ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1001/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1001/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova sub nr. 9755/105/2012, reclamantul I.N. a chemat în

judecată pe pârâtul Statul Român - prin CN A.D.N.R. SA, solicitând instanței

anularea procesului-verbal

și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010,

a procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din

06 iulie 2012, a hotărârii

de stabilire a

despăgubirilor din 06 iulie 2012, precum și

stabilirea

valorii despăgubirii pentru imobilul expropriat, cu obligarea intimatului la

emiterea unei alte hotărâri de stabilire a despăgubirii în conformitate cu

valoarea stabilită de instanță, precum și la plata respectivei despăgubiri.

În susținerea

cererii, contestatorul a arătat că este moștenitor al defunctului său tată I.E.,

decedat la data de 17 februarie 1998, cu ultimul domiciliu în com. Dumbrava,

județul Prahova, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor din 24 august 1998

emis de B.N.P., I.C. și, potrivit Actului de Partaj Voluntar autentificat din 24

august 1998 de B.N.P., I.C., contestatorul împreună cu ceilalți moștenitori ai

defunctului a procedat la sistarea stării de indiviziune în ce privește

bunurile rămase de pe urma acestuia.

Reclamantul

a mai susținut că a dobândit în proprietate exclusivă lotul nr. 3 format din

terenul în suprafața de 7.971 mp, tarla 85/4, parte din parcela 593/63 cu

următorii vecini: C.M., lotul nr. 4, zona C.F.R. și drum. Sora reclamantului, S.E.

a dobândit în proprietate lotul nr. 4 compus din teren în suprafață de 7.971 mp

tarla 85/4, parte din parcela 593/63 cu următorii vecini: lotul nr. 3, zona C.F.R.,

D.A. și drum. Întrucât terenurile descrise anterior urmau a fi afectate de

lucrările de interes public urmând a fi expropriate, a formulat cererea din 13

aprilie 2010 de acordare a despăgubirilor pentru imobilul expropriat, atașând

și înscrisurile privind dreptul nostru de proprietate.

La 06 mai

2010, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004-Consiliul Local Dumbrava,

Județul Prahova a emis procesul verbal nr. 13 și Hotărârea de Stabilire a

Despăgubirilor având același număr, prin care s-a dispus respingerea cererii de

acordare

a despăgubirilor, urmând ca

expropriatorul să

procedeze la întocmirea unei noi documentații tehnico - economice (dosar

cadastral și raport de evaluare) în

concordanță cu noile limite de

expropriere stabilite prin

documentele anexate

cererii. Cu alte cuvinte, arată reclamantul, cererea de acordare a

despăgubirilor a fost respinsă motivat de împrejurarea că el și sora sa, S.E.,

au ieșit din indiviziune în ce privește imobilul - bun succesoral, care face și

obiectul exproprierii, actul de partaj voluntar fiind depus în fața comisiei

odată cu cererea de acordare a despăgubirilor.

Prin

cererea de acordare a despăgubirilor, ambii au fost de acord cu exproprierea

imobilului în suprafață totală de 1051 mp categoria arabil, având număr cadastral

2006, dar și cu valoarea totală a despăgubirilor acordate, respectiv 45.882

lei, precizând că imobilul care face obiectul exproprierii este compus din

terenul în suprafață de 530 mp, aparținând contestatorului I.N., și terenul în

suprafață de 521 mp, aparținând surorii acestuia- S.E. Prin urmare, reclamantul

a arătat că valoarea despăgubirilor stabilite inițial este pentru întreg

imobilul expropriat, motiv pentru care, în mod nelegal, a fost respinsă cererea

de acordare a despăgubirilor.

Imobilul

care face obiectul exproprierii a fost partajat între titularii dreptului de

proprietate, situație cunoscută de către expropriator la momentul depunerii

cererii de acordare a despăgubirilor, când a fost depus și actul de partaj

voluntar și, din acest considerent, apreciază că necesitatea refacerii actelor

cadastrale apărută ulterior manifestării acestora de voință în ce privește

condițiile exproprierii, nu le este imputabilă.

Intimatul,

prin procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012,

a stabilit situația de fapt existentă, în sensul că terenul care urmează a fi

expropriat este în suprafață de 530 mp, este situat în com. Dumbrava și are

număr cadastral 2292, situație care era cunoscută încă de la data emiterii

primului proces verbal din 06 mai 2010, iar ceea ce este diferit, este faptul

că, intimatul a emis două procese verbale de stabilire a cuantumului

despăgubirii și două hotărâri de stabilire a acestui cuantum, câte unul pentru

ambii titulari ai dreptului de proprietate.

În acest

sens, reclamantul a arătat în ce privește cuantumul despăgubirii acordate

pentru suprafața expropriată că este prea mic (548,55 lei) în raport de suma

acordată inițial (45.882 lei).

Reclamantul

a susținut că art. 9 din Legea nr. 255/2010 stipulează că „în termen de cinci

zile lucrătoare de la expirarea datei văzute la art. 8 alin. (2),

expropriatorul are obligația emiterii deciziei de expropriere

”

,

însă, în speță, nu i-a fost comunicată notificarea intenției de expropriere a imobilului,

astfel încât, nu a avut posibilitatea să aibă un punct de vedere în ce privește

stabilirea despăgubirii pentru imobilul expropriat.

