ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 335/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1674 din 11 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 24555/3/2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte contestațiile formulate de reclamanții SC M.H.C. SRL și A.B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - C.N.A.D.N.R. SA. drept urmare, a dispus modificarea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 65, nr. 66 și nr. 67 din 23 aprilie 2009 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, astfel: pentru terenul din Hotărârea nr. 65 din 23 aprilie 2009 a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 185.557,51 lei; pentru terenul din Hotărârea nr. 66 din 23 aprilie 2009 a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 105.117,94 lei; pentru terenul din Hotărârea nr. 67 din 23 aprilie 2009 a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 142.775,95 lei.

Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata valorii prejudiciului, ca nefondat. În motivarea sentinței, s-a reținut că reclamanții SC M.H.C. SRL și A.B. sunt proprietarii în cote egale ai unui teren în suprafață de 16.700 mp situat în extravilanul comunei Ștefăneștii de Jos jud. Ilfov în tarlaua 3 parcela A10/13, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat din 23 iunie 2005 la BNP - C.Ș.S. Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 65 din 23 aprilie 2009, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2.173 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, în tarlaua 3 parcela A10/2/13, în cuantum de 98.951,91 lei.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 66 din 23 aprilie 2009, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1231 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, în tarlaua 3 parcela A10/2/13, în cuantum de 56.056 lei. Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 67 din 23 aprilie 2009, s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1672 mp situat în comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, în tarlaua 3 parcela A10/2/13, în cuantum de 76.138 lei. Prin procesele-verbale întocmite la data de 09 aprilie 2009 s-a consemnat faptul că reclamanții nu au fost de acord cu despăgubirile stabilite prin aceste hotărâri.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză la data de 25 mai 2011, s-a stabilit că, la data exproprierii, valoarea terenului era de 38 euro/ mp, adică 192.888 euro, respectiv 818.346,63 lei calculat la 4,24 lei pentru un euro la cursul BNR din data de 22 aprilie 2009, valabil pentru data de 23 aprilie 2009. În ceea ce privește valoarea prejudiciului cauzat reclamanților prin exproprierea acestora, s-a stabilit că terenul rămas este format din 2 suprafețe de teren, prima de 8190 mp, iar a doua de 3450 mp, acestea fiind suficient de mari pentru a putea fi judicios exploatate agricol și că, în consecință, nu există prejudiciu sau vreun spor de valoare.

În aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor, prețul obișnuit de vânzare al imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv valoarea unui metru pătrat de teren extravilan situat în comuna Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov (tarla 22, parcela A10E/95/26), stabilit printr-un raport de expertiză întocmit într-o cauză similară la data de 16 mai 2011. Astfel, s-a luat în considerare o valoare de 20,8 euro/ mp (1 euro = 4,1054 lei), care reflectă o justă despăgubire datorată pentru terenul expropriat.

În ceea ce privește prejudiciul pretins, tribunalul a constatat că reclamanții nu au făcut vreo dovadă a susținerilor lor referitoare la intenția de realizare a unei ferme agricole și a prejudiciului suferit din cauza nerealizării acesteia, constatare ce se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, conform cărora terenurile rămase pot fi judicios exploatate și că nu există prejudiciu sau vreun spor de valoare. Prin decizia nr. 203 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți SC M.H.C. SRL și A.B. împotriva sentinței menționate. A admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin C.A.D.N.R.

