ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7073/2012

Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului civil de față, constată următoarele: La data de 7 iulie 2009 reclamanții L.D.H. și L.D.A. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R., contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 212 din 10 mai 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Ș.J., Județ Ilfov, solicitând anularea în parte a acesteia, respectiv a art. 2, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor ce urma a le fi acordate și, totodată, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.040 RON, cu titlu de despăgubiri. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului ce face obiectul exproprierii, calitate ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V2.

din 12 decembrie 2007 de B.N.P. S.P.M. Întrucât s-a dispus exproprierea suprafeței de 194 m.p., ce face parte integrantă din terenul de 5.001 m.p., situat în extravilanul comunei Ș.J., Județ Ilfov, se impunea ca, potrivit Legii nr. 198/2004, modificată, reclamanții să fie convocați la Comisie pentru a-și exprima în mod nemijlocit poziția în legătură cu cuantumul despăgubirii. Deși în cuprinsul hotărârii atacate se indică faptul că ar fi fost convocați, în realitate, reclamanții nu au primit o adresă în acest sens și nici cu referire la suma ce urma să li se plătească cu titlu de despăgubire.

Referitor la cuantumul despăgubirilor acordate, reclamanții au arătat că nu s-a avut în vedere prețul real de circulație al terenului expropriat, cu atât mai mult cu cât a fost afectată întreaga suprafață de teren pe care o au în proprietate, valoarea intrinsecă a terenului rămas în urma exproprierii scăzând în mod considerabil; de altfel, nu le-a fost prezentat nici raportul de expertiză efectuat în cauză pentru a aprecia asupra justeței datelor avute în vedere de expertul desemnat de pârâtă. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată. Prin întâmpinare, Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză tehnică în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 33/1994 de către experții M.V., C.N. și B.M., având ca obiectiv stabilirea valorii reale a imobilului în litigiu, precum și a părții din imobil rămasă neexpropriată, respectiv diminuarea sau plusul de valoare adus acestei suprafețe. Prin sentința civilă nr. 585 din 3 mai 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții L.D.H. și L.D.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. A anulat hotărârea nr. 212 din 10 mai 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 sub aspectul cuantumului despăgubirii. A stabilit pentru exproprierea terenului în suprafață de 194 m.p., situat în comuna Ș.J., județul Ilfov, o despăgubire în cuantum de 31.630 RON.

A stabilit termen de plată 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că raportul de expertiză întocmit în cauză de experții desemnați a stabilit mai multe valori ale terenului expropriat, respectiv suma de 31.083 RON prin metoda comparației prin bonitate și 31.630 RON prin metoda comparației directe. Tribunalul a apreciat că valoarea reală a terenului expropriat, astfel cum au concluzionat experții în baza raportului de expertiză pe care instanța l-a omologat, este cea de 31.630 RON, raportată și la valoarea inflației din 10 mai 2009. Prima instanță nu a considerat că prin expropriere s-a adus o sporire de valoare sau o diminuare a valorii restului terenului.

Prin sentința civilă nr. 1315 din 19 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 585 din 3 mai 2010, a completat dispozitivul acestei hotărâri, în sensul obligării pârâtului Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. la plata de despăgubiri în cuantum de 31.630 RON, cuvenite în urma exproprierii terenului în suprafață de 194 m.p. situat în comuna Ș.J., județul Ilfov. Instanța de fond a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, deși a stabilit cuantumul despăgubirilor și termenul de plată, nu a dispus, în conformitate cu limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată, asupra obligării pârâtului la plata sumei stabilită cu titlu de despăgubire în urma anulării hotărârii contestate.

În termen legal, a declarat apel pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și, pe fondul cauzei, respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată. În motivarea apelului, pârâtul a arătat că terenul agricol situat în comuna Ș.J., Județul Ilfov, extravilan - categoria de folosință arabil, în suprafață totală de 5.000 m.p., proprietatea reclamanților, este afectat de construcția tronsonului de autostradă București - Ploiești. Conform proiectului autostrăzii, din suprafața totală de 5000 m.p. sunt necesare a fi expropriate suprafețele de 194 m.p., 661 m.p. și 30 m.p.

