ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5338/2013

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a civilă la data de 9 iunie 2009, reclamanții SC M.H.O. SRL și A.B.

au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Drumuri și Autostrăzi din România SA solicitând: - modificarea Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, astfel: nr. 59 din 23 aprilie 2009 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor de 35.155 lei; nr. 60 din 23 aprilie 2009, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor de 59.425,79 lei; nr. 61 din 23 aprilie 2009, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor de 44.626 lei; - stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 4.192.800 lei, echivalentul a 1.000.000 euro, la cursul de 4,1928 lei/1 euro, din care: a) suma de 1.281.738,96 lei, echivalentul a 305.700 euro reprezintă valoarea terenurilor expropriate, astfel: suma de 323.684,16 lei, echivalentul a 77.200 euro, pentru terenul în suprafața de 772 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 59 din 23 aprilie 2009; suma de 547.160,4 lei, echivalentul a 130.500 euro, pentru terenul în suprafață de 1.305 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 60 din 23 aprilie 2009; suma de 410.894,4 lei, echivalentul a 98.000 euro, pentru terenul în suprafață de 980 mp expropriat prin Hotărârea nr. 61 din 23 aprilie 2009, b) suma de 2.911.061,04lei, echivalentul a 694.300 euro, constând în valoarea terenului rămas,

care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziționării și care reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că potrivit anexei nr. 3 la H.G. nr. 181/2009 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1546/2006 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică ,,Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești pe teritoriul localităților Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghița, Drăgănești, Râfov, Dumbrava, Berceni, Bărcănești și Ploiești”, a H.G.

nr. 865/2007 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică ,,Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești” pe teritoriul localității Olari, jud. Prahova, care fac parte din cadrul obiectivului de investiții ,,Autostrada București-Brașov (…) și a H.G. nr. 425/2008, au fost supuși procedurii de expropriere pentru terenul în suprafață de 772 mp, situat în com. Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lot 1, jud. Ilfov cu nr. cadastral 715/1/1/2; terenul în suprafață de 1305 mp, situat în com. Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, cu nr. cadastral 715/1/2; terenul în suprafață de 980 mp, situat în com.

Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela A 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, cu nr. cadastral 715/1/3/1, terenuri ce aparțin reclamanților. În conformitate cu prevederile art. IV 1 din H.G. nr. 181/2009, reclamanții au formulat cererile înregistrate sub nr. 79,72, respectiv 78 din 09 aprilie 2009, prin care au solicitat plata justei despăgubiri și, prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor redate în petitul acțiunii le-au fost acordate despăgubirile menționate, fără însă ca despăgubirile să fie juste, nefiind respectate prevederile art. 44 alin. (3) din Constituție, art. 481 C. civ. și art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004. Au mai susținut reclamanții că sunt nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate, care a fost stabilit la 45,53 lei/mp, adică 12,90 euro/mp, având în vedere rapoartele de evaluare efectuate de expert evaluator imobiliar Mihail Dunăreanu, neținând seama de criteriile impuse de lege.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Prin sentința nr. 586 din 18 martie 2011, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a admis în parte acțiunea reclamanților. A modificat în parte Hotărârea nr. 59 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R., în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 134.328 lei pentru terenul expropriat, situat în comuna Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, în suprafață de 772 mp, având nr. cadastral 715/1/1/2. A modificat, de asemenea, în parte Hotărârea nr. 60 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R., în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 227.070 lei pentru terenul expropriat, situat în com.

Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, în suprafață de 1305 mp, având nr. cadastral 715/1/2. A modificat, totodată, în parte, și Hotărârea nr. 61 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R., în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 170.520 lei pentru terenul expropriat, situat în com. Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, în suprafață de 980 mp, având nr. cadastral 715/1/3/1. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. A dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanții SC M.H.O. SRL și A.B.

sunt coproprietari, în cote de ½ fiecare, asupra terenului situat în jud. Ilfov, localitatea Ștefăneștii de Jos, Tarlaua 3, Parcela 10/12, lotul 1, în suprafață de 10.000 mp, identificat cu nr. cadastral 715/1, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 948 din 23 iunie 2005 de B.N.P. C.Ș.S. Tribunalul a constatat că, prin H.G. nr. 1546 din 01 noiembrie 2006 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național „Construcția autostrăzii București-Brașov” și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul acestei lucrări. Prin H.G. nr. 425 din 16 aprilie 2008 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național „Construcția autostrăzii București – Brașov” și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul acestei lucrări.

