ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1169/2014

Prin cererea înregistrată la data de 1 iunie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 23441/3/2009, reclamanta SC L.R. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând instanței să îi acorde juste despăgubiri calculate la valoarea reală a imobilului pentru care a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009. Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, sub nr. 3039/62/2009, reclamanta SC L.R. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând instanței să îi acorde juste despăgubiri calculate la valoarea reală a imobilului pentru care a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009.

Prin Sentința civilă nr. 168D din 5 iunie 2009, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând în esență că imobilul expropriat ce face obiectul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009 nu este situat în raza de competență a Tribunalului Brașov, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21 din Legea nr. 33/1994. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 3 august 2009 sub nr. 32187/3/2009. Prin cererea înregistrată ia data de 2 iunie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 23744/3/2009, reclamanta SC L.R.

SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând instanței să îi acorde juste despăgubiri calculate la valoarea reală a imobilului pentru care a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009. Prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2010, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 23744/3/2009 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, la dosarul de față, tribunalul constatând că este vorba despre aceeași acțiune, având aceleași părți și același obiect. De asemenea, prin aceeași încheiere s-a dispus și conexarea Dosarului nr. 32187/3/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la dosarul de față, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 164 C. proc.

civ., fiind identitate de părți și existând o strânsă legătură între obiectele celor două dosare. Prin Sentința civilă nr. 609 din 28 martie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte cererea principală și cererea conexă, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 109.656 RON, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat - teren în suprafață totală de 1.283 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, pentru care au fost emise Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009 și nr. 62/2009 și a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a terenului în suprafață de 1.070 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, având nr. cadastral x și s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma totală de 17.053,61 RON. Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea de la reclamantă a terenului în suprafața de 213 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, având nr. cadastral x și s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma totală de 3.394,79 RON.

Prin raportul de expertiză întocmit de către experții T.M., M.V. și M.V., astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, s-a stabilit că valoarea terenului la data de efectuării raportului de expertiză (8 iunie 2010) este de 95.542 RON, iar la data exproprierii (17 martie 2009) este de 109.656 RON. Experții au precizat că valorile menționate au avut în vedere și prejudiciul adus terenului de minim 10%, arătând totodată că restul terenului nu capătă niciun spor de valoare ca urmare a realizării obiectivului exproprierii, întrucât nu va avea acces direct la autostradă, nefiind amplasat la o intersecție, ci dimpotrivă va trebui parcurs un drum suplimentar de minim 4 km pentru a se ajunge la acesta.

Tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente, iar conform alin. (3), acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În ceea ce privește momentul care trebuie avut în vedere pentru nivelul prețurilor de tranzacționare a imobilelor similare celui expropriat, tribunalul apreciază că acesta este reprezentat de data exproprierii și nu de data efectuării raportului de expertiză dispus de instanța de judecată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 1 aprilie 2011 a declarat apel atât pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, iar la data de 29 septembrie 2011 a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Prin Decizia civilă nr. 198A din 19 septembrie 2013,Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile formulate de apelantul pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și de apelantul Ministerul Public, reprezentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în cursul judecării apelului de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva Sentinței civile nr. 609 din data de 28 martie 2011, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 23441/3/2009, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC L.R.

SRL. A schimbat în parte sentința civilă apelată, cu privire la cuantumul despăgubirilor, care va fi de 33.500 RON. A obligat intimata reclamantă să plătească apelantului pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că: În mod temeinic a statuat prima instanță în ceea ce privește situația de fapt că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a terenului în suprafață de 1.070 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, având nr. cadastral y și s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma totală de 1.7.053,61 RON, iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea de la reclamantă a terenului în suprafața de 213 mp, situat în comuna Snagov, jud. Ilfov, având nr. cadastral x și s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor suma totală de 3.394,79 RON.

Societatea comercială expropriată, nemulțumită de cuantumul despăgubirii, s-a adresat instanței la datele de 1 aprilie 2009, respectiv 1 iunie 2009. Prin expertiza efectuată în prima instanță la data de 18 octombrie 2010, cu corecțiile admise la 8 februarie 2011 în urma obiecțiunilor, s-a stabilit că valoarea terenului la 17 martie 2009, data medie a celor două exproprieri, este de 25.917 euro (109.656 RON), iar la 8 iunie 2010, data expertizei, este de 22.581 euro (95.542 RON). În cadrul apelului, s-a efectuat la data de 13 iunie 2013 o nouă expertiză tehnică de specialitate, care a conchis că valoarea terenului la data de efectuării acesteia este de 33.500 RON, echivalentul a cca. 7.700 euro, la 6 euro/mp.

Referitor la motivul de apel comun privind momentul în funcție de care trebuie stabilită valoarea imobilului, Curtea a avut în vedere că art. 9 din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, fără nicio distincție între normele procedurale pentru soluționarea cererilor în materia exproprierii și normele juridice de altă natură. Reclamanții s-au plâns de faptul că despăgubirile pentru expropriere nu mai corespund, la momentul plății, valorii reale a terenului. Curtea a arătat că încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 constatată își are originea într-o problemă structurală dată de absența, a unui mecanism care să permită jurisdicțiilor naționale să țină cont de deprecierea care poate interveni prin efectul conjugat al duratei procedurii și creșterii inflației.

