ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5338/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5338/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a civilă la data de 9

iunie 2009, reclamanții SC M.H.O. SRL și A.B. au chemat în judecată pe pârâtul

Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania

Națională de Drumuri și Autostrăzi din România SA solicitând:

- modificarea

Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,

astfel: nr. 59 din 23 aprilie 2009 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor

de 35.155 lei; nr. 60 din 23 aprilie 2009, în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor de 59.425,79 lei; nr. 61 din 23 aprilie 2009, în ceea ce

privește cuantumul despăgubirilor de 44.626 lei;

- stabilirea

cuantumului despăgubirilor la suma de 4.192.800 lei, echivalentul a 1.000.000 euro,

la cursul de 4,1928 lei/1 euro, din care:

a) suma de

1.281.738,96 lei, echivalentul a 305.700 euro reprezintă valoarea terenurilor

expropriate, astfel:

suma de 323.684,16

lei, echivalentul a 77.200 euro, pentru terenul în suprafața de 772 mp, expropriat

prin Hotărârea nr. 59 din 23 aprilie 2009;

suma de 547.160,4

lei, echivalentul a 130.500 euro, pentru terenul în suprafață de 1.305 mp,

expropriat prin Hotărârea nr. 60 din 23 aprilie 2009;

suma de 410.894,4

lei, echivalentul a 98.000 euro, pentru terenul în suprafață de 980 mp

expropriat prin Hotărârea nr. 61 din 23 aprilie 2009,

b) suma de

2.911.061,04lei, echivalentul a 694.300 euro, constând în valoarea terenului

rămas, care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data

achiziționării și care reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca

urmare a exproprierii, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că potrivit anexei nr. 3 la H.G. nr. 181/2009 pentru

modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1546/2006 privind

declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată

situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică ,,Construcția

autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești pe teritoriul

localităților Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghița,

Drăgănești, Râfov, Dumbrava, Berceni, Bărcănești și Ploiești”, a H.G. nr. 865/2007

privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică ,,Construcția

autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești” pe teritoriul

localității Olari, jud. Prahova, care fac parte din cadrul obiectivului de investiții

,,Autostrada București-Brașov (…) și a H.G. nr. 425/2008, au fost supuși

procedurii de expropriere pentru terenul în suprafață de 772 mp, situat în com.

Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lot 1, jud. Ilfov cu nr. cadastral

715/1/1/2; terenul în suprafață de 1305 mp, situat în com. Ștefăneștii de Jos,

tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, cu nr. cadastral 715/1/2; terenul

în suprafață de 980 mp, situat în com. Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela A

10/12, lotul 1, jud. Ilfov, cu nr. cadastral 715/1/3/1, terenuri ce aparțin

reclamanților.

În conformitate cu

prevederile art. IV

1

din H.G. nr. 181/2009, reclamanții au formulat

cererile înregistrate sub nr. 79,72, respectiv 78 din 09 aprilie 2009, prin

care au solicitat plata justei despăgubiri și, prin Hotărârile de stabilire a

despăgubirilor redate în petitul acțiunii le-au fost acordate despăgubirile

menționate, fără însă ca despăgubirile să fie juste, nefiind respectate

prevederile art. 44 alin. (3) din Constituție, art. 481 C. civ. și art. 4 alin.

(9) din Legea nr. 198/2004.

Au mai susținut

reclamanții că sunt nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate, care a

fost stabilit la 45,53 lei/mp, adică 12,90 euro/mp, având în vedere rapoartele

de evaluare efectuate de expert evaluator imobiliar Mihail Dunăreanu, neținând

seama de criteriile impuse de lege.

În drept, reclamanții

și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27

din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința nr. 586

din 18 martie 2011, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a admis în parte

acțiunea reclamanților.

A modificat în parte

Hotărârea nr. 59 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R., în sensul acordării

de despăgubiri în cuantum de 134.328 lei pentru terenul expropriat, situat în

comuna Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1, jud. Ilfov, în

suprafață de 772 mp, având nr. cadastral 715/1/1/2.

A modificat, de

asemenea, în parte Hotărârea nr. 60 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R.,

în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 227.070 lei pentru terenul

expropriat, situat în com. Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1,

jud. Ilfov, în suprafață de 1305 mp, având nr. cadastral 715/1/2.