Instanța a constatat că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 59 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Ștefăneștii de Jos s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 772 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos, Tarlaua 3, Parcela A10/12, lotul 1, județul Ilfov, având număr cadastral 715/1/1/2, aparținând reclamanților și s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 35.155 lei.

Tribunalul a reținut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 60 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Ștefăneștii de Jos s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 1.305 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos, Tarlaua 3, Parcela 10/12, lotul 1, județul Ilfov, având număr cadastral 715/1/2, aparținând reclamanților și s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 59.425,79 lei.

Instanța de fond a apreciat că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 61 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Ștefăneștii de Jos s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 980 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos, Tarlaua 3, Parcela A10/12, lotul 1,județul Ilfov, având număr cadastral 715/1/3/1, aparținând reclamanților și s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 44.626 lei. A mai reținut instanța de fond că, prin raportul de expertiză de evaluare a proprietății imobiliare, întocmit de comisia de experți formată din L.A., P.M. și M.V., s-a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 3.057 mp (format din terenurile cu nr. cadastrale 715/1/1/2, 715/1/2 și 715/1/1/3) la data efectuării raportului de expertiză (13 martie 2009) este de 174 lei/mp.

Experții au mai stabilit că prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a exproprierii este în cuantum de 20.100 lei, constând într-o pierdere echivalentă cu producția agricolă pe anul 2009 raportată la o suprafață de 10.012 mp (16.500 lei) și o pierdere datorată împărțirii terenului în două parcele despărțite de autostradă (3.600 lei). Tribunalul, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, a admis în parte acțiunea reclamanților și a apreciat că valoarea terenului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezintă valoarea reală a imobilului.

În ceea ce privește daunele aduse proprietarilor ca urmare a exproprierii, instanța de fond a constatat că, în suma acordată reclamanților cu titlu de despăgubiri, nu poate fi inclusă suma de 20.100 lei stabilită de experți, reprezentând producția agricolă ce s-ar fi putut obține de pe întreg terenul aflat în coproprietatea reclamanților, de 10.000 mp, în anul 2009. Astfel, reclamanții nu au făcut dovada că înaintea începerii lucrărilor de expropriere ar fi cultivat vreodată terenul cu cereale, legume etc., iar ulterior, nu au mai putut folosi terenul în acest scop. Instanța de fond a reținut că simpla intenție de realizare, într-un viitor îndepărtat, a unui proiect pe terenul cumpărat, nu poate justifica acordarea de către stat a unei despăgubiri într-un cuantum atât de mare ca acela solicitat de reclamanți, respectiv 2.911.061,04 lei.

Tribunalul a avut în vedere faptul că terenul rămas în coproprietatea reclamanților are o suprafață mare, respectiv de 6.995 mp (compus din două parcele de 5.116 mp și 1.839 mp) or, nu poate fi primită susținerea că un asemenea teren a devenit inutilizabil, ca urmare a exproprierii. Astfel cum au arătat experții, terenul poate fi folosit pentru practicarea agriculturii, fiind teren extravilan arabil. Împotriva sentinței civile nr. 586 din 18 martie 2011 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă a declarat apel pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței și, pe fondul cauzei, respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată.

În motivarea apelului său, pârâtul a arătat că instanța de fond a omologat un raport de expertiză întocmit de o comisie de experți, care nu a avut în vedere prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ – teritorială în care este situat terenul supus exproprierii, fiind încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Apelantul a considerat că, dacă ar compara prețurile de tranzacționare efectivă, cu despăgubirea oferită de către stat de 12,90 euro/mp, este evident că oferta Statului Român este una reală, justă și acoperitoare, în conformitate cu normele legale în materie. A arătat, totodată, că este de notorietate că în prezent, datorită crizei economice, piața imobiliară a scăzut dramatic, influențând direct prețurile de vânzare ale imobilelor, prețuri care în raport cu sfârșitul anului 2008, s-au înjumătățit sau sunt chiar mai mici.

