ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4074/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4074/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10

august 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă,

reclamanții M.M., M.D., C.M. și C.U. în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. SA au contestat hotărârea de stabilire a

despăgubirilor din 11 iunie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 din cadrul Consiliului Local S., județul Ilfov solicitând instanței

anularea în parte a acesteia, respectiv a art. 2 prin care a fost stabilit

cuantumul despăgubirilor ce urmează a le fi acordate pentru terenul expropriat

și obligarea pârâtului la plata către reclamanți a unei despăgubiri în cuantum

de 6.888 RON.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului ce face obiectul exproprierii

în temeiul Legii nr. 198/2004, imobilul fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 26 octombrie 2005 de Biroul Național Public G.I.

Reclamanții au susținut

că s-a dispus exproprierea terenului de 41 mp ce face parte integrantă dintr-o suprafața

mai mare de teren proprietatea acestora, situată în extravilanul comunei S., jud.

Ilfov, însă actul exproprierii nu le-a fost adus la cunoștință, nefiind convocați

în fața comisiei. În ceea ce privește cuantumul despăgubirii stabilite de pârât

s-a arătat că acesta nu corespunde valorii de circulație reale a terenului expropriat.

În dovedirea cererii au

fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, fiind solicitată proba

cu expertiză tehnică evaluatoare.

Prin întâmpinarea depusa

la dosar la data de 7 octombrie 2009 pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat ca la data exproprierii, reclamanții au primit

din partea expropriatorului Statul Român o despăgubire justă și îndestulătoare de

2.057 RON, respectiv 50,17 RON/mp pentru suprafața de 41 mp.

Instanța de fond a încuviințat

în cauză proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de evaluare ce a avut

ca obiectiv stabilirea valorii imobilului expropriat în raport de momentul exproprierii

și de data efectuării raportului de expertiză, precum și a stabilirii prejudiciului

cauzat reclamanților ca urmare a diminuării suprafeței de teren rămase în proprietatea

acestora, raportul de expertiza fiind atașat la dosarul cauzei la data de 13

aprilie 2010.

Prin sentința civilă

nr. 1186 din 2 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a

civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M.M., M.D., C.M. și

C.U. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA stabilind valoarea

despăgubirilor pentru terenul expropriat de la reclamanți în suprafață de 41 mp

situat în localitatea S. județul Ilfov la suma de 6.870 RON și a obligat pârâtul

la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1.500 RON.

Pentru a se pronunța

astfel, urmare a examinării materialului probator administrat în cauză, tribunalul

a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin hotărârea de stabilire

a despăgubirilor nr. 308 din 11 iunie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii 198/2004

s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnarea despăgubirilor

aferente imobilului-teren în suprafață de 41 mp situat în comuna S., județul Ilfov.

Despăgubirile au fost stabilite la suma de 2.057 RON.

S-a avut în vedere că,

prin raportul de expertiza efectuat in cauza, s-a stabilit valoarea de piața a terenului

la data exproprierii (respectiv 5 iunie 2009) ca fiind de 6.870 RON, iar la momentul

întocmirii raportului de expertiza (27 ianuarie 2010) s-a stabilit valoarea de 6.390

RON. S-a concluzionat, de asemenea, prin raportul de expertiza că nu există un prejudiciu

pentru restul proprietății reclamanților ca efect al exproprierii unei părți din

terenul proprietatea acestora și nici un spor de valoare ca urmare a exproprierii,

experții arătând că „prejudiciul suferit prin împărțirea terenului în două suprafețe

este compensat de avantajele obținute prin deschiderea la autostrada București-Brașov.

Împotriva raportului de

expertiza, pârâta a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea despăgubirilor în

sensul că nu au fost avute în vedere prețurile de tranzacționare pentru terenurile

din zonă, ci doar ofertele de pe piață. Tribunalul a respins aceste obiecțiuni reținând

că nu s-a dovedit existența unor vânzări pentru imobile similare celui expropriat

în perioada iunie 2009 când s-a expropriat terenul reclamanților, contractul de

vânzare-cumpărare depus de pârâtă în susținerea obiecțiunilor sale fiind încheiat

în anul 2005, adică cu 4 ani înainte de expropriere. Reține tribunalul că,

potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 „la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză.”

