ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2565/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2565/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 7 iulie 2009,

reclamanții L.D.H. și L.D.A. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român,

prin SC C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea Hotărârii de stabilire a

despăgubirilor nr. 213/2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 din cadrul Consiliului Local Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov, în ce

privește art. 2 referitor la cuantumul despăgubirilor, precum și obligarea

pârâtului la plata despăgubirilor pentru exproprierea imobilului în cuantum de

5.040 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că valoarea stabilită pentru terenul expropriat în suprafață de 30 mp

este incorectă, întrucât nu s-a avut în vedere prețul real de circulație al

terenului, iar valoarea terenului rămas în urma exproprierii a scăzut

considerabil.

Prin încheierea din 15 octombrie 2009,

tribunalul a încuviințat, pentru reclamanți, proba cu acte și proba cu

expertiză specialitatea topografie, cadastru și geodezie, având ca obiectiv

stabilirea cuantumului despăgubirilor privind imobilul teren ce formează obiectul

cauzei și preluat de la reclamanți, prin raportare la criteriile prevăzute de

art. 26 din Legea nr. 33/1994, obiectivele detaliate fiind precizate în

încheierea de ședință de la acea dată.

Pe parcursul administrării acestei

probe a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză efectuat de către

experții A.V., C.N. și M.V., obiecțiunile formulate fiind admise de către

instanță, la termenul din 24 iunie 2010.

Totodată, prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a III a civilă, sub nr. 29084/3/2009,

reclamanții L.D.H. și L.D.A. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român,

prin SC C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea Hotărârii de stabilire a

despăgubirilor nr. 207/2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 din cadrul Consiliului Local Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov, în ce

privește art. 2 referitor la cuantumul despăgubirilor; obligarea pârâtului la

plata despăgubirilor pentru exproprierea imobilului în cuantum de 109.368 lei.

S-a consemnat că motivarea acțiunii

este identică cu cea din Dosarul nr. 29082/3/2009, cu precizarea că diferă doar

numărul hotărârii de stabilire a despăgubirilor, iar suprafața de teren

expropriată este de 651 mp.

În acest dosar s-a admis de asemenea,

efectuarea unei expertize specialitatea evaluare proprietate imobiliară, fiind

depus ia dosar raportul de expertiză efectuat de către experții C.V., C.N. și

M.V., la care părțile au formulat și ohiecțiuni, ulterior admise.

La termenul din 24 iunie 2010,

tribunalul a dispus conexarea Dosarul nr. 29084/3/2009 al, secției a III-a

civilă, la prezentul dosar, cu motivarea arătată în încheierea de ședință de la

acea dată.

Prin sentința nr. 452 din 14 martie

2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiate,

acțiunea principală, cererea conexă și cererea reclamanților de acordare a

cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut următoarele;

Prin Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 213/2009, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004,

s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în comuna Ștefăneștii

de Jos, județul Ilfov, în suprafața de 30 mp aflat în proprietatea

reclamanților, la suma de 1.366 lei, imobilul fiind expropriat pentru

realizarea lucrării de utilitate publică de interes național „Construcția

Autostrăzii București-Ploiești".

Prin Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 207/2009, emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.

198/2004, s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în comuna Ștefaneștii

de Jos, județul Ilfov, suprafață de 651 mp, aflat în proprietatea

reclamanților, la suma de 29.644,59 lei, imobilul fiind expropriat pentru

realizarea lucrării de utilitate publică de interes național „Construcția

Autostrăzii București-Pioiești".

Prin cererea de chemare în judecată,

s-a contestat de către reclamanți cuantumul despăgubirilor propus de către

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul SC C.N.A.D.N.R. SA,

valoarea despăgubirilor propusă, în conformitate cu art. 6 din Legea nr.

198/2004, fiind, așa cum s-a arătat anterior, de 1.366 lei, respectiv 29.644,59

lei.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din

Legea nr. 198/2004, expropriatorul, nemulțumit de cuantumul despăgubirii,

prevăzut la art. 8, precum și orice persoană, care se consideră îndreptățită la

despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanței

judecătorești competente în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a

hotărârii guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de

data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în

tot sau în parte cererea de despăgubire. Acțiunea se soluționează potrivit

dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii (dispoziție rămasă în vigoare și după modificările legislative ale

Legii nr. 198/2004, prin Legea nr. 184/2008 și prin O.U.G. nr. 228/2008).

