ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1137/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1137/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04 martie

2009, pe rolul Tribunalului București, sectia a IV-a civilă, reclamanta SC

G.C.G. SRL a chemat în judecată Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și Comisia

pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 județului Ilfov - Consiliul Local

Ștefăneștii de Jos și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va

pronunța, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 20 ianuarie 2009 și procesul-verbal

din 9 iulie 2008 pentru reclamanta SC G.C.G. SRL ce deține în proprietate,

împreună cu SC W.I. SRL, în cote egale de câte

½

, imobilul supus exproprierii, compus

din teren situat în comuna Ștefăneștii de Jos, tarlaua 1, parcela X, județul

Ilfov, în suprafață totală de 848 m.p.

Prin încheierea de la

termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2010, față de precizarea

reclamantei în sensul că pârâta Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004

județul Ilfov - Consiliul Local Ștefăneștii de Jos nu are calitate procesuală

pasivă, tribunalul a dispus înlăturarea acesteia din citativ.

Prin Sentința civilă

nr. 1040 din 25 mai 2011, Tribunalul București a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC G.C.G. SRL și a obligat pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. SA la plata către reclamantă a sumei de 62.008,94 RON

(echivalentul a 14.840,00 euro), reprezentând despăgubiri pentru imobilul

expropriat (cota de %), în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a

hotărârii.

A omologat raportul

de expertiză tehnică efectuat de comisia de experți și a admis în parte cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâtul la plata către

reclamantă a sumei de 6.000 RON (3.000 RON onorariu expert și 3.000 RON

onorariu avocat), cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta este

proprietara imobilului situat pe teritoriul administrativ al comunei

Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov tarla 1, parcela X, în suprafață de 848 m.p.

Imobilul a fost

inclus în Hotărârea nr. 1546/2006 modificată și completată prin Hotărârea nr.

812/2007 și prin Hotărârea nr. 425/2008 privind declanșarea procedurilor de

expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării

de utilitate publică „Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul

București - Ploiești, pe teritoriul localităților Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu,

Balta Doamnei; Gherghița, Drăgănești, Râfov, Dumbrava, Berceni, Bărcănești și

Ploiești".

Prin Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 46/1/2009, s-a aprobat acordarea unei

despăgubiri în cuantum de 13.515,39 RON pentru terenul în suprafață de 848

m.p., suma fiind consemnată pentru SC W.I. SRL și SC G.C. SRL.

Instanța a dispus

efectuarea unei expertize, iar în urma efectuării raportului de expertiză

tehnică în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experți a

propus suma de 62.008,94 RON (echivalentul a 14.840,00 euro), reprezentând

despăgubiri pentru cota de

½

din imobilul expropriat, precizând totodată că nu se

poate vorbi despre un alt prejudiciu și despre un spor de valoare pentru

imobilul rămas neexpropriat.

Reclamanta nu a

administrat probe din care să rezulte că suma oferită drept despăgubiri nu este

suficientă și rezonabilă și că nu reprezintă o dreaptă și prealabilă

despăgubire.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar prin Decizia nr.

230/A din 05 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul formulat și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a

obligat pârâtul la plata sumei de 44.213,5 RON, echivalentul a 10.769 euro,

reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat, în cota de

½

cuvenită

reclamantei.

A obligat totodată

reclamanta la 3.000 RON cheltuieli de judecată în apel, cheltuieli reprezentând

onorariul de expertiză.

Instanța de apel a

avut în vedere următoarele considerente:

În fața primei

instanțe a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară care a avut

drept obiective: identificarea imobilului supus exproprierii, stabilirea

valorii despăgubirilor în raport de două momente, respectiv momentul

exproprierii și momentul realizării expertizei, stabilirea prejudiciului

raportat la valoarea de circulație a bunului de la momentul exproprierii, la

suprafața expropriată și la destinația pe care ar fi putut să o primească.

Expertul a avut în

vedere ofertele de vânzare plasate pe internet.