În aceste condiții, tribunalul

a avut în vedere valoarea imobilului expropriat stabilită prin raportul de expertiză

prin metoda comparației directe, singura aptă să stabilească valoarea imobilului

cât mai aproape de valoarea de circulație a acestuia la data exproprierii. S-a apreciat

că această soluție este de natură a respecta și spiritul dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994 în sensul de a se acorda persoanei expropriate o despăgubire care

să reprezinte valoarea reală, sau cât mai aproape de aceasta, a imobilului expropriat.

Tribunalul a constat,

totodată, că nici expropriatorul nu a folosit metoda de calcul invocată prin obiecțiunile

la expertiză întrucât din copia raportului de evaluare întocmit de C.N.A.D.N.R.

SA rezultă că pentru stabilirea despăgubirilor în cuantum de 2.057 RON acordate

reclamanților s-a folosit metoda de evaluare „pe baza veniturilor și a comparării

directe”, în cuprinsul raportului menționat arătându-se că evaluarea prin compararea

cu prețurile de vânzare ale unor proprietăți imobiliare care au fost tranzacționate

sau se tranzacționează în mod curent pe piața liberă este condiționată de existența

unor informații de piață, cerință care nu se regăsește în speță.

În ceea ce privește momentul

în funcție de care urmează a fost stabilită valoarea de circulație a terenului expropriat,

tribunalul apreciază că acesta nu poate fi decât cel al datei hotărârii de stabilire

a despăgubirilor, deoarece numai în acest fel se respectă dispozițiile art. 44

alin. (4) din Constituție și respectiv articolul 1 din Protocolul nr. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cu care despăgubirea trebuie

să fie prealabilă exproprierii. Or, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004

„expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile

art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești

competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea

de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea

contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului

supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii

de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate

asupra terenului.

În consecință, având în

vedere dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 coroborat cu

art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (4) din Constituție și articolul

1 din Protocolul nr. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și față

de concluziile raportului de expertiza, tribunalul a admis cererea reclamanțilorși

a stabilit valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat la suma de 6.870 RON.

În temeiul dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata

către reclamanți, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariul de expertiza.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat apel pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA criticând hotărârea atacată

ca fiind netemeinică și nelegală întrucât au fost încălcate dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În apel a fost administrată

proba cu înscrisuri și proba efectuarea unui raport de expertiză care să stabilească

valoarea despăgubirii cuvenită intimaților-reclamanți pentru terenul expropriat.

Prin decizia civilă

nr. 323A din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 1186 din 2 iulie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu

intimații-reclamanți C.M., C.U., M.D. și M.M.

În pronunțarea soluției,

instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

La data de 11 iunie 2009

a fost expropriată suprafața de teren de 41 mp situată în comuna S., proprietatea

intimaților, fiindu-le oferită drept despăgubire suma de 2.057 RON. Se are

în vedere că la judecata în fond a cauzei s-a efectuat un raport de expertiză, probă

prin intermediul căreia s-a calculat valoarea despăgubirii la suma de 6.870 RON.

Deși raportul de expertiză

întocmit în apel a calculat valoarea despăgubirii prin raportare la trei momente

diferite, pentru momentul exproprierii stabilind o sumă mai mare decât cea determinată

la instanța de fond, tribunalul a concluzionat că această valoare nu poate fi acordată

întrucât reclamanții nu au formulat apel împotriva hotărârii fondului. În privința

celelalte două momente de referință în calculul despăgubirilor, respectiv momentul

actual și momentul întocmirii raportului, instanța de apel a reținut că

aceste două date nu pot fi luate în considerare, deoarece potrivit dispozițiilor

art. 481 C. civ., despăgubirea primită în cazul exproprierii, trebuie să fie prealabilă,

împrejurare ce conduce instanța de apel la concluzia că data evaluării imobilului

trebuie să fie data exproprierii. Se apreciază de tribunal că această dispoziție

legală concordă cu cele înscrise în articolul 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

care stabilește că instanța trebuie să țină seama la stabilirea cuantumului despăgubirilor

de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială

la data întocmirii raportului de expertiză.