Prin raportul de expertiză tehnică

judiciară efectuat de către experții A.V., C.N. și M.V. (comisia alcătuită din

expertul desemnat de către instanță și din experții desemnați de către părți),

ținându-se cont de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a

stabilit valoarea terenului expropriat de 30 mp la suma de 4.512 lei, (fila

45), echivalent 1.056 Euro.

Prin raportul de expertiză tehnică

judiciară efectuat de către experții C.V., C.N. și M.V. (comisia alcătuita din

expertul desemnat de către instanță și din experții desemnați de către părți),

ținându-se cont de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a stabilit

valoarea terenului expropriat de 651 mp la suma de 469.128 lei (fila 52 dosar

conex), echivalent 110.000 euro.

Tribunalul a reținut că nu poate lua

în considerare niciuna dintre valorile imobilului stabilite prin rapoartele de

expertiză efectuate în cauză, confirmate de răspunsul la obiecțiuni, întrucât

acestea nu reprezintă valoarea reală a imobilului, în sensul de preț la care se

vând în mod obișnuit imobile de același fel situate in aceeași unitate

administrativ teritoriala.

La aprecierea acestei situații,

tribunalul a avut în vedere că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 la care

Legea nr. 198/2004 face referire, despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și dîn prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite,

La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța țin seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În cazul exproprierii parțiale, dacă

partea de imobil rămasa neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a

lucrărilor ce se vor realiza, experții, în raport de prevederile alineatului

precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.

Așadar, având în vedere dispozițiile

legale menționate, tribunalul a reținut că sumele menționate în rapoartele de

expertiză nu pot fi luate în considerare întrucât nu reflectă prețul la care se

vând în mod obișnuit imobile de același fel în respectiva unitate administrativ

teritorială, fiind prețuri exagerate, cu mult peste valoarea pe care

reclamanții ar putea s~o obțină pe piața liberă.

În motivarea sentinței, tribunalul a

reținut că prin sintagma imobilele de același fel nu se poate înțelege decât

imobile cu aceeași suprafață și cu aceeași destinație ca cea expropriată și

nicidecum întregul imobil care s-ar afla în proprietatea celui expropriat.

Prin urmare, tribunalul a considerat

că la aprecierea valorii suprafeței de 30 mp, respectiv 651 mp, trebuie luat în

considerare prețul pe care reclamanții l-ar putea obține dacă ar vinde o

suprafață de 30 mp, respectiv 651 mp din terenul lor conform destinației pe

care o are acest teren și anume de teren extravilan arabii (fila 48-50). Or,

cum e cazul în speță, un teren extravilan arabil de 30 mp nu se poate vinde

niciodată cu im preț de circa 1056 euro, iar un teren extravilan arabil de 651

mp nu se poate vinde niciodată cu un preț de circa 110.000 euro.

Tribunalul a reținut și faptul că

valorile menționate în raport nu țin cont nici de dispozițiile legale din art.

26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd o scădere a prețului în situația în care

lucrările executate aduc un spor de valoare proprietății celui expropriat.

În raport de aceste considerente,

tribunalul a reținut că valoarea cea mai apropriată de realitate pentru a 11

luată în considerare este cea menționată în Hotărârea nr. 2 J 3/2009, de 1.366

lei, respectiv în Hotărârea nr. 207/2009 de 29.644,59 iei, întrucât această

valoare ține cont atât de suprafața efectivă a terenului expropriat, de

destinația concretă a terenului, cât și de valoarea la care se vând efectiv

imobilele în zonă.