SA, împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte sentința, în sensul că a modificat cuantumul despăgubirilor, astfel: pentru parcela cu nr. cadastral 723/2 în suprafața de 2173 mp teren, a stabilit o despăgubire de 37.897 euro, în echivalent în lei la data plății; pentru parcela cu nr. cadastral 723/1/2 în suprafața de 1231 mp teren, a stabilit o despăgubire de 21.468,64 euro, în echivalent în lei la data plății; pentru parcela cu nr. cadastral 723/3/1 în suprafața de 1672 mp teren, a stabilit o despăgubire de 29.159,68 euro, în echivalent în lei la data plății. A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a valorificat constatările noii expertize efectuate în faza apelului, prin care s-a stabilit valoarea unitară a unui metru pătrat de teren de 17,44 euro la data efectuării expertizei în apel - 17 iulie 2012, valoare ce se situează peste nivelul acordat prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor de 10 euro/ mp și sub valoarea de 100 euro/ mp, cât pretind reclamanții. Experții au arătat că, la stabilirea acestor valori, au avut în vedere informațiile de pe piața imobiliară și metoda comparației directe în raport de vânzările de terenuri similare din zonă. Instanța a constatat că valorile astfel stabilite prin expertiza efectuată în apel corespund exigențelor dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care nu erau întrunite de expertiza avută în vedere la pronunțarea hotărârii apelate, fiind o expertiză extrajudiciară.

Din acest motiv, au fost respinse susținerile apelanților privind omologarea raportului de expertiză efectuat în primă instanță și majorarea cuantumului despăgubirilor la 818.346,63 lei, de vreme ce a fost omologat raportul de expertiză din apel, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, în care cuantumul total al despăgubirilor pentru suprafața de 5.076 mp teren a fost stabilit la valoarea de 403.419,28 lei, echivalentul a 88.525,44 euro. A fost respins și cel de-al doilea motiv de apel al reclamanților, atâta vreme cât aceștia, la dezbaterile în fața primei instanțe, nu au pretins cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC M.H.C.

SRL și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după cum urmează: 1. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta SC M.H.C. SRL a susținut, în esență, că instanța de apel a valorificat în mod greșit concluziile raportului de expertiză întocmit în faza apelului, considerând că respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. S-a susținut, astfel, că acest raport de expertiză conține prețuri practicate pentru terenuri din zone diferite ca așezare față de localizarea terenului expropriat. De asemenea, dispozițiile legale nu au fost respectate cu ocazia efectuării acestei expertize, atât timp cât comisia de experți nu a explicat corecțiile aplicate, diferite de la un contract la altul.

Astfel, prețurile din cele trei contracte au fost scăzute, fără vreo explicație sau dovadă, cu diferite procente, chiar și de 25%, experții refuzând să răspundă în mod concret la obiecțiunea pe acest aspect formulată de către recurenta - reclamantă. S-a mai susținut că, în mod greșit, nu au fost luate în considerare, la efectuarea expertizei, caracteristicile terenurilor expropriate, respectiv zona în care sunt amplasate și gradul de dezvoltare a acestora. Recurenta a arătat că despăgubirile stabilite în cuantumul indicat prin acest raport de expertiză nu reprezintă o compensație reală pentru pierderea suferită ca urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra bunului obiect al exproprierii și nici justă, deoarece nu reflectă valoarea adevărată a bunului expropriat, acoperind întreaga pierdere suferită.

În acest sens, recurenta a solicitat luarea în considerare a expertizei judiciare administrate în fața primei instanțe de către comisia de experți desemnată de instanță. 2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A. a susținut, în esență, că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. La stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 403.419,28 lei (88.525,44 euro), atât experții, cât și instanța de apel, nu au ținut cont de toate înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei. Astfel, au fost eliminate fără niciun argument legal două contracte de vânzare - cumpărare, respectiv contractul de vânzare - cumpărare din 29 aprilie 2011 și cel din 25 mai 2011, care au ca obiect terenuri situate în tarlaua 2, fiind avute în vedere contracte care au ca obiect terenuri situate în tarlale diferite față de terenul expropriat.

De asemenea, nu a fost avută în vedere grila Camerei Notarilor Publici, din care rezultă că prețul unitar pentru astfel de terenuri este de 1,8 euro/ mp, deci un preț cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubiri, fapt de natură a atrage incidența art. 27 din Legea nr. 33/1994. S-a susținut că este de notorietate faptul că, în prezent, din cauza crizei economice, piața imobiliară a scăzut dramatic, influențând în mod direct prețurile de tranzacționare, care, începând cu sfârșitul anului 2008, s-au înjumătățit sau sunt chiar mai mici. Astfel, ținându-se cont de prețurile efective de tranzacționare a terenurilor similare cu cel expropriat, prin compararea despăgubirii oferite de către stat cu valoarea maximă pe care proprietarii ar fi obținut-o printr-o vânzare liberă, urmează ca cererea reclamanților să fie respinsă ca neîntemeiată.

