ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1008/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele. Prin cererea formulată la data de 28 mai 2009, astfel cum a fost precizată în privința cadrului procesual pasiv la data de 30 iunie 2009, reclamanții P.E. și P.M.C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., obligarea expropriatorului la plata sumei de 210.500 lei cu titlu de despăgubiri, la plata sumei de 25.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a exproprierii și acordarea dreptului de servitute pentru parcelele de teren ce au rămas în proprietate după expropriere. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin H.G. nr. 181/2009, poziția 297 a fost supus exproprierii imobilul compus din teren situat în comuna Ștefăneștii de Jos, tarla 22, parcela A 105-38 cu nr. cadastral 1293-112 și că în termen legal au formulat cerere prin care și-au exprimat poziția cu privire la suma propusă pentru despăgubiri în sensul că nu sunt de acord cu suma stabilită prin Hotărârea nr. 78/2009.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 114-118 C. proc. civ., Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004, Legea nr. 184/2008. Prin sentința civilă nr. 1727 din 15 noiembrie 2010 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis contestația formulată de reclamanți, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.R. la plata sumei de la plata sumei de 49.168 lei reprezentând valoare teren expropriat în suprafață de 334 m.p. și la plata sumei de 58.383 lei reprezentând valoarea prejudiciului creat ca urmare a exproprierii. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 78/2009 s-a dispus exproprierea terenului menționat în această hotărâre și s-au acordat despăgubiri conform Legii nr. 198/2004, H.G.

nr. 941/2004 și H.G. nr. 1546/2006.Tribunalul a reținut că acesta a urmat procedura legală, prevăzută de dispozițiile art. 8-14 din Legea nr. 33/1994. În această situație s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat de comisia de experți conform art. 25 din Legii nr. 33/1994, despăgubirile stabilite de către aceștia reprezentând valoarea reală a terenurilor expropriate cât și prejudiciul cauzat reclamanților ca urmare a exproprierii. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București. În motivarea apelului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, acesta a criticat sentința apelată sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru terenurile expropriate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă. Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor expuse mai sus, având în vedere dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare: În privința situației de fapt existente în speță, Curtea a reținut că prin Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor nr. 78 din 23 aprilie 2009 s-a dispus, în temeiul Legii nr. 198/2004, exproprierea și acordarea despăgubirii pentru terenul în suprafață de 334 mp, situat în comuna Ștefăneștii de Jos, tarla 22, parcela A 105/38, județul Ilfov, cu nr. cadastral x, teren aparținând intimaților reclamanți P.E.

și P.N.C. Despăgubirea a fost stabilită la suma de 14.704 lei, fiind consemnată pe numele persoanelor expropriate, conform art. 6, 5 și 8 din Legea 198/2004. Nemulțumiți de cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri, reclamanții au formulat contestație împotriva hotărârii sus menționate, în temeiul art. 9 din Legea 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local. Prin hotărârea apelată, prima instanță a admis contestația și a obligat pârâtul Statul Român prin CNADR la plata sumei de 49.168 lei, reprezentând valoare teren expropriat în suprafață de 334 m.p. și la plata sumei de 58.383 lei reprezentând valoarea prejudiciului creat ca urmare a exproprierii, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

Criticile formulate sunt comune, astfel că au fost analizate împreună în cele ce urmează: Prin prima critică formulată, referitoare la stabilirea valorii reale a terenului expropriat, apelanții au susținut că soluția pronunțată e fundamentată pe un raport de expertiză care nu respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea 33/1994. Critica a fost apreciată ca fondată, având în vedere următoarele considerente: Examinând raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe, Curtea a constatat că, într-adevăr, astfel cum apelanții au arătat, valoarea terenului expropriat a fost stabilită pe baza metodei comparației directe, având la bază oferte de vânzare extrase din presa scrisă și electronică specifică publicității imobiliare (filele 178-180 dosar aflat pe rolul Tribunalului București).

Întocmit în acest mod, raportul de expertiză nu a respectat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea 33/1994, în mod greșit prima instanță respingând obiecțiunile formulate de pârât care vizau încălcarea dispozițiilor legale enunțate. Prin încheierea din data de 15 decembrie 2011, Curtea a dispus refacerea raportului de expertiză, punând în vedere experților ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor să se aibă în vedere natura terenului la data exproprierii, ca fiind teren extravilan. Curtea a avut în vedere în acest sens pe de o parte, faptul că la data exproprierii, terenul era extravilan, astfel că stabilirea despăgubirii trebuie să se facă în raport cu această natură a terenului, iar pe de altă parte, prevederile art. 12 alin. (2) din O.U.G.

nr. 198/2004, potrivit cu care „începând cu data publicării hotărârii prevăzute la art. 4 alin. (1), actele juridice prin care se face trecerea din extravilan în intravilan, precum și cele prin care se face trecerea din domeniul public în domeniul privat al unităților administrativ teritoriale, referitoare la imobilele necesar a fi expropriate, potrivit studiului de fezabilitate, sunt lovite de nulitate absolută”. Raportul de expertiză refăcut depus la dosar la filele 185-186, 214 - 217, care a fost întocmit ținându-se seama de natura terenului expropriat ca fiind extravilan a stabilit o valoare a terenului expropriat la data efectuării raportului de expertiză (astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea 33/1994), în sumă de 36.854 lei (26,69 lei/ mp).

