ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7073/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7073/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, conform

art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

La data de 7 iulie 2009 reclamanții L.D.H. și

L.D.A. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R.,

contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 212 din 10

mai 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul

Consiliului Local Ș.J., Județ Ilfov, solicitând anularea în parte a acesteia,

respectiv a art. 2, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor ce urma a

le fi acordate și, totodată, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.040 RON,

cu titlu de despăgubiri.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului ce face obiectul exproprierii,

calitate ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

V2. din 12 decembrie 2007 de B.N.P. S.P.M.

Întrucât s-a dispus exproprierea

suprafeței de 194 m.p., ce face parte integrantă din terenul de 5.001 m.p., situat

în extravilanul comunei Ș.J., Județ Ilfov, se impunea ca, potrivit Legii nr. 198/2004,

modificată, reclamanții să fie convocați la Comisie pentru a-și exprima în mod nemijlocit

poziția în legătură cu cuantumul despăgubirii.

Deși în cuprinsul hotărârii

atacate se indică faptul că ar fi fost convocați, în realitate, reclamanții nu au

primit o adresă în acest sens și nici cu referire la suma ce urma să li se plătească

cu titlu de despăgubire.

Referitor la cuantumul

despăgubirilor acordate, reclamanții au arătat că nu s-a avut în vedere prețul real

de circulație al terenului expropriat, cu atât mai mult cu cât a fost afectată întreaga

suprafață de teren pe care o au în proprietate, valoarea intrinsecă a terenului

rămas în urma exproprierii scăzând în mod considerabil; de altfel, nu le-a fost

prezentat nici raportul de expertiză efectuat în cauză pentru a aprecia asupra justeței

datelor avute în vedere de expertul desemnat de pârâtă.

În drept, cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată.

Prin întâmpinare, Statul

Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A fost administrată proba

cu înscrisuri și expertiză tehnică în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 33/1994

de către experții M.V., C.N. și B.M., având ca obiectiv stabilirea valorii reale

a imobilului în litigiu, precum și a părții din imobil rămasă neexpropriată, respectiv

diminuarea sau plusul de valoare adus acestei suprafețe.

Prin sentința civilă

nr. 585 din 3 mai 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea

formulată de reclamanții L.D.H. și L.D.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

reprezentat de C.N.A.D.N.R.

A anulat hotărârea

nr. 212 din 10 mai 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 sub

aspectul cuantumului despăgubirii.

A stabilit pentru exproprierea

terenului în suprafață de 194 m.p., situat în comuna Ș.J., județul Ilfov, o despăgubire

în cuantum de 31.630 RON.

A stabilit termen de plată

30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că raportul de expertiză întocmit în cauză de experții

desemnați a stabilit mai multe valori ale terenului expropriat, respectiv suma de

31.083 RON prin metoda comparației prin bonitate și 31.630 RON prin metoda comparației

directe.

Tribunalul a apreciat

că valoarea reală a terenului expropriat, astfel cum au concluzionat experții în

baza raportului de expertiză pe care instanța l-a omologat, este cea de 31.630 RON,

raportată și la valoarea inflației din 10 mai 2009.

Prima instanță nu a considerat

că prin expropriere s-a adus o sporire de valoare sau o diminuare a valorii restului

terenului.

Prin sentința civilă

nr. 1315 din 19 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis

cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 585 din 3 mai 2010,

a completat dispozitivul acestei hotărâri, în sensul obligării pârâtului Statul

Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. la plata de despăgubiri în cuantum de 31.630 RON,

cuvenite în urma exproprierii terenului în suprafață de 194 m.p. situat în comuna

Ș.J., județul Ilfov.

Instanța de fond a reținut

că sunt incidente dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., întrucât,

deși a stabilit cuantumul despăgubirilor și termenul de plată, nu a dispus, în conformitate

cu limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată, asupra obligării pârâtului

la plata sumei stabilită cu titlu de despăgubire în urma anulării hotărârii contestate.

