ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3060/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3060/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, la 25 august 2009, reclamanții

P.M. și C.V.G. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând

anularea Hotărârii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nr. 297

din 11 iunie 2009 Consiliul Local Ștefăneștii de Jos jud. Ilfov, în ce privește

cuantumul despăgubirilor stabilite pentru terenul în suprafață de 2.387 mp,

situat în com. Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că sunt coproprietarii terenului în suprafață

de 17.624,03 mp, situat în extravilanul comunei Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov,

drept de proprietate ce a fost înscris în Cartea Funciară nr. X1 a com.

Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, iar Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

a stabilit că despăgubirea ce se acordă este de 41.924 RON, este inferioară

valorii reale a terenului.

Pârâtul Statul Român,

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

S-a susținut că

terenul reclamanților în suprafață de 2.387 mp este necesar pentru construcția

tronsonului de autostradă București-Ploiești, în baza Legii nr. 198/2004 și a

H.G. nr. 941/2004, acesta fiind inclus în Hotărârea nr. 1546 din 14 noiembrie

2006, completată prin Hotărârea nr. 425/2008 privind declanșarea procedurilor

de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul

lucrării de utilitate publică Construcția autostrăzii București-Brașov,

tronsonul București-Ploiești.

S-a mai arătat că, în

urma verificării actelor dosarului de expropriere, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004 a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor, iar

cuantumul acestora s-a stabilit de experții evaluatori, care au avut în vedere

prețul de pe piața liberă la data întocmirii raportului de evaluare, valoarea

reală a imobilului, apreciind că restul de teren nu numai că nu devine

inutilizabil, dar prezintă interes pentru proprietar, ca urmare a sporului de

valoare.

Prin Sentința civilă

nr. 1650 din 29 octombrie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă,

a fost admisă contestația formulată de reclamanți, modificată în parte

Hotărârea nr. 297 din 11 iunie 2009 de stabilire a despăgubirilor, adoptată de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită pe lângă Consiliul

Local al comunei Ștefăneștii de Jos, numai în ce privește cuantumul

despăgubirilor datorate de expropriator reclamanților, ce au fost stabilite la

suma de 506.588 RON, echivalent a 119.628 euro, din care suma de 104.024 euro

reprezintă valoarea de circulație a terenului expropriat, iar suma de 15.604

euro reprezintă prejudiciul adus proprietarului.

A fost obligat

pârâtul și la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamanți.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că din concluziile raportului de expertiză

întocmit în cauză de către comisia de experți desemnată potrivit Legii nr.

33/1994, rezultă că valoarea unitară a terenului expropriat este, prin

raportare la valoarea de piață la momentul lunii august 2010, de 43,58 euro/mp,

valoarea totală a prejudiciului fiind de 506.588 RON echivalent a 119.628 euro,

din care suma de 104.024 euro reprezintă valoarea de circulație a terenului expropriat,

iar suma de 15.604 euro reprezintă prejudiciul adus proprietarului.

Potrivit

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din

valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite la data întocmirii raportului de expertiză, iar la

calcularea despăgubirilor, experții și instanța vor ține seama și de daunele

aduse proprietarului, prin urmare, față de aceste dispoziții, instanța de fond

a avut în vedere și acest prejudiciu.

În ce privește

prejudiciul individual, tribunalul a reținut că prin exproprierea suprafeței de

teren de 2.387 mp aparținând reclamanților, restul proprietății rămâne fără

cale de acces, scăzând prețul de vânzare al acestuia, putând să existe totuși

un spor de valoare ca urmare a creșterii interesului pe piața imobiliară în

zonă, însă numai după refacerea drumului secundar de acces, astfel că,

prejudiciul este minimal prin raportare și la un eventual spor de valoare. Așa

cum rezultă din raportul de expertiză, cuantumul acestui prejudiciu este de

15.604 euro și reprezintă prejudiciul adus proprietarului prin expropriere.