În baza Legii nr. 198/2004, astfel modificată și completată, au fost emise Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 212 din 10 mai 2009, prin care Statul Român a oferit pentru exproprierea suprafeței de 194 m.p., identificată cu număr cadastral provizoriu C1., suma de 8834 RON, Hotărârea de stabilirea a despăgubirilor nr. 207 din 10 mai 2008, prin care Statul Român a oferit pentru exproprierea suprafeței de 651 m.p., identificată cu număr cadastral provizoriu C2., suma de 29644 RON și Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 213 din 10 mai 2009, prin care Statul Român a oferit pentru exproprierea suprafeței de 30 m.p., identificată cu număr cadastral provizoriu C3., suma de 1366 RON.

Nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor oferite, reclamanții au formulat contestații împotriva celor trei hotărâri și au solicitat stabilirea despăgubirilor de către instanța de judecată prin aplicarea dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică. Pe rolul Tribunalului București s-au înregistrat trei dosare, ce se judecă în mod separat, unul fiind cel de față, cu referire la Hotărârea nr. 212/2009. În cauza de față, prin propunerea de către experți și însușirea de către instanță a valorii terenului expropriat de 194 m.p. a sumei de 31.630 RON (7410 euro sau 38,2 euro/m.p.) s-au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că la stabilirea despăgubirilor nici instanța și nici experții nu s-au raportat la prețurile obișnuite de tranzacționare ale altor imobile de același fel cu cel supus exproprierii.

Or, dispozițiile legale sunt în sensul că experții, precum și instanța, „vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, la data întocmirii raportului de expertiză, imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială respectivă, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerație și dovezile prezentate de aceștia”. În speță, valoarea terenului expropriat are la bază metoda comparației directe cu ofertele de vânzare a terenurile postate pe internet, astfel încât este evident că s-au încălcat prevederile legale deja citate.

Prin sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele”, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare-cumpărare, neputând reprezenta oferte de preț ale agențiilor imobiliare ori prețuri de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate, aspecte reliefate în practica judiciară. Pârâtul a mai susținut că, raportat la unele contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenurile vecine celui în cauză, în tarlaua 3, parcela arabilă 10, precum și din imediata apropiere, dacă s-ar compara prețurile de tranzacționare efectivă cu despăgubirea oferită de către stat, de 45,54 RON/m.p.

sau 10,84 euro/m.p., la cursul de 4,20 RON pentru 1 euro, este evident că despăgubirea acordată este una reală în acord cu normele în materie. A atașat cererii de apel contracte de vânzare-cumpărare autentificate în perioada 2007 - 2008. În apel au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică evaluatoare, în condițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de actele noi prezentate în dovedirea prețurilor de tranzacționare pentru imobile similare celui expropriat.

Expertiza a avut ca obiectiv evaluarea terenului supus exproprierii la data la care s-a adoptat hotărârea prin care s-au stabilit despăgubirile contestate prin cererea de chemare în judecată, în suprafață de 194 m.p., situat pe teritoriul comunei Ș.J., județul Ilfov, extravilan - categoria de folosință arabil, evaluarea prejudiciului suferit de către reclamanți ca urmare a diminuării valorii restului proprietății rămase în urma exproprierii ori a plusului de valoare obținut prin expropriere, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, la momentul adoptării hotărârii contestate, precum și aceeași evaluare la momentul efectuării expertizei. Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauzei cu minori și de familie, prin decizia nr. 3A din 10 ianuarie 2012 a respins ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA. Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: La data de 10 mai 2009 a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 212 de către C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, județul Ilfov, Consiliul Local Ș.J., contestată de reclamanții L.D.H. și L.D.A. Potrivit acestei hotărâri, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 194 m.p. situat în comuna Ș.J., tarlaua 3, parcela A 10/8, județul Ilfov, lot 1, cu număr cadastra C1., teren ce aparține expropriaților L.D.H. și L.D.A. Despăgubirea a fost stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004 în cuantum total de 8.834 RON, conform raportului de evaluare dispus de expropriator.

