ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 335/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 335/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1674 din 11 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 24555/3/2009,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte contestațiile

formulate de reclamanții SC M.H.C. SRL și A.B., în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - C.N.A.D.N.R.

SA. drept urmare, a dispus modificarea hotărârilor de stabilire a

despăgubirilor nr. 65, nr. 66 și nr. 67 din 23 aprilie 2009 în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor, astfel: pentru terenul din Hotărârea nr. 65 din 23

aprilie 2009 a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 185.557,51 lei;

pentru terenul din Hotărârea nr. 66 din 23 aprilie 2009 a stabilit cuantumul

despăgubirilor la suma de 105.117,94 lei; pentru terenul din Hotărârea nr. 67

din 23 aprilie 2009 a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 142.775,95

lei. Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata

valorii prejudiciului, ca nefondat.

În motivarea sentinței, s-a reținut că

reclamanții SC M.H.C. SRL și A.B. sunt proprietarii în cote egale ai unui teren

în suprafață de 16.700 mp situat în extravilanul comunei Ștefăneștii de Jos

jud. Ilfov în tarlaua 3 parcela A10/13, conform contractului de vânzare

cumpărare autentificat din 23 iunie 2005 la BNP - C.Ș.S.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.

65 din 23 aprilie 2009, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri

pentru terenul în suprafață de 2.173 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos,

jud. Ilfov, în tarlaua 3 parcela A10/2/13, în cuantum de 98.951,91 lei.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.

66 din 23 aprilie 2009, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri

pentru terenul în suprafață de 1231 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos,

jud. Ilfov, în tarlaua 3 parcela A10/2/13, în cuantum de 56.056 lei.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.

67 din 23 aprilie 2009, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri

pentru terenul în suprafață de 1672 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos,

jud. Ilfov, în tarlaua 3 parcela A10/2/13, în cuantum de 76.138 lei.

Prin procesele-verbale întocmite la data de

09 aprilie 2009 s-a consemnat faptul că reclamanții nu au fost de acord cu

despăgubirile stabilite prin aceste hotărâri.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză

la data de 25 mai 2011, s-a stabilit că, la data exproprierii, valoarea

terenului era de 38 euro/ mp, adică 192.888 euro, respectiv 818.346,63 lei

calculat la 4,24 lei pentru un euro la cursul BNR din data de 22 aprilie 2009,

valabil pentru data de 23 aprilie 2009.

În ceea ce privește valoarea prejudiciului

cauzat reclamanților prin exproprierea acestora, s-a stabilit că terenul rămas

este format din 2 suprafețe de teren, prima de 8190 mp, iar a doua de 3450 mp, acestea fiind suficient de mari pentru a putea fi judicios exploatate agricol și că, în consecință,

nu există prejudiciu sau vreun spor de valoare.

În aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994,

tribunalul a avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor, prețul obișnuit de

vânzare al imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, respectiv valoarea unui metru pătrat

de teren extravilan situat în comuna Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov (tarla

22, parcela A10E/95/26), stabilit printr-un raport de expertiză întocmit într-o

cauză similară la data de 16 mai 2011. Astfel, s-a luat în considerare o

valoare de 20,8 euro/ mp (1 euro = 4,1054 lei), care reflectă o justă

despăgubire datorată pentru terenul expropriat.

În ceea ce privește prejudiciul pretins,

tribunalul a constatat că reclamanții nu au făcut vreo dovadă a susținerilor

lor referitoare la intenția de realizare a unei ferme agricole și a

prejudiciului suferit din cauza nerealizării acesteia, constatare ce se

coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, conform

cărora terenurile rămase pot fi judicios exploatate și că nu există prejudiciu

sau vreun spor de valoare.

Prin decizia nr. 203 din 7 iunie 2013, Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul

formulat de apelanții-reclamanți SC M.H.C. SRL și A.B. împotriva sentinței

menționate.