Apelantul-pârât a arătat că intimații–reclamanți au achiziționat suprafața de teren de 10.012 mp cu suma de 182.000 lei (18,17 lei/mp), conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 948 din 23 iunie 2005 de Biroul Notarilor Publici Asociați „C.Ș.S.S.V.”. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 159/A din 29 aprilie 2013 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței civile nr. 586 din 18 martie 2011 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă. A schimbat în parte sentința, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanților sunt în sumă de 130.027 lei pentru suprafața de 772 mp, 219.801 lei pentru suprafața de 1305 mp și de 165.061 lei pentru suprafața de 980 mp, în total de 514.889 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele: În apel, cale devolutivă de atac, au fost depuse contracte de vânzare – cumpărare privind terenuri similare cu cel în litigiu, a fost administrată proba cu expertiză evaluatoare solicitată de către apelantul - pârât, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului expropriat, considerând necesar ca experții să aibă în vedere prețurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare privind terenuri similare cu terenul în litigiu. Urmare acestui probatoriu, concluziile raportului de expertiză efectuat la prima instanță au fost înlăturate, motivat de faptul că, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirile se calculează nu pe bază de oferte, ci pe baza prețului cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel.

S-a reținut așadar, că vor fi avute în vedere concluziile expertizei efectuată în calea de atac a apelului, expertiză care a avut în vedere prețul de piață al terenurilor, la momente diferite: anul 2009, data exproprierii, și anul 2012, data efectuării expertizei. Conform dispozițiilor constituționale, dreptul de proprietate privată este garantat și ocrotit de lege în mod egal, indiferent de titular, iar cedarea, prin expropriere, a dreptului de proprietate privată are caracter de excepție, conferit de Constituție și Codul civil român. În consecință, exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Astfel, deși alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, în respectarea dispozițiilor 44 alin. (3) din Constituție, Curtea de Apel București a apreciat că singurul reper corect de stabilire a despăgubirii în cazul exproprierii este cel al exproprierii efective. Așa fiind, instanța de control judiciar a apreciat că, în situația în care, prețul stabilit la momentul efectuării expertizei este mai mic decât cel de la momentul exproprierii, cum este cazul în speță, în mod vădit, expropriatul nu va mai beneficia de prețul corect ce i s-ar fi cuvenit.

În situația în care, dimpotrivă, prețul la momentul efectuării expertizei este mai mare decât cel de la momentul exproprierii, noțiunea de „just” nu mai are conținut pentru expropriator, care a avut în vedere pentru realizarea interesului public, anumite costuri pe care, eventual, le-ar fi refuzat și ar fi renunțat la actul de expropriere. A mai reținut instanța de apel că, în ambele situații, dacă s-ar accepta un alt moment de calcul al despăgubirii „juste” decât cel al exproprierii, s-ar accepta obligarea uneia dintre părți la suportarea unui risc pe care nici una dintre ele nu a înțeles să și-l asume, acela al evoluției sau involuției pieței imobiliare și, care ar avea drept consecință golirea de conținut, în ambele ipoteze, a noțiunii legale și constituționale de despăgubire „justă”.

Instanța de apel a apreciat că, în același sens trebuie interpretate prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care raportează prețul just la momentul efectuării expertizei. În lipsa unor alte mențiuni legale, dar în contextul interpretării sintagmei constituționale de despăgubire „justă și prealabilă”, Curtea a stabilit că „momentul efectuării expertizei” este momentul efectuării expertizei inițiale de evaluare de către expropriator. Calculul expertizei de la acel moment se poate vădi, ulterior, în instanță, a fi fost corect și va fi menținut, or incorect, și va fi modificat de instanță, dar prin raportări la momentul expertizei inițiale de evaluare, prealabilă actului de expropriere.

Pentru toate aceste considerente, în cauza dedusă judecății, Curtea de Apel București a apreciat că reclamanților li se cuvin despăgubiri juste pentru suprafețele de teren expropriate în cuantumul stabilit în expertiza efectuată în apel pentru anul 2009, anul exproprierii, și anume, despăgubiri calculate la o valoare de 39,70 euro/mp, echivalent a 168,43 lei/mp, rezultând astfel, sumele de: 130.027 lei pentru suprafața de 772 mp, 219.801 lei pentru suprafața de 1.305 mp și de 165.061 lei pentru suprafața de 980 mp, în total suma de 514.889 lei. Împotriva deciziei nr. 159/A din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, susținând că, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Nelegalitatea invocată de pârât a fost încadrată de acesta, prin conținutul criticilor, în cuprinsul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 514.889 lei (39,70 euro/mp), instanța de apel a fost avut în vedere momentul exproprierii, respectiv anul 2009 și nu – astfel cum era corect - momentul efectuării raportului de expertiză, ulterior exproprierii. Recurentul-pârât arată că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu sunt corect aplicate și interpretate, întrucât, nici experții și nici instanța de apel nu au avut în vedere grila Camerei Notarilor Publici din care ar fi rezultat că, prețul unitar pentru astfel de terenuri este de 1,8 euro/mp, deci un preț cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.