Totodată, tribunalul a avut în vedere

faptul că reclamanții au achitat pe data de 12 decembrie 2007, pentru întreaga

suprafață de 10.400 mp extravilan, un preț de 75.000 lei, iar prin raportul de

expertiză efectuat în anul 2010, în condițiile în care prețuirile terenurilor

au scăzut dramatic iar piața imobiliară este blocată, pentru o suprafață de 651

mp adică pentru circa de 1/35 din suprafața totală, valoarea de circulație este

de 469.128 lei, mult mai mare decât valoarea întregii suprafețe de 10.400 mp

achiziționată în anul 2007 de către reclamanți.

Tribunalul a tăcut precizarea că la

stabilirea valorii de circulație a terenului, trebuie avută în vedere

destinația concretă a terenului la data exproprierii, care în speța dedusă

judecății este cea de teren arabil extravilan.

În speța dedusă judecății, pentru un

teren arabil de 651 mp, experții au stabilit o valoare de circulație de 27.147

euro, iar pentru o suprafață de 30 mp, o valoare de 1.056 euro, fapt ce este

absoiut imposibil, în contextul în care un teren extravilan în România se vine

cu maxim câteva mii de euro un hectar, iar în U.E., prețui unui teren

extravilan este între 10.000-30.000 euro și numai în cazuri excepționale se

ajunge la 40.000-50.000 euro, pentru terenuri extrem de fertile, iar acesta

reprezintă prețul pentru 10.000 mp (un ha) și nicidecum pentru 651 mp.

Dacă s-ar considera corect punctul de

vedere al experților, în sensul că un mp arabil valorează 41,7 euro/mp, ar

însemna că un hectar de teren extravilan în România valorează 417.000 euro,

ceea ce este absolut absurd, o asemenea valoare nefiind înregistrată nicăieri

în lume.

Tribunalul a avut posibilitatea să

rețină o altă valoare decât cea din raportul de expertiză efectuat în cauză, cu

atât mai mult cu cât potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul

expertizei, l-a comparat cu oferta și cu pretențiile formulate de părți.

De altfel, chiar în absența acestor

dispoziții, tribunalul a precizat că nu este legat de concluziile raportului de

expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera

apreciere a judecătorului, ca de altfel și celelalte mijloace de probă. Este

însă necesar ca soluția instanței, în situația în care se înlătură concluziile

raportului de expertiză, să fie motivată.

Împotriva acestei hotărâri a declarai

apel reclamanta L.D.A.

Prin Decizia civilă nr. 302/A din 25

octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca

nefondat apelul reclamantei.

În această fază procesuală, instanța a

administrat proba cu înscrisuri constând în copii ale unor expertize

evaluatoare și ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru

terenuri similare cu terenul în litigiu, precum și proba cu expertiză evaluatoare

a terenurilor expropriate.

Având în vedere solicitarea apelantei

în sensul acordării despăgubirilor la cuantumul stabilit prin expertizele

primei instanțe, respectiv 115.878 lei pentru terenul de 651 mp (raport

expertiză efectuat în Dosarul conexat nr. 29084/3/2009 al Tribunalului

București, secția a III-a civilă, - fila 47 și următoarele, corectat prin

răspunsul la obiecțiuni depus în dosarul principal de fond, la fila 49) și

4.577 lei pentru terenul de 30 mp (raport expertiză efectuat în Dosarul principal

nr. 29082/3/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, dar și faptul

că apelanta a considerat că se impune efectuarea unei noi evaluări imobiliare,

instanța de apel a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză care să aibă

în vedere contractele de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similare

cu terenul în litigiu, depuse la dosar.

Au fost încuviințate obiecfiuni

apelantei-reclamante (răspuns la filele 138-139).

Concluziile expertizei efectuate au

fost în sensul eă la data întocmirii raportului de expertiză- 15 februarie

2013, lotul expropriat în suprafață de 30 de mp are o valoare de 507 lei (față

de 1.240 lei cât s-a apreciat a fi despăgubirea prin Hotărârea contestată nr.

213/2009), respectiv iotul expropriat în suprafață de 651 de mp are o valoare

de 10.999 lei (față de 26.911 iei cât s-a apreciat a fi despăgubirea prin

Hotărârea contestată nr. 207/2009).

