ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1112 din 3 iunie 2011 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A.C.I.

SRL, de anulare parțială a hotărârii de stabilire

a despăgubirilor acordate

pentru suprafața de 11843 m.p., situată în

comuna Ștefaneștii de Jos,

tarla 47, parcela

A348 Ilfov, având nr. cadastral 88/1/2, în contradictoriu

cu pârâții S.R. prin M.T.I.

și prin C.N.A.D.N.R.

SA

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.

103 din 23 aprilie

2009, emisă de C.N.A.D.N.

R.

s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 11843

m.p., pentru care s-a stabilit o despăgubire de 1.646.000 lei.

Potrivit

raportului de expertiză, întocmit în faza judiciară a

procesului s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor în sumă de 675.050

Euro, iar valoarea daunelor cauzate reclamantei ca

urmare a exproprierii

pentru terenul

rămas în proprietatea reclamantei de 231.350 Euro.

Instanța a

apreciat că valoarea reală a despăgubirilor este cea

stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor, deoarece în

raportul

de evaluare avut în vedere de comisia de expropriere s-au

reținut

prețurile obișnuite pentru terenuri

similare aflate în aceeași unitate

administrativ - teritorială, iar pe

de altă parte, daunele aduse

proprietarului

s-au stabilit ținându-se seama de categoria de folosință a terenului, clasa de

calitate, rangul unității administrativ - teritoriale,

importanța

economică și destinația terenului.

A mai reținut

prima instanță că, în raportul întocmit în faza

procesuală s-a menționat greșit că restul de teren rămas în proprietatea

expropriatorului ar fi lipsit de drum de acces, față de planul de

amplasament, delimitarea imobilului și de documentația cadastrală pentru

dezmembrarea terenului, terenul rămas având drum de acces la DE 349/1.

În ceea ce

privește echiparea tehnico - edilitară a terenului s-a arătat că aceasta nu a

existat la momentul exproprierii și, deci nu se

poate reține un prejudiciu provocat, iar ipoteca existentă se strămută

de

drept asupra despăgubirilor stabilite conform art. 28 din Legea nr.

33/1994.

Referitor la valoarea despăgubirilor stabilită

prin expertiză, prima

instanță a

înlăturat-o cu motivarea că expertiza a avut în vedere valoarea

imobiliară

a trei imobile din care două reprezintă loturi parcelate în

cartiere rezidențiale sau pretabile pentru astfel

de lucrări, și nu pot fi

considerate similare cu cel expropriat.

În plus, s-au avut în vedere prețuri din ofertele

imobiliare, dar și

faptul că exproprierea a avut loc în anul 2007, iar

expertizele au fost făcute în 2010, când valoarea imobilelor a scăzut.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta SC A.

C.I. SRL,

criticând-o ca nelegală întrucât probele au fost

interpretate trunchiat, terenul în litigiu fiind încadrat greșit în

categoria

de folosință la momentul

analizării valorii sale de circulație, în faza

exproprierii, neputând fi încadrat ca teren agricol extravilan.

S-a mai arătat

că instanța de fond nu a analizat faptul că prin contractul de credit ipotecar

a avut loc o refinanțare din partea B.

din

Austria și nici faptul că există mențiunea ipotecii în cartea funciară,

iar B. Austria nu și-a mutat ipoteca pentru

diferența de teren rămas în

proprietatea

societății și nici nu a dat relevanță juridică certificatelor de

urbanism

nr. 43 și 44 din 22 aprilie 2005 obținute la momentul

achiziționării terenului în vederea ridicării unui complex rezidențial

și

comercial.

A mai susținut apelanta - reclamantă că prima

instanță a încălcat

dispozițiile art. 1 și art. 26 din Legea nr.

33/1994, stabilirea

despăgubirilor fiind

făcută prin metoda comparării directe a ofertelor de

vânzare ale unor terenuri comparabile situate în

perimetrul comunei

Ștefaneștii de Jos, iar la prețul stabilit s-a

aplicat un coeficient de

corecție 10 %

ajungându-se la un preț de 55 Euro/m.p.

Că, pentru terenul în suprafață de 16.466 m.p., nu

există cale de acces, ceea ce implică cheltuieli de proiectare și consultanță,

iar pentru

terenul expropriat s-a garantat un împrumut de 17.700.000

Euro,

valoarea despăgubirilor fiind foarte

mică, fapt ce determină ca diferența

să fie suportată de apelantă.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

prin decizia civilă

nr. 175/ A din 25

aprilie 2012, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

reclamantă,

reținând următoarele considerente:

Deși categoria de folosință a imobilului expropriat

a fost stabilită

ca intravilan

construibil, acest motiv nu este de natură a schimba sentința

instanței

de fond întrucât raportul de expertiză tehnică întocmit de

experții C.A.A., A.N. și M.V. nu

au

respectat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că

stabilirea despăgubirilor nu s-a făcut în raport

cu prețul cu care se vând

în mod

obișnuit imobile de același fel situate în aceeași localitate.

