expertul N.C., ca și expertul C.C., nu a efectuat demersurile necesare în vederea obținerii informațiilor referitoare la astfel de contracte, deși avea posibilitatea să solicite Primăriei Dumbrava și birourilor notariale din raza acestei comune, informații cu privire la prețurile de tranzacționare ale altor terenuri de același fel.
În opinia pârâtului, o relevanță deosebită o reprezintă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, din interpretarea cărora rezultă următoarele concluzii: în operațiunea de stabilire a despăgubirilor, valorile de comparație pot fi reprezentate doar de preturile de tranzacționare (cele declarate în lata notarului public) și nicidecum de cele de ofertare, publicate în presa sau postate pe internet: pot fi luate în considerare doar preturile de tranzacționare obișnuite, adică cele care se încadrează în plaja fireasca de preturi, și nu cele care depășesc cu mult acest interval, operațiune pentru îndeplinirea căreia este necesar a se lua în calcul mai multe preturi de tranzacționare; imobilele la care se face raportarea trebuie sa fie din aceeași categorie de folosința cu terenul expropriat - adică sa fie terenuri situate în extravilanul comunei Dumbrava și cu suprafețe aproximativ egale cu suprafața imobilului expropriat (530 mp); stabilirea despăgubirilor trebuie să se efectueze prin raportare la preturile de tranzacționare obișnuite de la momentul efectuării expertizei.
Susține același pârât, că interpretarea de mai sus se regăsește și în practica instanței supreme, care, a stabilit ca sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” utilizată de legiuitor în articolul de mai sus, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare, neputând reprezenta ofertele de vânzare ale agențiilor imobiliare ori preturile ele tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mica publicitate. Consideră pârâtul, că opinia exprimată de expert M.I. este singura care respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii, acesta a utilizat drept valori de comparație prețurile de tranzacționare obișnuite în zona în care se află amplasat imobilul ce a făcut obiectul exproprierii.
Astfel, expertul a efectuat calculele necesare în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii având ca repere contractele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primăria Dumbrava, De altfel, singurele valori certe, tranzacționale, sunt cele inserate în cadrul contractelor autentice, așa cum au fost acestea extrase din registrele primăriei sau evidentele birourilor notariale publice. De asemenea, expertul și-a fundamental calculele în funcție de prețul de tranzacționare obișnuit al imobilelor din aceeași categorie și din aceeași zonă eu imobilul ce a fost supus exproprierii pentru anul 2014 (data la care a fost efectuată expertiza în prezenta cauză), dar și pentru anul 2012 anul exproprierii. Prin urmare, pentru prețul obișnuit de tranzacționare aferent anului 2014, expert M.I.
a creat un suport comparativ relativ anului 2012 pe baza căruia se poate concluziona faptul că prețurile imobilelor situate în extravilanul comunei Dumbrava, au stagnat în perioada 2012-2014, menținându-se la o valoare de aproximativ 1 leu/mp. În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât despăgubirea oferita de expropriator este justa și temeinică. Prin Decizia civilă nr. 1332 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins apelul reclamantului I.N. și, admis apelul pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA., fiind schimbată în parte sentința în sensul respingerii capetelor de cerere din acțiune având ca obiect anularea procesului verbal nr. 13 din 6 mai 2010 și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 13 din 6 mai 2010, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Prin H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere, s-a dispus exproprierea a tuturor imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești printre aceste imobile se află și imobilul terenul reclamantului situat în com. Dumbrava, jud. Prahova identificat sub nr. cadastral 2006, suprafața de 3.051 mp. Prin cererea de acordare a despăgubirilor din 13 aprilie 2010, I.N.
și S.E., în calitate de moștenitori ai defunctului I.G.E., au arătat că sunt de acord cu oferta și cu condițiile exproprierii imobilului, atașând în copie o serie de acte, respectiv Titlul de proprietate din 20 iunie 1996 emis pe numele I.G.E., Certificatul de moștenitor din 24 august 1998 al B.N.P., I.C., Actul de partaj voluntar autentificat din 24 august 1998 de același birou notarial de mai sus și buletinele de identitate. Prin Actul de partaj voluntar din 24 august 1998 atât I.N., cât și S.E., au primit loturi de teren în tarlaua și parcela din care tăcea parte terenul ce trebuia expropriat (T85/4, parte din parcela 593/63), după cum urmează: I.N. primise un teren în S = 7.971 mp, tarlaua 85/4, parte din parcela 593/63, delimitat pe plan cu simbolurile A.B.C.F., în timp ce S.E.
primise tot un teren în suprafața de 7.971 mp, în aceeași tarla și parcela, dar delimitat pe plan cu simbolurile C.D.E.F. În atare condiții, limita de proprietate de 1.051 mp teren ce aparținuse defunctului I.G.E., nu putea fi expropriată, întrucât nu mai corespundea regimului juridic actual, imobilul ce făcea obiectul exproprierii fiind compus din terenul în suprafață de 530 mp, aparținând contestatorului I.N., și terenul în suprafața de 521 mp, aparținând surorii acestuia - S.E. S-a reținut că potrivit art. 12 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, după declararea utilității publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzând terenurile și construcțiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum și a ofertelor de despăgubire.
Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, orașului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru expropriere, în vederea consultării de către cei interesați. Din interpretarea textul legal sus menționat reține instanța de apel, rezultă că planurile cadastrale trebuie să reflecte situația juridică reală și actuală a terenului expropriat cât și a proprietarului de drept al acestuia. Cum, anterior emitent Hotărârii de expropriere deja moștenitorii defunctului I.G.E., ieșiseră din indiviziune, s-a reținut că aceștia nu mai puteau solicita acordarea despăgubirilor pentru întregul teren, in calitate de coproprietari, astfel că în mod corect Comisia a emis Procesul verbal și Hotărârea nr. 13 din 06 mai 2010 prin care a respins cererea de acordare a despăgubirilor din 13 aprilie 2010, arătând ca expropriatorul (CN A.D.N.R.
SA) va fi notificat pentru întocmirea unei noi documentații tehnico-economice (dosar cadastral și raport de evaluare), în concordanță cu noile limite de expropriere stabilite prin documentele anexate cererii, urmând ca în baza unei noi hotărâri de guvern să se procedeze la exproprierea imobilelor afectate de noua limită de expropriere. În aceste condiții, reține instanța de apel, devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, în cazul in care comisia respinge propunerile expropriatorului, acesta are posibilitatea să revină cu noi propuneri, cu refacerea corespunzătoare a planurilor, noile propuneri urmând aceeași procedură prevăzută de lege. În aceste condiții, s-a apreciat că este fondată susținerea Statului Roman - CN A.D.N.R.
SA, referitoare la greșita admitere a capetelor de cerere din acțiune având ea obiect anularea procesului-verbal din 16 mai 2010 și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 13/06 mai 2010. În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a constatat că prin ambele apeluri, a fost criticat modul în care instanța de fond a optat pentru omologarea punctului de vedere al expertului N.C., reclamantul solicitând a se da eficiență punctului de vedere al expertului parte C.C., iar pârâtul a se opta pentru punctul de vederea al expertului M.I., motiv pentru care criticile formulate au fost analizate concomitent, pe baza unor considerente comune. Ulterior respingerii propunerii inițiale de expropriere, respingere legală, așa cum s-a arătat deja, Comisia, după refacerea documentației cadastrale, prin H.G.
nr. 953/28 septembrie 2011 pentru completarea H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată ramase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești” a identificat în vederea exproprierii imobilul ce aparține reclamantului situat în loc. Dumbrava, lot 3, nr. cadastral 2292, în suprafață de 530 mp, pentru care s-a oferit o despăgubire de 548,55 lei și, urmând procedura impusă de noua legea exproprierii în materie de construcții de drumuri și autostrăzi - Legea nr. 255/2010, - expropriatorul CN A.D.N.R. SA - SA, la data de 21 noiembrie 2011 a consemnat despăgubirea în suma de 548,55 lei și ulterior a emis Decizia administrativă de expropriere ar.
1652 din 28 noiembrie 2011, în anexa căreia la nr. 165 figurează și reclamantul. S-a reținut că este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia, acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ce privește stabilirea despăgubirii, iar criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii simt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26, prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că Ia calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau.
după caz, altor persoane îndreptățite. Sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate. În vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie din trei experți, alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Concluziile celor trei experți cu privire la prețul real al terenurilor în litigiu au fost diferite, așa cum a reținut și tribunalul, după cum urmează: expertul N.C., desemnat de către instanță, a determinai o valoare a despăgubirii de 3,15 lei/ mp teren, ajungându-se la o valoare totală a despăgubirii de 2.170 iei, care include și prejudiciul suportat de persoana expropriată; expertul C.C., propus de contestatori, care a determinat o valoare de 6 lei/mp teren, respectiv o valoare totală a despăgubirii de 4020 lei: expertul M.I., propus de intimat, a stabilit un cuantum al despăgubirii de 1 leu/mp teren și o despăgubire totală de 548,55 lei. S-a reținut că tribunalul a apreciat în mod corect că prețul estimat de expertul N.C., desemnat de instanță, reprezintă o justă și echitabilă despăgubire pentru reclamant în raport de caracteristicile terenurilor expropriate constând în zona de amplasare, în extravilanul com.