A modificat,

totodată, în parte, și Hotărârea nr. 61 din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R.,

în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 170.520 lei pentru terenul

expropriat, situat în com. Ștefăneștii de Jos, tarla 3, parcela 10/12, lotul 1,

jud. Ilfov, în suprafață de 980 mp, având nr. cadastral 715/1/3/1.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

A dispus obligarea

pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut că reclamanții SC M.H.O. SRL și A.B. sunt coproprietari,

în cote de ½ fiecare, asupra terenului situat în jud. Ilfov, localitatea

Ștefăneștii de Jos, Tarlaua 3, Parcela 10/12, lotul 1, în suprafață de 10.000

mp, identificat cu nr. cadastral 715/1, în baza contractului de vânzare -

cumpărare autentificat sub nr. 948 din 23 iunie 2005 de B.N.P. C.Ș.S.

Tribunalul a

constatat că, prin H.G. nr. 1546 din 01 noiembrie 2006 s-a aprobat

amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național „Construcția

autostrăzii București-Brașov” și declanșarea procedurilor de expropriere a

imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul acestei lucrări.

Prin H.G. nr. 425 din

16 aprilie 2008 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de

interes național „Construcția autostrăzii București – Brașov” și declanșarea

procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe

amplasamentul acestei lucrări.

Instanța a constatat

că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 59 din 23 aprilie 2009

emisă de C.N.A.D.N.R- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Ștefăneștii

de Jos s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 772 mp situat în

comuna Ștefăneștii de Jos, Tarlaua 3, Parcela A10/12, lotul 1, județul Ilfov,

având număr cadastral 715/1/1/2, aparținând reclamanților și s-a aprobat

acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma

de 35.155 lei.

Tribunalul a reținut

că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 60 din 23 aprilie 2009

emisă de C.N.A.D.N.R - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Ștefăneștii

de Jos s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 1.305 mp situat în

comuna Ștefăneștii de Jos, Tarlaua 3, Parcela 10/12, lotul 1, județul Ilfov,

având număr cadastral 715/1/2, aparținând reclamanților și s-a aprobat

acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma

de 59.425,79 lei.

Instanța de fond a

apreciat că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 61 din 23 aprilie

2009 emisă de C.N.A.D.N.R - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Ștefăneștii

de Jos s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 980 mp situat în

comuna Ștefăneștii de Jos, Tarlaua 3, Parcela A10/12, lotul 1,județul Ilfov,

având număr cadastral 715/1/3/1, aparținând reclamanților și s-a aprobat

acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma

de 44.626 lei.

A mai reținut

instanța de fond că, prin raportul de expertiză de evaluare a proprietății

imobiliare, întocmit de comisia de experți formată din L.A., P.M. și M.V., s-a

stabilit că valoarea terenului în suprafață de 3.057 mp (format din terenurile

cu nr. cadastrale 715/1/1/2, 715/1/2 și 715/1/1/3) la data efectuării

raportului de expertiză (13 martie 2009) este de 174 lei/mp. Experții au mai

stabilit că prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a exproprierii este în

cuantum de 20.100 lei, constând într-o pierdere echivalentă cu producția

agricolă pe anul 2009 raportată la o suprafață de 10.012 mp (16.500 lei) și o

pierdere datorată împărțirii terenului în două parcele despărțite de autostradă

(3.600 lei).

Tribunalul, având în

vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 26 din Legea nr. 33/1994,

a admis în parte acțiunea reclamanților și a apreciat că valoarea terenului

stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezintă valoarea

reală a imobilului.

În ceea ce privește

daunele aduse proprietarilor ca urmare a exproprierii, instanța de fond a constatat

că, în suma acordată reclamanților cu titlu de despăgubiri, nu poate fi inclusă

suma de 20.100 lei stabilită de experți, reprezentând producția agricolă ce s-ar

fi putut obține de pe întreg terenul aflat în coproprietatea reclamanților, de

10.000 mp, în anul 2009.

Astfel, reclamanții

nu au făcut dovada că înaintea începerii lucrărilor de expropriere ar fi

cultivat vreodată terenul cu cereale, legume etc., iar ulterior, nu au mai

putut folosi terenul în acest scop.

Instanța de fond a reținut

că simpla intenție de realizare, într-un viitor îndepărtat, a unui proiect pe

terenul cumpărat, nu poate justifica acordarea de către stat a unei despăgubiri

într-un cuantum atât de mare ca acela solicitat de reclamanți, respectiv

2.911.061,04 lei.