Astfel, instanța de

fond constatând că despăgubirea solicitată de reclamanți este superioară celei

calculate de experții evaluatori la momentul exproprierii, acțiunea

reclamanților a fost admisă.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat apel pârâtul Statul Roman prin Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, iar prin Decizia nr. 235A

din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admis apelul pârâtului,

fiind schimbată în parte sentința în sensul că au fost stabilite despăgubirile

datorate de expropriator reclamanților, la suma de 395.901 RON, echivalent a

93.954 euro, din care suma de 344.262 RON (81.699 euro) reprezintă valoarea de

circulație a terenului expropriat, iar suma de 51.639 RON (12.255 euro)

reprezintă valoarea prejudiciului, fiind menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că exproprierea, ca limitare extremă a

dreptului de proprietate privată, este un act de autoritate publică, prin care

se realizează dobândirea forțată a proprietăților private, necesare executării

lucrărilor de utilitate publică, în schimbul unei despăgubiri.

Reclamanții

nemulțumiți de întinderea despăgubirilor cuprinse în Hotărârea nr. 297 din 11

iunie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul

Local Ștefăneștii de Jos jud. Ilfov, reclamanții au sesizat Tribunalului

București, în temeiul Legii nr. 198/2004, cu cererea ce face obiectul

litigiului de față.

Sub aspectul

criticilor apelantului, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Pe de

o parte, la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, iar nu prețurile de ofertare, precum și de daunele aduse

proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În speță, reține

instanța de apel, așa cum rezultă din concluziile expertizei efectuate în apel,

coroborate cu celelalte înscrisuri respectiv contractele de vânzare-cumpărare

depuse la dosar, prețurile de tranzacționare la terenurile de pe raza aceleiași

unități administrativ-teritoriale, au variat foarte mult, înregistrând un trend

ascendent, apoi descendent al valorii proprietăților, de la momentul emiterii

hotărârii contestate.

Într-o atare situație

și pentru stabilirea cu respectarea dispozițiilor legale a calculului

despăgubirilor, expertiza efectuată în apel a luat în considerare valorile

tranzacționate cu privire la terenuri aflate pe raza aceleiași unități

administrativ-teritoriale, într-un interval de timp apropiat și nu în funcție

de ofertele de vânzare la care s-a raportat expertiza instanței de fond.

Astfel, prin

raportare la data întocmirii raportului de expertiză a fost stabilită în apel o

valoare de 30,31 euro/mp de teren, față de 43,58 euro/mp, cât a reținut

instanța de fond, ambele valori fiind situate peste valoarea stabilită prin

hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local

Ștefăneștii de Jos Ilfov.

Pe de altă parte,

expertiza evaluatoare întocmită în apel a evidențiat o valoare de 34,23 euro/mp

de teren, prin raportare la data exproprierii - 11 iunie 2009.

Astfel, față de

dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, privind rezultatul

expertizei, instanța de apel l-a comparat cu oferta și cu pretențiile formulate

de părți, apreciindu-se că se impune acordarea despăgubirilor la nivelul

momentului exproprierii, pentru a nu priva expropriatul de diferența de valoare

care s-a pierdut până la momentul efectuării expertizei, în litigiul pe care

l-a declanșat și care, în orice variantă de soluționare, i-ar fi adus o

majorare a despăgubirilor oferite de expropriator. Această valoare se situează

sub cea reținută de instanța de fond, conform expertizei efectuate în stadiul

procesual anterior (506.588 RON, echivalent a 119.628 euro).

Cât privește valoarea

prejudiciului stabilit în expertiza fondului, s-a observat că s-a efectuat

calculul acestuia, prin luarea în considerare a unui procent de 15% din

valoarea terenului expropriat, considerându-se că sunt necesare și cheltuieli

pentru proiectarea și executarea unui nou drum de acces.

Expertiza efectuată

în apel a avut în vedere, la calculul prejudiciului, același procent de 15% din

valoarea terenului expropriat, argumentat însă prin scăderea din valoarea

normală a prejudiciului (de 20 - 25 %) a sporului de valoare, cu luarea în

considerare și a căderii pieței imobiliare între data exproprierii și respectiv

data expertizei.