De

asemenea, a mai învederat că nu i-a fost comunicat nici procesul verbal și nici

hotărârea de stabilire a despăgubirii.

Astfel, reclamantul a

solicitat, în principal, admiterea acțiunii și, pe cale de consecință, anularea

procesului verbal și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010;

anularea procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie

2012; anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012;

stabilirea valorii despăgubirii pentru imobilul expropriat; obligarea

intimatului la emiterea unei alte hotărâri de stabilire a despăgubirii. în

conformitate eu valoarea stabilită de instanță; precum și obligarea intimatului

la plata despăgubirii pentru imobilul expropriat. În subsidiar, s-a solicitat

admiterea acțiunii, anularea procesului verbal și a hotărârii de stabilire a

despăgubirilor din 06 mai 2010, anularea procesului verbal de stabilire a

despăgubirilor și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012,

obligarea intimatului la emiterea unei alte hotărâri de stabilire a

despăgubirii pentru imobilul expropriat, iar valoarea să fie calculată în

funcție de valoarea inițial stabilită pentru întreg imobilul expropriat.

Pârâtul

Statul Român - prin CN A.D.N.R. SA, a formulat întâmpinare solicitând

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin

sentința civilă nr. 1037 pronunțată la 10 aprilie 2014, Tribunalul Prahova a

admis acțiunea, fiind anulat procesul-verbal de stabilire a cuantumului

despăgubirii nr. 13/06 mai 2010, hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06

mai 2010, procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012

și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 6 iulie 2012, toate emise de

intimat, fiind obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri în

valoare de 2.170 lei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a

sentinței, pentru terenul de 530 mp din extravilanul com. Dumbrava, jud.

Prahova, T 85/4, P. A593/63, arabil, stabilită conform coraportului de

expertiză întocmit și întregit de experții N.C., C.C. și M.I., prin omologarea

punctului de vedere al expertului N.C.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal și

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, emise de Comisia

pentru Aplicarea Legii nr. 28/2004, constituită la nivelul com. Dumbrava, jud.

Prahova, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul I.N. și de sora acestiua

S.E., privind acordarea despăgubirii în cuantum de 45.882 lei pentru

exproprierea imobilului teren cu suprafața de 1.051 mp, situat pe teritoriul

unității administrativ-teritoriale indicate, având numărul cadastral 2006.

S-a mai arătat că,

această soluție a fost justificată prin necesitatea refacerii documentației

cadastrale în raport cu modalitatea în care s-a realizat ieșirea din

indiviziune, cu privire la bunul imobil descris prin actul de partaj voluntar,

autentificat din 24 august 1998 la B.N.P., I.C., stabilindu-se că

expropriatorul va fi notificat pentru a proceda la întocmirea unei noi

documentații tehnico-economice (dosar cadastral și raport de evaluare), în

concordanță cu noile limite de expropriere stabilite prin documentele anexate cererii,

urmând ca, în baza unei noi hotărâri de guvern de expropriere, promovată în

condițiile Legii nr. 198/2004, să se procedeze la exproprierea imobilului

afectat de noua limită de expropriere. Ulterior, prin procesul-verbal și

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012, emise de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 la nivelul com. Dumbrava, s-a dispus acordarea

către reclamantul I.N. a unei despăgubiri în cuantum de 548,55 lei pentru

terenul cu suprafață de 530 mp, situat în com. Dumbrava, jud. Prahova, având

număr cadastral 2292.

Referitor

la modalitatea în care reclamantul a devenit proprietarul terenului expropriat,

tribunalul a reținut că, prin titlul de proprietate din 20 iunie 1996, emis de

Comisia județeană Prahova de Fond Funciar, s-a dispus reconstituirea dreptului

de proprietate pentru o suprafață de 4 ha și 3.499 mp pe raza comunei Dumbrava,

în favoarea lui I.E., decedat la data de 17 februarie 1998, având ca

moștenitori soția supraviețuitoare și 4 descendenți de gradul I, printre care

se află și reclamantul I.N., conform certificatului de moștenitor din 24 august

1998, emis de B.N.P., I.C.

Tribunalul

a mai reținut că între moștenitorii defunctului, a intervenit actul de partaj

voluntar, autentificat din 24 august 1998 la același birou notarial, în

virtutea căruia reclamantul a primit, printre alte bunuri, și terenul cu

suprafața de 7.971 mp. situat în tarlaua 85/4, parte clin parcela 593/63.

Practic, din această porțiune de teren, a fost expropriată suprafața de 530 mp,

așa cum rezultă din raportul de expertiză în specialitatea evaluarea

proprietății imobiliare, întocmit în cauză, ce se coroborează cu documentația

cadastrală depusă la dosar în copie de intimat.

S-a

reținut că, prin Legea nr. 198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru luarea

unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și

drumuri naționale, că acest act normativ prevede, în art. 6, că asupra

cuantumului despăgubirii se pronunță o comisie numită de expropriator, de comun

acord cu proprietarul sau cu titularii ailor drepturi reale, printr-o hotărâre

de stabilire a despăgubirilor, iar conform art. 9 din Lege, expropriatul

nemulțumit de cuantumul despăgubirilor, se poate adresa instanței judecătorești

competente.