Tribunalul argumentează

că sintagma „data întocmirii raportului de expertiză” nu se referă însă la data

întocmirii raportului de expertiză în instanță, ci la data întocmirii raportului

de evaluare al comisiei de expropriere, deoarece numai în raport de acest moment,

despăgubirea întrunește condițiile constituționale și cele ale C. civ. ale căror

dispoziții statuează caracterul just și prealabil al despăgubirii, drept pentru

care în baza art. 296 C. proc. civ. apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei menționate

mai sus a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivul de recurs înscris

în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

formulate, pârâtul a arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile

de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului

de expertiză”, adică în localitatea S., motiv de recurs prevăzut de art. 304.

pct. 9 C. proc. civ.

Susține recurentul

că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 26 alin (2) din Legea

nr. 33/1994 în ce privește data întocmirii raportului de expertiză și reținerea

valorii despăgubirilor în vederea comparării acestora cu oferta statului. Arată

că fiind vorba de o procedură litigioasă, instanța trebuia să se raporteze la prevederile

Legii speciale nr. 33/1994 respectiv la art. 21-27. Conform art. 25 comisia de experți

este constituită de instanță tocmai în vederea stabilirii despăgubirilor. Ținând

cont și de prevederile art. 26 valoarea despăgubirilor stabilite prin raport nu

poate fi alta decât cea stabilită la momentul efectuării raportului de către experții

numiți. Susține că în privința comisiei de expropriere la care face referire instanța

de apel, aceasta nu are atribuții în întocmirea raportului de evaluare și nici în

stabilirea altei valori a despăgubirii în afară de cea cuprinsă în oferta statului.

Având în vedere aceste

aspecte, consideră că după depunerea raportului de expertiză de către experții desemnați

de instanță și după completarea acestui raport ca urmare a obiecțiunilor încuviințate

părților, instanța trebuia să aplice legea, respectiv să compare oferta statului

de despăgubire de 2.057 RON cu valoarea despăgubirii de 1.692 RON rezultată conform

raportului de evaluare întocmit conform art. 26 din lege și în urma acestei comparări

să pronunțe o soluție în cauză.

Argumentează recurenta

că în situația în care oferta statului este superioară valorii despăgubirilor stabilită

de comisia de experți desemnată de instanță și ținând cont că nu pot fi acordate

despăgubiri inferioare ofertei statului, consideră că instanța trebuia să pronunțe

soluția de admitere a apelului formulat, iar pe fond să respingă cererea reclamanților

ca neîntemeiată.

Pentru motivele invocate,

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 323A din 3

octombrie 2012 a Curții de Apel București și desființarea sentinței civile nr.

1186 din 2 octombrie 2010 a Tribunalului București, ambele pronunțate în Dosarul

nr. 32.844/3/2009 în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în

judecată formulată de către intimații-reclamanți.

Intimații-reclamanți,

deși legal citați în recurs, nu au depus la dosar întâmpinare.

Analizând recursul formulat,

în raport de criticile învederate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Modificarea unei hotărâri

se poate cere în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci

când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

În baza acestui motiv

de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul-recurent formulează

critici ce vizează nerespectarea criteriilor înscrise în articolul 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în

considerarea cărora trebuia stabilit cuantumului despăgubirilor cuvenite intimaților

reclamanți. Din această perspectivă, se constată a fi întemeiate criticile

formulate deoarece hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor legii speciale care guvernează materia

exproprierii.