Tribunalul a avut în

vedere faptul că terenul rămas în coproprietatea reclamanților are o suprafață

mare, respectiv de 6.995 mp (compus din două parcele de 5.116 mp și 1.839 mp)

or, nu poate fi primită susținerea că un asemenea teren a devenit inutilizabil,

ca urmare a exproprierii. Astfel cum au arătat experții, terenul poate fi

folosit pentru practicarea agriculturii, fiind teren extravilan arabil.

Împotriva sentinței

civile nr. 586 din 18 martie 2011 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă

a declarat apel pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA solicitând admiterea acestuia, schimbarea în

tot a sentinței și, pe fondul cauzei, respingerea cererii reclamanților, ca

neîntemeiată.

În motivarea apelului

său, pârâtul a arătat că instanța de fond a omologat un raport de expertiză

întocmit de o comisie de experți, care nu a avut în vedere prețurile cu care se

vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ –

teritorială în care este situat terenul supus exproprierii, fiind încălcate

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică.

Apelantul a

considerat că, dacă ar compara prețurile de tranzacționare efectivă, cu

despăgubirea oferită de către stat de 12,90 euro/mp, este evident că oferta

Statului Român este una reală, justă și acoperitoare, în conformitate cu

normele legale în materie.

A arătat, totodată,

că este de notorietate că în prezent, datorită crizei economice, piața

imobiliară a scăzut dramatic, influențând direct prețurile de vânzare ale

imobilelor, prețuri care în raport cu sfârșitul anului 2008, s-au înjumătățit

sau sunt chiar mai mici.

Apelantul-pârât a arătat

că intimații–reclamanți au achiziționat suprafața de teren de 10.012 mp cu suma

de 182.000 lei (18,17 lei/mp), conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat

sub nr. 948 din 23 iunie 2005 de Biroul Notarilor Publici Asociați „C.Ș.S.S.V.”.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 159/A din 29 aprilie 2013 a

admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței civile nr. 586

din 18 martie 2011 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă.

A schimbat în parte

sentința, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanților sunt în sumă de

130.027 lei pentru suprafața de 772 mp, 219.801 lei pentru suprafața de 1305 mp

și de 165.061 lei pentru suprafața de 980 mp, în total de 514.889 lei.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

În apel, cale devolutivă

de atac, au fost depuse contracte de vânzare – cumpărare privind terenuri

similare cu cel în litigiu, a fost administrată proba cu expertiză evaluatoare

solicitată de către apelantul - pârât, având ca obiectiv stabilirea valorii de

circulație a imobilului expropriat, considerând necesar ca experții să aibă în

vedere prețurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare privind

terenuri similare cu terenul în litigiu.

Urmare acestui

probatoriu, concluziile raportului de expertiză efectuat la prima instanță au

fost înlăturate, motivat de faptul că, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, despăgubirile se calculează nu pe bază de oferte, ci pe baza prețului

cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel.

S-a reținut așadar,

că vor fi avute în vedere concluziile expertizei efectuată în calea de atac a

apelului, expertiză care a avut în vedere prețul de piață al terenurilor, la

momente diferite: anul 2009, data exproprierii, și anul 2012, data efectuării

expertizei.

Conform dispozițiilor

constituționale, dreptul de proprietate privată este garantat și ocrotit de

lege în mod egal, indiferent de titular, iar cedarea, prin expropriere, a

dreptului de proprietate privată are caracter de excepție, conferit de

Constituție și Codul civil român.

În consecință,

exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică, după o

dreaptă și prealabilă despăgubire.

Astfel,

deși alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că,

la calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, în

respectarea dispozițiilor 44 alin. (3) din Constituție, Curtea de Apel București

a apreciat că singurul reper corect de stabilire a despăgubirii în cazul

exproprierii este cel al exproprierii efective.

Așa fiind, instanța

de control judiciar a apreciat că, în situația în care, prețul stabilit la

momentul efectuării expertizei este mai mic decât cel de la momentul

exproprierii, cum este cazul în speță, în mod vădit, expropriatul nu va mai

beneficia de prețul corect ce i s-ar fi cuvenit.