Din expertiză rezultă că s-au avut în vedere

prețuri din anunțurile

aflate pe site-ul „imobiliare.ro”.

A respins, ca nefondată, și critica referitoare la

existența ipotecii imobiliare întrucât potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr.

33/1994, ipoteca

se strămută de drept, iar pretinsa evaluare la

acordarea creditului nu

poate înlocui

întocmirea unei expertize în condițiile art. 26 din Legea nr.

33/1994.

Referitor la faptul că instanța de fond nu ar fi

dat relevanță juridică

certificatelor

de urbanism, Curtea a reținut că atât timp cât intenția de a construi nu s-a

materializat în construcția ce se urmărea a fi ridicată nu poate conduce la

concluzia că existența certificatelor de urbanism ar fi

condus la

creșterea valorii terenului expropriat.

În ceea ce privește pretinsul prejudiciu cauzat,

Curtea a reținut că nici acest motiv de apel nu este întemeiat întrucât este

vorba despre un

prejudiciu viitor și nu unul actual.

Faptul că expertiza dispusă în cauză reprezintă o

probă în dosar,

aceasta este supusă

aprecierii instanței de judecată, iar opiniile experților

nu înlătură

dreptul instanței de a aplica legea.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta

SC A.C.I. SRL invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a

susținut următoarele

critici de nelegalitate:

Raportul de

expertiză întocmit în fața instanței de fond a fost întocmit cu respectarea

cerințelor impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Sub acest aspect instanța de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală,

întrucât comisia

de experți de la fond a avut în vedere prețurile la care se

vând în mod

obișnuit terenuri din intravilan și nu terenuri agricole situate în extravilan.

Prin raportare la dispozițiile art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 33/1994,

despăgubirea

cuvenită expropriatului se compune din valoarea reală a

imobilului

expropriat, cât și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

prin măsura exproprierii.

Pentru determinarea valorii reale a imobilului în

litigiu experții au

avut în vedere

ofertele de vânzare ale unor loturi de teren comparabile

situate în perimetrul comunei Ștefaneștii de Jos

la care s-a aplicat și un

coeficient de corecție de 10 %, astfel că

evaluarea terenului s-a realizat cu respectarea art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994.

Estimarea valorii cuantumului daunelor cauzate

prin exproprierea

terenului din

litigiu a fost stabilită pe baza documentelor aflate la dosarul

cauzei

în cuantum de 231.350 Euro.

A mai susținut

recurenta - reclamantă că din expertiza tehnică

rezultă că experții au avut în vedere vânzarea terenurilor de același

fel și

că instanța de apel a dovedit

o atitudine comodă, lipsită de orice analiză

minimă a actelor depuse

atunci când a reținut că la stabilirea

despăgubirilor

s-ar fi avut în vedere site-ul „imobiliare.ro”.

Instanța de

apel a ignorat poziția recurentei - reclamante

exprimată prin procesul - verbal nr. 103 din 9 aprilie 2009 întocmit de

Comisia de expropriere, în sensul că terenul expropriat a fost încadrat

greșit

în categoria teren arabil extravilan în loc de teren intravilan construibil.

Recurenta a criticat hotărârea atacată și pentru

că instanța de apel a

înlăturat

raportul de expertiză tehnică fără a-l corobora cu alte probe cât

și sub

aspectul interpretării noțiunii de prejudiciu ce a fost cauzat în

urma exproprierii, și care rezultă din faptul că

terenul a fost ipotecat în

favoarea

B. Austria Creditanstalt A.G., alături de alte terenuri pentru

un împrumut cu valoare de 12.700.000 Euro, că nu

mai are cale de acces

la suprafața

de teren rămasă în proprietatea sa cât și scăderea valorii de

circulație

a terenului rămas după expropriere.

Recurenta - reclamantă în sprijinul criticilor

formulate a invocat și

art. 1 din

Protocolul 1 adițional la Convenție și jurisprudența C.

E.D.O.

În raport cu cele expuse, recurenta a solicitat

admiterea recursului,

modificarea

deciziei atacate, admiterea apelului și a acțiunii așa cum a fost

formulată.

Analizând recursul, în limita criticilor formulate

care fac posibilă

încadrarea în art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Prin Legea nr. 198/2004, este stabilit cadrul

juridic pentru luarea

unor măsuri de

pregătire a executării lucrărilor de construcție autostrăzi și

drumuri

naționale.

Art. 6 din Legea nr. 198/2004 prevede că asupra

cuantumului

despăgubirii se pronunță

o comisie numită de expropriator, de comun

acord cu proprietarul, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor.

Conform art. 9 din aceeași lege, expropriatul

nemulțumit de cuantumul

despăgubirilor

se poate adresa instanței judecătorești competente.