Instanța de recurs are

în vedere dispozițiile înscrise în art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 pentru

cauză de utilitate publică potrivit cărora „despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite”, precum și ce înscrise în alin. (2) al aceluiași articol conform

cărora „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză (...)”.

Rezultă astfel că textul

sus menționat consacră atât criteriile de determinare a despăgubirii, aceasta

fiind compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului,

cât și momentul, respectiv data de referință, în raport cu care se determină

cuantumul despăgubirilor legiuitorul statuând expres în cuprinsul textului că acesta

este „data întocmirii raportului de expertiză” întocmit în conformitate cu prescripțiile

înscrise în art. 25 din lege. Așadar, pentru stabilirea despăgubirilor instanța

este datoare să administreze proba cu efectuarea unei expertize de către o comisie

de experți alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în

vedere criteriile de calcul prevăzute de art. 26 alin. (2) din lege.

În speță, pârâtul

Statul român, prin C.N.A.D.N.R. SA a formulat apel și a criticat încălcarea

de către prima instanță a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 solicitând în mod expres să se dispună efectuarea unei noi expertize

tehnice evaluatoare întocmită în baza prevederilor Legii privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică.

Instanța de apel

a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză cu obiectivele stabilite

în ședința publică din 6 aprilie 2011, raportul fiind depus la dosar pentru

termenul de judecată din data de 7 septembrie 2009, iar răspunsul la obiecțiunile

formulate și încuviințate a fost atașat la dosar pentru termenul

de judecată din data de 14 martie 2012, respectiv 13 iunie 2012. Rațiunea pentru

care tribunalul a dispus efectuarea unei noi expertize în apel a constat în faptul

că raportul de expertiză întocmit la fond nu respectă dispozițiile art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că au fost avute în vedere doar prețurile

existente în ofertele publicitare, fără a se raporta la prețurile reale de

tranzacționare pentru terenurile similare, la momentul întocmirii raportului

de expertiză.

În soluția pronunțată,

instanța de apel s-a raportat în procedura de verificare și stabilire a despăgubirilor

la momentul exproprierii, concluzionând în interpretarea sintagmei „data întocmirii

raportului de expertiză” că aceasta se referă la data întocmirii raportului de evaluare

al comisiei de expropriere.

Interpretarea dată de

instanța de prim control judiciar dispozițiilor art. 26 alin. (2) prin raportare

la momentul exproprierii imobilului este greșită, neputând fi primit argumentul

tribunalului potrivit căruia doar un atare moment în procedura stabilirii despăgubirilor

ar întruni cerințele constituționale care statuează caracterul just și

prealabil al despăgubirii întrucât, evident, raționamentul expus de tribunal

nu este de natură să respecte criteriile expres reglementate de lege. Ca atare,

cuantumul despăgubirii trebuie raportat la momentul arătat expres în articolul 26

alin. (2) din lege, respectiv „data întocmirii raportului de expertiză”, indiferent

de împrejurarea dacă prețul imobilelor la data întocmirii raportului de expertiză

este mai mic sau mai mare decât prețul de la data hotărârii de expropriere.

Este de reținut totodată

că printr-o jurisprudență constantă, conturată ca urmare a exercitării controlului

de constituționalitate, instanța de contencios constituțional a concluzionat

asupra prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că acestea

nu contravin dispozițiilor constituționale înscrise în art. 44 alin.

(3) referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru

cauză de utilitate publică. Se remarcă că textul conține suficiente garanții

menite să ocrotească și să garanteze dreptul de proprietate al titularilor

supuși procedurii exproprierii. Este evidențiată totodată îndeplinirea obligației

pozitive a statului la nivel normativ atâta timp cât se instituie o procedură clară,

precisă, neechivocă în privința stabilirii despăgubirilor, astfel încât instanței

judecătorești îi rămâne sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii este

justă însă prin raportare strictă atât la dispozițiile art. 26 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 33/1994, cât și la cele înscrise în art. 27 din același

act normativ potrivit cărora „primind rezultatul expertizei care stabilește

cuantumul despăgubirii propuse, instanța îl va compara cu oferta expropriatorului

și cu pretențiile expropriatului și va hotărî asupra exproprierii

și a cuantumului despăgubirii.”