Acțiunea

prevăzută de art. 9 din Legea nr. 198/2004 este o cale de atac împotriva

hotărârii emisă de comisia constituită în baza art. 6 din Lege, Fapt ce rezultă

din art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 941/2004. Textul stabilește conținutul

hotărârii, iar la lit. h) este prevăzută mențiunea „calea de atac împotriva

hotărârii și termenul în care poate 11 exercitată".

S-a

reținut că, sesizată fiind cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 9 din

Legea nr. 198/2004, instanța are competența să verifice cuantumul despăgubirii,

iar faptul că hotărârea atacată nu este un act bilateral și, că poate 11

revocată de organul emitent, conform art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 941/2004,

nu exclude soluția anulării ei parțiale, cu privire ia cuantumul despăgubirii.

Practic,

reține instanța de fond, conform textului legal sus evocai, acțiunea formulată

de expropriat se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 -27 din Legea nr. 33/1994,

în ceea ce privește stabilirea despăgubirii Prin urmare, criteriile în raport

de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994,

care, în art. 26, prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite și, că la calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține

seama de prețui cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite.

Sintagma

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de aceiași fel în unitatea

administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai

probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de

proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură

rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate

condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează

prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul

dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

În ceea ce privește

procesul-verbal și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010,

prin care a fost soluționată cererea de acordare a despăgubirilor formulată

atât de reclamantul I.N., cât și de sora acestuia, S.E., tribunalul a constatat

că, în mod nelegal, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la

nivelul com. Dumbrava, a respins respectiva cerere pe motivul necesitații întocmirii

unei noi documentații cadastrale, în condițiile în care modalitatea deficitarei

sub aspectul identificării titularilor dreptului de proprietate, nu putea fi

imputabilă persoanelor îndreptățite la despăgubiri.

Astfel,

tribunalul a reținut că moștenitorii defunctului I.E., au îndeplinit

formalitățile de publicitate imobiliară pentru bunurile imobile ce compuneau

masa partajabilă, prin transcrierea în Registrul de Transcripțiuni și

Inscripțiuni, din 25 august 1998, situație în care expropriatorul avea

îndatorirea să verifice și să identifice corect titularul dreptului de

proprietate pentru fiecare suprafață de teren expropriată.

În

vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorului pentru

terenul expropriat, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o

comisie din trei experți, alcătuită conform arf. 25 din Legea nr. 33/1994,

Concluziile celor trei experți eu privire la prețul real al terenurilor în

litigiu au fost diferite, după cum urmează: expertul N.C., desemnat de către

instanță a determinat o valoare a despăgubirii de 3,15 lei/ mp teren,

ajungându-se la o valoare totală a despăgubirii de 2.170 lei, care include și

prejudiciul suportat de persoana expropriată; expertul C.C., propus de

contestatori, care a determinat o valoare de 6 Iei/m,p. teren, respectiv o

valoare totală a despăgubirii de 4.020 lei: expertul M.I., propus de intimat, a

stabilii un cuantum al despăgubirii de 1 leu/mp teren și o despăgubire totală

de 548,55 lei. Din analiza coraportului întocmit în cauză, tribunalul a constatat

că evaluarea s-a realizat prin metoda comparației directe care presupune luarea

în considerare a următoarelor elemente: dreptul de proprietate, restricții

legale, condiții de finanțare, condiții de vânzare, condițiile pieții,

localizare-orientare, topografie, utilizare.

Tribunalul a apreciat

că prețul estimat de expertul N.C., desemnat de instanță, reprezintă o justă și

echitabilă despăgubire pentru contestatori, în raport cu caracteristicile

terenurilor expropriate constând în zona de amplasare, în extravilanul com.

Dumbrava, categoria de folosință utilitățile de care dispune și accesibilitatea

la transportul în comun, precum și împrejurarea că proprietatea reclamantului amplasată

în tarlaua 85/4, parcela A593/63, a fost divizată, rămânându-i două loturi

separate, dintre care unul cu suprafața de 6.422 mp. iar celălalt de 1.019 mp.

Instanța a apreciat

ca nu poate lua în considerare punctul de vedere al intimatului potrivit căruia

opinia expertului N.C. nu respectă dispozițiile Legii nr. 33/1994, întrucât nu

ar lua în calcul valorile terenurilor din zona unității

administrativ-teritoriale în care se afla situat terenul în litigiu. În plus,

nu poate fi ignorat faptul că despăgubirea propusă ia nivelul anului 2010,

pentru suprafața de 1.051 mp avea un cuantum de 45.882 lei, cu care I.N. și S.E.

au fost de acord, stabilii fiind faptul că respingerea cererii de despăgubire

prin Hotărârea nr. 13/2010, nu a fost generată de vreo conduită imputabilă

expropriaților.

De

asemenea, instanța de fond a considerat că nu poate da eficiență nici punctului

de vedere al expertului C.C., care a ținut cont doar de ofertele de proprietăți

asemănătoare publicate în ziare de specialitate și pe Internet, dar nici

punctului de vedere al expertului M.I., potrivit căruia valoarea despăgubirii

ar fi de doar 1 leu/mp, teren, or, respectiva sumă propusă de expertul M.I.

este evident derizorie, iar nu o despăgubire deplină și efectivă a

proprietarilor lipsiți de bunul deținut pentru o cauză de utilitate publică,

exigență imperativă pentru ocrotirea dreptului fundamental de proprietate,

conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, în caz contrar aceștia suportând o sarcina specială și

exorbitantă.