În cazul în care, pe fond, cererea intimatului-reclamant nu va fi respinsă și se va constata că, la efectuarea expertizei, nu au fost respectate prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că experții nu au ținut seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel la data întocmirii raportului de expertiză, se impune refacerea expertizei, urmând a se dispune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în aplicarea art. 314 C. proc. civ. La termenul de judecată din 31 ianuarie 2014, această instanță de recurs a rămas în pronunțare asupra recursurilor, urmând a verifica prioritar încadrarea criticilor recurentului - pârât în prevederile art. 304 C. proc.

civ., în contextul excepției nulității recursului invocate de către recurenta - reclamantă. Examinând cu prioritate excepția nulității recursului declarat de către recurentul - pârât, Înalta Curte apreciază că excepția nu este întemeiată. În conformitate cu prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede că eventuala indicare greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario din această normă, sancțiunea nulității recursului operează doar atunci când nu se formulează critici de nelegalitate a deciziei, susceptibile de încadrare juridică în cazurile de recurs.

În cauză, recurentul - pârât a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că acestea pot fi încadrate în cazul de recurs expres precizat, dat fiind că se pretinde aplicarea greșită, de către instanța de apel, a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, din perspectiva criteriilor de calcul al despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat. Drept urmare, excepția nulității va fi respinsă ca neîntemeiată, iar criticile recurentului - reclamant vor fi analizate în contextul arătat, urmând a fi înlăturate, însă, acele susțineri ce nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, tinzând la modificarea situației de fapt și la reaprecierea probatoriului administrat.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte reține că prin ambele recursuri se susține încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin valorificarea raportului de expertiză întocmit în faza apelului de către comisia de experți desemnată în condițiile art. 25 din același act normativ, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat de la reclamante. Se reține, de asemenea, că recurenta - reclamantă nu a criticat soluția de menținere a sentinței sub aspectul respingerii cererii de stabilire a despăgubirilor pentru terenul neexpropriat. În acest context, Înalta Curte urmează a verifica dacă instanța de apel a făcut o corectă aplicare a criteriilor de stabilire a despăgubirilor pentru un teren expropriat, prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de criticile formulate prin fiecare recurs în parte.

1. În ceea ce privește recursul declarat de către recurenta - reclamantă SC M.H.C. SRL, se constată că finalitatea recursului reclamantei este înlăturarea raportului de expertiză întocmit în faza apelului și menținerea expertizei judiciare efectuate în cursul judecății în primă instanță. Înalta Curte reține că tribunalul a dispus administrarea unei expertize pentru stabilirea prețului obișnuit de vânzare al terenurilor de același fel cu terenul expropriat, din aceeași unitate administrativ - teritorială, în conformitate cu art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994. Cu toate acestea, nu a dat eficiență raportului de expertiză întocmit de comisia de experți, deoarece a considerat că prețul propus ca reper al despăgubirilor cuvenite nu a fost determinat cu respectarea criteriilor din art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care a valorificat un raport de expertiză întocmit într-o alt dosar, care reflecta criteriile legale.

Prin considerentele deciziei recurate, s-a motivat înlăturarea raportului de expertiză luat în calcul de către prima instanță prin caracterul extrajudiciar al probei, iar acest aspect nu este criticat de către recurenta - reclamantă (ca, de altfel, nici de către recurentul - pârât). Totodată, instanța de apel a arătat că nu a luat în considerare nici expertiza judiciară administrată în fața tribunalului, în contextul susținerilor din apel pârâtului, în sensul că experții s-au raportat la oferte de vânzare, și nu la acte autentice de vânzare - cumpărare. Instanța de apel a arătat, în același timp, că expertiza din apel a fost realizată cu respectarea criteriilor de evaluare a despăgubirilor din art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentei - reclamante prin care se urmărește valorificarea concluziilor expertizei judiciare efectuate în cauză în fața tribunalului. Raportul de expertiză judiciară întocmit la data de 25 mai 2011 nu permite aplicarea criteriilor de stabilire a despăgubirilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, cât timp experții s-au raportat la oferte de vânzare, și nu la tranzacții efectiv perfectate. Din cuprinsul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, rezultă că despăgubirile se calculează pe baza prețurilor de vânzare practicate, în mod obișnuit, în unitatea administrativ - teritorială în care se află imobilul expropriat, la data efectuării expertizei în fața instanței.