Prin sentința civilă nr. 585 din 3 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în urma contestării hotărârii menționate, instanța a anulat măsura dispusă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. la plata de despăgubiri în cuantum de 36.630 RON cuvenite în urma exproprierii terenului menționat anterior. Critica pârâtului Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. a vizat modalitatea în care a fost întocmit raportul de expertiză în faza procesuală a fondului, întrucât nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Raportat la acest motiv de apel, instanța de apel a dispus, în condițiile legii, efectuarea unei noi expertize în apel, care a concluzionat următoarele: Comparând prețurile de tranzacționare efectuate în perioada 2010 - 2011, ce rezultă din relațiile obținute de la Primăria Ș.J., prin adresa din 29 martie 2011, respectiv terenul extravilan arabil situat în S = 1544 m.p., vândut la prețul de 123.520 euro (80 euro/m.p.), terenul extravilan agricol în suprafață de 5.500 m.p., vândut prin contractul de vânzare-cumpărare din 1 noiembrie 2010 cu suma de 165.000 euro (30 euro/m.p.), teren situat în extravilanul comunei Ș.J., județul Ilfov, intabulat în C.F., în suprafață de 8750 m.p., preț de vânzare 382.000 euro (44 euro/m.p.), experții au arătat că media rezultată este de 51 euro/m.p., astfel încât valoarea de piață a terenului expropriat de 194 m.p., la un curs de 4,30 RON/euro, este de 42.486 RON.

Aceste valori au fost stabilite de experți la momentul efectuării expertizei în apel, respectiv la 18 octombrie 2011. Experții au mai arătat că, prin realizarea lucrărilor de extindere a autostrăzii București - Brașov, se realizează un spor de valoare pentru toate proprietățile adiacente autostrăzii, ce încă nu poate fi cuantificat în lipsa finalizării lucrărilor menționate; în prezent, nu se înregistrează nici un prejudiciu pentru terenul neexpropriat. Conform obiectivelor încuviințate de instanță la efectuarea expertizei, experții au efectuat și un calcul al valorii despăgubirilor la momentul la care s-a adoptat hotărârea prin care s-au stabilit despăgubirile contestate prin cererea de chemare în judecată, rezultând un prejudiciu de 45.590 RON la data exproprierii.

La aprecierea valorii cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților în urma exproprierii suprafeței de 194 m.p. din proprietatea acestora de 5001 m.p., instanța de apel a avut în vedere evaluarea determinată de experți la momentul efectuării expertizei, iar nu la momentul adoptării hotărârii contestate, dat fiind că dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt în sensul că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Instanța de apel a constatat, totodată, că valoarea rezultată din expertiză, determinată în apel, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de teren expropriată de 194 m.p., este de 42.486 RON, mult mai mare decât cea stabilită de instanța de fond, respectiv 36.630 RON. Instanța de apel, având în vedere prevederile art. 296 teza a II-a C. proc. civ., conform cărora pârâtului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată și pentru a nu se înfrânge principiul non reformatio in pejus, a respins apelul declarat de Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R., ca nefondat. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței tribunalului cu consecința desființării sentinței civile nr. 585 din 03 mai 2010 a Tribunalului București, ambele pronunțate în Dosarul nr. 29086/3/2009 în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți ca neîntemeiată iar în subsidiar, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut următoarele: Atât instanța de apel cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ - teritorială”, adică în localitatea Ș.J.

Aplicarea și interpretarea greșită a legii în soluțiile date până acum de instanța de fond și cea de apel constă în faptul că la acordarea despăgubirilor nu s-a ținut cont de toate dovezile existente la dosar, dovezi certe privind prețul de tranzacționare al terenurilor similare cu cel expropriat. Sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” nu poate indica decât „prețul de tranzacționare” al acestor imobile, menționat în contractele de vânzare - cumpărare. Nici experții și nici instanța de judecată nu au ținut cont de prețurile de tranzacționare ale terenurilor similare celui expropriat și s-au raportat, fie la oferte de vânzare cum este în cazul primei expertize, fie la contracte de vânzare-cumpărare ale unor terenuri situate în alte locații față de cel expropriat.

