ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1172/2013

Asupra cauzei constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 233 din 11 februarie 2011 a admis în parte contestația formulată de SC M.H.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. SA. A modificat Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 55/23 aprilie 2009, emisă de pârât și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 44.396 lei. A modificat Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisă de pârât și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 1.735 lei. A modificat Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 57 din 23 aprilie 2009 emisă de pârât și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 59.291 lei.

A respins, ca nefondat, capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat ca urmare a exproprierii. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 55 din 23 aprilie 2009, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, județul Ilfov Consiliul Local Ștefăneștii de Jos, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri aferente terenului în suprafață de 307 mp, situat în comuna Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov, tarlaua 3, parcela A10/2/15. Despăgubirea a fost stabilită la suma de 13.980 lei în baza unui raport de evaluare întocmit de expert evaluator M.D.

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă în concordanță cu procesul verbal din 9 aprilie 2009, întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local al comunei Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov. Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, județul Ilfov Consiliul Local Ștefăneștii de Jos, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri aferente terenului în suprafață de 12 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov, tarlaua 3, parcela A10/15. Despăgubirea a fost stabilită la suma de 546 lei în baza unui raport de evaluare întocmit de expert evaluator M.D.

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă în concordanță cu procesul verbal din 9 aprilie 2009, întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local al comunei Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov. Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, județul Ilfov Consiliul Local Ștefăneștii de Jos, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri aferente terenului în suprafață de 410 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov, tarlaua 3, parcela A10/15. Despăgubirea a fost stabilită la suma de 18.670,17 lei în baza unui raport de evaluare întocmit de expert evaluator M.D.

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă în concordanță cu procesul verbal nr. 57/9 aprilie 2009, întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local al comunei Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov. S-a constatat că prin acțiune s-a contestat cuantumul despăgubirilor propus de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local al comunei Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 1.004.594,88 lei reprezentând valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a exproprierii. Pornind de la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și de la cele ale art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, s-a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către experții C.G., M.V.

și P.M. (comisie alcătuită din expertul desemnat de instanță, expertul desemnat de către reclamantă și expertul desemnat de către pârât), s-a stabilit cuantumul total al despăgubirilor pentru cele trei suprafețe de teren la suma de 105.422 lei. Având în vedere situația de fapt și dispozițiile legale incidente, la stabilirea cuantumului exproprierii s-a luat în considerare valoarea indicată prin raportul de expertiză, această valoare reprezentând prețul la care se vând imobilele în mod obișnuit, de același fel, situate în aceeași unitate administrativ teritorială. Tribunalul a avut în vedere și faptul că valoarea la care s-a ajuns prin raportul de expertiză efectuat de către comisia de experți, este însușită inclusiv de către expertul desemnat de către reclamantă, acesta nefăcând opinie separată.

Totodată, s-a constatat că această valoare a ținut cont și de prețurile cu care se vând imobile situate în zonă conform ofertelor anexate raportului de expertiză. Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestația și a modificat în parte cele trei hotărâri de stabilire a despăgubirilor în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor conform valorilor stabilite prin raportul de expertiză efectuat. Referitor la capătul de cerere prin care s-au solicitat despăgubiri ca urmare a prejudiciului cauzat în urma exproprierii, acesta a fost găsit neîntemeiat de către prima instanță. Astfel, prin același raport de expertiză efectuat de comisia de experți s-a stabilit faptul că loturile rămase de o parte și de alta a autostrăzii (respectiv lotul nr. 1 în suprafață de 1.531 mp și lotul nr. 3 în suprafață de 1.184 mp), au fiecare mai mult de 500 mp, motiv pentru care nu se justifică o expropriere integrală.

În plus, loturile rămase pot fi exploatate agricol fără nicio problemă, iar faptul că reclamanta nu le-a exploatat în perioada de construcție a autostrăzii nu a fost considerat un prejudiciu, întrucât construcția autostrăzii nu ar fi împiedicat accesul cu mijloace agricole pe drumurile de exploatare laterale în situația în care reclamanta ar fi dorit să cultive aceste terenuri. În concluzie, s-a constatat că reclamanta nu a suferit un prejudiciu ca urmare a exproprierii și nu se impune obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor în acest sens, fiind respins acest capăt de cerere ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., tribunalul a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă.

Prin decizia nr. 248/ A din 19 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, astfel: A modificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisă de pârât și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 23.645,14 lei. A modificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisă de pârât și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 924 lei. A modificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisă de pârât și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 31.578,2 lei. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

A obligat pe reclamantă la 1.500 lei cheltuieli de judecată către apelant. Verificând sentința primei instanțe prin prisma dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) și art. 27 din Legea nr. 33/1994, curtea de apel a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel cum a fost completat (filele 200–205 și 231-232 - dosar fond), valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la bază informații cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeași zonă cu terenurile de evaluat, iar nu „prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială”, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care instanța supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.