Sintagma utilizată de către legiuitor presupune determinarea prețului de piață, respectiv cel care se formează pe piața imobiliară locală în urma fluctuației cererii și a ofertei și la nivelul căruia este plauzibil să se înstrăineze un teren din zona de referință, la data arătată de către legiuitor. Acesta vizează, în primul rând, prețul consemnat în contracte autentice de vânzare - cumpărare, context în care actele de această natură încheiate în formă autentică reprezintă un mijloc de probă relevant în aprecierea prețului de piață. Doar în măsura în care nu au fost perfectate tranzacții în perioada de referință se poate recurge la alte mijloace de probă concludente, din categoria cărora pot face parte și ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile din anunțurile de mica publicitate din zonele locale.

Or, în condițiile în care experții s-au raportat exclusiv la oferte de vânzare, raportul de expertiză întocmit în aceste condiții în cursul judecății în primă instanță nu respectă criteriile desprinse din art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Urmează a se verifica legalitatea aprecierii instanței de apel în sensul că raportul de expertiză întocmit în faza apelului la data de 17 iulie 2012 întrunește exigențele cerute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, în raport de susținerile recurentei - reclamante. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că împrejurarea relevată prin motivele de recurs, anume că experții desemnați în faza apelului s-au raportat la prețuri de vânzare ale unor terenuri cu amplasament diferit față de terenul expropriat, nu conduce la concluzia încălcării prevederilor art. 26 alin. (2), cât timp recurenta se referă, în fapt, la distanța între terenurile avute în vedere de către experți și terenul expropriat.

Condiția din text ce evocă localizarea terenului expropriat are în vedere exclusiv situarea terenurilor comparate în aceeași unitate administrativ - teritorială cu terenul expropriat, respectiv în aceeași comună, oraș sau județ, după caz, avându-se în vedere definiția dată unității administrativ - teritoriale prin art. 1 alin. (2) lit. i) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001. Legiuitorul nu a impus vreo condiție referitoare la distanța la care trebuie să fie plasate terenurile al căror preț de tranzacționare este luat în considerare de către instanța de judecată în stabilirea despăgubirilor. Cât privește celălalt element menționat de către recurentă ca fiind ignorat la efectuarea expertizei, respectiv caracteristicile terenului expropriate, se reține că recurenta face referire la zona în care este amplasat și gradul de dezvoltare a acestuia.

Or, referirea legiuitorului la imobile „de același fel”, ca reper al calculului cuantumului despăgubirilor, semnifică raportarea la categoria de folosință a terenului și la amplasarea în intravilan sau extravilan la momentul exproprierii, neavând vreo relevanță potențialul de dezvoltare al zonei. Legiuitorul a intenționat dezdăunarea persoanei expropriate prin raportare la prejudiciul cert suferit prin privarea de proprietate, a cărui evaluare se bazează pe caracteristicile terenului de la data exproprierii, și nu pe eventualele modificări ce ar putea interveni în viitor. Recurenta a mai susținut încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin stabilirea despăgubirilor pe baza raportului de expertiză întocmit în faza apelului, din perspectiva faptului că experții nu ar fi justificat corecțiile aplicate la prețurile din tranzacțiile luate în considerare, în determinarea prețului obișnuit de vânzare.