În raport de întreg probatoriul

administrat în cauză, instanța de apel a constatat că nu sunt fondate criticiie

reclamantei care privesc modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

În acest sens, instanța de apel a

reținut că expertizele efectuate în primă instanță care și-au întemeiat

concluziile favorabile reclamantei pe informațiile din piață cu oferte de

tranzacționare a terenurilor libere din zona aflată în discuție, nu pot fi

reținute, astfel cum a solicitat reclamanta întrucât criteriile în raport de

care se stabilește cuantumul despăgubirilor sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994

care, în art. 26, prevede ca despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite și că, la calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite.

S-a reținut că expertiza efectuată în

apelul a fost întocmită în conformitate cu Standardele Internaționale de

Evaluare, prin metoda comparației directe, cu luarea în considerare a

vânzărilor la datele de referință, astfel cum au rezultat din contractele de

vânzare-cumpărare depuse la dosar, prețurile obișnuite de tranzacționare ale

altor imobile de același fel cu cei supus exproprierii.

Instanța de apel a mai reținut că deși

a existat un punct de vedere separat al expertului desemnat de reclamantă, nu

poate fi luat în considerare, deoarece opinia acestui expert a continuat a se

raporta la valoarea prețurilor pe piața liberă la data exproprierii, pentru

terenurile libere în zona respectivă, ceea ce nu corespunde condițiilor de

evaluare impuse de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Constatând că prin noul raport de

expertiză efectuat s-a realizat o reală analiză de piață, pe baza ofertelor

supuse tranzacționării, o medie a ofertelor imobiliare de o manieră

echilibrată, care reflectă o echivalență rezonabilă, în raport de elementele

caracteristice ale proprietății, instanța de apel a reținut că acesta a fost

întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

privind aplicarea criteriilor legale de stabilire a despăgubirilor, astfel că

vor fi omologate concluziile acestei expertize.

Având în vedere prevederile art. 26

din Legea nr. 33/1994 și concluziile ultimei expertize evaluatoare, care indică

o valoare mai mică a despăgubirilor pentru cele două loturi de teren, decât cea

stabilită prin hotărârile de expropriere contestate, instanța de apel a reținut

că nu se impune admiterea contestațiilor, cu acordarea unui alt prejudiciu

către reclamanți.

Împotriva deciziei instanței de apel

reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor formulate,

întemeiate în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă

susține că decizia instanței de apel este nelegală întrucât a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că

instanța a validat un raport de expertiză care nu respectă dispozițiile legale

menționate potrivit cărora, la calcularea despăgubirilor, atât experții cât și

instanța vor ține seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel în unitatea administrativ teritorială Sa data întocmirii

raportului de expertiză. Mai susține că decizia recurată este nelegală întrucât

dispozițiile legale în materie de expropriere prevăd ca raportul de expertiză

să fie întocmit de o comisie formată din trei experți astfel încât concluziile

raportului să reflecte opinia tuturor experților, ceea ce în cauză nu s-a

întâmplat având în vedere că unul dintre experți și-a exprimat un punct de

vedere distinct de a celorlalți doi. Susține că pentru a produce un raport de

expertiză cu respectarea normelor în vigoare, trebuiesc respectate cumulativ

mai multe criterii stabilite în mod imperativ de lege, respectiv să se aibă în

vedere, pentru comparație, preturi cu care se vând în mod obișnuit imobile de

aceiași fel cu imobilul expropriat în unitatea administrativ-teritorială la

data efectuării raportului de expertiză, ceea ce în cauză nu a fost respectat.

Legat de acest aspect, susține ca experții nu au ținut seama de contractele

existente la dosarul cauzei care reflectau preturile de tranzacționare la care

face referire art. 26 din lege, înlăturând de la analiză unele contracte cu

justificări care nu au nici un suport tehnic sau juridic, iar celor pe care

le-a avut în vedere le-au fost aplicate coeficienți de corecție în minus,

ajungându-se astfel la încălcarea dispozițiilor legale.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Printr-o primă critică

recurenta-reclamantă susține că au fost încălcate dispozițiile art. 26 din

Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat

soluția nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea

ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se

vină, în mod obișnuit, imobileie de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză (...)."

