ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3019/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3019/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, la data de 17 decembrie 2010, sub nr. 61450/3/2010

reclamanta SC W.I. SRL a formulat contestație împotriva hotărârii de stabilire a

despăgubirilor din 10 mai 2009 în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004 - Consiliul Local Ș.J., Județul Ilfov.

În fapt, a motivat că

în ceea ce privește cuantumul despăgubirii stabilit prin hotărâre pentru reclamanta

expropriata SC W.I. SRL, ce avea în coproprietate, în cote egale și indivize de

cate 1/2, împreună cu SC G.C.G. SRL, imobilul supus exproprierii, compus din teren

situat în comuna Ș.J., în suprafața totală de 4.831 patru mii opt sute treizeci

și unu m.p. Înscris în CF nr. xx a comunei Ș.J., având nr. cadastral C1, H.G.

nr. 216/2009, la art. 2 din Hotărâre menționându-se acordarea de despăgubiri în

valoare totală de 76.996 (șaptezeci și șase mii noua sute nouăzeci și șase)

RON, deoarece consideră ca suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru imobilul

în suprafața totală de 4.831 m.p. supus exproprierii este mult prea mică comparativ

cu suma care li s-ar fi cuvenit față de valoarea imobiliară de piață, drept pentru

care solicită majorarea cuantumului despăgubirilor printr-o expertiză ce urmează

a fi dispusă și efectuată de care o comisie de experți care să poată stabili în

mod real și pe baze științifice de specialitate valoarea reală de circulație a imobilului

expropriat.

A solicitat instanței

de judecată admiterea contestației și acordarea de către instanța prin hotărâre

judecătorească a unui cuantum majorat al despăgubirilor constând într-o sumă mai

mare de bani, care să reprezinte în mod real și just despăgubirea cuvenită.

De asemenea, a solicitat

instanței de judecată repunerea reclamantei în termenul legal de contestare a hotărârii

de stabilire a despăgubirilor din 10 mai 2009 și de procesul-verbal din 09 aprilie

2009 prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor oferite de către stat pentru

terenul expropriat în suprafața de 4.831 m.p., având în vedere că până în prezent,

reclamanta SC W.I. SRL, nu a avut cunoștința de emiterea acestei hotărâri de stabilire

a despăgubirilor pentru o suprafață expropriată de 4.831 m.p., nu li s-au comunicat

la sediul actual al societății, hotărârea și procesul-verbal aferent, astfel încât

a fost în imposibilitate să poată contesta hotărârea în termenul legal.

Cu privire la motivarea

pe fond a contestației reclamantei SC W.I. SRL a arătat că deține în proprietate

împreună cu o altă firmă, respectiv SC G.C.G. SRL, în cote egale imobilul supus

exproprierii, compus din teren situat în Ș.J., în suprafața totală de 4.831 (patru

mii opt sute treizeci și unu) m.p., înscris în CF nr. xx a comunei Ș.J., având

nr. cadastral C1 (H.G. nr. 216/2009). La art. 2 din hotărâre se menționează valoarea

despăgubirilor pentru imobilul expropriat la suma de 76.996 RON, valoare cu care

nu sunt de acord și pe care o contestă, considerând că nu reflectă valoarea reală

a unei juste și drepte despăgubiri pentru imobilul expropriat, fiind mult mică decât

cea cuvenită și nereflectând realitatea imobiliară actuală. Prin urmare, solicită

acordarea unei sume mai mari care să îi despăgubească real și just față de prejudiciul

încercat prin exproprierea terenului, pe baza unei evaluări la valoarea de circulație

a terenului printr-un raport de expertiză.

Pârâtul Statul Român reprezentat

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA, a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 25

ianuarie 2012 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că prin

cererea de chemare în judecată a contestat întreaga sumă de bani (76.996 RON) ce

a fost stabilită de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 188/2004 prin hotărârea

de stabilire a despăgubirilor din 10 mai 2009 și procesul verbal din 9 aprilie 2009

pentru toată suprafața expropriată de 4.831 m.p. aflată în proprietate indiviză

a reclamantei și a SC G.C.G. SRL.

La termenul din data de

25 ianuarie 2012 tribunalul a respins excepția tardivității formulării contestației,

a constatat că cererea de repunere în termenul legal de formulare a contestației

a rămas fără obiect, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local al comunei Ș.J.,

județul Ilfov, pentru motivele indicate în încheierea de la acel termen.

La data de 28 martie 2012

SC G.C.G. SRL a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, cerere

admisă în principiu prin încheierea de la termenul din data de 30 mai 2012.