Contrar afirmațiilor recurentei, experții au justificat corecțiile aplicate, prin răspunsul la obiecțiunile reclamantei cu acest obiect, indicând mai multe motive, printre care necesitatea respectării criteriului legal al calculării prețului terenurilor similare la data expertizei, localizarea terenurilor comparate, în raport cu terenul expropriat, așadar susținerile recurentei nu au temei. Pe de altă parte, modul concret de identificare și aplicare de către experți a corecțiilor la prețurile din tranzacții nu poate fi cenzurat în prezenta fază procesuală, deoarece atribuțiile acestei instanțe de control judiciar sunt circumscrise verificării nelegalității, nu și a netemeiniciei deciziei, în raport de situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat.

Drept urmare, susținerile recurentei pe acest aspect nu reprezintă critici de nelegalitate și vor fi înlăturate, atât timp cât nu aduc în discuție vreun criteriu legal de cuantificare a despăgubirilor, ci constatările de fapt ale experților, ce au fost valorificate ca atare de către instanța de apel și care nu pot fi reapreciate. Față de considerentele expuse în raport de criticile concrete ale recurentei, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel a ajuns la concluzia că raportul de expertiză din faza apelului permite aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. În consecință, va respinge recursul reclamantei ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. 2. În ceea ce privește recursul pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, se constată următoarele: Instanța de apel a valorificat raportul de expertiză întocmit în faza apelului, prin care experții, contrar susținerilor din recurs, au explicat (atât prin raport - fila 130 dosar apel, cât și prin răspunsul la obiecțiunile C.N.A.D.N.R. - fila 215) modul de selectare a actelor autentice de vânzare - cumpărare, dintre cele depuse de către C.N.A.D.N.R. și reclamantă la dosar, pe care le-au considerat relevante pentru stabilirea prețului prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, arătând că s-au avut în vedere, în principal, datele de încheiere a contractelor cele mai apropiate de data expertizei.

După cum s-a arătat deja cu ocazia analizării recursului reclamantei, constatările de fapt ale experților, valorificate ca atare de către instanța de apel, exced obiectului controlului de legalitate exercitat de către această instanță de recurs, interesând temeinicia deciziei recurate. Drept urmare, susținerile recurentului pe acest aspect vor fi înlăturate, ținând cont și de faptul că recurentul nu a dezvoltat susțineri care să releve nerespectarea vreunui criteriu de cuantificare a despăgubirilor dintre cele desprinse din art. 26 din Legea nr. 33/1994. În ceea ce privește raportarea la grilele Camerei Notarilor Publici drept reper pentru stabilirea despăgubirilor, se constată că susținerile cu acest obiect sunt nefondate.

Expertiza efectuată de către Camera Notarilor Publici potrivit art. 77 1 alin. (5) din C. fisc. reprezintă criteriu de cuantificare a despăgubirilor doar în faza administrativă a exproprierii, astfel cum prevede expres art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004, nu și în faza judiciară, inițiată în conformitate cu art. 9 din aceeași lege, în cadrul căreia trebuie determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, în aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, s-a arătat deja, în cadrul analizei recursului reclamantei, că, în condițiile acestei din urmă norme, despăgubirile cuvenite persoanei expropriate se calculează, în primul rând, în funcție de prețul consemnat în contracte autentice de vânzare - cumpărare.

Or, experții au determinat prețul de piață, relevant pentru determinarea despăgubirilor, pe baza unor asemenea înscrisuri depuse chiar de către pârât în cursul judecății. Ca atare, critica privind neluarea în considerare a altor criterii de determinare a prețului contrazice apărările pe care pârâtul le-a susținut până în acest moment și care, mai mult, au fost valorificate de către instanță (care și-a însușit concluziile experților), motiv pentru care nu poate fi primită. În condițiile în care cuantumul despăgubirilor stabilite de către instanța de apel este mai mare decât cel al despăgubirilor oferite de către expropriator, aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 nu conduce la respingerea cererii de chemare în judecată, sens în care norma a fost invocată prin motivele de recurs.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat și recursul pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de recurenta-reclamantă SC M.H.C. SRL. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC M.H.C. SRL și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 203/ A din 07 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2014.