Față

de toate aceste considerente, în aplicarea principiului reparării integrale a

prejudiciului suferit, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 cu aplicarea art.

26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a anulat procesul-verbal de stabilire a

cuantumului despăgubiror din 06 mai 2010, hotărârea de stabilire a

despăgubirilor din 06 mai 2010, procesul-verbal de stabilire a cuantumului

despăgubirii din 06 iulie 2012 și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 6

iulie 2012, toate emise de intimat.

De

asemenea, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei

despăgubiri în valoare de 2.170 lei, în termen de 30 de zile de la data

rămânerii definitive a prezentei sentințe, pentru terenul de 530 mp din

extravilanul com. Dumbrava, jud. Prahova, arabil, stabilită conform

coraportului de expertiză întocmit și întregit de experții N.C., C.C. și M.l.,

prin omologarea punctului de vedere al expertului N.C.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., pârâtul aflat în culpă procesuală, a fost obligat la plata sumei de

900 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând

cheltuieli de judecată, respectiv onorarii experți.

Împotriva

acestei sentințe au formulat apel reclamantul I.N. și intimatul Statul Român

prin CN A.D.N.R. SA.

Astfel,

reclamantul a arătat că în motivarea soluției referitor la omologarea punctului

de vedere al expertului N.C., se reține: „tribunalul nu poate da eficientă

punctului de vedere al expertului C.C. care a avut în vedere doar oferte de proprietăți

asemănătoare publicate în ziare de specialitate și pe internet”. Expertul

consilier parte C.C. a precizat în cuprinsul raportului de expertiză care sunt

metodele de evaluare a terenului respectiv; comparația directă și capitalizarea

directă a rentei funciare.

De

asemenea, expertul a motivat alegerea metodelor de evaluare arătând că a avut

în vedere dispozițiile instanței potrivit cărora: „evaluarea imobilului la

prețurile de tranzacționare existente la dala evaluării și stabilirea sporului

de valoare și despăgubirilor în raport de aceste preturi,"

Reclamantul

a susținui că expertul C.C. a respectat dispozițiile instanței de fond,

conformându-se acestora, explicând în același timp alegerea metodelor de

evaluare a terenului și implicit de stabilire a despăgubirilor.

În

raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în

parte a hotărârii, în sensul omologării punctului de vedere al expertului C.C.

și obligării intimatei la plata sumei de 4.020 lei, reprezentând contravaloarea

despăgubirilor pentru terenul expropriat.

Pârâtul

Statul Român prin CN A.D.N.R. SA a susținut că în mod nelegal instanța a dispus

anularea procesului-verbal și a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06

mai 2010 (prin care a fost respinsă cererea din 13 aprilie 2010 de acordare a

despăgubirilor, formulată de către I.N. și S.E.) și a fost notificat

expropriatorul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA pentru a proceda la întocmirea

unei noi documentații tehnico-economice (dosar cadastral și raport de evaluare)

în concordanță cu Actul de partaj voluntar autentificat din 24 august 1998 la B.N.P.,

I.C.

S-a

mai susținut că, atât timp cât la momentul formulării cererii de acordare a

despăgubirilor, documentația tehnico- economică a fost întocmită în mod

defectuos (în sensul că nu a fost întemeiată pe țoale documentele care atesta

dreptul de proprietate), procesul-verbal și hotărârea de stabilire a

despăgubirilor puteau fi emise numai în sensul respingerii cererii de acordare

a despăgubirilor.

Prin

cel de-al doilea motiv de apel, s-a susținut că în mod nelegal instanța a

dispus omologarea punctului de vedere exprimat de expert C.N., deoarece

singurul punct de vedere întocmit conform legii este cei al expertului I.M. În

dezvoltarea motivului de apel, se susține că opinia exprimată de expert C.N. nu

respectă exigentele art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind fundamentată exclusiv

pe baza de oferte de vânzare preluate din presă sau de pe internet.

De

asemenea, se susține că expertul N.C., ca și expertul C.C., nu a efectuat

demersurile necesare în vederea obținerii informațiilor referitoare la astfel

de contracte, deși avea posibilitatea să solicite Primăriei Dumbrava și

birourilor notariale din raza acestei comune, informații cu privire la

prețurile de tranzacționare ale altor terenuri de același fel.

În

opinia pârâtului, o relevanță deosebită o reprezintă dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 33/1994, din interpretarea cărora rezultă următoarele concluzii: în

operațiunea de stabilire a despăgubirilor, valorile de comparație pot fi

reprezentate doar de preturile de tranzacționare (cele declarate în lata

notarului public) și nicidecum de cele de ofertare, publicate în presa sau

postate pe internet: pot fi luate în considerare doar preturile de

tranzacționare obișnuite, adică cele care se încadrează în plaja fireasca de

preturi, și nu cele care depășesc cu mult acest interval, operațiune pentru

îndeplinirea căreia este necesar a se lua în calcul mai multe preturi de

tranzacționare; imobilele la care se face raportarea trebuie sa fie din aceeași

categorie de folosința cu terenul expropriat - adică sa fie terenuri situate în

extravilanul comunei Dumbrava și cu suprafețe aproximativ egale cu suprafața

imobilului expropriat (530 mp); stabilirea despăgubirilor trebuie să se

efectueze prin raportare la preturile de tranzacționare obișnuite de la

momentul efectuării expertizei.