Se susține, totodată că, în cazul în care valoarea despăgubirilor constatată de către comisia de experți este mai mare decât oferta statului de 12,9 euro/mp, instanța nu este obligată a acorda această despăgubire. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC M.H.O. SRL a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, susținând că, în mod eronat, recurenta a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece aceasta nu a ținut cont de prețul stabilit de comisia de experți pentru anul 2011-2012 și astfel, potrivit susținerilor recurentei-pârâte ar fi trebuit ca experții să stabilească un preț din anul 2013. Totodată, se arată că, în mod judicios instanța a stabilit valoarea despăgubirilor la 514.889 lei, având în vedere toate probele existente la dosarul cauzei, acordând o valoare a despăgubirilor, conform principiului aplicării unei despăgubiri ,,juste și prealabile”.

Se mai susține și că, în mod greșit, recurenta a arătat că trebuie avută în vedere Grila Camerei Notarilor Publici, atât timp cât au fost depuse chiar de către recurentă contracte de vânzare-cumpărare pentru acea zonă, acestea fiind avute în vedere de experți la momentul efectuării expertizei. Recursul declarat de pârât este fondat și urmează a fi admis în limita și pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

În acord cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 – ce a creat cadrul legal pentru soluționarea contestației declarată împotriva hotărârii vizând exproprierea – acțiunile introduse în baza acestui text, se soluționează potrivit cu prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate public, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor. Ca atare, este certă distincția stabilită de legiuitor între evaluarea operată, în vederea exproprierii, în etapa administrativă, procedură condusă de expropriator și expertiza ce se efectuează în etapa judiciară, urmare formulării unei contestații de către proprietarul imobilului supus exproprierii, expertiză efectuată conform art. 25 din lege.

Conform dispozițiilor legale enunțate, pentru stabilirea despăgubirii, experții se vor raporta la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză. Sintagma ,,data întocmirii raportului de expertiză” presupune deci, raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecății, și nu data exproprierii, cu atât mai mult cu cât legiuitorul folosește o terminologie diferită pentru conturarea celor două etape, respectiv,,raport de expertiză” pentru etapa jurisdicțională și ,,raport de evaluare” pentru faza administrativă, neavând-o în vedere, pe aceasta din urmă, ca reper al momentului de calculare a despăgubirilor.

În aplicarea corectă a acestor dispoziții, Înalta Curte constată că este fondată critica din recurs, referitoare la momentul în funcție de care se calculează pentru stabilirea despăgubirilor ,,prețul la care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială”. Așa fiind, este de observat că varianta corectă de calcul a despăgubirilor, potrivit dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este aceea a stabilirii cuantumului acestora prin aplicarea sintagmei ,,prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Or, instanța de apel, nu a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor, deoarece s-a raportat la valoarea de 39,70 euro/mp, calculată la data exproprierii ( raport de expertiză filele 159 -160 dosar apel), rezultând astfel sumele de 130.027 lei pentru suprafața de 772 mp, de 219.801 lei pentru suprafața de 1305 mp și de 165.061 lei, pentru suprafața de 514.889 lei. Așadar, sub acest aspect subzistă nelegalitatea aplicării prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor, la o altă dată, anume la data exproprierii și nu la data întocmirii raportului de expertiză ulterior exproprierii, cum era corect.

Pe cale de consecință, este fondată critica din recurs referitoare la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor legale la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților expropriați, astfel că, momentul corect de la care se calculează despăgubirile, în acord cu prevederile art. 26 alin. (2) din actul normativ sus menționat este cel de la data întocmirii raportului de expertiză. Așa fiind, răspunzând criticii fondate din recursul pârâtului, Înalta Curte constată că nu pot fi validate de către instanță decât acele concluzii ale raportului de expertiză, în care, experții folosesc la stabilirea despăgubirii criteriile prevăzute de lege, fundamentându-și concluziile și raportându-se la date și elemente, ce sunt în total acord cu cerințele impuse de textul de lege menționat.