În cauză au fost încuviințate

și administrate probele cu înscrisuri și cu expertiză tehnică în specialitatea topografie.

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1351 din 19 iunie 2013

a respins cererea formulată de reclamanta SC W.I. SRL în contradictoriu cu pârâta

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, ca îndreptată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea formulată de reclamanta

SC W.I. SRL în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, a anulat, în parte hotărârea din 10 mai 2009 emisă de

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în ce privește

cuantumul despăgubirilor și, pe cale de consecință, a stabilit obligația Companiei

Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la plata unei despăgubiri

pentru exproprierea terenului în suprafață de 4.831 m.p. situat în com. Ș.J., cu

număr cadastral C1 de 16,5 euro/m

2

, respectiv suma totală de 79.712 euro,

la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanta contestatoare, SC W.I. SRL, deține în

proprietate împreuna cu intervenienta accesorie, SC G.C.G. SRL, în cote egale imobilul

supus exproprierii, compus din teren situat în Ș.J., în suprafața totală de 4.831

(patru mii opt sute treizeci și unu) m.p., înscris în CF nr. xx a comunei Ș.J.,

având nr. cadastral C1 (H.G. nr. 216/2009).

În baza Legii nr. 198/2004

- privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri

naționale și a H.G. nr. 941/2004 - privind Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 198/2004, imobilul a fost inclus în Hotărârea nr. 1546/2006 modificată și completată

de Hotărârea nr. 425/2008, completată prin Hotărârea nr. 216 din 25 februarie 2009

privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată

situate amplasamentul lucrării de utilitate publică Construcția autostrăzii București

- Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localităților Moara Vlăsiei,

Snagov, Ștefăneștii de Jos, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghița, Drăgănești, Râfov,

Dumbrava, Berceni, Bărcănești și Ploiești.

Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004, constituită la sediul Consiliului Local al comunei Ș.J., în

urma verificării actelor dosarului de expropriere și a procesului-verbal din 09

aprilie 2009, a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 mai 2009, prin

care s-a dispus exproprierea și acordarea despăgubirilor pentru terenul în suprafață

de 4.831 m.p., situat în comuna Ș.J., județul Ilfov, ce aparțin reclamantei și intervenientei

accesorii.

La art. 2 din hotărâre

se menționează valoarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat la suma de 76.996

RON, valoare cu care reclamanta nu este de acord și pe care o contestă, considerând

că nu reflectă valoarea reală a unei juste și drepte despăgubiri pentru imobilul

expropriat, fiind mult mică decât cea cuvenită și nereflectând realitatea imobiliară

actuală, dar despre care pârâta susține că a fost stabilit în baza raportului de

evaluare efectuat de expert evaluator imobiliar, agreat de expropriator, la întocmirea

căruia s-a ținut cont de toate criteriile impuse de lege.

Potrivit art. 9 din Legea

nr. 198/2004: (1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în

condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței

judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată

hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără

a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului

supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii

de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate

asupra terenului; (3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului

articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii

Procedând cu respectarea

dispozițiilor legale, respectiv art. 25 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a dispus

efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii reale a imobilului expropriat.

Potrivit raportului de

expertiză efectuat în cauză, la data expertizei, care în cauză a fost data de referință

avută în vedere de tribunal, în temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

potrivit cu care, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, valoarea unitară stabilită de comisia de experți este de 16,5 euro/m.p.,

iar valoarea totală de 79.712 euro pentru întreaga suprafață a imobilului expropriat

în suprafață de 4.831 m.p.

Având în vedere că prin

prezenta acțiune s-a formulat contestație și împotriva hotărârii de stabilire a

despăgubirilor din 10 mai 2009 prin care s-a dispus exproprierea și acordarea de

despăgubiri pentru întregul teren în suprafață de 4.831 m.p. ce aparține reclamantei

și intervenientei accesorii, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 48

alin. (2) C. proc. civ., urmând a stabili obligația Companiei Naționale de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA la plata unei despăgubiri pentru exproprierea

întregului teren în suprafață de 4831 m.p., deținut în coproprietate de către reclamantă

și intervenienta accesorie.

Față de aceste aspecte,

tribunalul a anulat în parte hotărârea din 10 mai 2009 emisă de Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în ce privește cuantumul despăgubirilor

și a stabilit obligația Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA la plata unei despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață

de 4.831 m.p. situat în com. Ș.J., cu număr cadastral C1 de 16,5 euro/m

2

,

respectiv suma totală de 79.712 euro, la cursul Băncii Naționale a României din

ziua plății.

Împotriva acestei sentințe

a formulat apel pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România.