Întrucât în ceea ce

privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor este imperios necesar ca la

calcularea cuantumului despăgubirilor experții și instanțele să țină seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel, în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

instanța de apel a apreciat că se impune administrarea unui probatoriu

suplimentar, constând într-o expertiză tehnică de evaluare a imobilului supus

exproprierii.

În vederea întocmirii

expertizei de evaluare, instanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri

constând în contracte de vânzare-cumpărare ale unor imobile similare cu cel

expropriat, atât la momentul întocmirii primului raport de expertiză, cât și la

momentul efectuării expertizei în apel.

La data de 11 mai

2012 a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de experții

C.N., P.M. și V.G.

Din concluziile

raportului de expertiză, rezultă, la data de 14 mai 2011, valoarea cotei de

½

din terenul

expropriat în suprafață de 848 m.p. este de 44.213,5 RON, echivalentul a 10.769

euro. De asemenea, prin raportul de expertiză s-a concluzionat că, prin

expropriere nu au fost aduse prejudicii economice proprietarilor, dar nici spor

de valoare pentru terenul rămas.

La raportul de

expertiză au fost formulate obiecțiuni de către Statul Român prin C.N.A., care

în esență vizau faptul că nu au fost avute în vedere toate contractele depuse

la dosarul cauzei.

Obiecțiunea a fost

respinsă de instanță cu motivarea că experții au prezentat un tabel ce conține

un număr de 6 contracte, în cadrul căruia au fost analizate prețurile de

tranzacționare, conformându-se astfel, atât obiectivelor stabilite de instanță,

cât și prevederilor legale.

O altă obiecție a

vizat concluzia experților în sensul că prin expropriere nu au fost aduse

prejudicii economice proprietarilor, dar nici spor de valoare pentru terenul

rămas.

Obiecțiunea a fost

respinsă de instanță care a reținut că experții au motivat concluzia din

expertiză, arătând că utilizarea terenurilor rămase neexpropriate rămâne de tip

agricol (culturi vegetale) și, în consecință, nu se aduc prejudicii economice

proprietarului, dar nici nu se aduce un spor de valoare pentru terenul rămas.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanta SC G.C.G. SRL

și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

G.C.G. SRL critică decizia instanței de apel pentru următoarele motive, pe care

le întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ:

a. În mod greșit

instanța de apel a avut în vedere valoarea despăgubirilor raportate la data de

14 mai 2011. Raportarea valorii despăgubirilor la data efectuării raportului de

expertiză este eronată, deoarece instanța nu trebuie să aibă în vedere o

interpretare literală a art. 26 din Legea nr. 33/1994, ci intenția

legiuitorului care a urmărit să repare prejudiciul real suportat de persoana

expropriată. Aceasta presupune o evaluare a prejudiciului în raport de data

emiterii hotărârii contestate, 10 mai 2009.

Recurenta mai arată

că această interpretare respectă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituția

României.

b. Instanța de apel a

aplicat greșit prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. atunci când a

obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată deoarece acțiunea

reclamantei nu a fost apreciată ca nefondată, ci a fost doar modificat

cuantumul despăgubirilor solicitate. Mai mult, onorariul de expert, în cuantum

de 3.000 RON nu fusese achitat de pârât la data pronunțării deciziei recurate.

Român prin C.N.A.D.N.R. SA formulează următoarele motive de recurs, pe care le

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Instanța de apel a

încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece la

stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 10.769 euro (25,4

euro/m.p.) nu a ținut cont de toate dovezile existente la dosar referitoare la

prețul real de tranzacționare al terenurilor similare cu cel expropriat.

Astfel, experții nu

au avut în vedere decât două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv

contractul de vânzare-cumpărare din 4 iulie 2011 și contractul de

vânzare-cumpărare din 6 mai 2011, care au ca obiect terenuri care nu sunt

similare cu cel supus exproprierii, niciunul nefiind situat în tarlaua 1.