A admis apelul formulat de apelantul-pârât

Statul Român, prin C.A.D.N.R. SA, împotriva aceleiași sentințe, pe care a

schimbat-o în parte sentința, în sensul că a modificat cuantumul

despăgubirilor, astfel: pentru parcela cu nr. cadastral 723/2 în suprafața de

2173 mp teren, a stabilit o despăgubire de 37.897 euro, în echivalent în lei la

data plății; pentru parcela cu nr. cadastral 723/1/2 în suprafața de 1231 mp

teren, a stabilit o despăgubire de 21.468,64 euro, în echivalent în lei la data

plății; pentru parcela cu nr. cadastral 723/3/1 în suprafața de 1672 mp teren,

a stabilit o despăgubire de 29.159,68 euro, în echivalent în lei la data

plății. A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

valorificat constatările noii expertize efectuate în faza apelului, prin care

s-a stabilit valoarea unitară a unui metru pătrat de teren de 17,44 euro la data

efectuării expertizei în apel - 17 iulie 2012, valoare ce se situează peste

nivelul acordat prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor de 10 euro/ mp și

sub valoarea de 100 euro/ mp, cât pretind reclamanții. Experții au arătat că,

la stabilirea acestor valori, au avut în vedere informațiile de pe piața

imobiliară și metoda comparației directe în raport de vânzările de terenuri

similare din zonă.

Instanța a constatat că valorile astfel

stabilite prin expertiza efectuată în apel corespund exigențelor dispozițiilor art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care nu erau întrunite de expertiza avută

în vedere la pronunțarea hotărârii apelate, fiind o expertiză extrajudiciară.

Din acest motiv, au fost respinse susținerile

apelanților privind omologarea raportului de expertiză efectuat în primă

instanță și majorarea cuantumului despăgubirilor la 818.346,63 lei, de vreme ce

a fost omologat raportul de expertiză din apel, astfel cum a fost completat

prin răspunsul la obiecțiuni, în care cuantumul total al despăgubirilor pentru

suprafața de 5.076 mp teren a fost stabilit la valoarea de 403.419,28 lei,

echivalentul a 88.525,44 euro.

A fost respins și cel de-al doilea motiv de

apel al reclamanților, atâta vreme cât aceștia, la dezbaterile în fața primei

instanțe, nu au pretins cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei menționate, au declarat

recurs, în termen legal, reclamanta SC M.H.C. SRL și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

S.A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ., după cum urmează:

reclamanta SC M.H.C.

SRL a susținut, în esență, că instanța de apel a valorificat în mod greșit

concluziile raportului de expertiză întocmit în faza apelului, considerând că

respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

S-a susținut, astfel, că acest raport de

expertiză conține prețuri practicate pentru terenuri din zone diferite ca

așezare față de localizarea terenului expropriat.

De asemenea, dispozițiile legale nu au fost

respectate cu ocazia efectuării acestei expertize, atât timp cât comisia de

experți nu a explicat corecțiile aplicate, diferite de la un contract la altul.

Astfel, prețurile din cele trei contracte au fost scăzute, fără vreo explicație

sau dovadă, cu diferite procente, chiar și de 25%, experții refuzând să

răspundă în mod concret la obiecțiunea pe acest aspect formulată de către

recurenta - reclamantă.

S-a mai susținut că, în mod greșit, nu au

fost luate în considerare, la efectuarea expertizei, caracteristicile

terenurilor expropriate, respectiv zona în care sunt amplasate și gradul de dezvoltare

a acestora.

Recurenta a arătat că despăgubirile stabilite

în cuantumul indicat prin acest raport de expertiză nu reprezintă o compensație

reală pentru pierderea suferită ca urmare a pierderii dreptului de proprietate

asupra bunului obiect al exproprierii și nici justă, deoarece nu reflectă

valoarea adevărată a bunului expropriat, acoperind întreaga pierdere suferită.

În acest sens, recurenta a solicitat luarea în considerare a expertizei

judiciare administrate în fața primei instanțe de către comisia de experți

desemnată de instanță.

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A. a susținut, în esență, că decizia recurată

a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor în

valoare de 403.419,28 lei (88.525,44 euro), atât experții, cât și instanța de

apel, nu au ținut cont de toate înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul

cauzei.

Astfel, au fost eliminate fără niciun

argument legal două contracte de vânzare - cumpărare, respectiv contractul de

vânzare - cumpărare din 29 aprilie 2011 și cel din 25 mai 2011, care au ca

obiect terenuri situate în tarlaua 2, fiind avute în vedere contracte care au

ca obiect terenuri situate în tarlale diferite față de terenul expropriat.

De asemenea, nu a fost avută în vedere grila

Camerei Notarilor Publici, din care rezultă că prețul unitar pentru astfel de

terenuri este de 1,8 euro/ mp, deci un preț cu mult inferior celui oferit cu

titlu de despăgubiri, fapt de natură a atrage incidența art. 27 din Legea nr. 33/1994.