Prin motivele de apel

se arată că hotărâre este nelegală și netemeinică întrucât prin propunerea de către

experți și însușirea de către instanță a valorii terenului expropriat la suma de

79.712 euro s-au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru utilitate publică, în sensul că la stabilirea despăgubirilor,

nici experții și nici instanța, nu s-au raportat la preturile obișnuite

de tranzacționare a altor imobile de același fel cu cel supus exproprierii.

Apelanta - pârâtă a mai

solicitat să se observe faptul că atât experții, cât și instanța de fond nu au avut

în vedere toate înscrisurile depuse de ea la dosar, eliminând două contracte de

vânzare - cumpărare, respectiv contractul de vânzare - cumpărare din 29 aprilie

2011 și din 25 mai 2011 care au ca obiect terenuri situate în aceeași tarla cu terenul

expropriat.

Comisia de experți justifică

eliminarea celor două contracte de vânzare - cumpărare prin aceea că prețul de tranzacționare

este mult prea mic, în condițiile în care în cuprinsul raportului de expertiză se

susține că „prețurile au scăzut cu 10% în ultimele 12 luni ca urmare a scăderii

solvabile pe piață (...)”.

Astfel, au fost înlăturate

două înscrisuri, probe, care, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 făceau dovada

prețului de tranzacționare a unor imobile de același fel cu cele expropriate, în

condițiile în care aceste înscrisuri nu sunt falsuri, înlăturarea acestora și de

către instanță, fără o motivare anume nu face decât să prejudicieze pârâta, inclusiv

prin aplicarea greșită a legii, rezultând o valoare de circulație a imobilului vădit

inechitabilă în raport de alte terenuri expropriate din aceeași localitate.

În această situație, dacă

s-ar compara prețurile de tranzacționare efective cu despăgubirea oferită de către

stat de 4,51 euro/m.p. este evident că despăgubirea este una reală, în acord cu

normele legale în materie.

Este de notorietate că

în prezent, datorită crizei economice, piața imobiliară a scăzut dramatic, influențând

direct prețurile de vânzare ale imobilelor, prețuri care în raport cu sfârșitul

anului 2008, s-au înjumătățit sau sunt chiar mai mici.

Având în vedere cele arătate

mai sus, consideră că indiferent de valoarea stabilită ca despăgubire (mai mare

sau mai mică), cel mai important este ca această valoare să fie stabilită conform

criteriilor legale, criterii conținute în art. 26 din Legea nr. 33/1994, și

de care trebuie să țină seama atât experții desemnați cât și instanța

de judecată. În caz contrar, există riscul, ca în final (recurs), dosarul să fie

restituit instanței pentru suplimentarea probatoriului în vederea respectării

tocmai acestor prevederi legale invocate.

Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori, prin decizia civilă nr. 107 A din

2 aprilie 2014 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Statul Român prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței

civile nr. 1351 din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, „Despăgubirea se compune din valoarea reală

a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

(2) La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.

(3) Experții vor defalca

despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi

reale.

(4) În cazul exproprierii

parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare

ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seamă de prevederile

alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a

daunelor, aceste dispoziții legale au fost respectate de instanța de fond, în sensul

că a încuviințat părților probele cu înscrisuri și cu expertiză tehnică judiciară,

comisia de experți fiind constituită în conformitate cu dispozițiile art. 25 din

Legea nr. 33/1994 potrivit cărora pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui

o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de

expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

La data de 23 martie 2012

s-a depus la dosar un prim raport de expertiză.

La acest raport de expertiză

pârâta - apelantă a formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate de instanță,

astfel încât s-a solicitat comisiei de experți să refacă raportul de expertiză și

„să” ia în considerare nu doar prețul din oferte ci și prețurile din contractele

de vânzare-cumpărare încheiate, urmând să obțină aceste contracte de la părți sau

autorități publice.

La termenul din 12

octombrie 2012 s-a depus noul raport de expertiză, semnat de către toți experții,

inclusiv de către expertul M.V., desemnat de către pârâți.

Din acest raport de expertiză

rezultă că pentru a se stabili valoarea proprietății expropriate, în conformitate

cu art. 26 din Legea nr. 33/1994 experții au abordat metoda comparației directe.

În aplicarea acestei metode

de evaluare se analizează vânzările sau ofertele cu loturi de teren comparabile

(situate în aceeași zonă și de dimensiuni pe cât posibil mai apropiate cu cel de

evaluat), pentru a determina dacă acestea au caracteristici inferioare, superioare

sau egale cu ale proprietății de evaluat.