În termen legal, a declarat

apel pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R., solicitând admiterea apelului,

schimbarea în totalitate a sentinței apelate și, pe fondul cauzei, respingerea cererii

reclamanților, ca neîntemeiată.

În motivarea apelului,

pârâtul a arătat că terenul agricol situat în comuna Ș.J., Județul Ilfov, extravilan

- categoria de folosință arabil, în suprafață totală de 5.000 m.p., proprietatea

reclamanților, este afectat de construcția tronsonului de autostradă București -

Ploiești. Conform proiectului autostrăzii, din suprafața totală de 5000 m.p. sunt

necesare a fi expropriate suprafețele de 194 m.p., 661 m.p. și 30 m.p.

În baza Legii nr. 198/2004,

astfel modificată și completată, au fost emise Hotărârea de stabilire a despăgubirilor

nr. 212 din 10 mai 2009, prin care Statul Român a oferit pentru exproprierea suprafeței

de 194 m.p., identificată cu număr cadastral provizoriu C1., suma de 8834 RON, Hotărârea

de stabilirea a despăgubirilor nr. 207 din 10 mai 2008, prin care Statul Român a

oferit pentru exproprierea suprafeței de 651 m.p., identificată cu număr cadastral

provizoriu C2., suma de 29644 RON și Hotărârea de stabilire a despăgubirilor

nr. 213 din 10 mai 2009, prin care Statul Român a oferit pentru exproprierea suprafeței

de 30 m.p., identificată cu număr cadastral provizoriu C3., suma de 1366 RON.

Nemulțumiți de cuantumul

despăgubirilor oferite, reclamanții au formulat contestații împotriva celor trei

hotărâri și au solicitat stabilirea despăgubirilor de către instanța de judecată

prin aplicarea dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru utilitate publică.

Pe rolul Tribunalului

București s-au înregistrat trei dosare, ce se judecă în mod separat, unul fiind

cel de față, cu referire la Hotărârea nr. 212/2009.

În cauza de față, prin

propunerea de către experți și însușirea de către instanță a valorii terenului expropriat

de 194 m.p. a sumei de 31.630 RON (7410 euro sau 38,2 euro/m.p.) s-au încălcat dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că la stabilirea despăgubirilor

nici instanța și nici experții nu s-au raportat la prețurile obișnuite de tranzacționare

ale altor imobile de același fel cu cel supus exproprierii.

Or, dispozițiile legale

sunt în sensul că experții, precum și instanța, „vor ține seama de prețul cu care

se vând în mod obișnuit, la data întocmirii raportului de expertiză, imobilele de

același fel din unitatea administrativ teritorială respectivă, precum și de daunele

aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerație

și dovezile prezentate de aceștia”.

În speță, valoarea terenului

expropriat are la bază metoda comparației directe cu ofertele de vânzare a terenurile

postate pe internet, astfel încât este evident că s-au încălcat prevederile legale

deja citate.

Prin sintagma „prețul

cu care se vând în mod obișnuit imobilele”, utilizată de legiuitor în art. 26 din

Legea nr. 33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare

în contracte autentice de vânzare-cumpărare, neputând reprezenta oferte de preț

ale agențiilor imobiliare ori prețuri de tranzacționare extrase de la rubricile

de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate, aspecte reliefate

în practica judiciară.

Pârâtul a mai susținut

că, raportat la unele contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenurile

vecine celui în cauză, în tarlaua 3, parcela arabilă 10, precum și din imediata

apropiere, dacă s-ar compara prețurile de tranzacționare efectivă cu despăgubirea

oferită de către stat, de 45,54 RON/m.p. sau 10,84 euro/m.p., la cursul de 4,20

RON pentru 1 euro, este evident că despăgubirea acordată este una reală în acord

cu normele în materie. A atașat cererii de apel contracte de vânzare-cumpărare autentificate

în perioada 2007 - 2008.

În apel au fost încuviințate

proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică evaluatoare, în condițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de actele noi prezentate în dovedirea

prețurilor de tranzacționare pentru imobile similare celui expropriat.