Terenul agricol în suprafață de 194 mp, expropriat, era o parte din trenul în suprafață totală, de 5000 mp, identificat prin numărul cadastral 1522/1, situat pe teritoriul administrativ al comunei Ș.J., județul Ilfov, extravilan categoria de folosință arabil. Conform contractelor de vânzare-cumpărare ale terenurilor vecine în aceeași tarla, parcela arabil X și a celor din imediata apropiere, prețurile de tranzacționare se prezintă astfel; - 12,66 euro/mp conform contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. V1. din 09 octombrie 2007; - 15 RON/mp conform contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. V2. din 12 decembrie 2007 (actul de proprietate al expropriaților); 14,88 RON/mp conform contract de vânzare cumpărare autentificat nr. V3.

din 13 decembrie 2007; - 15 RON/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V4. din 19 martie 2007; - 5,5 euro/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. nr. V5. din 18 decembrie 2007; - 23,5 euro/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V6. din 31 iulie 2008; - 23,5 euro/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V7. din 31 iulie 2008; - 1 euro/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V8. din 20 martie 2009. Dacă s-ar compara prețurile de tranzacționare efective cu despăgubirea oferită de către stat de 45,54 RON/mp sau 10,84 euro/mp l a cursul de 4,20 RON pentru un euro, este evident că despăgubirea este una reală, în acord cu normele legale în materie.

În prezent, datorită crizei economice, piața imobiliară a scăzut dramatic, influențând direct prețurile de vânzare ale imobilelor, prețuri care în raport cu sfârșitul anului 2008, s-au înjumătățit sau sunt chiar mai mici. Recurentul-pârât a conchis, având în vedere argumentele expuse, că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei instanței de apel și a sentinței tribunalului, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.

Recurentul-pârât a solicitat ca, în cazul în care pe fond cererea reclamanților nu va fi respinsă și se va constata că în efectuarea expertizelor nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ - teritorială”, este necesară refacerea expertizei (refacerea sau suplimentarea probatoriului) iar în acest caz soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, de casare a deciziei instanței de apel și de trimiterea a cauzei, spre rejudecare la aceeași instanță, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc.

civ. Recursul este nefondat pentru considerentele care succed. Criticile recurentului-pârât vizează stabilirea cuantumului despăgubirilor cu nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, recurentul-pârât a susținut că în soluționarea raportului juridic dedus judecății au fost încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 (la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004), deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…).” Contrar însă celor susținute de recurentul-pârât, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experții ținând seama de prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, atât la data întocmirii raportului de expertiză cât și la data exproprierii terenului reclamanților.

Astfel, raportul de expertiză efectuat în apel a fost completat cu răspunsurile la obiecțiunile formulate de pârât cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii prin raportare la criteriul legal menționat, lucrări care se regăsesc în dosarul de apel - raportul de expertiză din 10 iunie 2011 - completarea la raportul de expertiză din 14 octombrie 2011 - completarea la raportul de expertiză din 09 decembrie 2011. Din cuprinsul acestor lucrări, reiese că în stabilirea cuantumului despăgubirii atât la data efectuării expertizei (2011) cât și la data exproprierii (2009), comisia de experți a pornit de la analiza prețurilor din tranzacțiile încheiate în zonă, raportat la contractele de vânzare-cumpărare autentificate depuse la dosar, obținute de la O.C.P.I.

Ilfov și, respectiv Primăria comunei Ș.J., jud. Ilfov datate 2007-2009 și, respectiv, 2010-2011. Susținerile recurentului-pârât în sensul că nici experții și nici instanța de judecată nu au ținut cont de prețurile de tranzacționare ale terenurilor similare celui expropriat și s-au raportat la contracte de vânzare-cumpărare ale unor terenuri situate în alte locații față de cel expropriat nu sunt fondate având în vedere că toate contractele de vânzare-cumpărare în raport de care s-au stabilit despăgubirile se referă la terenuri de același fel situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, respectiv în comuna Ș.J., jud.Ilfov.

Astfel, în speță nu prezintă relevanță împrejurarea că respectivele contracte de vânzare-cumpărare nu au ca obiect terenuri identificate ca fiind strict situate în aceeași locație, respectiv tarlaua Z., cum e cazul terenului expropriat al reclamanților, ci alte tarlale, învecinate, cum susține recurentul-pârât printr-o interpretare forțată a legii, câtă vreme acestea sunt de același fel și sunt situate în aceeași unitate administrativ-teritorială - Ș.J., jud.Ilfov.

Așa fiind, se constată că evaluarea făcută prin expertiza efectuată în apel a respectat criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților și că instanța de apel corect a respins apelul pârâtului, reținând că valoarea stabilită de experți în apel este chiar mai mare decât cea stabilită de instanța de fond, însă pârâtului nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, în aplicarea principiului non reformatio in pejus. Având în vedere temeiurile arătate, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 3A din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2012.