Susține

același pârât, că interpretarea de mai sus se regăsește și în practica

instanței supreme, care, a stabilit ca sintagma „prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele” utilizată de legiuitor în articolul de mai sus, are

semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele

autentice de vânzare cumpărare, neputând reprezenta ofertele de vânzare ale

agențiilor imobiliare ori preturile ele tranzacționare extrase de la rubricile

de vânzări de pe internet și din anunțurile de mica publicitate.

Consideră

pârâtul, că opinia exprimată de expert M.I. este singura care respectă

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece în vederea

stabilirii cuantumului despăgubirii, acesta a utilizat drept valori de comparație

prețurile de tranzacționare obișnuite în zona în care se află amplasat imobilul

ce a făcut obiectul exproprierii. Astfel, expertul a efectuat calculele

necesare în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii având ca repere contractele

de vânzare-cumpărare înregistrate la Primăria Dumbrava, De altfel, singurele

valori certe, tranzacționale, sunt cele inserate în cadrul contractelor autentice,

așa cum au fost acestea extrase din registrele primăriei sau evidentele birourilor

notariale publice.

De asemenea, expertul

și-a fundamental calculele în funcție de prețul de tranzacționare obișnuit al

imobilelor din aceeași categorie și din aceeași zonă eu imobilul ce a fost

supus exproprierii pentru anul 2014 (data la care a fost efectuată expertiza în

prezenta cauză), dar și pentru anul 2012 anul exproprierii. Prin urmare, pentru

prețul obișnuit de tranzacționare aferent anului 2014, expert M.I. a creat un

suport comparativ relativ anului 2012 pe baza căruia se poate concluziona

faptul că prețurile imobilelor situate în extravilanul comunei Dumbrava, au

stagnat în perioada 2012-2014, menținându-se la o valoare de aproximativ 1

leu/mp.

În

raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot

a sentinței, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât

despăgubirea oferita de expropriator este justa și temeinică.

Prin

Decizia civilă nr. 1332 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, a fost respins apelul reclamantului I.N. și, admis

apelul pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA., fiind schimbată în parte

sentința în sensul respingerii capetelor de cerere din acțiune având ca obiect

anularea procesului verbal nr. 13 din 6 mai 2010 și a hotărârii de stabilire a

despăgubirilor nr. 13 din 6 mai 2010, fiind menținute restul dispozițiilor

sentinței.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Prin H.G. nr. 381/2009

privind declanșarea procedurilor de expropriere, s-a dispus exproprierea a

tuturor imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de

utilitate publică „Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul

București-Ploiești printre aceste imobile se află și imobilul terenul reclamantului

situat în com. Dumbrava, jud. Prahova identificat sub nr. cadastral 2006,

suprafața de 3.051 mp.

Prin

cererea de acordare a despăgubirilor din 13 aprilie 2010, I.N. și S.E., în

calitate de moștenitori ai defunctului I.G.E., au arătat că sunt de acord cu

oferta și cu condițiile exproprierii imobilului, atașând în copie o serie de acte,

respectiv Titlul de proprietate din 20 iunie 1996 emis pe numele I.G.E.,

Certificatul de moștenitor din 24 august 1998 al B.N.P., I.C., Actul de partaj

voluntar autentificat din 24 august 1998 de același birou notarial de mai sus

și buletinele de identitate.

Prin

Actul de partaj voluntar din 24 august 1998 atât I.N., cât și S.E., au primit

loturi de teren în tarlaua și parcela din care tăcea parte terenul ce trebuia expropriat

(T85/4, parte din parcela 593/63), după cum urmează: I.N. primise un teren în S

= 7.971 mp, tarlaua 85/4, parte din parcela 593/63, delimitat pe plan cu simbolurile

A.B.C.F., în timp ce S.E. primise tot un teren în suprafața de 7.971 mp, în

aceeași tarla și parcela, dar delimitat pe plan cu simbolurile C.D.E.F.

În

atare condiții, limita de proprietate de 1.051 mp teren ce aparținuse

defunctului I.G.E., nu putea fi expropriată, întrucât nu mai corespundea

regimului juridic actual, imobilul ce făcea obiectul exproprierii fiind compus

din terenul în suprafață de 530 mp, aparținând contestatorului I.N., și terenul

în suprafața de 521 mp, aparținând surorii acestuia - S.E.

S-a

reținut că potrivit art. 12 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

utilitate publică, după declararea utilității publice, expropriatorul

imobilului va executa planurile cuprinzând terenurile și construcțiile propuse

spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum și a ofertelor de

despăgubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei,

orașului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele ce se

supun aprobării pentru expropriere, în vederea consultării de către cei interesați.

Din

interpretarea

textul legal sus menționat reține instanța de apel, rezultă că planurile

cadastrale trebuie să reflecte situația juridică reală și actuală a terenului

expropriat cât și a proprietarului de drept al acestuia.