Expertiza a avut ca obiectiv

evaluarea terenului supus exproprierii la data la care s-a adoptat hotărârea prin

care s-au stabilit despăgubirile contestate prin cererea de chemare în judecată,

în suprafață de 194 m.p., situat pe teritoriul comunei Ș.J., județul Ilfov, extravilan

- categoria de folosință arabil, evaluarea prejudiciului suferit de către reclamanți

ca urmare a diminuării valorii restului proprietății rămase în urma exproprierii

ori a plusului de valoare obținut prin expropriere, conform art. 26 din Legea

nr. 33/1994, la momentul adoptării hotărârii contestate, precum și aceeași evaluare

la momentul efectuării expertizei.

Curtea de Apel București,

secția a III a civilă și pentru cauzei cu minori și de familie, prin decizia

nr. 3A din 10 ianuarie 2012 a respins ca nefondat apelul pârâtului Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. SA.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

La data de 10 mai 2009

a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 212 de către C.N.A.D.N.R.

- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, județul Ilfov, Consiliul Local Ș.J.,

contestată de reclamanții L.D.H. și L.D.A.

Potrivit acestei hotărâri,

s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață

de 194 m.p. situat în comuna Ș.J., tarlaua 3, parcela A 10/8, județul Ilfov, lot

1, cu număr cadastra C1., teren ce aparține expropriaților L.D.H. și L.D.A.

Despăgubirea a fost stabilită

în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004 în cuantum total de 8.834 RON,

conform raportului de evaluare dispus de expropriator.

Prin sentința civilă

nr. 585 din 3 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

în urma contestării hotărârii menționate, instanța a anulat măsura dispusă de Comisia

pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și a obligat pârâtul Statul Român reprezentat

de C.N.A.D.N.R. la plata de despăgubiri în cuantum de 36.630 RON cuvenite în urma

exproprierii terenului menționat anterior.

Critica pârâtului Statul

Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. a vizat modalitatea în care a fost întocmit raportul

de expertiză în faza procesuală a fondului, întrucât nu au fost avute în vedere

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Raportat la acest motiv

de apel, instanța de apel a dispus, în condițiile legii, efectuarea unei noi expertize

în apel, care a concluzionat următoarele:

Comparând prețurile de

tranzacționare efectuate în perioada 2010 - 2011, ce rezultă din relațiile obținute

de la Primăria Ș.J., prin adresa din 29 martie 2011, respectiv terenul extravilan

arabil situat în S = 1544 m.p., vândut la prețul de 123.520 euro (80 euro/m.p.),

terenul extravilan agricol în suprafață de 5.500 m.p., vândut prin contractul de

vânzare-cumpărare din 1 noiembrie 2010 cu suma de 165.000 euro (30 euro/m.p.), teren

situat în extravilanul comunei Ș.J., județul Ilfov, intabulat în C.F., în suprafață

de 8750 m.p., preț de vânzare 382.000 euro (44 euro/m.p.), experții au arătat că

media rezultată este de 51 euro/m.p., astfel încât valoarea de piață a terenului

expropriat de 194 m.p., la un curs de 4,30 RON/euro, este de 42.486 RON.

Aceste valori au fost

stabilite de experți la momentul efectuării expertizei în apel, respectiv la 18

octombrie 2011.

Experții au mai arătat

că, prin realizarea lucrărilor de extindere a autostrăzii București - Brașov, se

realizează un spor de valoare pentru toate proprietățile adiacente autostrăzii,

ce încă nu poate fi cuantificat în lipsa finalizării lucrărilor menționate; în prezent,

nu se înregistrează nici un prejudiciu pentru terenul neexpropriat.

Conform obiectivelor încuviințate

de instanță la efectuarea expertizei, experții au efectuat și un calcul al valorii

despăgubirilor la momentul la care s-a adoptat hotărârea prin care s-au stabilit

despăgubirile contestate prin cererea de chemare în judecată, rezultând un prejudiciu

de 45.590 RON la data exproprierii.

