ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2650/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 21 ianuarie 2011, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - C.N.A.D.N.R. și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând despăgubirea reală pentru bunul expropriat. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței de 25.696 m.p., teren dobândit prin cumpărare, iar pârâtul a propus pentru expropriere suprafața menționată, reprezentând parcela cu număr cadastral, terenul fiind necesar în vederea executării autostrăzii București-Constanța.

Prin sentința civilă nr. 4637 din 17 septembrie 2011, Tribunalul Constanța, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 127.750 RON cu titlu de despăgubiri și suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că întinderea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului expropriat nu a făcut obiect de contestație, ci doar valoarea despăgubirilor acordate; or, legea prevede că valoarea despăgubirii acordate pentru expropriere se compune din valoarea reală a imobilului, care este valoarea cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea teritorială respectivă, precum și din prejudiciul cauzat proprietarului, luându-se în considerare dovezile prezentate de acesta.

A mai constatat prima instanță că raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit, prin raportare la standardele internaționale, că valoarea de piață a suprafeței de teren din parcela în litigiu, este de 127.750 RON pentru suprafața de 25.696 m.p. În ceea ce privește prejudiciul încercat de reclamantă prin daunele produse ca urmare a exproprierii, a reținut că reclamanta nu a învestit instanța cu o cerere în acest sens și nici nu a făcut vreo dovadă în acest sens. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R..

Apelanta SC S. SRL a criticat sentința ca nelegală și netemeinică întrucât valoarea despăgubirilor acordate este cu mult mai mică față de dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea, în cuantumul despăgubirii intrând valoarea de piață, respectiv valoarea de circulație sau prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel și daunele aduse proprietarului. În acest sens, ar fi trebuit să se cumuleze cele două valori rezultate din raportul de evaluare respectiv suma de 127.750 RON reprezentând valoarea de circulație și nu despăgubirea plus suma de 35.080 RON reprezentând daune. Apelantul-pârât Statul Român a susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția nulității raportului de expertiză, invocat față de art. 12 alin. (1) din O.U.G.

nr. 2/2000 și față de împrejurarea că, un raport pertinent în soluționarea prezentei cauze ar fi trebuit întocmit de către o comisie formată din experți agricoli. A mai arătat că experții desemnați nu au avut în vedere la calcularea cuantumului valorii terenului, tranzacțiile efectiv încheiate la nivelul localității Ciocârlia. Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin decizia nr. 98/C din 2 iulie 2012, a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta SC S. SRL Oradea și de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R.. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele considerente: Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie 2011, reclamanta-apelantă a solicitat stabilirea unor despăgubiri „care să corespundă valorii reale a imobilului”.

În tot cuprinsul motivării cererii introductive, reclamanta nu a făcut vorbire despre prejudiciul cauzat proprietarului, altfel decât prin lipsirea de proprietate. Curtea a apreciat că prejudiciul cauzat proprietarului este altceva decât echivalentul valoric al bunului precum „pierderi pentru recolta neadunată”, pierderi din subvenții, compensații, putându-se încadra în această categorie orice pierdere cauzată în mod direct de expropriere. A mai reținut instanța de apel că reclamanta nu a solicitat despăgubiri pentru un alt tip de prejudiciu decât pentru lipsirea de proprietate și în aceste condiții în mod corect prima instanță a acordat reclamantei doar contravaloarea bunului expropriat. Referitor la apelul pârâtului, Curtea a constatat că expertiza valorificată de prima instanță a stabilit o valoare justă a bunului expropriat, raportat la amplasamentul terenului în litigiu, situat la o distanță de 5 km.

sud-vest de comuna Ciocârlia, la destinația terenului la momentul evaluării, respectiv octombrie 2010 și nu în ultimul rând, în raport de criteriul - ofertă la momentul expertizării în faza administrativă. Or, cererea de efectuare a unei noi expertize formulată la 2 iulie 2012, a fost respinsă, întrucât analiza tranzacțiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de către orice parte interesată, a unor tranzacții certe având caracteristici comparabile, tranzacțiile să se fi produs într-o epocă cât mai apropiată exproprierii sale. Referitor la excepția nulității raportului de expertiză respinsă de tribunal la termenul din 12 septembrie 2011, Curtea a apreciat că această critică este nefondată întrucât numirea experților s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 202 C. proc.

civ.. Referitor la modalitatea concretă de stabilire a valorii în funcție de metoda rentei funciare prin raportare la cultura de rapiță și nu cea de grâu, Curtea a reținut că, în chiar raportul de evaluare făcut de pârât în etapa administrativă premergătoare s-a recunoscut că pe teren era cultivată rapiță, astfel încât în mod corect experții au reținut această situație. În ceea ce privește folosirea a numai două metode de evaluare, respectiv cea a „comparației directe” și „rentei funciare”, Curtea a apreciat ca fiind suficiente în determinarea valorii terenului expropriat. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate: În mod greșit, atât prima instanță cât și instanța de apel au respins excepția nulității raportului de expertiză, față de art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, și față de împrejurarea că un raport pertinent ar fi trebuit realizat de o comisie de experți agricoli. O altă critică se referă la metodele folosite de experții evaluatori, respectiv la cea a „comparației relative” și a „capitalizării rentei funciare” sens în care raportul de expertiză trebuia întocmit de experți agricoli, membri A.N.E.V.A.R.. A mai susținut recurenta că instanța de apel nu a ținut cont de diferența dintre valorile obținute prin cele două lucrări de specialitate, respectiv 1,20 euro/m.p.

(raportul de expertiză), și 0,90 euro/m.p. (raportul de evaluare) ce ar conduce la concluzia că raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale. Față de cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed: Potrivit reglementării cuprinse în O.G. nr. 2/2000, expertizele tehnice pot fi efectuate numai prin intermediul birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile care funcționează în cadrul tribunalelor.

Experții se numesc de instanță, prin încheiere, la recomandarea biroului local de expertize, dintre persoanele aflate pe tabelul nominal cuprinzând experți tehnici judiciari cu datele de identificare, întocmit pe specialități și județe și care se publică anual în M. Of.. În raport cu prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, instanța a desemnat câte un expert evaluator pentru fiecare parte și unul de instanță. Rezultă, așadar, că numirea experților a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale iar expertiza ordonată a fost efectuată conform obiectivelor stabilite de instanță, astfel încât critica privitoare la nulitatea raportului de expertiză este nefondată. Cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii prima instanță a dispus acordarea doar a valorii de circulație rezultată pentru parcela în suprafață de 25.696 m.p., nu și pentru prejudiciul cauzat reclamantei.

De altfel, acest capăt de cerere a făcut obiectul apelului formulat de reclamantă, apel respins prin decizia atacată. Și în ceea ce privește critica referitoare la metodele folosite de experții evaluatori, aceasta este nefondată, întrucât la stabilirea cuantumului despăgubirii s-au avut în vedere toate criteriile și metodele de evaluare conform cu standardele internaționale și cerințele art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei civile nr. 98/C din 2 iulie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.