Dumbrava, categoria de folosință, utilitățile de care dispune și accesibilitate la transportul în comun, precum și cu împrejurarea că proprietatea contestatorului amplasată în tarlaua 85/4, parcela A593/63 a fost divizată, rămânându-i două loturi separate, dintre care unul eu suprafața de 6.422 mp, iar celălalt de 1.019 mp. Instanța de apel a constatat că, în mod just tribunalul a considerat că nu poate da eficiență nici punctului de vedere al expertului C.C., care a ținut cont doar de ofertele de proprietăți asemănătoare publicate în ziare de specialitate și pe internet, dar nici punctului de vedere al expertului M.I., potrivit căruia valoarea despăgubirii ar fi de doar 1 leu/mp teren, or, respectiva sumă propusă de expertul M.I.
este evident derizorie, iar nu o despăgubire deplină și efectivă a proprietarilor lipsiți de bunul deținut pentru o cauză de utilitate publică, exigență imperativă pentru ocrotirea dreptului fundamental de proprietate, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în caz contrar aceștia suportând o sarcină specială și exorbitantă. Astfel, în ce privește înlăturarea evaluării efectuate de către expertul propus de contestator, expertul C.C., s-a constatat că acesta nu a avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de aceeași categorie din cadrul localității Dumbrava și a celor învecinate ci, așa cum a consemnat în punctul său de vedere pe lângă metoda comparației directe, expertul a folosit metoda capitalizării directe a rentei/arendei funciare (chiriei) - fila 12 din comport, metodă care nu este prevăzută și nici compatibilă cu dispozițiile legilor speciale privind exproprierea.
Pe de altă parte, suma stabilită cu titlu de despăgubiri la nivelul anului 2010, nu poate fi avută în vedere câtă vreme procedura urmată la acea dată nu s-a finalizat, fiind respinsă cererea expropriatorului, conform celor arătate anterior. În ce privește expertul desemnat de către expropriator, M.I., instanța de apel a înlăturat punctele de vedere ale acestuia care fără a fi motivate în mod corespunzător, au coincis cu valoarea despăgubirii stabilită de către Statul Român la date diferite și depărtate în timp, deși, așa cum este cunoscut și cum au confirmat și ceilalți experți, piața imobiliară a cunoscut modificări importante în prețurile de tranzacționare.
Instanța de apel a observat că nu poate opta pentru această din urmă variantă întocmită de către expert M.I., câtă vreme, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, instanța nu este ținută a opta în mod necesar pentru valoarea stabilită de către expertul expropriatorului, dat fiind faptul că acest text legal precizează că „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî”.
S-a mai reținut că din interpretarea dispozițiilor legale sus-arătate, rezultă că la stabilirea despăgubirilor pentru terenul ce urmează a fi supus exproprierii, instanța trebuie să țină seama de o serie de alte circumstanțe, urmând a opta pentru valoarea rezultată din expertiză, care este cât mai în concordanță, atât cu oferta expropriatorului, cât și cu pretențiile persoanei expropriate, ori așa cum s-a arătat mai sus, suma cuvenită cu titlu de despăgubire, cea mai apropiată de cerințele exprese stabilite în Legea nr. 33/1094 și Legea nr. 198/2004, este cea găsită de către expertul N.C.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că motivele de apel referitoare la modalitatea întocmirii raportului de expertiză, aprecierile instanței de fond asupra părerilor experților și stabilirea despăgubirilor, nu sunt întemeiate câtă vreme omologarea raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond (raportat la modalitatea procedurală de întocmire, precum șt de stabilire a valorii terenului) s-a făcut cu respectarea dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994. Faptul că reclamantul a avut cunoștință de oferta făcută de către expropriator, aceasta fiind afișată la sediul unității administrativ teritoriale, nu echivalează cu acordul acestuia asupra ofertei și condițiilor exproprierii terenului în litigiu, hotărârea expropriatorului fiind contestată în termenul legal, astfel încât nu se poate concluziona că s-a achiesat la prețul oferit pentru suprafața de teren în discuție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât reclamantul Ioniță Nicolae cât și pârâtul Statul Român prin CN A.D.R. SA. Criticile aduse hotărârii instanței de apel de către reclamant vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că în mod nelegal, instanța de apel a admis apelul formulat de Statul Român și a dispus schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii capetelor de cerere referitoare la anularea procesului verbal și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor ambele emise în data de 6 mai 2010. În acest sens s-a învederat că modalitatea deficitară în ceea ce privește identificarea titularilor dreptului de proprietate și a suprafețelor de teren ce urmau a fi expropriate, nu poate fi suportată de persoanele îndreptățite la despăgubiri, cu atât mai mult cu cât acestea depuseseră anterior Actul de partaj voluntar și îndepliniseră formalitățile de publicitate imobiliară pentru bunurile ce compuneau masa partajabilă, inclusiv cele două terenuri, ce urmau a fi expropriate printre care și cel ce face obiectul prezentului litigiu.