La aprecierea valorii

cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților în urma exproprierii suprafeței

de 194 m.p. din proprietatea acestora de 5001 m.p., instanța de apel a avut în vedere

evaluarea determinată de experți la momentul efectuării expertizei, iar nu la momentul

adoptării hotărârii contestate, dat fiind că dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 sunt în sensul că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Instanța de apel a constatat,

totodată, că valoarea rezultată din expertiză, determinată în apel, cu titlu de

despăgubiri pentru suprafața de teren expropriată de 194 m.p., este de 42.486 RON,

mult mai mare decât cea stabilită de instanța de fond, respectiv 36.630 RON.

Instanța de apel, având

în vedere prevederile art. 296 teza a II-a C. proc. civ., conform cărora pârâtului

nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea

atacată și pentru a nu se înfrânge principiul non reformatio in pejus, a respins

apelul declarat de Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R., ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând

admiterea acestuia și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii

apelului declarat împotriva sentinței tribunalului cu consecința desființării sentinței

civile nr. 585 din 03 mai 2010 a Tribunalului București, ambele pronunțate în Dosarul

nr. 29086/3/2009 în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată

de către reclamanți ca neîntemeiată iar în subsidiar, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În dezvoltarea motivelor

de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât

a susținut următoarele:

Atât instanța de apel

cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel

în unitatea administrativ - teritorială”, adică în localitatea Ș.J.

Aplicarea și interpretarea

greșită a legii în soluțiile date până acum de instanța de fond și cea de apel constă

în faptul că la acordarea despăgubirilor nu s-a ținut cont de toate dovezile existente

la dosar, dovezi certe privind prețul de tranzacționare al terenurilor similare

cu cel expropriat.

Sintagma „prețul cu care

se vând în mod obișnuit imobilele” nu poate indica decât „prețul de tranzacționare”

al acestor imobile, menționat în contractele de vânzare - cumpărare.

Nici experții și nici

instanța de judecată nu au ținut cont de prețurile de tranzacționare ale terenurilor

similare celui expropriat și s-au raportat, fie la oferte de vânzare cum este în

cazul primei expertize, fie la contracte de vânzare-cumpărare ale unor terenuri

situate în alte locații față de cel expropriat.

Terenul agricol în suprafață

de 194 mp, expropriat, era o parte din trenul în

suprafață totală, de 5000 mp, identificat

prin numărul cadastral 1522/1, situat pe teritoriul administrativ al comunei Ș.J.,

județul Ilfov, extravilan categoria de folosință arabil.

Conform contractelor de

vânzare-cumpărare ale terenurilor vecine în aceeași tarla, parcela arabil X și a

celor din imediata apropiere, prețurile de tranzacționare se prezintă astfel;

- 12,66 euro/mp conform

contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. V1. din 09 octombrie 2007;

- 15 RON/mp conform contract

de vânzare cumpărare autentificat sub nr. V2. din 12 decembrie 2007 (actul de proprietate

al expropriaților); 14,88 RON/mp conform contract de vânzare cumpărare autentificat

nr. V3. din 13 decembrie 2007;

- 15 RON/mp conform contract

de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V4. din 19 martie 2007;

- 5,5 euro/mp conform

contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. nr. V5. din 18 decembrie 2007;

- 23,5 euro/mp conform

contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V6. din 31 iulie 2008;

- 23,5 euro/mp conform

contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V7. din 31 iulie 2008;

- 1 euro/mp conform contract

de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V8. din 20 martie 2009.

Dacă s-ar compara prețurile

de tranzacționare efective cu despăgubirea oferită de către stat de 45,54 RON/mp

sau 10,84 euro/mp l

a

cursul de 4,20 RON pentru un euro, este evident că despăgubirea este una reală,

în

acord cu normele legale în materie.

În prezent, datorită crizei

economice, piața imobiliară a scăzut dramatic, influențând direct prețurile de vânzare

ale imobilelor, prețuri care în raport cu sfârșitul anului 2008, s-au înjumătățit

sau sunt chiar mai mici.

Recurentul-pârât a conchis,

având în vedere argumentele expuse, că se impune admiterea recursului și modificarea

în tot a deciziei instanței de apel și a sentinței tribunalului, iar pe fond, respingerea

acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.