De asemenea,

experții, s-au raportat în mod greșit la momentul efectuării raportului de

expertiză la prima instanță, 14 mai 2011, în loc să se raporteze la momentul

întocmirii raportului la instanța de apel, fiind încălcate astfel dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Mai mult, comisia de

experți nu a avut în vedere nici Grila Camerei Notarilor Publici din care

rezultă că prețul unitar pentru astfel de terenuri este de 1,8 euro/m.p., un

preț cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.

În plus, este de

notorietate faptul că, în prezent, din cauza crizei economice, piața imobiliară

a scăzut, influențând în mod direct prețurile de tranzacționare.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constate de recursurile declarate nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru

următoarele considerente:

La. reclamanta SC

G.C.G. SRL susține, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nelegalitatea

deciziei recurate pentru greșita interpretare a art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În opinia recurentei,

din cuprinsul prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, ar rezulta că

valoarea despăgubirilor stabilite de instanță trebuie să se raporteze nu la

data efectuării raportului de expertiză, ci la data emiterii hotărârii de

expropriere.

Critica nu este

fondată.

Conform art. 26 din

Legea nr. 33/1994: „(..) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză (..)".

Reglementarea expresă

a unui anumit moment ca dată de referință în calculul despăgubirilor cuvenite

persoanei expropriate denotă intenția legiuitorului de a raporta stabilirea

cuantumului despăgubirilor la acel moment. Dacă ar fi dorit o altă dată de referință,

așa cum se susține prin motivele de recurs, legiuitorul ar fi reglementat acest

aspect printr-o normă juridică.

În plus,

reglementarea expresă a datei de referință în stabilirea cuantumului

despăgubirilor, ca fiind data efectuării raportului de expertiză, determină o

suprapunere între conținutul literal și cel real al normei și, contrar celor

susținute de recurentă, împiedică înlăturarea interpretării literale a normei

menționate.

Nu pot fi primite

nici argumentele legate de încălcarea art. 44 din Constituția României, cât

timp, prin Decizia nr. 996 din 8 iunie 2010, Curtea Constituțională a reținut

conformitatea normei pretins încălcate cu dispozițiile constituționale.

b. Instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ..

Curtea de Apel a

stabilit în mod corect că, în cauză, a existat, în raport de soluția

pronunțată, de admitere a apelului declarat de pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. SA, o culpă procesuală a reclamantei SC G.C.G. SRL.

Împrejurarea că,

urmare a apelului declarat, instanța de apel nu a respins în totalitate

contestația formulată, ci a modificat numai cuantumului despăgubirilor

acordate, nu înlătură culpa procesuală a reclamantei și nu atrage nelegalitatea

deciziei din perspectiva art. 274 C. proc. civ., întrucât obiectul cererii de

chemare în judecată 1-a constituit tocmai pretenția reclamantei de majorare a

despăgubirilor stabilite de expropriator.

Prin urmare, fiind în

culpă procesuală, prin aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., reclamanta

a fost în mod legal obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariu de expert, cheltuieli solicitate de pârât.

Deși prin cererea de

recurs, reclamanta a fost indicat și prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ. , Înalta Curte nu va exercita controlul judiciar din perspectiva acestor

motive de recurs, întrucât niciuna dintre criticile formulate nu poate fi

circumscrisă acestor cazuri de modificare a deciziei recurate.

de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA este, de asemenea, nefondat.

Recurentul susține că

instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

formulând în acest sens mai multe argumente și anume: (a) instanța nu a ținut

cont de toate dovezile existente la dosar referitoare la prețul real de

tranzacționare, ci a avut în vedere doar două contracte de vânzare-cumpărare,

respectiv contractul din 4 iulie 2011 și contractul din 6 mai 2011, ce au ca

obiect terenuri care nu sunt similare cu cel supus exproprierii, niciunul

nefiind situat în tarlaua 1, (b) s-a raportat în mod greșit la momentul

efectuării raportului de expertiză la prima instanță, 14 mai 2011, iar nu la

momentul întocmirii raportului de expertiză în faza de judecată a apelului, (c)

nu a avut în vedere nici Grila Camerei Notarilor Publici din care rezultă un

preț cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.