În speță, prin

hotărârea nr. 103 din 23 aprilie 2009 emisă de

C.N.A.D.N.R. s-a

dispus exproprierea terenului în suprafață de

11843 m.p., situat în comuna Ștefaneștii de Jos, tarlaua 47, parcela A438, cu

nr. cadastral

88/1/2 pentru care s-au

acordat despăgubiri de 1.646.000 lei.

Criticile în raport de care se stabilește

cuantumul despăgubirii sunt

cele

prevăzute în art. 26 alin. (2) din care rezultă că despăgubirea se

compune

din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau

altor persoane îndreptățite și că la calcularea cuantumului, experții și

instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

teritorială la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele

aduse proprietarilor.

Pentru

stabilirea despăgubirii prima instanță a dispus efectuarea unei expertize

alcătuită din trei experți care a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de

675.050 Euro iar al daunelor cauzate recurentei la suma de 231.350 Euro.

Din anexa nr. 1 la raportul de expertiză rezultă

că pentru

stabilirea valorii de circulație a terenului în cauză au fost

selectate

ofertele de prețuri de pe piața

imobiliară, internet pentru terenuri situate

pe teritoriul comunei Ștefaneștii de Jos, pe cât posibil similare cu

terenul

evaluat.

Experții au redat trei proprietăți imobiliare,

respectiv: comparabilă

A, comparabilă B și comparabilă C ce fac parte

dintr-un cartier rezidențial (construcții mixte) actualizat la 22 ianuarie 2010

(55 Euro/m.p.), o altă suprafață de teren intravilan, actualizat la 20

noiembrie 2009 - 70 Euro/m.p., preluate de pe

site-ul „imobiliare.ro”

și ultima comparabilă, un teren scos din circuitul agricol, zona Ștefănești,

pretabil

pentru cartier rezidențial, teren vândut (6200 m.p.) cu 80 Euro/m.p. preluat de

pe site „case de lux”.

Valoarea daunelor a fost stabilită la 315.820

Euro, în care a fost

inclusă și suprafața pentru terenul intitulat

„Parcela 2 A - rest de

proprietate”, motivat

de faptul că, acest rest de proprietate este lipsit de drum de acces, fiind

necesar o servitute de trecere, astfel încât traseele

utilităților

trebuie să traverseze proprietățile vecine.

Or raportul de expertiză efectuat în faza

judecății nu întrunește

cerințele art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât

nu reflectă prețul de

vânzare practicat în

mod obișnuit în unitatea administrativ - teritorială în

care se află

imobilul expropriat.

Sintagma

„prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele”,

prevăzută în art. 26 din Legea nr. 10/2001, are semnificația de preț

plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare - cumpărare și

nu

oferte de preț ale agențiilor imobiliare.

Din planul de amplasament și delimitare a

imobilului și documentația

tehnică

cadastrală, rezultă că „Parcela 2 A, rest de

proprietate S - 4370 m.p. în sud, are cale de acces, astfel încât

critica că

recurenta ar fi prejudiciată pentru lipsa drumului de acces

este nefondată.

Susținerea

recurenților - reclamanți că în contextul crizei

economice aceasta ar fi prejudiciată prin scăderea valorii de circulație

a

terenului este de asemenea nefondată în contextul în care instanța de

fond a reținut valoarea terenului stabilită în

anul 2007, astfel că satisface exigențele art. 26 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 33/1994.

Aprecierea și administrarea probatoriului sunt

atribute ale instanței

de judecată

care se circumscriu principiului aplicării adevărului și a rolului

activ

al acesteia, iar prin exercitarea prerogativelor conferite de

dispozițiile art. 129 C. proc. civ., instanța de

judecată a stăruit

prin toate

mijloacele legale să stabilească, în mod corect situația de fapt

dedusă

judecății ca și situația juridică a terenului pentru ca, prin

raportarea la aceasta să poată stabili cât mai

corect valoarea de circulație

a terenului în litigiu.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor ambele

instanțe au avut în

vedere criteriile pentru stabilirea acestora,

raportul de evaluare și documentația avută în vedere la exproprierea suprafeței

de teren în

litigiu, astfel încât critica

recurentei că instanța de apel și-a bazat soluția

pe o simplă prezumție cum ar fi scăderea pieței

imobiliare, și că sumele

acordate de

comisia de expropriere sunt oricum mai mari decât sumele

cu care s-a

achiziționat inițial terenul sunt nefondate.

Nefondată este

și critica referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul 1 adițional la

Convenție, recurenta bucurându-se de o

despăgubire

proporțională pentru bunul de care a fost expropriată.

În raport cu cele mai sus expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

formulat

de recurenta SC A.C.I. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC A.

C.I. SRL

împotriva deciziei civile nr. 175/ A din 25

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie

2013.