Curtea a apreciat că valoarea stabilită prin acest raport de expertiză efectuat în apel corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În consecință, întrucât acest raport de expertiză efectuat în apel reflectă o valoare mai apropiată de valoarea concretă la care s-ar putea vinde efectiv un teren similar în aceeași zonă cu cel expropriat, respectând astfel cerințele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, se impune ca stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților să se facă, raportat la aceasta probă. În ceea ce privește prejudiciul cauzat proprietarilor, prima instanță a reținut că acesta este în sumă de 58.385 lei, stabilită prin raportul de expertiză, în care s-a menționat că valoarea prejudiciului este dată de existența zonei de protecție a drumului național (50 m) care urmează să fie construit.

Experții au stabilit că suprafața de protecție pentru restul de proprietate este în total de 2.235 mp, a cărei valoarea a fost stabilită la suma de 58.385 lei (34,68 euro/mp, cu aplicarea unui coeficient de 15%). Prin urmare, Curtea a constatat ca fiind fondate criticile formulate de apelanți în ceea ce privește includerea de către prima instanța în cuantumul despăgubirilor a sumei de 58.385 lei, reprezentând prejudiciul cauzat proprietarilor prin expropriere. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul declarat de apelanți, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator la suma de 36.854 lei.

Având în vedere dispozițiile art. 213 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a obligat pe apelantul Statul Român prin C.N.A.D.R. să achite diferența de onorariu de expert în sumă de 1.500 lei. În ceea ce privește cererea apelantului Statul Român prin C.N.A.D.R. de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de expertiză, Curtea a respins, ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea 198/2004 raportat la art. 38 din Legea nr. 33/1994 potrivit cu care toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator. Împotriva deciziei nr. 274/ A din 28 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., care a reținut următoarele motive de nelegalitate.

Împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor s-a solicitat obligarea expropriatorului la plata sumei de 210.500 lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 25.000 reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a exproprierii. Pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri și raport de expertiză evaluatoare, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1727 pronunțată de Tribunalul București, secția a - III-a civilă, a admis acțiunea formulată de către reclamanți, obligând pârâta la plata sumei de 49.168 lei, reprezentând valoarea terenului expropriat în suprafață de 334 mp și la plata sumei de 58.383 lei, reprezentând valoarea prejudiciului creat ca urmare a exproprierii. Instanța de apel, la pronunțarea deciziei recurate, a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Se susține că aplicarea și interpretarea greșită a legii în soluția pronunțată de instanța de apel constă în faptul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 36.854 lei nu s-a ținut cont de toate dovezile existente la dosar referitoare la prețul real de tranzacționare al terenurilor similare cu cel expropriat. În cazul în care valoarea despăgubirilor constatată de către comisia de experți este mai mare decât oferta statului de 4,60 euro/ mp, instanța nu este obligată de a acorda această despăgubire, fiind aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, conform cărora „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

” Se consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, conform cărora cheltuielile necesare pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii în cadrul litigiilor prevăzute la alin. (1) vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept comun.” Se invocă în drept dispozițiile art. 304, pct. 9, art. 312 alin. (1), (2) și (3), art. 314 C. proc. civ. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed: Criticile formulate de recurent se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.

Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, precum și dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, neputând fi primite susținerile recurentului-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. Dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevăd că, la calculul cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

În raport cu aceste dispoziții legale, la calculul despăgubirilor cuvenite proprietarului imobilului supus exproprierii trebuie să se țină seama de două criterii legale: prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele, și respectiv, daunele aduse proprietarului. Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, și consemnat în contractul de vânzare-cumpărare privind terenurile de același fel din zonele locale situate în aceeași unitate administrativ teritorială. Curtea de Apel București, în mod corect, prin decizia recurată, a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator la suma de 36.854 lei, despăgubirea fiind raportată la prețuri de tranzacționare efectivă a unor terenuri similare rezultate din contractele de vânzare cumpărate încheiate în cursul anului 2011, depuse la dosar (filele 177-179 și 187-203), cu aplicarea corecțiilor corespunzătoare, astfel cum se consemnează în raportul de expertiză.

Valoarea la care au ajuns experții în faza procesuală a apelului răspunde criteriilor și exigențelor reglementate de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care au fost în mod corect aplicate și interpretate de instanța de apel, neputând fi primită critica recurentului sub acest aspect. În mod just au fost interpretate și dispozițiile art. 38 din Legea nr. 33/1994, revenind expropriatorului obligația de a suporta cheltuielile aferente realizării procedurii de expropriere inclusiv în fața instanțelor de judecată. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. din România, împotriva deciziei nr. 274/ A din 28 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013.