Observând situarea

nivelului total al despăgubirilor sub cuantumul acordat de prima instanță și,

având în vedere dispozițiile art. 296 C. proc. civ., a fost admis apelul și, pe

cale de consecință, schimbată în parte sentința apelată, în sensul că

despăgubirile cuvenite reclamanților sunt de 395.901 RON echivalent a 93.954

euro, din care suma de 344.262 RON (81.699 euro) reprezintă valoarea de

circulație a terenului expropriat, iar suma de 51.639 RON (12.255 euro)

reprezintă valoarea prejudiciului. Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Împotriva deciziei pronunțate

de instanța de apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, iar prin Decizia

civilă nr. 7608 din 13 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a

admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță de apel.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994: "La stabilirea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile administrate de aceștia".

În cauză, raportul de

expertiză a fost efectuat la nivelul anului 2010, iar în cuprinsul acestui

raport, experții au menționat că evaluarea s-a făcut la data exproprierii,

respectiv 11 iunie 2009, stabilind valoarea de circulație a terenului prin

comparație cu 9 contracte de vânzare-cumpărare depuse de părți, respectiv 4

contracte de vânzare-cumpărare depuse de recurentul pârât și 5 contracte depuse

de intimații reclamanți.

Or, așa cum rezultă

din cuprinsul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, atât experții, cât și

instanța au obligația ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să țină seama

de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

ceea ce presupune în mod necesar administrarea de probe în acest sens.

Fundamentându-și

hotărârea pe concluziile unui raport de expertiză întocmit în anul 2009, care a

avut în vedere tranzacții imobiliare încheiate între anii 2005 - 2008, anexate

raportului efectuat, s-a reținut că instanța de apel a încălcat prevederile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care impun în mod expres obligația

instanței de a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză.

În consecință,

instanța de recurs, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu

încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, a admis recursul declarat de pârât, a

casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu

îndrumarea de a se dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu

respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a administrării în

mod nemijlocit a dovezilor necesare pentru respectarea acelorași prevederi

legale, prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială în

care se află terenul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză,

urmând a fi avute în vedere și celelalte mijloace de apărare invocate de pârât.

În rejudecare, apelul

a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub

nr. 34337/3/2009**, iar prin Decizia civilă nr. 177A din 15 aprilie 2014

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis

apelul pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, fiind schimbată în parte hotărârea instanței de fond

în sensul stabilirii despăgubirilor datorate de expropriator reclamanților la

suma totală de 3125.026 RON, din care 256.242 RON valoarea de circulație a

terenului expropriat și 68.784 RON, prejudiciu produs prin expropriere, fiind

menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar cererea apelantului privind

cheltuielile de judecată a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Prin Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 297 din 11 iunie 2009 emisă de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea suprafeței de 2.387 mp,

situat în comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, și s-a stabilit o despăgubire

în cuantum de 41.924 RON.

Potrivit dispozițiilor

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, "Despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite".

Alin. (2) și (3) al

aceluiași text prevede că "La calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia.

În cazul exproprierii

parțiale dacă partea din imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de

valoare ca urmare a exproprierii, experții ținând seama de prevederile

alineatului precedent vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a

daunelor.

De asemenea, potrivit

disp. art. 27 din același act normativ, "primind rezultatul expertizei,

instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va

hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât

cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de

expropriat".

Instanța de apel în

rejudecare, raportat la decizia de casare, a reținut că despăgubirile acordate

de instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, situație în care a

dispus suplimentarea probatoriului.

Astfel, în cadrul

probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare-cumpărare cu

privire la terenuri similare celui expropriat, încheiate în septembrie 2011,

iulie 2011, mai 2011, noiembrie 2010, octombrie 2007, mai 2006, aprilie 2011,

februarie 2008, decembrie 2007, iulie 2010.

De asemenea, pentru a

da eficiență criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța

de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a

terenului expropriat, care să aibă în vedere prețurile consemnate în

contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Instanța de apel a

reținut că sintagma "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială" are în vedere prețul

consemnat în acte autentice de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de

referință (data efectuării expertizei), însă instanța supremă a statuat în

numeroase decizii de speță că, în situația în care nu au fost perfectate

tranzacții în acea perioadă, se poate recurge la alte mijloace de probă

concludente, din categoria cărora pot face parte chiar și ofertele de preț ale

agențiilor imobiliare ori prețurile din anunțurile de mică publicitate din

zonele locale.

În speță, reține

instanța de apel, se regăsește această ipoteză, neputând fi identificate

contracte mai recente care să aibă ca obiect terenuri similare terenului în

litigiu, situat în comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, comisia de experți a

luat în considerare și s-a raportat, cu ocazia efectuării raportului de

expertiză și a suplimentului la acest raport, la contracte de vânzare-cumpărare

încheiate la o dată cât mai apropiată de data raportului de expertiză (23

septembrie 2013), respectiv contracte încheiate în perioada 2010 - 2011,

aplicând indici de corecție în funcție de data tranzacțiilor, poziționarea și

dimensiunile terenurilor.

Astfel, prin raportul

de expertiză întocmit în această fază procesuală, comisia de experți a

stabilit, cu majoritate, o valoare de 256.242 RON, echivalent a 57.309 euro (24

euro/mp).

În opinia separată a

expertului P.M., desemnat de apelant, această valoare este de 135.104 RON,

echivalent a 30.315 euro (12,7 euro/mp), însă instanța de apel a înlăturat

acest punct de vedere, întrucât acesta se fundamentează pe un contract de

vânzare-cumpărare încheiat în anul 2012 pentru un teren grevat de ipotecă,

cumpărat cu plata în rate (Contractul de vânzare-cumpărare din 22 martie 2012),

iar valoarea redusă pe mp pentru acest teren fiind cea care a influențat

valoarea finală a terenului expropriat, cu mult mai mică decât cea stabilită în

opinia majoritară, care a nu a avut în vedere această tranzacție.

Ca atare, având în

vedere că valoarea stabilită de cei doi experți prin raportul de expertiză

întocmit în rejudecarea apelului, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, este mult mai mică decât cea acordată cu titlu de

despăgubiri de instanța de fond, care a reținut o valoare de 119.628 euro

(43,58 euro/mp), instanța de apel a apreciat întemeiate criticile pârâtului sub

acest aspect, constatând că reclamanților li se cuvin despăgubiri în valoare de

256.242 RON pentru terenul expropriat în suprafață totală de 2.387 mp, situat

în comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov.

De asemenea, instanța

de apel a constatat că despăgubirile calculate prin raportul de expertiză

întocmit în faza apelului sunt mai mari decât cele oferite de expropriator,

fiind respectate astfel și prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit

cărora "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și

cu pretențiile formulate de părți. Despăgubirea acordată de către instanță nu

va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât

cea solicitată de expropriat".

În ce privește

prejudiciul solicitat de reclamanți, instanța de apel a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, "despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului".

Alin. (2) al acestui

articol prescrie că la calcularea cuantumului despăgubirilor se va ține seama

de daunele aduse proprietarului, luând în considerare și dovezile prezentate de

aceștia.

Prejudiciul suferit

de cel expropriat nu este, așadar, o pagubă eventuală, ipotetică, ci

prejudiciul efectiv încercat de cel lipsit de proprietatea sa prin expropriere.

În speță, prin

raportul de expertiză întocmit în cauză, suplimentat la 17 martie 2014, comisia

de experți a stabilit, în opinie majoritară, că prin exproprierea suprafeței de

teren în litigiu, restul proprietății reclamanților a rămas fără acces, fostul

drum DN 7 fiind blocat de noua bretea de legătură și că la celălalt capăt al

lotului se află un canal de irigații. Este evident că această situație creată

prin exproprierea terenului în litigiu este de natură să producă reclamanților

un prejudiciu, reprezentat, în opinia majoritară a comisiei de experți, de

scăderea valorii de piață a terenului rămas determinată de lipsa oricărei căi

de acces.