Cea de-a doua critică a hotărârii recurate, se referă la cuantumul despăgubirilor acordate de către instanța de judecată., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 33/1994. Față de aspectele învederate, reclamantul a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul obligării pârâtului intimat Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit de expertul parte C.C. respectiv 4.020 lei. Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.R. SA vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Astfel, se susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 3/1994.
Se învederează că despăgubirea stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel, a fost calculată de expertul N.C., având în vedere 3 oferte de vânzare postate pe site-urile de specialitate, fapt ce contravine prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și practicii unanime a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se susține că singura opinie care respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) este cea a expertului M.l., deoarece doar acesta a utilizat ca valori de comparație prețurile de tranzacționare obișnuite în zona în care se află amplasat imobilul ce a făcut obiectul exproprierii. Astfel, expertul a efectuat calculele necesare în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii având ca repere contractele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primăria Dumbrava.
De asemenea, expertul și-a fundamentat calculele, în funcție de prețul de tranzacționare obișnuit al imobilelor din aceeași categorie si din aceeași zona cu imobilul ce a fost supus exproprierii pentru anul 2014 (data la care a fost efectuată expertiza în prezenta cauza), dar și pentru anul 2012 (anul exproprierii). Față de cele expuse, pârâtul a solicitat admiterea recursului și omologând opinia expertului M.I., modificarea deciziei recurate în sensul admiterii în tot a apelului declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA și în consecință, schimbarea în totalitate a sentinței Tribunalului Prahova, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În ședința publică de azi, Înalta Curte a ridicat din oficiu excepția tardivității recursului reclamantului.
Față de această excepție dirimantă și absolută, sunt de reținut următoarele: Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de ia comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Legea supune recursul unei condiții referitoare fa termenul în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac. Astfel recursul trebuie declarat înăuntrul unui termen legal și imperativ stabilit, care este de regulă de 15 zile și curge de la data comunicării hotărârii ce se atacă. Cum, hotărârea instanței de apel a fost comunicată reclamantului la 10 ianuarie 2015, așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 39 dosarul instanței de apel, rezultă că termenul de recurs de 15 zile s-a împlinit la 17 ianuarie 2015. Or, așa cum rezultă din actul de Ia fila 14 din prezentul dosar, reclamantul a declarat recurs doar la 19 ianuarie 2015, peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc.
civ. Din această perspectivă este de reținut că recursul declarat de reclamant este tardiv, sens în care urmează a se dispune. În ce privește recursul declarat de pârâtul Stalul Român, prin CN A.D.N.R. SA, care vizează încălcarea dispozițiilor an. 26 din Legea nr. 334, Înalta Curte reține următoarele: Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică. Or, o justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasai în căzui în care ar fi vândut de bună-voie terenul, acesta fiind prețui pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit, astfel de terenuri.
Valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată astfel în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia, destinația lui, cât și poziționarea acestuia față de alte localități și de căile de acces. Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și imobilele administrativ -teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Rezultă astfel, că textul mai sus menționat, indică un criteriu legal obiectiv de determinare a despăgubirilor, astfel încât, la calcularea acestora trebuie să se țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Așa cum s-a cristalizat în practica judiciară sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” are în vedere prețul de piață, respectiv cel de tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare. „Prețul de piață” este considerat prețul cei mai probabil, la o anumită dată.
la care trebuie să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și, în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Or, din această perspectivă este de reținut că, expertiza efectuată în cauză, respectiv punctul de vedere exprimat de expertul N.C., la care instanța de apel s-a raportat, nu a avut în vedere criteriile imperativ și expres prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ce privește modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, în condițiile în care acest expert s-a raportat la oferte luate de pe internet pentru terenuri din aceeași zonă cu terenul din litigiu și, nu tranzacții efectiv realizate, în ce privește prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului. Cum, instanța de apel s-a raportat la alte criterii decât cele prevăzute de textul legal sus evocat, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., recursul pârâtului urmează a fi admis și în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Astfel, în rejudecare, instanța de apel urmează să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege, urmând ca experții să stabilească despăgubirile în raport de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, preț rezultat din contracte autentice de vânzare-cumpărare. În vederea identificării unor atare comparabile, instanța va avea obligația de a manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituțiile care dețin astfel de informații, cum ar fi O.C.P.I., primărie, D.T.I.L., urmând ca pe baza informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.
Doar în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanță, în legătură eu existența unor asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacții, se vor avea în vedere alte metode propuse de experți. Cu ocazia rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai sus arătat și, în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea unei noi expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului în conformitate doar cu dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamantul I.N. împotriva Deciziei nr. 1332 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca tardiv. Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, împotriva Deciziei nr. 1332 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2015.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.