Față de acestea, curtea de apel a apreciat că despăgubirile acordate de către instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care s-a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare - cumpărare cu privire la terenuri similare celor expropriate. Pentru a da eficiență și a răspunde criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenurilor expropriate, care să se bazeze pe prețurile consemnate în contractele de vânzare - cumpărare depuse la dosar.

În ceea ce privește prejudiciul solicitat de către reclamantă, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziționării, s-a reținut că soluția dată acestui capăt de cerere nu a fost criticată în apel, astfel încât evaluarea efectuată prin expertiza tehnică de specialitate administrată în fața instanței de apel a vizat doar valoarea reală a terenurilor expropriate. Prin acest raport de expertiză, comisia de experți a stabilit valoarea totală a celor trei suprafețe de teren expropriate la suma de 56.147,42 lei (12.903,30 euro) și o valoare unitară de 17,7 euro/ mp echivalent 77,02 lei/ mp.

Din conținutul raportului de expertiză a rezultat că 11 contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosar de către părți sunt aferente unor tranzacții cu terenuri extravilane agricole din perioada 2006 - 2008, neputând a fi utilizate drept comparabile în cadrul metodei comparației directe a vânzărilor datorită diferențelor mari dintre momentul efectuării tranzacțiilor și data expertizei. De aceea, comisia de experți a aplicat metoda comparației directe având la bază doar trei tranzacții cu terenuri libere, similare, situate în zone similare cu cele evaluate (contractele de vânzare-cumpărare din 6 mai 2011, din 29 iulie 2011 și din 4 noiembrie 2011 - anexa 2 a raportului de expertiză și filele 163, 166 și 173). Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamanta și pârâtul.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC M.H.C. SRL a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței tribunalului, cu cheltuieli de judecată. După prezentarea situației de fapt, reclamanta a criticat decizia pronunțată în apel, arătând că în mod greșit, instanța a considerat că la întocmirea raportului de expertiză au fost respectate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. A precizat astfel că expertiza administrată în apel conține prețuri practicate pentru terenuri diferite ca așezare față de localizarea terenului expropriat, solicitând a se observa că aceasta a fost efectuată în anul 2012, în baza unor contracte încheiate în anul 2011, cu 1 an mai devreme decât data realizării expertizei.

A mai arătat că instanța de apel a respins obiecțiunile pe care le-a formulat prin care solicitase a se pune în vedere comisiei de experți să detalieze modalitățile pe care aceștia le-au folosit și motivul reducerii prețurilor din cele trei contracte. A considerat astfel că dispozițiile legale au fost încălcate, cu atât mai mult cu cât n-au fost luate în considerare în momentul efectuării raportului de expertiză caracteristicile terenurilor expropriate, respectiv zona în care sunt amplasate, gradul de dezvoltare a acestora, fiind astfel prejudiciată prin stabilirea incorectă a despăgubirilor de către instanță. Prin motivele de recurs, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a solicitat, fie modificarea deciziei atacate, desființarea sentinței tribunalului și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, fie casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

A susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv de recurs încadrabil în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., în sensul că la acordarea despăgubirilor, instanța de apel nu a ținut cont de toate dovezile existente la dosar, dovezi certe privind prețul de tranzacționare al terenurilor similare celui expropriat. A considerat că și în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de experți este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanța nu este obligată să acorde automat respectiva despăgubire, fiind suverană în aprecierea forței probelor.

Având în vedere că atât instanța de judecată cât și experții, la stabilirea valorii despăgubirilor, trebuie să țină seama de prețurile efective de tranzacționare ale terenurilor similare celui expropriat, a solicitat ca, judecând fondul cauzei și ținând seama de toate probele existente la dosar, să se compare despăgubirea efectivă oferită de stat cu valoarea maximă pe care o puteau obține proprietarii printr-o vânzare liberă. În cazul în care pe fond cererea reclamantei nu va fi respinsă și se va constata că în efectuarea expertizei nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a considerat că este necesară refacerea expertizei sau suplimentarea probatoriului care să țină cont de terenurile similare, situație în care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Recursurile sunt nule. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod. Or, în speță, criticile formulate prin ambele recursuri nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menționat, recurenții nesusținând în vreun fel nelegalitatea soluției din apel. Astfel, deși în ambele recursuri s-a criticat decizia sub aspectul încălcării de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, încadrabilă în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se observă că recurenții în argumentarea acestui motiv de recurs au solicitat în realitate reaprecierea probatoriului. Prin urmare, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurenții, prin motivele formulate, au solicitat reaprecierea probatoriului administrat în cauză, criticând expertiza efectuată. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel. De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căilor de atac exercitate în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nule recursurile declarate de reclamanta SC M.H.C. SRL și de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 248/ A din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2013.