Cum,

anterior emitent Hotărârii de expropriere deja moștenitorii defunctului I.G.E.,

ieșiseră din indiviziune, s-a reținut că aceștia nu mai puteau solicita

acordarea despăgubirilor pentru întregul teren, in calitate de coproprietari,

astfel că în mod corect Comisia a emis Procesul verbal și Hotărârea nr. 13 din 06

mai 2010 prin care a respins cererea de acordare a despăgubirilor din 13

aprilie 2010, arătând ca expropriatorul (CN A.D.N.R. SA) va fi notificat pentru

întocmirea unei noi documentații tehnico-economice (dosar cadastral și raport

de evaluare), în concordanță cu noile limite de expropriere stabilite prin

documentele anexate cererii, urmând ca în baza unei noi hotărâri de guvern să

se procedeze la exproprierea imobilelor afectate de noua limită de expropriere.

În

aceste condiții, reține instanța de apel, devin pe deplin aplicabile

dispozițiile art. 19 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, în cazul in care

comisia respinge propunerile expropriatorului, acesta are posibilitatea să

revină cu noi propuneri, cu refacerea corespunzătoare a planurilor, noile

propuneri urmând aceeași procedură prevăzută de lege.

În

aceste condiții, s-a apreciat că este fondată susținerea Statului Roman - CN

A.D.N.R. SA, referitoare la greșita admitere a capetelor de cerere din acțiune

având ea obiect anularea procesului-verbal din 16 mai 2010 și a hotărârii de

stabilire a despăgubirilor nr. 13/06 mai 2010.

În

ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a

constatat că prin ambele apeluri, a fost criticat modul în care instanța de

fond a optat pentru omologarea punctului de vedere al expertului N.C.,

reclamantul solicitând a se da eficiență punctului de vedere al expertului

parte C.C., iar pârâtul a se opta pentru punctul de vederea al expertului M.I.,

motiv pentru care criticile formulate au fost analizate concomitent, pe baza

unor considerente comune.

Ulterior

respingerii propunerii inițiale de expropriere, respingere legală, așa cum s-a

arătat deja, Comisia, după refacerea documentației cadastrale, prin H.G. nr. 953/28

septembrie 2011 pentru completarea H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea

procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată ramase de

expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția

autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești” a identificat în

vederea exproprierii imobilul ce aparține reclamantului situat în loc.

Dumbrava, lot 3, nr. cadastral 2292, în suprafață de 530 mp, pentru care s-a oferit

o despăgubire de 548,55 lei și, urmând procedura impusă de noua legea

exproprierii în materie de construcții de drumuri și autostrăzi - Legea nr.

255/2010, - expropriatorul CN A.D.N.R. SA - SA, la data de 21 noiembrie 2011 a

consemnat despăgubirea în suma de 548,55 lei și ulterior a emis Decizia administrativă

de expropriere ar. 1652 din 28 noiembrie 2011, în anexa căreia la nr. 165

figurează și reclamantul.

S-a

reținut că este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia, acțiunea

formulată de expropriat se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din

Legea nr. 33/1994, în ce privește stabilirea despăgubirii, iar criteriile în

raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii simt prevăzute de Legea nr.

33/1994, care, în art. 26, prevede că despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite și că Ia calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau. după caz, altor persoane

îndreptățite.

Sintagma

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai

probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de

proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură

rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate

condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează

prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul

dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

În vederea

determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru terenul

expropriat, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie

din trei experți, alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994. Concluziile

celor trei experți cu privire la prețul real al terenurilor în litigiu au fost

diferite, așa cum a reținut și tribunalul, după cum urmează: expertul N.C.,

desemnat de către instanță, a determinai o valoare a despăgubirii de 3,15 lei/ mp

teren, ajungându-se la o valoare totală a despăgubirii de 2.170 iei, care

include și prejudiciul suportat de persoana expropriată; expertul C.C., propus

de contestatori, care a determinat o valoare de 6 lei/mp teren, respectiv o

valoare totală a despăgubirii de 4020 lei: expertul M.I., propus de intimat, a

stabilit un cuantum al despăgubirii de 1 leu/mp teren și o despăgubire totală

de 548,55 lei. S-a reținut că tribunalul a apreciat în mod corect că prețul estimat

de expertul N.C., desemnat de instanță, reprezintă o justă și echitabilă

despăgubire pentru reclamant în raport de caracteristicile terenurilor

expropriate constând în zona de amplasare, în extravilanul com. Dumbrava,

categoria de folosință, utilitățile de care dispune și accesibilitate la

transportul în comun, precum și cu împrejurarea că proprietatea contestatorului

amplasată în tarlaua 85/4, parcela A593/63 a fost divizată, rămânându-i două

loturi separate, dintre care unul eu suprafața de 6.422 mp, iar celălalt de 1.019

mp.

Instanța

de apel a constatat că, în mod just tribunalul a considerat că nu poate da

eficiență nici punctului de vedere al expertului C.C., care a ținut cont doar

de ofertele de proprietăți asemănătoare publicate în ziare de specialitate și

pe internet, dar nici punctului de vedere al expertului M.I., potrivit căruia

valoarea despăgubirii ar fi de doar 1 leu/mp teren, or, respectiva sumă propusă

de expertul M.I. este evident derizorie, iar nu o despăgubire deplină și

efectivă a proprietarilor lipsiți de bunul deținut pentru o cauză de utilitate

publică, exigență imperativă pentru ocrotirea dreptului fundamental de

proprietate, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, în caz contrar aceștia suportând o sarcină

specială și exorbitantă.