Nu se poate reține apărarea intimaților reclamanți că acest text de lege trebuie înlăturat pe motiv că ar contraveni normelor legale care impun acordarea pentru expropriere a unei juste și prealabile despăgubiri. În opinia intimaților reclamanți despăgubirea ar fi justă numai dacă s-ar ține cont de prețul cu care se vindeau terenuri similare la momentul exproprierii, astfel încât aceștia să nu suporte scăderea de preț de pe piața imobiliară. Nu se poate reține apărarea reclamanților în sensul că prin evaluarea imobilului expropriat prin raportare la data întocmirii raportului de expertiză despăgubirea nu ar mai fi prealabilă.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004 ”transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi.” Contestarea deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despăgubirii, cu efectul consemnării acesteia pe numele expropriatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu echivalează cu nerespectarea caracterului prealabil al despăgubirii. Despăgubirea, fiind astfel consemnată, este prealabilă măsurii de expropriere, iar în privința cuantumului despăgubirii, expropriatul are la dispoziție calea contestației în justiție.

Obligația pozitivă a legiuitorului, la nivel normativ, este aceea de a prevedea o procedură administrativă clară, precisă și neechivocă în privința stabilirii despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la situația ca despăgubirea consemnată să fie derizorie. Așadar, revine instanței judecătorești sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă, prin raportare la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, aspect care, însă, nu pune în discuție caracterul prealabil al despăgubirii. Pretinsa încălcare a exigenței constituționale referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii, în sensul că, dacă se contestă în justiție cuantumul despăgubirii, expropriatul nu poate dispune de suma consemnată, este consecința firească a opțiunii acestuia de a contesta decizia de expropriere.

Acest raționament este reținut și în deciziile Curții Constituționale în analiza constituționalității art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În ceea ce privește caracterul just al despăgubirii nu se poate considera că este încălcată această cerință prin simpla reglementare a determinării valorii bunului expropriat în funcție de data întocmirii raportului de expertiză, când în funcție de fluctuațiile pieței imobiliare această valoare poate fi mai mare sau mai mică decât cea propusă de către expropriator. Atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada că valoarea determinată în raport cu acest moment ar fi derizorie nu se poate reține încălcarea dreptului său de proprietate sub acest aspect.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză, realizat de trei experți (potrivit expertizei din apel, la 21 aprilie 2012 – fila 161 dosar), acesta a respectat condiția prevăzută de dispozițiile legale la care s-a făcut referire, în sensul că experții au indicat o valoare de 17,10 euro/mp (fila 161 dosar apel), stabilită în mod corect la momentul efectuării expertizei, ulterior exproprierii, în faza judiciară. În prima variantă a expertizei din apel, la evaluarea de la data exproprierii (aprilie 2009) experții au ținut seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, prin evidențierea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2007-2008, înainte de momentul exproprierii.

În acea variantă, experții au avut a se raporta la mai multe elemente comparabile, respectiv prețurile stabilite în contractele de vânzare-cumpărare puse la dispoziție de părți, referitor la terenuri similare cu cel ce formează obiectului litigiului, acestea fiind individualizate în ,,tabelul 1 (situația contractelor de vânzare-cumpărare)” –fila 157 -158 dosar apel– însă, acestea au evidențiat o perioadă cu mult anterioară celei la care face referire textul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Așadar, orice altă evaluare (prin comparație), îndepărtată de data întocmirii raportului de expertiză, nu poate fi luată în considerare, sub aspectul corectei aplicări a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Art. 26 alin. (2) face trimitere la prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, adică la prețurile de tranzacționare ale terenurilor. Cât privește susținerea recurentului-pârât că trebuie avută în vedere Grila Camerei Notarilor Publici, instanța apreciază că, această grilă conține valorile orientative ale proprietăților imobiliare, bazate pe analiza tranzacțiilor efectuate în anii anteriori și pe anticiparea evoluției viitoare. Pornind de la aceste premise, nu se poate acorda grilei o putere doveditoare mai mare decât cea acordată raportului de expertiză efectuat în cauză, prin raportare la situația concretă a imobilului supus evaluării, câtă vreme rezultatele din această grilă au evidențiat valori, cu predilecție, anterioare efectuării raportului de expertiză din apel.

Față de cele reținute, constatând incident motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Va modifica în parte decizia atacată, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanților vor fi calculate pentru suprafețele de 772 mp, 1305 mp și 980 mp, la valoarea de câte 17,10 euro/mp stabilită la momentul efectuării expertizei de către instanță. Va păstra celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva deciziei nr. 159 A din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică în parte decizia atacată, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanților sunt în sumă de 13.201,2 euro pentru suprafața de 772 mp, 22.315,5 euro pentru suprafața de 1305 mp și 16.758 euro pentru suprafața de 980 mp, în total 52.274,7 euro, echivalentul în lei la data plății. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.