Instanța de apel a

înlăturat opinia separată a expertului desemnat de către apelant, care

apreciază că lipsa lucrărilor de amenajare a drumurilor de exploatare agricolă

nu poate fi imputată apelantului sub formă de prejudiciu, care vor fi subiecte

ale unor exproprieri ulterioare, întrucât reclamanții ar fi în situația de a

aștepta sine die realizarea de către expropriator a căii de acces către proprietatea

ce le-a rămas în urma exproprierii. La formarea acestei opinii, instanța de

apel a avut în vedere și faptul că, deși autostrada A3 a fost terminată și

șantierul a fost evacuat, până acum, la peste 4 ani de la expropriere, nu s-a

realizat încă niciun drum de acces către terenurile rămase neexpropriate.

Prejudiciul constând

în scăderea valorii de piață a proprietății reclamanților rămase în urma

exproprierii, cauzat de lipsa oricărui drum de acces, a fost evaluat de cei doi

experți la suma de 68.784 RON, echivalentul a 15.384 euro (2,4 euro/mp).

Cum această valoare

se situează sub cea reținută de instanța de fond, conform expertizei efectuate

în stadiul procesual anterior (506.588 RON, echivalent a 119.628 euro),

instanța de apel raportat la dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, a

stabilit despăgubiri pentru prejudiciul produs prin expropriere în valoare

totală de 68.784 RON.

Cu privire la

cheltuielile de judecată solicitate de pârât, instanța de apel a constatat că,

potrivit art. 38 din Legea nr. 33/1994, toate cheltuielile pentru realizarea

procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor de

judecată, se suportă de către expropriator, motiv pentru care a fost respinsă

cererea de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. În

aceeași idee s-a mai reținut că nu funcționează în această materie principiul

culpei procesuale sau dispozițiile art. 274 C. proc. civ., cât timp chiar legea

stabilește, față de scopul urmărit prin expropriere respectiv realizarea unui

interes de ordine publică, că toate cheltuielile aferente procesului de

expropriere sunt în sarcina expropriatorului.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs atât reclamanții P.M. și C.V.G., cât și pârâtul

Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România.

Criticile aduse

hotărârii instanței de reclamanții P.M. și C.V.G. vizează nelegalitatea

hotărârii instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sub următoarele aspecte:

Astfel, reclamanții

susțin că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994

care prevăd criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii.

Pe de altă parte,

reclamanții mai arată că diferența de teren din lotul ce a rămas neexpropriat,

este lipsită de cale de acces, urmare a acestei exproprieri, ceea ce le creează

un prejudiciu.

În apel, la

rejudecare, susțin reclamanții, au solicitat respingerea apelului ca nefondat

și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul București, motivat de

împrejurarea că au pierdut proprietatea terenului expropriat în anul 2009 și,

că este legal ca despăgubirea pentru terenul expropriat să fie acordată la

valoarea terenului din momentul exproprierii. În aceeași idee se învederează

jurisprudența în materie, respectiv Decizia nr. 128/2009 a Curții de Apel

Suceava prin care s-a statuat că "valoarea despăgubirilor trebuie să

exprime valoarea imobilului la data exproprierii și nicidecum una posibil a fi

dobândită după expropriere", întrucât, în caz contrar expropriatorul s-ar

îmbogăți fără justă cauză.

De asemenea,

reclamanții mai arată că într-o situație similară Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a reținut că indemnizația pentru un bun expropriat nu este

neapărat egală cu valoarea intrinsecă a bunului trecut în patrimoniul statului,

"ci trebuie să se țină seama și de pierderea unor beneficii economice

pentru reclamant", în caz contrar, suma acordată nefiind proporțională cu

valoarea bunului expropriat (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, secția III,

hotărârea L. c. Franța, 11 aprilie 2002, 46044/99).

În consecință,

reclamanții susțin că soluția instanței de apel încalcă dispozițiile art. 44

din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și respectiv art. 1 din

Protocolul I al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât suma

stabilită nu reprezintă o prealabilă și justă despăgubire, motiv pentru care se

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii

apelului declarat de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale SA ca nefondat.