S-a susținut că este de notorietate faptul

că, în prezent, din cauza crizei economice, piața imobiliară a scăzut dramatic,

influențând în mod direct prețurile de tranzacționare, care, începând cu

sfârșitul anului 2008, s-au înjumătățit sau sunt chiar mai mici.

Astfel, ținându-se cont de prețurile efective

de tranzacționare a terenurilor similare cu cel expropriat, prin compararea

despăgubirii oferite de către stat cu valoarea maximă pe care proprietarii ar

fi obținut-o printr-o vânzare liberă, urmează ca cererea reclamanților să fie

respinsă ca neîntemeiată.

În cazul în care, pe fond, cererea

intimatului-reclamant nu va fi respinsă și se va constata că, la efectuarea

expertizei, nu au fost respectate prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

în sensul că experții nu au ținut seama de prețurile cu care se vând în mod

obișnuit imobilele de același fel la data întocmirii raportului de expertiză,

se impune refacerea expertizei, urmând a se dispune casarea deciziei și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în aplicarea art. 314 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 31 ianuarie 2014,

această instanță de recurs a rămas în pronunțare asupra recursurilor, urmând a

verifica prioritar încadrarea criticilor recurentului - pârât în prevederile art.

304 C. proc. civ., în contextul excepției nulității recursului invocate de

către recurenta - reclamantă.

Examinând cu prioritate excepția nulității

recursului declarat de către recurentul - pârât, Înalta Curte apreciază că

excepția nu este întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede că

eventuala indicare greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea lor într-unul dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Per a contrario din această normă, sancțiunea

nulității recursului operează doar atunci când nu se formulează critici de

nelegalitate a deciziei, susceptibile de încadrare juridică în cazurile de

recurs.

În cauză, recurentul - pârât a indicat, drept

temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar

din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că acestea pot fi încadrate în cazul

de recurs expres precizat, dat fiind că se pretinde aplicarea greșită, de către

instanța de apel, a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, din

perspectiva criteriilor de calcul al despăgubirilor cuvenite pentru terenul

expropriat.

Drept urmare, excepția nulității va fi

respinsă ca neîntemeiată, iar criticile recurentului - reclamant vor fi

analizate în contextul arătat, urmând a fi înlăturate, însă, acele susțineri ce

nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, tinzând la modificarea

situației de fapt și la reaprecierea probatoriului administrat.

Examinând decizia recurată prin prisma

criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte reține că prin ambele

recursuri se susține încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin valorificarea raportului de expertiză întocmit

în faza apelului de către comisia de experți desemnată în condițiile art. 25

din același act normativ, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite

pentru terenul expropriat de la reclamante.

Se reține, de asemenea, că recurenta -

reclamantă nu a criticat soluția de menținere a sentinței sub aspectul

respingerii cererii de stabilire a despăgubirilor pentru terenul neexpropriat.

În acest context, Înalta Curte urmează a

verifica dacă instanța de apel a făcut o corectă aplicare a criteriilor de

stabilire a despăgubirilor pentru un teren expropriat, prevăzute de art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, în raport de criticile formulate prin fiecare recurs

în parte.

către recurenta - reclamantă SC M.H.C. SRL, se constată că finalitatea

recursului reclamantei este înlăturarea raportului de expertiză întocmit în

faza apelului și menținerea expertizei judiciare efectuate în cursul judecății

în primă instanță.

Înalta Curte reține că tribunalul a dispus

administrarea unei expertize pentru stabilirea prețului obișnuit de vânzare al

terenurilor de același fel cu terenul expropriat, din aceeași unitate

administrativ - teritorială, în conformitate cu art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

Cu toate acestea, nu a dat eficiență

raportului de expertiză întocmit de comisia de experți, deoarece a considerat

că prețul propus ca reper al despăgubirilor cuvenite nu a fost determinat cu

respectarea criteriilor din art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care a

valorificat un raport de expertiză întocmit într-o alt dosar, care reflecta

criteriile legale.

Prin considerentele deciziei recurate, s-a

motivat înlăturarea raportului de expertiză luat în calcul de către prima

instanță prin caracterul extrajudiciar al probei, iar acest aspect nu este

criticat de către recurenta - reclamantă (ca, de altfel, nici de către

recurentul - pârât).

Totodată, instanța de apel a arătat că nu a

luat în considerare nici expertiza judiciară administrată în fața tribunalului,

în contextul susținerilor din apel pârâtului, în sensul că experții s-au

raportat la oferte de vânzare, și nu la acte autentice de vânzare - cumpărare.