Astfel,

în ce privește înlăturarea evaluării efectuate de către expertul propus de

contestator, expertul C.C., s-a constatat că acesta nu a avut în vedere prețul

cu care se vând în mod obișnuit terenurile de aceeași categorie din cadrul

localității Dumbrava și a celor învecinate ci, așa cum a consemnat în punctul

său de vedere pe lângă metoda comparației directe, expertul a folosit metoda

capitalizării directe a rentei/arendei funciare (chiriei) - fila 12 din

comport, metodă care nu este prevăzută și nici compatibilă cu dispozițiile

legilor speciale privind exproprierea.

Pe de altă parte,

suma stabilită cu titlu de despăgubiri la nivelul anului 2010, nu poate fi

avută în vedere câtă vreme procedura urmată la acea dată nu s-a finalizat,

fiind respinsă cererea expropriatorului, conform celor arătate anterior.

În ce privește

expertul desemnat de către expropriator, M.I., instanța de apel a înlăturat

punctele de vedere ale acestuia care fără a fi motivate în mod corespunzător,

au coincis cu valoarea despăgubirii stabilită de către Statul Român la date

diferite și depărtate în timp, deși, așa cum este cunoscut și cum au confirmat

și ceilalți experți, piața imobiliară a cunoscut modificări importante în

prețurile de tranzacționare.

Instanța

de apel a observat că nu poate opta pentru această din urmă variantă întocmită

de către expert M.I., câtă vreme, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994,

instanța nu este ținută a opta în mod necesar pentru valoarea stabilită de

către expertul expropriatorului, dat fiind faptul că acest text legal

precizează că „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta

și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî”.

S-a

mai reținut că din interpretarea dispozițiilor legale sus-arătate, rezultă că

la stabilirea despăgubirilor pentru terenul ce urmează a fi supus exproprierii,

instanța trebuie să țină seama de o serie de alte circumstanțe, urmând a opta

pentru valoarea rezultată din expertiză, care este cât mai în concordanță, atât

cu oferta expropriatorului, cât și cu pretențiile persoanei expropriate, ori

așa cum s-a arătat mai sus, suma cuvenită cu titlu de despăgubire, cea mai

apropiată de cerințele exprese stabilite în Legea nr. 33/1094 și Legea nr. 198/2004,

este cea găsită de către expertul N.C.

Față

de considerentele expuse, s-a constatat că motivele de apel referitoare la

modalitatea întocmirii raportului de expertiză, aprecierile instanței de fond

asupra părerilor experților și stabilirea despăgubirilor, nu sunt întemeiate

câtă vreme omologarea raportului de expertiză întocmit în fața instanței de

fond (raportat la modalitatea procedurală de întocmire, precum șt de stabilire

a valorii terenului) s-a făcut cu respectarea dispozițiile art. 26 și 27 din

Legea nr. 33/1994.

Faptul

că reclamantul a avut cunoștință de oferta făcută de către expropriator,

aceasta fiind afișată la sediul unității administrativ teritoriale, nu

echivalează cu acordul acestuia asupra ofertei și condițiilor exproprierii

terenului în litigiu, hotărârea expropriatorului fiind contestată în termenul

legal, astfel încât nu se poate concluziona că s-a achiesat la prețul oferit

pentru suprafața de teren în discuție.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs atât reclamantul Ioniță Nicolae cât și

pârâtul Statul Român prin CN A.D.R. SA.

Criticile

aduse hotărârii instanței de apel de către reclamant vizează următoarele

aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se

susține că în mod nelegal, instanța de apel a admis apelul formulat de Statul

Român și a dispus schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul

respingerii capetelor de cerere referitoare la anularea procesului verbal și a

hotărârii de stabilire a despăgubirilor ambele emise în data de 6 mai 2010.

În

acest sens s-a învederat că modalitatea deficitară în ceea ce privește

identificarea titularilor dreptului de proprietate și a suprafețelor de teren

ce urmau a fi expropriate, nu poate fi suportată de persoanele îndreptățite la

despăgubiri, cu atât mai mult cu cât acestea depuseseră anterior Actul de

partaj voluntar și îndepliniseră formalitățile de publicitate imobiliară pentru

bunurile ce compuneau masa partajabilă, inclusiv cele două terenuri, ce urmau a

fi expropriate printre care și cel ce face obiectul prezentului litigiu.

Cea

de-a doua critică a hotărârii recurate, se referă la cuantumul despăgubirilor

acordate de către instanța de judecată., hotărârea fiind dată cu aplicarea

greșită a Legii nr. 33/1994.

Față

de aspectele învederate, reclamantul a solicitat modificarea hotărârii recurate

în sensul obligării pârâtului intimat Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, la

plata despăgubirilor în cuantumul stabilit de expertul parte C.C. respectiv 4.020

lei.

Recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.R. SA vizează următoarele aspecte

de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Astfel,

se susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.

26 alin. (2) din Legea nr. 3/1994.