În situația în care,

dimpotrivă, prețul la momentul efectuării expertizei este mai mare decât cel de

la momentul exproprierii, noțiunea de „just” nu mai are conținut pentru

expropriator, care a avut în vedere pentru realizarea interesului public,

anumite costuri pe care, eventual, le-ar fi refuzat și ar fi renunțat la actul

de expropriere.

A mai reținut

instanța de apel că, în ambele situații, dacă s-ar accepta un alt moment de

calcul al despăgubirii „juste” decât cel al exproprierii, s-ar accepta

obligarea uneia dintre părți la suportarea unui risc pe care nici una dintre

ele nu a înțeles să și-l asume, acela al evoluției sau involuției pieței

imobiliare și, care ar avea drept consecință golirea de conținut, în ambele

ipoteze, a noțiunii legale și constituționale de despăgubire „justă”.

Instanța de apel a

apreciat că, în același sens trebuie interpretate prevederile art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, care raportează prețul just la momentul efectuării

expertizei. În lipsa unor alte mențiuni legale, dar în contextul interpretării

sintagmei constituționale de despăgubire „justă și prealabilă”, Curtea a

stabilit că „momentul efectuării expertizei” este momentul efectuării

expertizei inițiale de evaluare de către expropriator.

Calculul expertizei

de la acel moment se poate vădi, ulterior, în instanță, a fi fost corect și va

fi menținut, or incorect, și va fi modificat de instanță, dar prin raportări la

momentul expertizei inițiale de evaluare, prealabilă actului de expropriere.

Pentru toate aceste

considerente, în cauza dedusă judecății, Curtea de Apel București a apreciat că

reclamanților li se cuvin despăgubiri juste pentru suprafețele de teren

expropriate în cuantumul stabilit în expertiza efectuată în apel pentru anul

2009, anul exproprierii, și anume, despăgubiri calculate la o valoare de 39,70

euro/mp, echivalent a 168,43 lei/mp, rezultând astfel, sumele de: 130.027 lei

pentru suprafața de 772 mp, 219.801 lei pentru suprafața de 1.305 mp și de

165.061 lei pentru suprafața de 980 mp, în total suma de 514.889 lei.

Împotriva deciziei nr.

159/A din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă a

declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA, susținând că, instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Nelegalitatea

invocată de pârât a fost încadrată de acesta, prin conținutul criticilor, în

cuprinsul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, la

stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 514.889 lei (39,70 euro/mp),

instanța de apel a fost avut în vedere momentul exproprierii, respectiv anul

2009 și nu – astfel cum era corect - momentul efectuării raportului de expertiză,

ulterior exproprierii.

Recurentul-pârât

arată că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu sunt corect

aplicate și interpretate, întrucât, nici experții și nici instanța de apel nu

au avut în vedere grila Camerei Notarilor Publici din care ar fi rezultat că,

prețul unitar pentru astfel de terenuri este de 1,8 euro/mp, deci un preț cu

mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.

Se susține, totodată

că, în cazul în care valoarea despăgubirilor constatată de către comisia de

experți este mai mare decât oferta statului de 12,9 euro/mp, instanța nu este

obligată a acorda această despăgubire.

Prin întâmpinare,

intimata-reclamantă SC M.H.O. SRL a solicitat respingerea recursului declarat

de pârât, susținând că, în mod eronat, recurenta a arătat că instanța

a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece

aceasta nu a ținut cont de prețul stabilit de comisia de experți

pentru anul 2011-2012 și astfel, potrivit susținerilor recurentei-pârâte ar fi

trebuit ca experții să stabilească un preț din anul 2013.

Totodată, se arată

că, în mod judicios instanța a stabilit valoarea despăgubirilor la 514.889

lei, având în vedere toate probele existente la dosarul cauzei, acordând o

valoare a despăgubirilor, conform principiului aplicării unei despăgubiri ,,juste

și prealabile”.

Se mai susține

și că, în mod greșit, recurenta a arătat că trebuie avută în vedere Grila

Camerei Notarilor Publici, atât timp cât au fost depuse chiar de către

recurentă contracte de vânzare-cumpărare pentru acea zonă, acestea fiind avute

în vedere de experți la momentul efectuării expertizei.

Recursul declarat de pârât

este fondat și urmează a fi admis în limita și pentru considerentele ce succed:

Potrivit

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite”.