În cazul de față, metoda

a fost aplicată având la baza informații cu privire la contracte de cumpărare de

terenuri libere, similare, situate în aceeași zonă cu terenul de evaluat. În

analiza ofertelor de pe piață s-a constatat faptul ca valoarea terenului pentru

investiții nu depinde de suprafața acestuia, ci de amplasare, de accesul

la utilități, deschiderea la frontul stradal și de cea mai buna utilizare a sa.

Experții au menționat

că din cele 6 contracte de vânzare cumpărare depuse de părți aferente unor

tranzacții cu terenuri extravilane agricole in perioada 2009-2011, 3 contracte nu

au putut fi utilizate drept comparabile în cadrul metodei comparației directe a

vânzărilor datorită diferențelor mari de amplasament sau a neîndeplinirii condițiilor

exprimate în definiția valorii de piață. Situația acestor contracte

este prezentată în tabelul 1 anexat raportului.

Ca atare, Curtea a constatat

că experții au motivat de ce nu au ținut seama de cele trei contracte invocate de

apelantă prin motivele de apel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Așa fiind și având în

vedere că în apel nu s-au depus înscrisuri care să confirme teza susținută de apelantă,

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., a respins ca nefondat

apelul.

Împotriva acestei din

urmă decizii a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA, invocând incidența cazului de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici

de nelegalitate:

Aplicarea și interpretarea

greșită a legii în soluția pronunțată de instanța de apel constă în faptul că nu

a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractele de

vânzare - cumpărare din 22 martie 2012, din 18 ianuarie 2012 și respectiv din 31

ianuarie 2013.

A mai susținut că instanța

de apel s-a mulțumit doar să constate că raportul de expertiză întocmit la instanța

de fond respectă cerințele Legii nr. 33/1994 iar experții au motivat de ce nu au

ținut cont de toate înscrisurile depuse la dosar.

În acest context, se impunea

refacerea expertizei, ținând cont și de contractele de vânzare - cumpărare încheiate

în anii 2011, 2012 și 2013, motiv pentru care recurenta a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

urmând a fi respins în sensul considerentelor ce succed:

Criteriile de stabilire

a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale în sensul că ele sunt

prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, invocate de către recurent,

iar nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art.

26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite,

iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând

în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

În speța supusă analizei,

sub motivul încălcării dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, recurentul susține

că, în stabilirea valorii despăgubirii cuvenite reclamanții, instanțele de fond

și apel nu ar fi avut în vedere prețurile indicate în contractele de vânzare - cumpărare

din 22 martie 2012, din 18 ianuarie 2012 și din 31 ianuarie 2013.

Această s

usținere se constată că

nu este fondată.

La termenul de judecată

din 5 februarie 2014, instanța de apel a încuviințat cererea de administrare a probei

cu înscrisuri, formulată de apelantul pârât, punându-i în vedere să depună la dosar

contracte privind tranzacții încheiate în anii 2011 - 2013 și eventual 2008 - 2009,

pentru imobilele situate în comuna Ș.J., în afara celor care deja, au fost avute

în vedere de experții care au întocmit expertiza.

La data de 27 februarie

2014, apelantul - pârât a depus la dosar prin serviciul registratură un număr de

trei contracte semnate pentru conformitate și ilizibile, motiv pentru care la termenul

de judecată din 5 martie 2014, instanța a pus în vedere avocatului apelantului să

depună la dosar copii lizibile pentru contractele de vânzare - cumpărare privind

tranzacții încheiate în perioada 2011 - 2013 și eventual 2008 - 2009, pentru imobile

situate în comuna Ș.J., acordând un nou termen de judecată pentru 2 aprilie 2014.

La acest din urmă termen

avocatul apelantului - pârât nu s-a mai prezentat pentru a depune înscrisurile necesare

în susținerea motivelor de apel, astfel că instanța a dispus decăderea din proba

cu expertiza evaluatorie solicitată.

În acest context, este

de observat că instanța de apel a avut în vedere la stabilirea valorii despăgubirii

prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prețurile cu care se vând în

mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, astfel încât recursul formulat va fi respins

ca nefondat.

Ca parte căzută în pretenții,

potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata sumei

de 4.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC W.I.

SRL, ce constau din onorar apărător, (factura din 4 noiembrie 2014, Cabinet de Avocat

R.D.).

În consecință în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

formulat de pârâtul Statul Român prin Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA împotriva deciziei nr. 107A din 2 aprilie 2014

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă pe pârâtul Statul

Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA

la plata sumei de 4.400 RON către intimata reclamantă SC W.I. SRL cu titlu de cheltuieli

de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie

2014.