Criticile aduse de

pârâtul de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale SA hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte de

nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Astfel se susține că

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, că aplicarea și interpretarea greșită a legii constă în faptul că la

stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 256.242 RON, atât cei doi

experți care au format o opinie majoritară la întocmirea raportului de

expertiză, cât și instanța de apel au avut în vedere contracte de

vânzare-cumpărare încheiate în anii 2010 - 2011, așadar mult îndepărtate în

timp față de momentul efectuării expertizei în apel, în cel de-al doilea ciclu

procesual.

În aceeași idee, se

susține că instanța de apel a înlăturat în mod nejustificat opinia separată

formulată de expertul desemnat de pârât, cu toate că acest expert a avut în

vedere în cadrul metodei comparației directe și o tranzacție încheiată în anul

2012, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare din 22 martie 2012.

În ceea ce privește

prejudiciul în cuantum de 68.784 RON, echivalentul a 25.384 euro stabilit de

către instanța de apel prin omologarea raportului de expertiză și a

suplimentului la raportul de expertiză întocmite în prezenta cauză, pârâtul

susține că acest prejudiciu nu este unul dovedit, nu este actual și nici nu

este cert.

Astfel, pârâtul

susține că prejudiciul în materie de expropriere constă în desființarea de

garduri, plantații și alte lucrări, iar faptul că terenul rămas în proprietatea

reclamanților nu mai are cale de acces nu rezultă dintr-o culpă a

expropriatorului, întrucât prin Proiectul Tehnic al Autostrăzii

București-Ploiești, au fost prevăzute căi de acces la terenurile rămase în

proprietatea expropriaților.

Mai mult decât atât,

arată pârâtul, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă faptul că terenul

neexpropriat este cultivat, deci folosit potrivit destinației sale, aceea de

teren extravilan agricol.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Finalitatea

procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă

despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă

nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate

publică.

Or, o justă

despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care

l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bunăvoie terenul, acesta fiind

prețul pieței, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit,

astfel de terenuri.

Valoarea de piață a

imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate

caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia,

destinația lui, cât și poziționarea acestuia față de alte localități și de

căile de acces.

Astfel, potrivit art.

26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol "la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel și imobilele administrativ-teritoriale, la

data întocmirii raportului de expertiză (...)".

Rezultă astfel, că

textul legal mai sus menționat indică un criteriu legal obiectiv de determinare

a despăgubirilor, astfel încât, la calcularea acestora trebuie să se țină seama

de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici

similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.

Cum cadrul normativ

incident în cauză vizează dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

în ce privește momentul stabilirii valorii despăgubirilor, orice altă susținere

a recurenților este nu numai neavenită, dar și în afara cadrului legal

sus-evocat.

Ca atare, instanța de

apel în mod corect a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 26 din Legea

nr. 33/1994 la cazul dedus judecății, în ce privește momentul în raport de care

trebuie stabilită valoarea imobilului expropriat, și anume cea de la data

întocmirii raportului de expertiză.

Așa fiind, din perspectiva

dispozițiilor legale sus-evocate și a celor expuse, critica legată de

stabilirea despăgubirilor în raport de data exproprierii nu se circumscrie

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa cum s-a

cristalizat în practica judiciară sintagma "prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele" are în vedere prețul de piață, respectiv cel de

tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată

celei la care se efectuează expertiza de evaluare.

"Prețul de

piață" este considerat prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care

ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a

fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când

sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și, în care cumpărătorul și

vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu,

presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri

exagerate.

Stabilirea prețului

de piață presupune astfel administrarea unor probatorii pertinente, una din

cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare.