Din perspectiva verificării

legalității modului de stabilire a despăgubirilor sub aspectul respectării dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din lege, Înalta Curte constată totodată că determinarea valorii

despăgubirii realizată prin omologarea raportului de expertiză efectuat în faza

judecării apelului (completat cu răspunsul la obiecțiuni) a fost efectuat eronat

atâta timp cât din cuprinsul lucrării și a completării acesteia rezultă că

experții desemnați de instanța de apel s-au raportat în vederea întocmirii

noului raport de expertiză tot la metoda de evaluare a prețurilor selectate de pe

site-urile de publicitate imobiliară on-line și nu la prețurile reale de tranzacționare

a unor terenuri similare din aceeași unitate administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, acestea din urmă constituind modalitatea de

calcul prevăzută expres de dispozițiile legale sus evocate.

Sintagma „prețurile cu

care se vând, în mod, obișnuit imobilele” stipulată în art. 26 alin. (2) are semnificația

de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului rezultat nemijlocit

din contracte de vânzare-cumpărare încheiate efectiv, acesta neputând fi raportat

la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din

anunțurile de mică publicitate sau de pe internet. Din această perspectivă, este

eronat și demersul instanței de apel de a solicita experților desemnați

ca în procedura de stabilire a despăgubirilor aceștia să aibă în vedere contractele

de vânzare-cumpărare perfectate în jurul perioadei de 1 iunie 2009, dată la care

terenul reclamanților-intimați a fost expropriat, în pofida faptului că

textul legal impune în metoda de evaluare ca instanța să țină seama de prețurile

rezultate din tranzacțiile din zonă realizate la momentul întocmirii raportului

de expertiză. În acest context, trebuie avut în vedere că modalitatea de calcul

a despăgubirilor reglementată de art. 26 alin. (2) din lege face trimitere expres

la prețurile obișnuite de tranzacționare pentru a căror determinare

trebuie avute în vedere mai multe prețuri cu care se vând în mod obișnuit

imobilele, de același fel, din unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.

Pe cale de consecință,

prin stabilirea despăgubirilor tot în funcție de prețul terenurilor la

nivelul anului când a avut loc exproprierea, respectiv anul 2009 și raportat

tot la ofertele de pe piața imobiliară postate pe internet, cu ignorarea criteriilor

și a momentului de referință expres stipulate de lege, Înalta Curte constată că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală decurgând din interpretarea

și aplicarea greșită a dispozițiilor imperative în materia exproprierii,

respectiv a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitor la modalitatea de

calcul a despăgubirilor, procedeu eronat în raport cu care se constată întemeiată

critica recurentului care atrage incidența în cauză a motivului de recurs înscris

în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază,

în contextul neregularităților identificate în cursul judecării apelului care se

răsfrâng în privința determinării corecte a situației de fapt, asupra necesității

efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate cu privire la imobilul expropriat,

cu respectarea strictă a cerințelor imperative înscrise în art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la criteriile și momentul de referință

în stabilirea despăgubirilor, în scopul de a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Cum o asemenea probă nu

poate fi administrată direct în recurs, în raport de dispozițiile art. 305

coroborate cu art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., va admite recursul formulat împotriva deciziei

civile nr. 323 A din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe pentru ca, în baza efectului devolutiv al apelului, să se stabilească,

pe baza unei noi expertize tehnice, cuantumul despăgubirilor printr-o corectă aplicare

a legii speciale de reparație în materia exproprierii în funcție de prețurile

cu care se vând, în mod real, terenurile de aceeași natură, în unitatea administrativ-teritorială

unde este amplasat terenul litigios expropriat, la data întocmirii raportului de

expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 323A

din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași

instanțe spre rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie

2013.