Se

învederează că despăgubirea stabilită de instanța de fond și menținută de

instanța de apel, a fost calculată de expertul N.C., având în vedere 3 oferte

de vânzare postate pe site-urile de specialitate, fapt ce contravine

prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și practicii unanime a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se

susține că singura opinie care respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) este cea

a expertului M.l., deoarece doar acesta a utilizat ca valori de comparație

prețurile de tranzacționare obișnuite în zona în care se află amplasat imobilul

ce a făcut obiectul exproprierii. Astfel, expertul a efectuat calculele

necesare în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii având ca repere

contractele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primăria Dumbrava.

De

asemenea, expertul și-a fundamentat calculele, în funcție de prețul de

tranzacționare obișnuit al imobilelor din aceeași categorie si din aceeași zona

cu imobilul ce a fost supus exproprierii pentru anul 2014 (data la care a fost

efectuată expertiza în prezenta cauza), dar și pentru anul 2012 (anul

exproprierii).

Față

de cele expuse, pârâtul a solicitat admiterea recursului și omologând opinia

expertului M.I., modificarea deciziei recurate în sensul admiterii în tot a

apelului declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA și în consecință,

schimbarea în totalitate a sentinței Tribunalului Prahova, în sensul

respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În

ședința publică de azi, Înalta Curte a ridicat din oficiu excepția tardivității

recursului reclamantului. Față de această excepție dirimantă și absolută, sunt

de reținut următoarele:

Potrivit

art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de ia comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Legea

supune recursul unei condiții referitoare fa termenul în care poate fi

exercitată această cale extraordinară de atac. Astfel recursul trebuie declarat

înăuntrul unui termen legal și imperativ stabilit, care este de regulă de 15

zile și curge de la data comunicării hotărârii ce se atacă.

Cum,

hotărârea instanței de apel a fost comunicată reclamantului la 10 ianuarie

2015, așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 39 dosarul instanței

de apel, rezultă că termenul de recurs de 15 zile s-a împlinit la 17 ianuarie

2015.

Or,

așa cum rezultă din actul de Ia fila 14 din prezentul dosar, reclamantul a

declarat recurs doar la 19 ianuarie 2015, peste termenul legal prevăzut de art.

301 C. proc. civ.

Din

această perspectivă este de reținut că recursul declarat de reclamant este

tardiv, sens în care urmează a se dispune.

În ce privește

recursul declarat de pârâtul Stalul Român, prin CN A.D.N.R. SA, care vizează

încălcarea dispozițiilor an. 26 din Legea nr. 334, Înalta Curte reține

următoarele:

Finalitatea

procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă

despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă

nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate

publică.

Or,

o justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe

care l-ar fi încasai în căzui în care ar fi vândut de bună-voie terenul, acesta

fiind prețui pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod

obișnuit, astfel de terenuri.

Valoarea

de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată astfel în raport de

toate caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia,

destinația lui, cât și poziționarea acestuia față de alte localități și de

căile de acces.

Astfel,

potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane",

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „la calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și imobilele administrativ

-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză”.

Rezultă

astfel, că textul mai sus menționat, indică un criteriu legal obiectiv de

determinare a despăgubirilor, astfel încât, la calcularea acestora trebuie să

se țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu

caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză.

Așa

cum s-a cristalizat în practica judiciară sintagma „prețul cu care se vând în

mod obișnuit imobilele” are în vedere prețul de piață, respectiv cel de

tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată

celei la care se efectuează expertiza de evaluare.

„Prețul

de piață” este considerat prețul cei mai probabil, la o anumită dată. la care

trebuie să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a

fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când

sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și, în care cumpărătorul și

vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu,

presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri

exagerate.

Or,

din această perspectivă este de reținut că, expertiza efectuată în cauză,

respectiv punctul de vedere exprimat de expertul N.C., la care instanța de apel

s-a raportat, nu a avut în vedere criteriile imperativ și expres prevăzute de art.

26 din Legea nr. 33/1994, în ce privește modalitatea de stabilire a cuantumului

despăgubirilor, în condițiile în care acest expert s-a raportat la oferte luate

de pe internet pentru terenuri din aceeași zonă cu terenul din litigiu și, nu

tranzacții efectiv realizate, în ce privește prețurile cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului.

Cum,

instanța de apel s-a raportat la alte criterii decât cele prevăzute de textul

legal sus evocat, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recursul pârâtului urmează a fi admis și în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Astfel,

în rejudecare, instanța de apel urmează să dispună efectuarea expertizei, de

către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege,

urmând ca experții să stabilească despăgubirile în raport de „prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, preț rezultat din contracte autentice de

vânzare-cumpărare.

În

vederea identificării unor atare comparabile, instanța va avea obligația de a

manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituțiile care dețin

astfel de informații, cum ar fi O.C.P.I., primărie, D.T.I.L., urmând ca pe baza

informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă, să procedeze la

evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.

Doar

în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea

probatoriului necesar) efectuate de instanță, în legătură eu existența unor

asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va

constata că nu există asemenea tranzacții, se vor avea în vedere alte metode

propuse de experți.

Cu

ocazia rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în

sensul mai sus arătat și, în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea

unei noi expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamantului în conformitate doar cu dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 33/1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de reclamantul I.N. împotriva Deciziei nr. 1332 din 19 noiembrie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca tardiv.

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, împotriva Deciziei nr. 1332

din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Casează decizia și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 aprilie 2015.