La

calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

În

acord cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 – ce a creat cadrul

legal pentru soluționarea contestației declarată împotriva hotărârii

vizând exproprierea – acțiunile introduse în baza acestui text, se

soluționează potrivit cu prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate public, în ceea ce privește

valoarea despăgubirilor.

Ca

atare, este certă distincția stabilită de legiuitor între evaluarea

operată, în vederea exproprierii, în etapa administrativă, procedură condusă de

expropriator și expertiza ce se efectuează în etapa judiciară, urmare

formulării unei contestații de către proprietarul imobilului supus

exproprierii, expertiză efectuată conform art. 25 din lege.

Conform

dispozițiilor legale enunțate, pentru stabilirea despăgubirii, experții se vor

raporta la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

Sintagma

,,data întocmirii raportului de expertiză” presupune deci, raportarea la data

efectuării expertizei în cursul judecății, și nu data exproprierii,

cu atât mai mult cu cât legiuitorul folosește o terminologie diferită

pentru conturarea celor două etape, respectiv,,raport de expertiză” pentru etapa

jurisdicțională și ,,raport de evaluare” pentru faza administrativă,

neavând-o în vedere, pe aceasta din urmă, ca reper al momentului de calculare a

despăgubirilor.

În aplicarea corectă

a acestor dispoziții, Înalta Curte constată că este fondată critica din recurs,

referitoare la momentul în funcție de care se calculează pentru stabilirea

despăgubirilor ,,prețul la care se vând în mod obișnuit imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială”.

Așa fiind, este de

observat că varianta corectă de calcul a despăgubirilor, potrivit dispozițiile art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este aceea a stabilirii cuantumului acestora

prin aplicarea sintagmei ,,prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză.

Or, instanța de apel,

nu a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor, deoarece s-a raportat la

valoarea de 39,70 euro/mp, calculată la data exproprierii ( raport de expertiză

filele 159 -160 dosar apel), rezultând astfel sumele de 130.027 lei pentru

suprafața de 772 mp, de 219.801 lei pentru suprafața de 1305 mp și de 165.061

lei, pentru suprafața de 514.889 lei.

Așadar, sub

acest aspect subzistă nelegalitatea aplicării prevederilor art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, întrucât instanța de apel a stabilit cuantumul

despăgubirilor, la o altă dată, anume la data exproprierii și nu la data întocmirii

raportului de expertiză ulterior exproprierii, cum era corect.

Pe cale de consecință,

este fondată critica din recurs referitoare la greșita aplicare și interpretare

a dispozițiilor legale la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite

reclamanților expropriați, astfel că, momentul corect de la care se calculează

despăgubirile, în acord cu prevederile art. 26 alin. (2) din actul normativ sus

menționat este cel de la data întocmirii raportului de expertiză.

Așa fiind, răspunzând

criticii fondate din recursul pârâtului, Înalta Curte constată că nu pot fi

validate de către instanță decât acele concluzii ale raportului de expertiză,

în care, experții folosesc la stabilirea despăgubirii criteriile prevăzute de

lege, fundamentându-și concluziile și raportându-se la date și elemente, ce

sunt în total acord cu cerințele impuse de textul de lege menționat.

Nu se poate

reține apărarea intimaților reclamanți că acest text de lege

trebuie înlăturat pe motiv că ar contraveni normelor legale care impun

acordarea pentru expropriere a unei juste și prealabile despăgubiri. În opinia

intimaților reclamanți despăgubirea ar fi justă numai dacă s-ar ține

cont de prețul cu care se vindeau terenuri similare la momentul exproprierii,

astfel încât aceștia să nu suporte scăderea de preț de pe piața

imobiliară.

Nu se

poate reține apărarea reclamanților în sensul că prin evaluarea

imobilului expropriat prin raportare la data întocmirii raportului de expertiză

despăgubirea nu ar mai fi prealabilă.

Potrivit art. 15 din

Legea nr. 198/2004 ”transferul imobilelor din proprietatea privată în

proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și

în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății

despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora,

în condițiile prezentei legi.”

Contestarea

deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despăgubirii, cu

efectul consemnării acesteia pe numele expropriatului, până la rămânerea

definitivă a hotărârii judecătorești nu echivalează cu nerespectarea

caracterului prealabil al despăgubirii. Despăgubirea, fiind astfel consemnată,

este prealabilă măsurii de expropriere, iar în privința cuantumului

despăgubirii, expropriatul are la dispoziție calea contestației în justiție.