Contrar însă celor susținute de

recurenta reclamantă, prin expertiza tehnică judiciară efectuată în apel,

evaluarea terenurilor expropriate, a fost făcută corect, în raport cu

exigențele art. 26 al Legii nr. 33/1994 (potrivit căruia despăgubirea se

compune din valoarea reaiă a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite) fiind avută în vedere și

evoluția pieței imobiliare, în scădere sau chiar în stagnare, față de perioada

la care se raportează reclamanta.

Înalta Curte constată, din examinarea

actelor din dosar, că în faza apelului, au fost puse la dispoziția comisiei de

experți un număr de 7 contracte autentice de vânzare-cumpărare (a se vedea

filele 46-70 Dosar nr. 2982/3/2009 al Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă) având ca obiect înstrăinarea unor imobile sirniiare celui expropriat,

din aceeași unitate administrativ-teritorială, pentru a se putea efectua un

raport de expertiză care să respecte exigențele legii.

Din cuprinsul raportului de expertiză,

rezultă că evaluarea atât la data emiterii hotărârilor de expropriere cât și la

data întocmirii raportului de expertiză a fost realizată în raport de 4

contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada 2008-2009, 3 dintre

contractele puse la dispoziția experților nefiind luate în considerare unu!

datorită prețului exagerat de mare, iar altele două datorită prețurilor

exagerat de mici.

Concluziile expertizei efectuate în

apel, în opinia majoritară au fost în sensul că la data întocmirii raportului

de expertiză- 15 februarie 2013, lotul expropriat în suprafață de 30 de mp are

o valoare de 507 lei (față de 1.240 lei cât s-a apreciat a fi despăgubirea prin

hotărârea contestată nr. 213/2009), respectiv lotul expropriat în suprafață de

651 de mp are o valoare de 10.999 lei (față de 26.911 lei cât s-a apreciat a fi

despăgubirea prin Hotărârea contestată nr. 207/2009).

Cu toate că a existat un punct de

vedere separat al expertului desemnat de reclamanta care nu a fost avut în

vedere de instanța de apel pe motiv că opinia acestuia a continuat să se

raporteze la valoarea prețurilor terenurilor pe piața liberă la data

exproprierii, valorificând concluziile experților în opinie majoritară (cel

desemnat de instanță și cel desemnat de pârâtă), instanța de apel a fost în

măsură sa dea o interpretare corectă sintagmelor „valoarea reală a

imobilului" și „imobile de același fel", folosite în cuprinsul art.

26 al Legii nr. 33/1994, ținând seama de toate asemănările și diferențele

cuantificabile din punctul de vedere ai tranzacțiilor de pe piața imobiliară,

reflectate în indicii de corecție aplicabili fiecărei comparabile folosite

pentru determinarea prețului.

Întrucât a constatat că prin această

ultimă expertiză s-a stabilit o valoare mai mică a despăgubirilor pentru cele

două loturi de teren, decât cea stabilită prin hotărârile de expropriere,

contestate în cauză, instanța de apel, în mod corect, având în vedere

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a reținut că nu se impune acordarea

unei alte despăgubiri către reclamanți,

În aceste condiții, Înalta Curte

apreciază că modalitatea în care a fost stabilit cuantumul despăgubirilor de

către instanța de apel satisface exigentele impuse de art. 26 din Legea nr.

33/1994. Pe de altă parte, respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 în

stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei implică și

satisfacerea exigențelor art. 1 din Protocolul adițional Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și ale art. 1 din Legea nr. 33/1994. Cât timp legiuitorul a

prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor

expropriate, iar instanța a aplicat și respectat aceste criterii, hotărârea

astfel pronunțată nu poate reprezenta o încălcare a normei naționale sau a

celei europene.

Având în vedere cele reținute mai sus,

Înalta Curte apreciază că instanța de apel a aplicat și interpretat corect

prevederile legale incidente în cauză, astfel încât, criticiie formulate nu

întrunesc cerințele art. 304 pct 9 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta L.D.A. împotriva Deciziei nr. 302/A din 28 octombrie 2013 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civila.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

3 octombrie 2014.