(1), (2) și (3) C. proc. civ.

Recurentul-pârât a solicitat

ca, în cazul în care pe fond cererea reclamanților nu va fi respinsă și se va constata

că în efectuarea expertizelor nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de

același fel în unitatea administrativ - teritorială”, este necesară refacerea expertizei

(refacerea sau suplimentarea probatoriului) iar în acest caz soluția ce se impune

este aceea de admitere a recursului, de casare a deciziei instanței de apel și de

trimiterea a cauzei, spre rejudecare la aceeași instanță, făcându-se aplicarea dispozițiilor

art. 312 și 314 C. proc. civ.

Recursul este nefondat

pentru considerentele care succed.

Criticile recurentului-pârât

vizează stabilirea cuantumului despăgubirilor cu nerespectarea criteriilor prevăzute

de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, recurentul-pârât

a susținut că în soluționarea raportului juridic dedus judecății au fost încălcate

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 (la care face trimitere art. 9 din Legea

nr. 198/2004), deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția

nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce privește

stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.

Într-adevăr, art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză (…).”

Contrar însă celor susținute

de recurentul-pârât, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza

unui raport de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, cu respectarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experții ținând seama de

prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate

în aceeași unitate administrativ-teritorială, atât la data întocmirii raportului

de expertiză cât și la data exproprierii terenului reclamanților.

Astfel, raportul de expertiză

efectuat în apel a fost completat cu răspunsurile la obiecțiunile formulate de pârât

cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii prin raportare la criteriul legal

menționat, lucrări care se regăsesc în dosarul de apel - raportul de expertiză din

10 iunie 2011 - completarea la raportul de expertiză din 14 octombrie 2011 - completarea

la raportul de expertiză din 09 decembrie 2011.

Din cuprinsul acestor

lucrări, reiese că în stabilirea cuantumului despăgubirii atât la data efectuării

expertizei (2011) cât și la data exproprierii (2009), comisia de experți a pornit

de la analiza prețurilor din tranzacțiile încheiate în zonă, raportat la contractele

de vânzare-cumpărare autentificate depuse la dosar, obținute de la O.C.P.I. Ilfov

și, respectiv Primăria comunei Ș.J., jud. Ilfov datate 2007-2009 și, respectiv,

2010-2011.

Susținerile recurentului-pârât

în sensul că nici experții și nici instanța de judecată nu au ținut cont de prețurile

de tranzacționare ale terenurilor similare celui expropriat și s-au raportat la

contracte de vânzare-cumpărare ale unor terenuri situate în alte locații față de

cel expropriat nu sunt fondate având în vedere că toate contractele de vânzare-cumpărare

în raport de care s-au stabilit despăgubirile se referă la terenuri de același fel

situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, respectiv în comuna Ș.J.,

jud.Ilfov.

Astfel, în speță nu prezintă

relevanță împrejurarea că respectivele contracte de vânzare-cumpărare nu au ca obiect

terenuri identificate ca fiind strict situate în aceeași locație, respectiv tarlaua

Z., cum e cazul terenului expropriat al reclamanților, ci alte tarlale, învecinate,

cum susține recurentul-pârât printr-o interpretare forțată a legii, câtă vreme acestea

sunt de același fel și sunt situate în aceeași unitate administrativ-teritorială

- Ș.J., jud.Ilfov.

Așa fiind, se constată

că evaluarea făcută prin expertiza efectuată în apel a respectat criteriul legal

prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în determinarea cuantumului

despăgubirilor cuvenite reclamanților și că instanța de apel corect a respins apelul

pârâtului, reținând că valoarea stabilită de experți în apel este chiar mai mare

decât cea stabilită de instanța de fond, însă pârâtului nu i se poate agrava situația

în propria cale de atac, în aplicarea principiului non reformatio in pejus.

Având în vedere temeiurile

arătate, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va

respinge recursul pârâtului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 3A din 10 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 16 noiembrie 2012.