Instanța de apel a arătat, în același timp, că expertiza din apel a fost

realizată cu respectarea criteriilor de evaluare a despăgubirilor din art. 26

din Legea nr. 33/1994.

Înalta Curte constată că sunt nefondate

susținerile recurentei - reclamante prin care se urmărește valorificarea

concluziilor expertizei judiciare efectuate în cauză în fața tribunalului.

Raportul de expertiză judiciară întocmit la

data de 25 mai 2011 nu permite aplicarea criteriilor de stabilire a

despăgubirilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, cât timp experții

s-au raportat la oferte de vânzare, și nu la tranzacții efectiv perfectate.

Din cuprinsul art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, rezultă că despăgubirile se calculează pe baza prețurilor de vânzare

practicate, în mod obișnuit, în unitatea administrativ - teritorială în care se

află imobilul expropriat, la data efectuării expertizei în fața instanței.

Sintagma utilizată de către legiuitor

presupune determinarea prețului de piață, respectiv cel care se formează pe

piața imobiliară locală în urma fluctuației cererii și a ofertei și la nivelul

căruia este plauzibil să se înstrăineze un teren din zona de referință, la data

arătată de către legiuitor.

Acesta vizează, în primul rând, prețul

consemnat în contracte autentice de vânzare - cumpărare, context în care actele

de această natură încheiate în formă autentică reprezintă un mijloc de probă

relevant în aprecierea prețului de piață.

Doar în măsura în care nu au fost perfectate

tranzacții în perioada de referință se poate recurge la alte mijloace de probă

concludente, din categoria cărora pot face parte și ofertele de preț ale

agențiilor imobiliare ori prețurile din anunțurile de mica publicitate din

zonele locale.

Or, în condițiile în care experții s-au

raportat exclusiv la oferte de vânzare, raportul de expertiză întocmit în

aceste condiții în cursul judecății în primă instanță nu respectă criteriile

desprinse din art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Urmează a se verifica legalitatea aprecierii

instanței de apel în sensul că raportul de expertiză întocmit în faza apelului

la data de 17 iulie 2012 întrunește exigențele cerute de art. 26 din Legea nr. 33/1994,

în raport de susținerile recurentei - reclamante.

Din această perspectivă, Înalta Curte

constată că împrejurarea relevată prin motivele de recurs, anume că experții

desemnați în faza apelului s-au raportat la prețuri de vânzare ale unor

terenuri cu amplasament diferit față de terenul expropriat, nu conduce la

concluzia încălcării prevederilor art. 26 alin. (2), cât timp recurenta se

referă, în fapt, la distanța între terenurile avute în vedere de către experți

și terenul expropriat.

Condiția din text ce evocă localizarea

terenului expropriat are în vedere exclusiv situarea terenurilor comparate în

aceeași unitate administrativ - teritorială cu terenul expropriat, respectiv în

aceeași comună, oraș sau județ, după caz, avându-se în vedere definiția dată

unității administrativ - teritoriale prin art. 1 alin. (2) lit. i) din Legea

administrației publice locale nr. 215/2001. Legiuitorul nu a impus vreo

condiție referitoare la distanța la care trebuie să fie plasate terenurile al

căror preț de tranzacționare este luat în considerare de către instanța de

judecată în stabilirea despăgubirilor.

Cât privește celălalt element menționat de

către recurentă ca fiind ignorat la efectuarea expertizei, respectiv

caracteristicile terenului expropriate, se reține că recurenta face referire la

zona în care este amplasat și gradul de dezvoltare a acestuia.

Or, referirea legiuitorului la imobile „de

același fel”, ca reper al calculului cuantumului despăgubirilor, semnifică

raportarea la categoria de folosință a terenului și la amplasarea în intravilan

sau extravilan la momentul exproprierii, neavând vreo relevanță potențialul de

dezvoltare al zonei. Legiuitorul a intenționat dezdăunarea persoanei

expropriate prin raportare la prejudiciul cert suferit prin privarea de

proprietate, a cărui evaluare se bazează pe caracteristicile terenului de la

data exproprierii, și nu pe eventualele modificări ce ar putea interveni în

viitor.

Recurenta a mai susținut încălcarea de către

instanța de apel a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin stabilirea

despăgubirilor pe baza raportului de expertiză întocmit în faza apelului, din

perspectiva faptului că experții nu ar fi justificat corecțiile aplicate la

prețurile din tranzacțiile luate în considerare, în determinarea prețului

obișnuit de vânzare.