Obligația pozitivă a

legiuitorului, la nivel normativ, este aceea de a prevedea o procedură

administrativă clară, precisă și neechivocă în privința stabilirii

despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la situația ca despăgubirea consemnată să

fie derizorie.

Așadar,

revine instanței judecătorești sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii

consemnate este una justă, prin raportare la dispozițiile art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 33/1994, aspect care, însă, nu pune în discuție caracterul prealabil

al despăgubirii. Pretinsa încălcare a exigenței constituționale referitoare la

caracterul prealabil al despăgubirii, în sensul că, dacă se contestă în

justiție cuantumul despăgubirii, expropriatul nu poate dispune de suma

consemnată, este consecința firească a opțiunii acestuia de a contesta decizia

de expropriere.

Acest

raționament este reținut și în deciziile Curții

Constituționale în analiza constituționalității art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994.

În ceea ce

privește caracterul just al despăgubirii nu se poate considera că este

încălcată această cerință prin simpla reglementare a determinării valorii

bunului expropriat în funcție de data întocmirii raportului de expertiză,

când în funcție de fluctuațiile pieței imobiliare această

valoare poate fi mai mare sau mai mică decât cea propusă de către expropriator.

Atâta timp cât

reclamanta nu a făcut dovada că valoarea determinată în raport cu acest moment

ar fi derizorie nu se poate reține încălcarea dreptului său de proprietate

sub acest aspect.

Astfel cum rezultă

din raportul de expertiză, realizat de trei experți (potrivit expertizei din

apel, la 21 aprilie 2012 – fila 161 dosar), acesta a respectat condiția

prevăzută de dispozițiile legale la care s-a făcut referire, în sensul că

experții au indicat o valoare de 17,10 euro/mp (fila 161 dosar apel), stabilită

în mod corect la momentul efectuării expertizei, ulterior exproprierii, în faza

judiciară.

În prima variantă a

expertizei din apel, la evaluarea de la data exproprierii (aprilie 2009)

experții au ținut seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel, prin evidențierea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate

în anii 2007-2008, înainte de momentul exproprierii. În acea variantă, experții

au avut a se raporta la mai multe elemente comparabile, respectiv prețurile

stabilite în contractele de vânzare-cumpărare puse la dispoziție de părți,

referitor la terenuri similare cu cel ce formează obiectului litigiului,

acestea fiind individualizate în ,,tabelul 1 (situația contractelor de

vânzare-cumpărare)” –fila 157 -158 dosar apel– însă, acestea au evidențiat o

perioadă cu mult anterioară celei la care face referire textul art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994.

Așadar, orice

altă evaluare (prin comparație), îndepărtată de data întocmirii raportului de

expertiză, nu poate fi luată în considerare, sub aspectul corectei aplicări a

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Art. 26 alin. (2)

face trimitere la prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobile de

același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii

raportului de expertiză, adică la prețurile de tranzacționare ale

terenurilor.

Cât privește

susținerea recurentului-pârât că trebuie avută în vedere Grila Camerei

Notarilor Publici, instanța apreciază că, această grilă conține valorile

orientative ale proprietăților imobiliare, bazate pe analiza

tranzacțiilor efectuate în anii anteriori și pe anticiparea

evoluției viitoare.

Pornind de la aceste

premise, nu se poate acorda grilei o putere doveditoare mai mare decât cea

acordată raportului de expertiză efectuat în cauză, prin raportare la

situația concretă a imobilului supus evaluării, câtă vreme rezultatele din

această grilă au evidențiat valori, cu predilecție, anterioare efectuării

raportului de expertiză din apel.

Față de cele

reținute, constatând incident motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în temeiul art. 312 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA.

Va modifica în parte

decizia atacată, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanților vor fi

calculate pentru suprafețele de 772 mp, 1305 mp și 980 mp, la valoarea de câte 17,10

euro/mp stabilită la momentul efectuării expertizei de către instanță.

Va păstra celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA împotriva deciziei nr. 159 A din 29 aprilie

2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică în parte

decizia atacată, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanților sunt în sumă

de 13.201,2 euro pentru suprafața de 772 mp, 22.315,5 euro pentru suprafața de

1305 mp și 16.758 euro pentru suprafața de 980 mp, în total 52.274,7 euro, echivalentul

în lei la data plății.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 noiembrie 2013.