Rațiunea pentru care

s-a dispus efectuarea unei noi expertize în apel în rejudecare a constat în

faptul că prin Decizia de casare nr. 7608 din 13 decembrie 2012, Înalta Curte

de Casație și Justiție a constatat că raportul de expertiză întocmit în cauză

nu respecta dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, că

fundamentându-și hotărârea pe concluziile unui raport de expertiză întocmit în

anul 2009, care a avut în vedere tranzacții imobiliare încheiate între anii

2005 - 2008, au fost încălcate prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 care impun în mod expres obligația instanței de a ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Ca atare, în

rejudecare instanța de apel, conformându-se îndrumărilor și statuărilor

deciziei de casare, a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză în condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Cum, în speță nu au

putut fi identificate contracte mai recente care să aibă ca obiect terenuri

similare terenului în litigiu, situat în comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov,

comisia de experți a luat în considerare și s-a raportat (cu ocazia efectuării

raportului de expertiză și a suplimentului la acest raport), la contracte de

vânzare-cumpărare încheiate la o dată cât mai apropiată de data raportului de

expertiză (23 septembrie 2013), respectiv contracte încheiate în perioada 2010

- 2011, aplicând astfel indici de corecție în funcție de data tranzacțiilor,

poziționarea și dimensiunile terenurilor.

Astfel, prin raportul

de expertiză întocmit în rejudecarea apelului, comisia de experți a stabilit,

cu majoritate, o valoare de 256.242 RON, echivalent a 57.309 euro (24 euro/mp)

în ce privește terenul expropriat.

Cum opinia separată a

expertului P.M. a fost fundamentată pe un contract de vânzare-cumpărare

încheiat în anul 2012 pentru un teren grevat de ipotecă, cumpărat cu plata în

rate (Contractul de vânzare-cumpărare din 22 martie 2012, în mod corect și

legal instanța de apel a înlăturat această opinie în condițiile în care terenul

din acel contract de vânzare-cumpărare nu era similar celui din litigiu.

Astfel, este de

reținut că expertiza efectuată în faza de apel a ținut cont la stabilirea

cuantumului despăgubirilor de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, terenuri cu caracteristici similare celui

din litigiu ce au fost înstrăinate în perioada 2010 - 2011, ca perioadă de

referință cea mai apropiată de data efectuării raportului de expertiză, fiind

respectate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. În ceea ce privește

susținerea reclamanților că prin suma stabilită ca valoare a despăgubirilor

s-au încălcat dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3), este

de reținut că, aplicând în cauză dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

instanța nu a încălcat textul constituțional sus-menționat.

De altfel, Curtea

Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilind că reglementarea legală cuprinsă în

articolul sus-menționat conține suficiente garanții menite să ocrotească și să

garanteze dreptul de proprietate al titularilor, drept consacrat de art. 44 din

Constituție (Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2012, nr. 388 din 26 aprilie 2012 a

Curții Constituționale). În ce privește jurisprudența europeană invocată, se

constată că prin soluția adoptată, instanța nu a nesocotit exigențele acesteia

referitoare la despăgubirea echitabilă care se cuvine în situația lipsirii de

proprietate prin expropriere. Astfel, este de reținut că respectarea

dispozițiilor Legii nr. 33/1994 în stabilirea cuantumului despăgubirilor

cuvenite reclamanților implică și satisfacerea exigențelor art. 1 din

Protocolul adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Cât timp legiuitorul

a prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor

expropriate, iar instanța a aplicat și respectat aceste criterii, hotărârea

astfel pronunțată nu poate reprezenta o încălcare a normei naționale sau a

celei europene. Nefondată este și critica legată de valoarea prejudiciului

cauzat reclamanților prin expropriere, în condițiile în care potrivit art. 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane,

iar prin raportul de expertiză întocmit în cauză, suplimentat la 17 martie

2014, s-a constatat că prin exproprierea suprafeței de teren în litigiu, restul

proprietății reclamanților a rămas fără acces și, că această situație creată

este de natură să producă reclamanților un prejudiciu, reprezentat de scăderea

valorii de piață a terenului rămas, ca urmare a lipsei căii de acces.

Din perspectiva celor

expuse, cum niciuna din criticile recurenților nu se circumscrie dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312. alin. (1) C.

proc. civ., urmează a respinge ca nefondat atât recursul reclamanților, cât și

a pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanții P.M. și C.V.G. și de pârâtul

Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA împotriva Deciziei nr. 177A din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