Contrar afirmațiilor recurentei, experții au

justificat corecțiile aplicate, prin răspunsul la obiecțiunile reclamantei cu

acest obiect, indicând mai multe motive, printre care necesitatea respectării criteriului

legal al calculării prețului terenurilor similare la data expertizei,

localizarea terenurilor comparate, în raport cu terenul expropriat, așadar

susținerile recurentei nu au temei.

Pe de altă parte, modul concret de

identificare și aplicare de către experți a corecțiilor la prețurile din

tranzacții nu poate fi cenzurat în prezenta fază procesuală, deoarece

atribuțiile acestei instanțe de control judiciar sunt circumscrise verificării

nelegalității, nu și a netemeiniciei deciziei, în raport de situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat.

Drept urmare, susținerile recurentei pe acest

aspect nu reprezintă critici de nelegalitate și vor fi înlăturate, atât timp

cât nu aduc în discuție vreun criteriu legal de cuantificare a despăgubirilor,

ci constatările de fapt ale experților, ce au fost valorificate ca atare de

către instanța de apel și care nu pot fi reapreciate.

Față de considerentele expuse în raport de

criticile concrete ale recurentei, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța

de apel a ajuns la concluzia că raportul de expertiză din faza apelului permite

aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În consecință, va respinge recursul reclamantei

ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, se constată următoarele:

Instanța de apel a valorificat raportul de

expertiză întocmit în faza apelului, prin care experții, contrar susținerilor

din recurs, au explicat (atât prin raport - fila 130 dosar apel, cât și prin

răspunsul la obiecțiunile C.N.A.D.N.R. - fila 215) modul de selectare a actelor

autentice de vânzare - cumpărare, dintre cele depuse de către C.N.A.D.N.R. și

reclamantă la dosar, pe care le-au considerat relevante pentru stabilirea

prețului prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, arătând că s-au

avut în vedere, în principal, datele de încheiere a contractelor cele mai

apropiate de data expertizei.

După cum s-a arătat deja cu ocazia analizării

recursului reclamantei, constatările de fapt ale experților, valorificate ca

atare de către instanța de apel, exced obiectului controlului de legalitate

exercitat de către această instanță de recurs, interesând temeinicia deciziei

recurate.

Drept urmare, susținerile recurentului pe

acest aspect vor fi înlăturate, ținând cont și de faptul că recurentul nu a

dezvoltat susțineri care să releve nerespectarea vreunui criteriu de

cuantificare a despăgubirilor dintre cele desprinse din art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În ceea ce privește raportarea la grilele Camerei

Notarilor Publici drept reper pentru stabilirea despăgubirilor, se constată că

susținerile cu acest obiect sunt nefondate.

Expertiza efectuată de către Camera Notarilor

Publici potrivit art. 77

1

alin. (5) din C. fisc. reprezintă criteriu

de cuantificare a despăgubirilor doar în faza administrativă a

exproprierii, astfel

cum prevede expres art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004, nu și în faza

judiciară, inițiată în conformitate cu art. 9 din aceeași lege, în cadrul

căreia trebuie determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, în aplicarea art. 26 din

Legea nr. 33/1994.

Pe de altă parte, s-a arătat deja, în cadrul

analizei recursului reclamantei, că, în condițiile acestei din urmă norme,

despăgubirile cuvenite persoanei expropriate se calculează, în primul rând, în

funcție de prețul consemnat în contracte autentice de vânzare - cumpărare.

Or, experții au determinat prețul de piață,

relevant pentru determinarea despăgubirilor, pe baza unor asemenea înscrisuri

depuse chiar de către pârât în cursul judecății. Ca atare, critica privind

neluarea în considerare a altor criterii de determinare a prețului contrazice apărările

pe care pârâtul le-a susținut până în acest moment și care, mai mult, au fost

valorificate de către instanță (care și-a însușit concluziile experților),

motiv pentru care nu poate fi primită.

În condițiile în care cuantumul

despăgubirilor stabilite de către instanța de apel este mai mare decât cel al

despăgubirilor oferite de către expropriator, aplicarea dispozițiilor art. 27

din Legea nr. 33/1994 nu conduce la respingerea cererii de chemare în judecată,

sens în care norma a fost invocată prin motivele de recurs.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte

va respinge ca nefondat și recursul pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului

pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de recurenta-reclamantă SC

M.H.C. SRL.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de reclamanta SC M.H.C. SRL și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva

deciziei nr. 203/ A din 07 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31

ianuarie 2014.