Concluzia este aceea că, indiferent de data la care se raportează valoarea imobilului ce va fi avută în vedere pentru stabilirea despăgubirilor, plata trebuie să se facă într-un termen cât mai scurt calculat începând cu momentul menționat. De aceea, având în vedere și faptul ca valoarea imobilului poate și să crească, iar nu numai să scadă, iar soluția trebuie să fie aceeași în ambele cazuri, trebuie să se țină seama, în aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, de prețul de piață la data efectuării expertizei în apel, care prin ipoteză este mai apropiată de momentul plății. Pentru aceiași considerent, este lipsit de relevanță și prețul cu care intimata reclamantă a achiziționat, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 19 octombrie 2007 de notar public C.V.I., imobilul în litigiu (30 euro/mp).

În fine, contrar susținerilor intimatei reclamante, prin expertiza întocmită în fața primei instanțe s-a stabilit numai valoarea imobilului expropriat, nu și prejudiciul cauzat proprietarului (prin faptul că pentru a se ajunge la terenul rămas se face o ocolire de 4 km datorită modului de realizare a autostrăzii) - acestea constituind componente diferite ale despăgubirii conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 - neputându-se justifica nici în acest fel cuantumul ridicat al despăgubirii stabilite de tribunal. În ceea ce privește criticile referitoare la metodele de calcul folosite de către experții care au efectuat expertiza în primă instanță, Curtea a constatat că acestea au rămas fără obiect, în condițiile în care în apel a fost administrat un nou asemenea mijloc de probă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a Deciziei civile nr. 198, pronunțată de Curtea de Apel București la data de 19 septembrie 2013, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către intimata-reclamantă, ca neîntemeiată sau casarea Deciziei civile nr. 198 A și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a invocat faptul că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora "la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză", respectiv în comuna Snagov, jud. Ilfov, acest motiv de recurs fiind prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul a criticat aplicarea și interpretarea greșită a legii de instanța de apel cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 33.500 RON, deoarece, atât experții, cât și instanța au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri situate în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov, or terenul supus exproprierii în suprafață de 1.283 mp are categoria de folosință de teren extravilan arabil. Așadar, comisia de experți a întocmit raportul de expertiză evaluatorie, luând în calcul terenuri care nu sunt similare cu cel expropriat, din cele cinci contracte de vânzare-cumpărare, luând în considerare un singur contract având ca obiect teren situat în extravilanul comunei Snagov.

Instanța de apel a omologat un raport de expertiză întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că experții nu au ținut seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel la data întocmirii raportului de expertiză, ceea ce impune refacerea expertizei, soluția solicitată fiind în sensul admiterii recursului, de casare a deciziei mai sus menționate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanțe, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 și 314 C. proc. civ. Recursul este fondat Analizând susținerile recurentului-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, se constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 314 C. proc.

civ. din 1865, urmând a fi analizate din această perspectivă.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994: "(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite". (2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține cont de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia." Ca atare, este certă distincția stabilită de legiuitor între evaluarea operată, în vederea exproprierii, în etapa administrativă, procedură condusă de expropriator și expertiza ce se efectuează în etapa judiciară, urmare a formulării unei contestații de către proprietarul imobilului supus exproprierii, efectuată conform art. 25 din lege.

Conform dispozițiilor legate enunțate, pentru stabilirea despăgubirii, experții se vor raporta la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. În aplicarea corectă a acestor dispoziții, Înalta Curte constată că este fondată critica din recurs, referitoare la stabilirea despăgubirii, în sensul că, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe un raport de expertiză care nu a avut în vedere prevederile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994. Imobilele în litigiu sunt situate pe teritoriul administrativ al comunei Snagov, jud. Ilfov, în suprafață de 1.070 mp, identificat prin nr. cadastral y și în suprafață de 213 mp identificat prin numărul cadastral x la care face referire intimata reclamantă și au fost expropriate pentru construcția tronsonului de autostradă București - Ploiești.

Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 49/2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 au fost acordate despăgubiri în cuantum de 17.053,61 RON pentru suprafața de teren de 1.070 mp, iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/2009 au fost acordate despăgubiri în cuantum de 3.394,79 RON, pentru suprafața de 213 mp. În speță, despăgubirea viza o suprafață totală de 1.283 mp, teren extravilan (arabil), pentru care s-a acordat o sumă de 33.500 RON ce include și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere. Astfel, în faza procesuală a apelului, experții au stabilit ca elemente de comparație cinci contracte de vânzare-cumpărare, dintre care numai unul viza categoria de teren extravilan, restul raportându-se la terenuri intravilane.

Se constată că valoarea terenului trebuie raportată la situația lui concretă actuală, și anume având categoria de folosință extravilan, iar nu la categoria de folosință intravilan, așa cum au procedat experții desemnați pentru a întocmi raportul în apel, deoarece și prețul pe care l-ar obține prin vânzare s-ar stabili pe aceeași bază. Procedând de această manieră, cuantumul despăgubirii s-a calculat, fără a fi luate în considerare, la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, ceea ce echivalează cu nestabilirea corectă a situației de fapt, atrăgând astfel incidența dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă hotărăște asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost pe deplin stabilite.

Așa fiind, răspunzând criticii fondate din recursul pârâtului, Înalta Curte constată că nu pot fi validate de instanță, decât acele concluzii ale raportului de expertiză, în care experții folosesc la stabilirea despăgubirii criteriile prevăzute de lege, fundamentându-și concluziile și raportându-se la date și elemente, ce sunt în total acord cu cerințele impuse de textele de lege menționate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 198/A din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2014. Procesat de GGC - AS