Susținerile formulate

nu sunt întemeiate.

a. În aplicarea art.

26 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor,

instanța de judecată trebuie să se raporteze la valoarea de tranzacționare,

câtă vreme textul menționat dispune că: „experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în

unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză".

Prin „imobile de

același fel", în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994 se înțeleg imobile

cu aceleași caracteristici fizice, de localizare și utilizare, iar potrivit

aceleiași norme legale, la stabilirea despăgubirilor, instanța trebuie să aibă

în vedere imobile din aceeași „unitate administrativ-teritorială".

Înalta Curte

apreciază că, prin însușirea raportului de expertiză efectuat în faza de

judecată a apelului, instanța de apel a respectat prevederile art. 26 din Legea

nr. 33/1994.

Astfel, au fost avute

în vedere prețurile de tranzacționare rezultate din trei contracte de

vânzare-cumpărare încheiate la nivelul anului 2011 - contractele din 6 mai

2011, din 4 iulie 2011 și din 29 iulie 2011 - având ca obiect terenuri aflate

în aceeași unitate administrativ-teritorială și cu caracteristici apropriate

celui în litigiu.

Împrejurarea că

experții au avut în vedere terenurile ce fac obiectul celor trei contracte

menționate, deși acestea nu sunt situate în aceeași tarla cu terenul în

litigiu, nu face ca hotărârea instanței de apel, întemeiată pe raportul de

expertiză astfel întocmit, să fie pronunțată cu încălcarea art. 26 din Legea

nr. 33/1994.

Aceasta deoarece

textul menționat impune condiția ca imobilele să fie „de același fel" și

„situate în aceeași unitate administrativă", interesând prin urmare

caracteristici similare (iar nu identice), fizice, de localizare și utilizare

care se reflectă în prețul de tranzacționare.

b. În ceea ce

privește data de referință a prețurilor de tranzacționare, Înalta Curte

constată că apelantul-pârât nu a solicitat evaluarea terenului la data

efectuării raportului de expertiză în apel, așa cum rezultă din încheierea de

la termenul de judecată din data de 20 martie 2012 când au fost stabilite obiectivele

raportului de expertiză.

Prin acea încheiere,

instanța a dispus ca, la stabilirea despăgubirilor, experții să aibă în vedere

două date de referință - respectiv anul 2009 și anul 2011 -, iar pârâtul a

achiesat la aceste obiective, nesolicitând calcularea despăgubirilor și în

raport de data efectuării raportului de expertiză în apel. Nici obiecțiunile la

raportul de expertiză formulate de apelant nu au cuprins susțineri în acest

sens.

De aceea, nu poate fi

primită critica formulată în sensul nelegalității deciziei recurate pentru

stabilirea unui cuantum al despăgubirilor ce nu se raportează la data

efectuării raportului de expertiză în apel, ci la data efectuării raportului de

expertiză în fața primei instanțe, susțineri justificate de o scădere a valorilor

pe piața imobiliară în intervalul 2011 - 2012.

c. Nu există nicio

dispoziție legală care să impună instanței obligația ca, în aplicarea art. 26

din Legea nr. 33/1994, să aibă în vedere prețurile de tranzacționare stabilite

prin grila notarilor publici.

Textul legal impune

numai condiția ca instanța să aibă în vedere prețurile de tranzacționare,

rămânând la latitudinea instanței administrarea probelor din care să rezulte

acest preț.

Or, cât timp, prin

contractele de vânzare-cumpărare atașate raportului de expertiză efectuat s-a

făcut dovada prețurilor de tranzacționare pentru imobile de același fel cu cel

aflat în litigiu, nu se poate susține că au fost încălcate prevederile art. 26

din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC G.C.G. SRL și de pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva Deciziei nr. 230 A din 5 iunie 2012 a

Curții de Apel București, secția IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS